Un sfat?
 

Va Salut!
Am cautat mult si pana la urma am gasit locul unde sper sa gasesc un sfat folositor in mica mea problema sufleteasca deoarece aceste probleme nu se posteaza pe siteuri de socializare generale deoarece risti sa fii luat in ras de ceilalti...
As vrea sa scap de aceasta suparare sufleteasca care ma apasa zilnic si zi dupa zi si iar si iar...Si totul din motive aiurea.
Eu ,sufletist din fire,adica tot ce vad tot ce aud gata pun la suflet ceea ce e greu in ziua de azi, sufletist fiind ma supar chiar daca un prieten ma jigneste in gluma.Sunt mereu prejudecat jignit ceea ce mi se pare nedrept odata ce eu nu zic nimic celorlalti...asta ma apasa si ma doare zilnic.Si o gluma proasta daca a fost facuta la adresa mea nu-mi da pace toata ziua..ma pune pe ganduri.Cum sa procedez sa scap de aceasta suparare sa nu mai pun la suflet orice cuvant orice motiv banal...Stiu ,trebuie sa ma gandesc ca sunt sanatos si il am pe Iisus alaturi..dar acest sentiment este involuntar.Cum sa procedez ca sa pot inchide gura celor ce ma jignesc dar sa nu fiu vulgar si urat lui Dumnezeu?Sa nu mai sufar zilnic...?Daca sunteti in aceeasi situatie sau stiti un sfat bun va rog sa-mi spuneti...
Va multumesc!

Sincer si eu am fost ca tine si inca cum....insa cu timpul am lasat de la mine adica incercam sa nu trag atentia la anumite lucruri si acum poti sa-mi spui ca vrei ca nu ma atinge...Cred ca un psiholog te-ar putea ajuta.

Un mic sfat, oarecum offtopic: consulta un dictionar inainte de-a-ti alege un nickname intr-o limba straina. In cazul de fata ar fi trebuit sa scrii "silent assassin".

Ontopic: evita oamenii care te injosesc in mod deliberat. Probabil ca multi de pe site te vor sfatui contrariul, sa te lasi jignit si umilit si sa induri pentru a-ti lua rasplata pe lumea cealalta. Daca nu esti intr-atat de tare in credinta si simti ca mintea iti e prea impovarata de rautatea celor din jur, indeparteaza-te de ei, tine aproape doar prietenii adevarati si incearca sa vezi partea buna a vietii. Timpul / maturizarea (a ta sau a celor care te "necajesc") rezolva multe.
Succes, asteptam vesti bune! :)

In primul rand trebuie sa te intaresti tu,iar persoanele care o sa te jigneasca nu iti sunt prieteni adevarati.Te poate ajuta foarte mult familia sau pe cine ai tu apropiat si in care poti avea incredere dar in rest depinde de tine ,incearca sa nu te mai lasi macinat de micile rautati ale lumii.Cred ca tu esti o persoana tanara si mai ai de vazut multe pana sa te calesti ca sa zic asa:), eu de multe ori plangeam dar viata te schimba si o sa incepi sa nu iti mai pese asa simplu de vorbe aruncate.Eu am incercat sa devin imuna la tot ce e rau :)

Iti multumesc Carolina de corectare, si da stiam ca asa se scrie dar vizual ma enerva acei "s" repetati asa ca am preferat sa-l scriu cu un "s" mai putin.Oricum nu e un nickname asa agreabil...dar a fost in graba.Iti multumesc mult pentru sfat si in legatura cu "suferinta" crezi ca aceasta suparare din cauza celor din jur e data de la Dumnezeu pentru mantuirea mea, sau e o pedeapsa..?Nu obinuiesc sa rad si sa-mi jignesc aproapele deci poate o pedeapsa nu e.Si oricum sa ma feresc de ei nu pot...Am defecte fizice care se gasesc a fi subiect de amuzament pt. cei din jur...Scoala mai ales..nu-ti poti evita colegii asa ca trebuie sa sufar .Totusi inca o intrebare.Ma rog din tot sufletul ca sa nu mai fiu prejudecat de ceialti si totusi e la fel..Ce crezi?

Eu cred ca e greu de spus de ce se intampla unele lucruri in vietile noastre; unii vad in nereusite pedepsele lui Dumnezeu, altii le considera incercari in drumul spre mantuire, etc. Cred ca mai util e sa incercam sa depasim cu bine momentele grele fara sa ne intrebam "de ce". Stiu ca e greu (omul vrea mereu raspunsuri precise) insa trebuie sa adoptam solutia potrivita situatiei si sa nu mai filosofam pe tema "de ce mi s-a intamplat tocmai mie".

Cazul tau e unul tipic, nu cred ca exista scoala pe lumea asta in care elevii sa nu se tachineze intre ei pe diverse motive. Cu cat te vei supara mai tare, cu atat le pui la incercare imaginatia si probabil ca vor scorni injurii si mai mari. Un copil mic face prostii / rautati pentru a atrage atentia parintilor; la fel procedeaza si colegii tai, se indreptatesc pe ei insisi - cat de frumosi sunt ei - denigrandu-te pe tine. Daca le arati ca nu-ti pasa, ca tu stii ca pe lumea asta este loc sub soare pentru toata lumea, dorinta de-a te tachina le va disparea in timp.

Si pe mine ma tachinau la scoala, imi spuneau "aragaz cu 4 ochiuri" pentru ca purtam ochelari. M-am suparat atunci, nu mi-a picat bine, insa a fost o faza foarte trecatoare, dupa vreo cateva saptamani nici nu mai observau ca aveam ochelarii pe nas.

Sa-ti spun cum a fost la mine la scoala de mine dex tot rideau ca sint inalt etc. ma staruiam sa tac sa nu raspund nimic cu timpul a devenit mai rau problema sa agravat...
Cred ca daca taci nu rezolvi nimic devine si mai rau intrebarea este ce fel de glume i-ti fac ei, sint glume nevinovate insa sint glume cu ton clar de injosire si de bataie de joc care te strica moral si eu gindeam ca tine voi rabda ca Dumnezeu spune sa rabdam, credeam ca poate m-am purtat si eu asa cu cineva si de aia sint pedepsit
Cred ca trebuie sa fii barbat si sa i-ti aperi demnitatea, deoarece se poate reflecta la viitorul tau, poti deveni retras timid te temi de oameni...
Principalul sa nu se intimple ca acei ,,colegi'' ai tai vazind ca tu nu scoti un cuvint la batjocurile lor ei sa nu se suie in cap cu timpul si sa nu inceapa a te lovi si alte lucruri gindin ca ,,asta nu ne va face nimic putem sa facem ce vrem cu el'

Va multumesc pentru implicare si exemplele date.Ma voi descurca in asa fel incat sa echilibrez lucrurile.Timpul trece ,ma voi maturiza,si nu se stie ce ne pregateste viitorul.Voi incerca sa fac cat mai bine de cuviinta pentru a-mi asigura un loc intre cei drepti.Asta conteaza..viata e trecatoare in schimb lumea de dincolo nu...mai este o vorba "Crede si nu cerceta" sau "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura". O seara placuta si Doamne Ajuta!

In primul rand iti spun ca-mi place mult semnatura ta!:-)

Acum iti spun un lucru pe care sigur il stii : toata lumea are defecte fizice.NIMENI,dar NIMENI nu este perfect.

Ceea ce nu stii tu este ca trebuie sa-ti schimbi ATITUDINEA!
Sa te accepti asa cum esti, cum te-a lasat Dumnezeu pe pamant.Sa nu cumva sa te inchizi intr-o carcasa de nesimtire,doar ca sa nu vada lumea ca suferi.Ramai sensibil asa cum esti, dar nu mai suferii.Cum sa faci asta? Sa-ti schimbi asa cum am spus,atitudinea.

Ca ceilalti sa te aprecieze, trebuie in primul rand sa nu te mai dispretuiesti tu.Ca ceilalti sa nu ma rada ca ai nasul mare( de exemplu), trebuie sa te simti bine cu nasul tau si atunci nu te va mai atinge nici o ironie.Era o vorba " cat de mandru isi poarta ala cocoasa"..Respectul celorlalti fata de tine trebuie sa il impui prin atitudinea ta. Am intalnit oameni hidosi de-a dreptul dar erau atat de haiosi,tocmai pentru ca se simteau atat de bine in pielea lor,incat se si autoironizau... Adica erau atat de impacati cu infatisarea lor, incat se luau singuri la misto...si lumea radea in continuare,dar nu mai radea de ei ci CU EI..Si erau acceptati si iubiti...

Iubeste-te asa cum esti, pentru ca trupul pe care il ai e casuta sufletului tau..Fa-l sa se simta bine in trup, nu-i chirci orizonturile cu buna stiinta...

Asa este si mereu imi spun asta ca trebuie sa schimb la mine ce pot cu adevarat schimba.E adevarat ca-mi pot schimba si fizicul ,exista nenumarate modalitati in ziua de azi ..sala,operatii estetice,creme etc etc. dar asta nu e placut lui Dumnezeu deci mai bine schimb atitudinea si sufletul care le pot controla cu buna stiintza .Si merg pe aceasta idee:Decat sa sufar pe pamant de rautatile celorlalti si sa lupt cu ei prin alte rautati si astfel sa nu fiu placut nici lor nici Lui Dumnezeu si sa sufar si in lumea de apoi mai bine sufar aici pe pamant stiind ca acei rai vor fi pedepsiti de Domnul si sa fiu placut Lui stiind ca in lumea de apoi voi fi impacat si voi avea linistea cuvenita.E buna aceasta conceptie?

Silent, ai duhovnic?

Duhovnic insemnand Preot nu?

Da, un preot la care mergi sa te spovedesti de obicei.

Duhovnic inseamna un preot cu care se sfatuieste credinciosul, fie in mod liber, fie in spovedanie.

Fac parte dintr-o parohie deci da am duhovnic.De ce intrebi?

Problema nu sunt atat ceilalti cat sensibilitatea ta fata de ceilalti care cred ca este mai degraba o sensibilitate a orgoliului care se teme sa fie ranit.

Ideea este in ce directie aplecam mai mult atentia, la ceea ce are de spus Dumnezeu despre noi, sau ceea ce au oamenii.

Cu cat ne va preocupa mai mult ceea ce are de spus Dumnezeu, cu atat mai putin vom avea urechi pentru oameni.

Bine ar fi sa ajungi acolo incat sa nu-ti doresti sa fie pedepsiti ci sa-i ierti si sa-L rogi si pe Dumnezeu sa-i ierte "ca nu stiu ce fac".

Pentru ca duhovnicul te va ajuta foarte mult in problemele tale si te va povatui pas cu pas, pe drumul vietii. Vorbesc despre un duhovnic care sa aiba timp de tine si caruia sa ii spui tot ce ne-ai marturisit noua, nu despre un preot caruia ii spui in 3-5 minute numai pacatele savarsite intr-un anumit interval.
Uite, pe acest site gasesti niste carti ortodoxe online scrise, intr-un limbaj accesibil, special pentru tineri: http://www.danionvasile.ro/carti.php. Mie imi place cel mai mult asta, care da urmatoarea reteta: duhovnicul, rugaciunea, postul: http://www.danionvasile.ro/repere.php. Sper sa iti foloseasca si tie.

Cu ajutorul lui Dumnezeu ,vineri ma voi duce la biserica spre a ma spovedi.Voi discuta si cu parintele aceasta problema si slava Domnului este foarte sfatos si sta si o ora cu tine numai sa stie ca ai plecat impacat.

Ma bucur. Sa ii spui ce ne-ai spus si noua pe forum, ca dumnealui te cunoaste mai bine, sigur s-a mai confruntat cu asemenea cazuri si stie ce "tratament" sa dea.

Ideea pe care am vrut sa ti-o transmit era tocmai sa nu mai suferi.Dar am inteles de pe alt topic ca ai doar 17 ani si e de inteles ca te supara rautatile din jur.Dar incearca asa cum te-am sfatuit, sa-ti schimbi atitudinea.
Referitor la conceptia despre care ma intrebi, este potrivit aici raspunsul unui coleg de forum,postat pe alt topic, care ne arata ce spune Sfantul Ioan Scararul: "Netinerea de minte a raului e semnul adevaratei pocainte. Iar cel ce tine dusmanie si pare ca se pocaieste, e asemenea celui caruia i se pare ca alearga in vis.
Te vei cunoaste pe tine izbavit de putreziciunea aceasta (tinerea de minte a raului), nu cand te vei ruga pentru cel ce te-a suparat, nici cand il vei rasplati cu daruri, nici cand il vei aduce la masa, ci cand, afland ca a cazut intr-o nenorocire sufleteasca sau trupeasca, vei suferi si vei plange ca pentru tine insuti".
( multumesc George.m )

Draga Silent,

E o ora f.tarzie, nu aveam de gand sa mai postez, dar prin sfatul tau dat lui Sanduu, (pe un alt topic) pot spune ca m-ai impresionat si indraznesc sa spun ca am inceput sa te cunosc nitzel.Esti un adolescent sensibil, credincios..si sfatul tau matur dat, pt varsta de 17 ani, m-a facut sa vad frumusetea sufletului tau curat si sincer.
Parerea mea e ca adolescentii ‘ceilalti’, colegii tai, nesuportand sa nu le impartasesti sistemul lor de ‘valori’ adica nonvalorile, incearca sa te sicaneze.Aici pot spune ca deja se simte ‘crucea’..’Raul’, prin vorbe grele si ispite incearca sa te faca sa treci in ‘tabara’ lor, ca sa scapi de ‘necazuri’.Exista multe metode de a scapa de asa-zisele acuzatii, de exemplu punand o intrebare sincera si dezarmanta pt unii…de ce zic/spun asa?….Oricum te sfatuiesc, incearca sa nu ai resentimente, daca vezi ca nu ai cu cine sa dialoghezi sa ocolesti persoanele ‘prea dificile’..si sa ai curajul sa le spui adevarul
.Pe mine m-a ajutat mult ca pot raspunde cu glume la provocari…in fine…
Mergi la parintele duhovnic, spune-i ce se intampla..si prin rugaciunea dansului si a ta personala vei fi mai puternic.Si sa nu uitam ce ne-a zis Domnul Nostru Iisus Cristos:’Fiti intelepti ca serpii si curati ca porumbeii’..si..’ În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.’
Doamne-Ajuta!

Asa este ..raul ma incearca,pentru ca devenind la randu-mi rau poate pe colegi ii "rezolv" dar sufletul?Cu ce mai mutumesc eu pe Dumnezeu... Asta si incerc sa aflu.Alte modalitati de a scapa de prejudecati si vorbe grele.Modalitati la care iti folosesti mintea nu forta.Sa o "dau parte-n parte" cu ei ,e simplu nu mie frica de ei,sau sa injur la fel, si mai simplu.Dar eu vreau sa fiu placut Domnului pentru ca nu sunt o fire salbatica ,nu vreau probleme cu toti si certuri,nu vreau sa fiu urat de aproape si neplacut lui Dumnezeu.Voi incerca sa trec peste aceste probleme..adolescenta va trece si ea..ce va fi Domnul stie si voi merge dupa invataturile Lui pentru mantuirea sufletului pentru ca asta imi doresc mai mult ca orice.

Multumesc tuturor ca mi-ati redat caldura in suflet.Iti multumesc asemeni Lavinia....Gabi:)
Doamne ajuta!

SINCER...eu cred ca ar trebui totusi sa vezi care e si partea ta de "vina"....de ajung oamenii sa iti cauzeze atatea framantari sufletesti....Zic deci, cauta in tine...taie orgoliile si superficialul si vei vedea schimbarea...Pace tie!

Multumesc de sfat!Deja am inceput sa procedez asa.Aratand politete si binete din partea ta ceilati nu vor mai reactiona ca niste ..salbatici.Aratand ca esti de treaba ,comunici si ajuti esti la randul tau respectat.Ca uneori nu se intampla asa...acele persoane trebuiesc ignorate pana vor ajunge sa se certe singure.
Multumesc inca odata.Doamne ajuta!

Îndrăznesc şi eu să-ţi dau un sfat: înhamăte la jugul ăsta cu nişte smerenie şi răbdare. Roagă-te zilnic la Maica Domnului şi vorbeşte cu un duhovnic, căci el este cel mai în măsură să te povăţuiască.