Va rog sa ma lamuriti : De ce credem in Dumnezeu?
 

Sunt crestin-ortodoxa, la inceput de drum, de curand am inceput si eu sa ma spovedesc si sa fac tot posibilul sa traiesc dupa voia lui Dumnezeu. Dar am multe intrebari si nici un raspuns si sper ca cineva sa imi dea cateva argumente, cateva explicatii in legatura cu esenta credintei.
De ce suntem ortodocsi? De ce credem in Dumnezeu? De ce sa renuntam la cultul placerii, la viata noastra pacatoasa, la stilul nostru monden de trai pentru o viata de nevoire, de infranari, de sacrificiu pentru Dumnezeu? Care este adevarul? De ce este sanatos pentru noi sa traim in ascultarea de Dumnezeu, IN INFRANARE si nu sa traim pentru placere? Si de ce placerea este un pacat in fata lui Dumnezeu?

In ultimul timp am avut multe discutii contradictorii cu unele persoane despre existenta lui Dumnezeu. Raspunsul este majoritar acelasi: ei cred in Dumnezeu dar toate regulile, tot ce se impune pentru a duce o viata placuta lui Dumnezeu ii depaseste; ca practic aproape tot ce fac ei e pacat. Deci omului ii e mai usor sa spuna : "da, cred ca exista o instanta divina superioara omului, dar nu ma complic acum cu religia, biserica si chestii de-astea" si aici intervine argumentul despre preotii corupti . Se vorbeste foarte mult despre preotii care cad in pacat, care se imbata, care aduna averi de pe urma credinciosilor care vin la biserica, si prin urmare oamenii refuza sa mearga sa stea de vorba cu un preot.
De multe ori imi doresc sa ii contrazic dar imi lipsesc contraargumentele pentru ca nici macar eu nu stiu de ce trebuie sa fac tot ceea ce fac. Cred in Dumnezeu si stiu ca din iubire pentru El trebuie sa ne sacrificam dar mintea mea vrea sa cunoasca esenta, motivul lucrurilor. Sper sa gasesc niste indicii, niste vorbe frumoase, niste lamuriri.

Parintele Arsenie Boca spunea asa:

"Orice DUHOVNIC , indiferent de bogatia, saracia,cultura mai putina sau chiar si saracia morala-este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu pe pamant si credinciosii n-au nici un motiv de a-l ocoli.Darul acesta, al preotiei, e darul lui Dumnezeu si e in functie de Dumnezeu(atarna de Dumnezeu), el nu e in atarnare de omul care-L reprezinta pe Dumnezeu.Prin glasul slugii Sale(al preotului), Dumnezeu te iarta, fiindca sub patrafir, in fata Altarului, lui Dumnezeu te marturisesti.
Nu de la tine se cer calitatile preotului; de la tine se cere cainta din inima si vointa de a te indrepta!
Sunteti nemultumiti de proti?
Dar voi,oare,ce-ati facut pentru preoti, ca sa fiti mai multumiti?Cerut-ati de la Dumnezeu un copil macar, pe care sa-l inchinati slujirii lui Dumnezeu?Credeti ca vina o poarta numai ei,preotii?Ei sunt fiii vostri!Cum i-ati nascut,asa-i aveti.Ce le gasiti vina numai lor?
Va trebuie preoti mai buni?Nasteti-i!!
Iata, va spun ca tot poporul este raspunzator ca nu are slujitori mai stravezii spre Dumnezeu,mai ai Imparatiei lui Dumnezeu!
Poporul isi are in toate privintele povatuitorii pe care ii merita.
Repet: Va trebuie preoti mai buni?Nasteti-i!"

Omul se trezeste aruncat intr-o lume pentru care nici nu e pregatit, nici nu o intelege si nu-i gaseste niciun sens. Cautand SENSUL in lume nu-l vei putea gasi niciodata. Doar surogate de sensuri, palide, relative, subiective. Nici in trairea clipei, nici in cunoastere, nici macar in intelepciune. Caci toate iti vor parea desertaciune. La o cercetare atenta si nemincinoasa toate sunt desertaciune, de orice realizare se-alege praful, orice gand se spulbera-n vant si orice vis de destrama ca fumul. Nimic nu ramane, nimic nu dureaza, nimic nu e etern. Pe termen lung cu totii suntem morti. Asta daca cautam SENSUL doar in lume. Dar daca SENSUL nu e in lume, atunci el TREBUIE sa fie in afara ei. De ce? Pentru ca SENSUL TREBUIE SA EXISTE. Aceasta e convingerea ferma a oricarui cautator veritabil, altfel nu s-ar deranja ca sa caute. Si sensul trebuie sa existe pentru ca lumea si universul sunt mult, mult prea complexe ca sa fie doar o absurditate. Omul, firul de praf din univers, e capabil sa genereze sens, asta inseamna ca SENSUL exista, numai ca el trebuie cautat in alta parte. Iar SENSUL nu poate fi dat decat tot de o PERSOANA. Sensul nu poate fi generat decat de IUBIRE. In iubire noi gasim sens vremelnic, in IUBIRE trebuie sa se nasca SENSUL ETERN. Iar IUBIREA nu poate veni decat de la o PERSOANA, adica de la un Dumnezeu Persoana.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Parintele Arsenie avea mare dreptate
 

Multumesc, foarte frumoase cuvinte, Parintele Arsenie era un adevarat sfant

Da, dar...
 

Ai mare dreptate, plus ca religia crestin-ortodoxa promoveaza iubirea. Dumnezeu este iubire. Sunt de acord cu principiile pe care ni le insufla credinta in Dumnezeu, la urma urmei daca un om ar trai cu adevarat cum Ii place lui Dumnezeu ar fi nu doar un om bun in adevaratul sens al cuvantului, dar si un om de elita, un om plin de virtuti. Dilema este, de ce placerea este un pacat in fata lui Dumnezeu? Chiar si la spovedanie preotul mi-a spus ca iubirea e ceva sanatos, spre deosebire de placere. Placerea nu e sanatoasa pentru minte si suflet. Iar asta intra in contradictoriu cu tot ce promoveaza gandirea moderna si ce scrie in reviste, peste tot se vorbeste despre cat de sanatos este a ne cultiva placerile si a ni le recunoaste ca parte din noi.
Atunci balanta catre ce se inclina? E sanatoasa sau nu?

Iubirea este altruista, generoasa, pe cand placerea este egoista si cauta doar la propria persoana. Iar SENSUL nu sta in egoism caci atunci ar fi autodistructiv, el sta in jertfa si daruire de sine. Egoismul este distructiv pentru ca egoismul meu nu e compatibil cu egoismul tau si cu egoismul lui. Ele se lupta intre ele pentru suprematie. Dar jertfa mea si jertfa ta si jertfa lui sunt perfect compatibile si se potenteaza reciproc, astfel incat rezultanta creste exponential, iar armonia este perfecta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ai dreptate, nu m-am gandit ca placerea inseamna egoism. Si totusi, cum ii explici cuiva care zice ca nu ar renunta la petreceri si distractii care sunt modul de relaxare si destindere din stresul cotidian? Ce ii spui celui care zice ca fara placerile astea ai fi un robot? Nu poti sa ii spui ca plecerea este egoism ca ar rade de tine..

Aici vorbele si explicatiile sunt de prisos. Nu-l vei putea convinge decat prin exemplul tau personal. Nici o demonstratie nu e convingatoare, cu atat mai putin simple argumente. Dar daca va vedea in tine bucuria dragostei, bucuria de-a face binele, bucuria de-a te darui, atunci ai sanse sa-l convingi. El va face atunci comparatie intre seninatatea ta si zbuciumul lui. Cautarea placerii este un zbucium permanent si un esec permanent pentru simplul fapt ca placerea e trecatoare. In schimb bucuria si seninatatea raman egale.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc, este mult adevar in cuvintele tale. Mi-au dat un motiv de reflectare si o dorinta de a face mai mult bine.
Doamne ajuta !

Credinta in Dumnezeu nu-i rezultatul efortului omenesc, ci e rodul lucrarii divine in sufletul nostru. E un dar scump, dumnezeiesc. Daca n-ar lucra Cel Bun in inimile noastre, am fi toti, fara exceptie, necredinciosi.
Sa multumim Domnului pentru darurile pe care ni le ofera, daruri pe care nu le meritam si nu le vom merita niciodata, orice am face.

Citeam de curand o intamplare istorisita de Parintele Constatin Coman. Acesta, avand la un moment dat prilejul de a-i cere sfat Parintelui Ilie Cleopa, l-a intrebat ce sa faca, pentru a-i aduce pe oameni la Biserica.

Raspunsul marelui duhovnic a venit fara intarziere, intr-un mod mustrator: "Maaaaaai! Dar ce crezi ca tu aduci oamenii la Biserica!... Nu-i aduci tu, Dumnezeu ii aduce pe oameni la Biserica!"

@alibaba
Cu multa placere:53:

Foarte frumos ai spus MariS!

:-) Superb si deosebit de profund!

Placerea tinde degraba sa devina idol, adica obstacol intre om si Dumnezeu.
Daca nu ar fi aceasta tendinta o caracteristica a firii noastre de dupa caderea in pacatul primordial a protoparintilor, poate ca placerea nu ar mai fi atat de prudent (sau radical) cenzurata.
Apoi, sunt placeri si placeri. Unele nu sunt neaparat piedici pe calea mantuirii, ci mai degraba semne ca suntem pe drumul cel bun.
De pilda, cand devine placuta atmosfera din biserica la vecernie (pentru mine care nu gaseam nimic folositor acolo, candva) asta e un semn ca macar m-am apropiat de ceea ce respingeam. Si imi da nadejde, curaj, imbold spre mai mare apropiere. Depinde cum interpreteaza fiecare... Depinde ce cauta.
Cautarea lui Dumnezeu ("dorul", cum se exprima preotul John Breck in cartea cu acest nume) este sadita in miezul fiintei noastre. Vrem nu vrem, ea pulseaza in noi. Totul e sa intelegem ce este acel zvacnet si sa nu punem capac.
Credinta mea nu e inventia mea, e darul lui Dumnezeu in mine. Scanteia e acolo, pusa de El, pot pune si eu niste foi de hartie, o creanga, un bustean... Unii au pus toata fiinta lor, desi au primit Botezul tarziu (vezi cazul parintelui Nicolae Steinhardt).
Dumnezeu Se lasa cunoscut in toate: in natura (cu simturile ii cunoastem creatia si simtim indaratul ei un Autor; Il intrezarim si suntem coplesiti - priveste cerul, marea, pomii infloriti, vietatile in organizarea lor uluitoare, in armonia perfecta, propriul corp in anatomia lui profunda si hipercomplexa si in functionarea lui);
in sufletul personal si al celorlalti; in istorie; in zarea finala, de neatins, unde se opresc logica si rationamentele.
Puterea dumnezeiasca o simte fiecare om care a renascut,orice om care a traversat un dezastru total si a fost ridicat prin miracol. Marturii sunt mii si zeci de mii. Eu sunt una din ele (sunt readus la viata prin miracol, mort fiind eu sufleteste si aproape distrus fizic, cu ani in urma, consecinta a placerii devenita patima mare).
Puterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos e descrisa clar in Evanghelii.
Inima fiecaruia simte pe Dumnezeu, fara nevoie de nici o permisiune din partea vreunei autoritati.
Cine doreste sa nege aceste evidente si multe altele (le gasim descrise in mii de carti, le auzim la cei din jurul nostru), nu are decat sa o faca. Dumnezeu asteapta, sprijina, miluieste. permanent.
In legatura cu negarea, ma tot gandesc de-o vreme ca fiul risipitor se intoarce acasa si intampina ostilitatea fratelui sau. Astfel, ghicesc in mine ca negarea, cand apare, e supararea fratelui cuminte (si gelos) care incearca sa-l alunge inapoi in pierzanie pe fiul intors acasa. Din fericire Tatal pune lucrurile la punct. Mare este intelepciunea, dragostea si credinciosia Lui, slavit fie in veci, Tatal, Fiul si Sfantul Duh!

Primul lucru pe care-l faci atunci când cineva te iubeşte cu adevărat , CREZI ÎN EL ! Primul ll faci atunci când cineva îţi pătrunde tainc în suflet, CREZI ÎN EL ! Primul lucru pe care-l faci atunci când cineva îţi sare în ajutor în clipele de grea cumpănă, CREZI ÎN EL ! Te întrebi, poate cine e , dar răspunsul ntainic de la El : "sunt Cel ce te-am creat şi te iubesc !". Oare nu merită şi o fărâmă de credinţă din partea noastră , aşa cum suntem, dar MERITĂ ! Mulţi sunt nepăsători , ironici , reci , atotştiitori , numindu-se atei, adică necredincioşi, mai simplu poate :nerecunoscători ! Ei nu cred în El, dar El crede în ei ! Iaca câteva motive a minusculei şi neânsemnatei mele crdinţoşii . . . !

Alibaba, ai pus o intrebare simpla, dar care necesita un raspuns complex. De aceea porneste de la raspunsul dat tie de Cristian si restul se va adauga, pe masura ce Dumnezeu iti va deschide ochii mintii.
Remarcabil raspuns, Cristian!

Este la fel de sănătos ca atunci când consumi droguri și renunți la ele. Păcatele provoacă suferință.

De ce credem in Dumnezeu? Pentru ca este firesc sa avem un Tata desavarsit care iese in intampinarea noastra atunci cand dorin sa ne intoarcem la dragostea parinteasca, pentru ca avem un Frate in persoana lui Hristsos in care se implineste toata voia Parintelui si ne devine pilda pentru noi toti cei care dorim sa devenim fii ai lui Dumnezeu si pentru ca avem un Mangaietor in persoana Duhului Sfant care se face suflet sufletului nostru si straga impreuna cu noi Avva, Parinte.

Nesiguranta
 

Eu nu inteleg ce legatura are placerea cu egoismul, daca doi oameni de sex opus vor sa se simta bine unde este egoismul?
Si mai este faza cu homosexualitatea sau ma rog persoanele de acelasi sex care se simt atrase una de cealalta, si acesta am inteles ca este un pacat pai sa va deschid putin ochii si mintea persoanele astea nu sunt asa ca vor ele,sunt nascute cu un anumit hormon,deci ce legatura are pacatul cu genetica toate astea duc la faptul ca nu ar exista un Dumnezeu.

sa revenim la pacat, de la placere pana la egoism e diferenta de la cer pana la pamant si plus ca daca am face chestii lipsite de placul nostru am ajunge probabil persoane deprimate,nefericite,plictisite,morocanoase etc.
Nimeni nu cred ca ar face chestii plictisitoare.E adevarat ca unele lucruri nu's demne de corpul uman cum ar fi viciile sau infractiunile,drogurile si multe altele.

Si o intrebare,de unde stim exact ca exista un Dumnezeu?doar pt ca asa scrie in carti?
Multi scriem carti si stim foarte bine ca asa cum putem gasi informatii false pe net nu ne-ar mira sa gasim asa ceva si in carti.
E normal ca inainte nu era tehnologie si informatiile "circulau" prin carti.O carte are acelasi rol ca si televiziunea,internetul etc si anume acela de a distra si informa cu argumente false sau adevarate cititorul.

Mai sus vorbeati despre un anumit,preot si zicalele lui.
Probabil acesta a fost una dintre acelea persoane intelepte cum le numim noi si nu e nimic nou in a scoate vorbe intelepte,astfel de zicale le veti gasi si la fostele captenii ale triburilor nativilor americani.

Acesta este un forum declarat crestin ortodox, adica adresat acelora care cred si marturisesc pe Dumnezeu, Sfanta Treime...
Pe dumneata ce te-a determinat sa-ti postezi parerile despre sex, homosexuali, indoirea de existenta lui Dumnezeu, preoti, televiziune, carti ori triburile native americane, tocmai aici si nu in alta parte?
Ce te-a atras aici?

În niciun caz Dumnezeu nu interzice oamenilor să se simtă bine. De unde aţi scos-o ?
Intuiesc, însă, că prin "doi oameni de sex opus vor să se simtă bine" înţelegeţi relaţii sexuale. Sau, poate că mi se pare. Ei bine, Dumnezeu nu interzice nu numai oamenilor să se simtă bine în general, dar nu interzice nici relaţii sexuale dintre ei. Dimpotrivă, îi încurajează. Chiar primilor oameni le-a poruncit: "creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul". Atât de mult îi încurajează Dumnezeu pe oamenii de sex opus să se simtă bine, încât a instituit una dintre Taine cu acest scop. Se numeşte "căsătorie". Prin urmare:
-oricine este liber să se simtă bine cu altcineva de sex opus.
-dacă, prin "să se simtă bine", înţelege legătură trupească, este invitat să folosească instrumentul pus la dispoziţie de Dumnezeu pentru asta: căsătoria.

Mulţumim mult de informaţie. Acuma, dacă v-aţi îndurat să ne deschideţi ochii şi mintea, spuneţi-mi, vă rog, cum se numeşte acel hormon care dă homosexualitatea ? Vă întreb aşa, doar din interes profesional.

Nu am întâlnit în viaţa mea persoane mai vesele şi mai fericite decât călugăriţele. Cunoaşteţi mulţi creştini trăitori ? Câţi dintre ei erau deprimaţi ? Ia vedeţi, nu cumva între Dumnezeu şi urâciunea sufletului există o legătură, dar ea e cam inversă decât aceea care vă închipuiţi: nu cumva cu cât de depărtezi de Dumnezeu te cuprinde urâtul ?

Putem şti exact că există un Dumnezeu prin simpla putere a raţiunii, plecând de la observaţii naturale. Nu putem şti despre Treime, nu putem şti despre natura duală a lui Isus, nu putem şti despre ridicarea cu trupul la Cer a Mariei: acestea sunt lucruri pe care nu putea mintea omului să le cuprindă, de aceea Dumnezeu i le-a descoperit. Dar existenţa unui creator al creaţiei este ceva perfect accesibil puterii naturale a minţii omului, nu e nevoie de virtute supranaturală. Ajunge ca, având bună credinţă şi deschidere, să cercetaţi natura.

Singurul sacrificiu pe care Il cere Hristos este crucea noastra cea de toate zilele:
"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze." (Luc.9:23)

El a purtat crucea pentru noi, noi trebuie sa o purtam pentru El, El a fost tintuit pe ea, noi trebuie sa ne tintuim la randul nostru pentru El. Si cand zic "pentru El" zic "pentru a fi o vesnicie alaturi de El".

Multi zic: "Asta mi-e crucea!" referindu-se la vreo boala ori la vreun sot bataus. Insa Hristos ne arata ca purtarea crucii nu este nici boala, nici greutati, nici lipsuri, ci purtarea crucii inseamna lepadare de sine.

Daca Hristos a purtat crucea a facut-o pentru ca avea in vedere vesnicia pentru noi. Daca noi ne purtam crucea, o facem pentru ca avem in vedere vesnicia impreuna cu El.

In El ne sunt iertate pacatele noastre, prin ranile Lui suntem tamaduiti, in Sangele Sau suntem curatiti, prin jertfa Sa suntem mantuiti.

Asadar noi crestinii nu consideram ca "ne sacrificam" pentru Dumnezeu, ci, plini de multumire, ne aratam bucurosi ca putem sa "tintuim pe cruce" poftele noastre cele rele, ambitiile si orgoliile noastre, maniile, pizmele si orice pornire launtrica rea sau tendentioasa.

Dar mai frumos vorbeste Sf.Ap.Pavel despre "sacrificiu":
"...privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos." (Filip.3:8)

Mai stim ca noua, Bisericii lui Hristos, ne-a fost ingaduit de Dumnezeu ca sa Ii slujim. Cum te poti apropia de Cel Preainalt fara evlavie, fara adanca recunostinta pentru dragostea Sa aratata in jertfa Fiului Sau? Nu "sacrificam" nimic atunci cand ne smerim inaintea Lui caci "tintuindu-ne pe cruce" sau altfel spus "abandonandu-ne" pe noi lasam pe Duhul Sfant sa faca in noi orice lucrare duhovniceasca: lauda, inchinare, multumire etc.

Asadar noi suntem goiliti de sine pentru a fi imbogatiti de Duhul, sacrificati in noi pentru a fi inviati in El.

s-a ratacit bietul om si a nimerit unde nu a vrut el.de mai vegeteaza pe aici nitel poate isi revine.

Veniti cu argumente concrete nu doar cu replici gen Dumnezeu e iubire si mai stiu eu ce.
Am cumparat de la biserica o carticica si cred ca primele 5 pagini se repeta intr-una Dumnezeu e iubire Dumnezeu e lumina si tot asa.
Daca intreb pe cineva de ce crede in Dumnezeu imi va raspunde ca asa trebuie fara nici un argument mai concret.
Si ma deranjeaza faptul ca orice s-ar intampla pe lumea asta totul se zice ca e venit de la Dumnezeu spre ex: daca doi oameni fac accident de masina aud replici gen asa a vrut Dumenzeu,iar asta pt mine asta este o porcarie, ba din contra daca acei oameni ar fi condus cu gija accidentul nu ar fi avut loc.
Si cat despre partea ca avem ratiune lamuriti-ma in privinta acelor persoane care sufera de handicap,car nu pot vorbii si mai stiu eu ce?acele persoane cum pot deosebi si/sau alege intre ce-i bun si ce-i rau,ele nici macar nu stiu daca exista sau nu un Dumnezeu sau un Diavol.
Iar despre surdo-muti acei oameni cum s epot spovedi la biserica.
Din punctul meu de vedere religia este cea mai banala inventie,am auzit ca n-ai voie sa te casatoresti cu o persoana daca este de alta religie,din cate stiu eu parca exista un Dumnezeu iar religiile is cu miile,daca vreau sa iau o asiatica de nevasta asta nu ar trebui considerat pacat deoarece acea femeie e tot copil al lui Dumnezeu.
Dumnezeu parca era unul,religia ce rol are?
Pentru mine religia inseamna discriminare si rasism.
Sa va zic ceva,datorita religiei mi-am pierdut credinta in Dumnezeu,atatea traditii si bataie de cap.
Daca ma duc pe o insula plina de bastinasi aia habar n-au ce-i ala Dumnezeu si la pariu ca gasesc alte traditii.
Nu am gresit topicul,am scris toate acestea sa aflu raspunsuri si sa ma lamuriti cu argumente concrete.


"Nu am întâlnit în viaţa mea persoane mai vesele şi mai fericite decât călugăriţele. Cunoaşteţi mulţi creştini trăitori ? Câţi dintre ei erau deprimaţi ? Ia vedeţi, nu cumva între Dumnezeu şi urâciunea sufletului există o legătură, dar ea e cam inversă decât aceea care vă închipuiţi: nu cumva cu cât de depărtezi de Dumnezeu te cuprinde urâtul ?"

La fel ca si mine a-ti intalnit persoane care probabil va fascinau asa cum pe mine ma fascineaza o anumita formatie iar prin melodiile lor par persoane vesele si de treaba probabil lipsite de pacat,dar stim unul din noi ce fac defapt acele persoane in viata de zi cu zi?Nu cred.
Cat despre maicute nici ele nu-s asa Pure si asta am vazuto eu si recunosc nimeni nu este perfect,dar dc sa te dai drept ceva ce nu esti si sa minti o lume intreaga?

Ce m-a facut sa postez aici pareri despre homosexualitate,carti si nativi americani este pentru ca doresc raspunsuri si explicatii la intrebarile de mai sus,deoarece sa fiu sincer nu sunt 100% necredincios,sunt undeva la mijloc si am nevoie de ajutor,doar lamuriti-ma atata tot.

Multumesc anticipat.

Acuma, haide să ne lămurim: fie ai deja răspunsul, fie cauţi un răspuns.

În ipoteza a doua, putem pleca de la constatarea simplă că religia, după cum ne arată o simplă analiză etimologică, are rolul de construi o punte între om şi divinitate. Religia este sistemul în interiorul căruia interacţionăm cu Dumnezeu. Mai multe aici:

http://www.newadvent.org/cathen/12738a.htm

Să îţi zic şi eu ceva, sunt ferm convins că nu ai întreprins un studiu asupra acestor tradiţii despre care spui că ţi-au stricat credinţa. Ce sunt ele, de unde provin, ce sensuri au, ce utilitate, ce scop, etc.

Pe de altă parte, ai perfectă dreptate - religia este mare bătaie de cap.

dar ce-mi puteti spune despre persoanele care sufera de handicap,ele nici macar nu pot sa gandeasca,ele nu stiu nici macar ca s-au nascut dar sa mai aiba si ratiune sa leaga intre bine si rau, sa posteasca, sa se inchine etc.
Stim ca Dumnezeu a facut omul dupa chipul si asemanarea Sa,mai exact unde este asemanarea intre Dumnezeu si aceste persoane bolnave de handicap? :)

ceea ce am vrut sa zic cu alte religii si traditii este faptul ca spre exemplu daca plec intr-o alta tara acolo nu or sa fie sarbatorile care le avem noi aici.
La noi exista sarbatorile unde n-ai voie sa muncesti,sa speli,sa cosi,sa faci baie etc.
Pe cand in alte parti de lume nici nu exista asa ceva,intelegeti dumneavoastra ce vreau sa zic :)

Dar tu te consideri, cumva, superior acestor persoane "bolnave de handicap" ? Există, undeva, o linie clară de demarcaţie între tine şi ele ? Apreciezi că se vede mai bine chipul lui Dumnezeu în persoana ta decât în persoana lor ?

Şi de aici ai tras concluzia că nu există Dumnezeu ? WOW !!!

Da asa am ajuns la concluzia ca nu exista Dumnezeu, acum refuzi sa raspunzi la intrebari pentru ca nu sti ce sa raspunzi?
Nu ma consider superior lor chiar imi pare rau de ele si mi-ash dori sa nu se fi nascut asa,nu ma cunosti asa bine,doar pentru ca n-am credinta totala nu inseamna ca am prejudecati, asa deci repet cum se inchina aceste persoane lui Dumnezeu daca el chiar exista si doreste ca noi sa-i oferin jertfa si sa ne rugam lui? ( aici m-am referit la ratiune,ca ai adus in discutie vorba despre ratiune,asa ca explica-mi unde este ratiunea )
Si daca incepi chiar cu shtouri,aroganta si ironii sa sti ca pot face si eu lucrul asta, deci fi rational si raspunde-mi te rog la intrebari.

Nu era nicio ironie, ci doar o întrebare menită să-ţi deschidă ochii asupra unui fapt foarte important, în perspectivă creştină: raportat la faptul creării noastre după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, toţi suntem handicapaţi.

Handicapul acesta este numit de Biserică păcat originar, sau păcat ancestral, sau fire căzută, şi are prostul obicei de a se autopropaga - concupiscenţa ne împinge să păcătuim, păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu şi alimentează concupiscenţa.

Îţi garantez că nici cei mai mari sfinţi sau mistici creştini nu au avut convingerea că se închină lui Dumnezeu mai bine sau mai potrivit decât o persoană cu handicap mental. Dimpotrivă. Handicapul mental este de natură să amelioreze responsabilitatea, şi, pe cale de consecinţă, gravitatea păcatului şi consecinţele acestuia.

Dumnezeu doreşte ca noi să ne închinăm şi să aducem jertfă după puterile noastre - de la cel care a primit mult, mult se va cere.

Si de ce anume doreste dumnezeu sa "ne închinăm şi să aducem jertfă"?

Ca să fiu sincer, nu ştiu şi nu mă prea interesează ce doreşte sau de ce doreşte ceva dumnezeu.

Dacă doriţi însă să discutăm despre Dumnezeu, spuneţi acest lucru şi vom discuta.

Pai asta e scopul pentru care am venit aici sa ma conving de ceva,iar la faza cu handicapul tot nu am primit un raspuns.
Ideea este urmatoarea,ai spus ca noi avem ratiune si anume sa alegem intre bine si rau si/sau sa credem sau nu in Dumnezeu,iar eu vroiam sa stiu unde este ratiunea la un om cu handicap care sta in carutz si nici macar nu stie ca s-a nascut?

Poate cel care e in carut cauta un om adevarat.

http://www.crestinortodox.ro/predici...ui-134075.html

Stop. Eu nu am spus niciunde că "avem raţiune să alegem între bine şi rău". Alegerea între bine şi rău nu ţine de facultatea raţiunii, ci de voinţă şi simţul moral.

În situaţia ipotetică descrisă de tine, în care o persoană nu are conştiinţă de sine (deşi mă îndoiesc că este 100% posibil), aceeaşi persoană nu va avea nici responsabilitate morală. Mai pe scurt, nici păcat. Doar păcatul ancestral, pe care ştim că Sacramentul Botezului îl înlătură.

Aici ai insirat un talmes-balmes de intrebari.

Presupun ca venind pe acest forum, ortodox, la sectiunea:Despre Biserica Ortodoxa....doresti lamuriri de la ortodocsi.
Atunci discerne, pana acum ti-a raspuns, din ceea ce am vazut un singur ortodox, iuliu46 (descriere dreapta sus), restul -atat timp cat nu-si declara apartenenta religioasa- presupun (chiar daca despre unii stiu sigur) ca nu sunt ortodocsi. Deci, discerne si cerne. Cu restul, care nu se prezinta complet, nu stii din ce ""directie"" privesc.

Altfel poti sa incerci si pe alte forumuri, catolice, protestante, neoprotestante, sa afli punctul de vedere al fiecarora, cum se raporteaza la problemele relevate de tine.

E clar totul se bazeaza pe superstitie,oricum multumesc pentru efortul de a-mi raspunde la intrebari,cu toate ca nu sunt raspunsuri prea convingatoare.
Adevarul este ca eu nu vreau sa-l vad pe Dumnezeu ca sa cred in El, ci doresc ca toti sa fim egali la nastere iar de acolo fiecare sa-si aleaga singur calea,mie mise pare nedrept ca un om sa se nasca cu malformatii si mai stiu eu ce si nu ma refer ca eu sunt perfect,eu nu sunt perfect si recunosc am si eu defectele/bolile mele,dar fiecare merita sa se nasca cu auz,cu vedere,cu 2 maini si 2 picioare,toti merita sa se bucure de viata, la urma urmei nimeni nu stie 100% ca exista o lume spirituala.
Lumea oricum paote fi usor de manipulat,mai nou tot in jurul nostru se bazeaza pe psihologie (mai ales relatiile de cuplu), fizica, chimie, pana si viata noastra e mecanica,facem in fiecare zi aceleasi lucruri.
Iar daca stam sa gandim logic,omul moare ori de boala ori de batranete nu moare ca l-a chemat Dumnezeu.

Prefer sa fiu un "superstitios" in ochii tai dar credincios in ochii lui Dumnezeu.

Prietene, un sfat ca de la om la om. Eu unul mai bine aleg sa fiu credincios in Dumnezeu toata viata mea si cand voi muri sa nu fie nimic dincolo decat sa traiesc viata asta dupa cum imi place si cu cine-mi place si cand voi muri "sa ma trezesc" inaintea lui Dumnezeu.

Dar vezi ca tocmai logica materialista care-ti spune ca viata asta e importanta te face sa gandesti asa ? Adica un parinte numit Arsenie Papacioc a multumit lui Dumnezeu pentru toate greutatile pe care le-a intampinat in viata ( si a avut o viata foarte grea cu ani multi de puscarie in temnitele comuniste si prigoana ). De ce anume el a crezut ca trebuie sa-i fie recunoscator lui Dumnezeu pentru asta ?

http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8

De ce , de ce , de ce . . .
 

De ce îngăduie Dumnezeu să existe oameni surzi, muți și orbi în același timp? Ce viață poate avea un om care practic nu are nicio legătură cu exteriorul? Nu vede pe nimeni și nimic, nu aude ce i se spune și nu poate comunica prin cuvinte cu semenii lui. Astfel de persoane, prin handicapul lor, arată că omul e creat ca să ajungă „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” și lipsa celor 3 simțuri nu-l limitează, ba dimpotrivă îl poate ajuta și mai mult. Astfel de persoane arată foarte puternic că omul nu este doar trup, căci altfel n-ar avea de ce să trăiască, ci e și suflet simțitor și gânditor. Un astfel de om orb, surd și mut, va putea moșteni împărăția lui Dumnezeu ca și noi, dar acolo toate aceste infirmități îi vor dispărea.
De ce îngăduie Dumnezeu existența unor regimuri politice totalitare, dictatoriale, prin care se crează multă suferință lumii? Pentru a avea confirmarea în fapt că omul se poate mântui și fără capitalism, și fără supermarketuri, și fără mâncare și băutură la discreție. Omul se poate mântui și în suferință, indiferent de țara în care trăiește și de sistemul politic căruia este obligat să se supună.