Istorioara despre avort
 

Toate pacatele sunt pacate grele si toate pacatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale intunericului". Ca auzi ce zice: Lepadati dar lucrurile intunericului. Apoi incepe sa le numere: desfranarea, lacomia, betia, hula, necredinta... Tot pacatul intuneca pe om, dar uciderea este un pacat si impotriva Duhului Sfant si strigator la cer, si poti sa spui acestui pacat cum vrei. Ca ce este mai scump la fiecare vietate decat viata?


Nu vezi mata ca si o furnica si un tantar si o musca, o jivina cat de mica, ea vrea sa-si salveze viata. Fuge, alearga, se pazeste sa nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemanarea lui Dumnezeu, cat de scumpa este viata lui inaintea Tatalui ceresc?


Daca ar fi omul fiara, n-ar fi o paguba mare, ca o fiara este mult inferioara omului, dar omul este chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pamant, si este foarte mare pacat.


De aceea sfatuim pe cei ce-au cazut in acest pacat, ca sa se sileasca cu toata puterea sa se marturiseasca si sa-si faca canonul in lumea aceasta, ca nu cumva dincolo sa-l faca vesnic. S-a prea inmultit pacatul acesta si este strigator la cer, si aduce osanda vremelnica si vesnica si in veacul de acum si in cel viitor. Ia sa va spun o intamplare adevarata si infricosatoare:


Intr-una din zile, m-am pomenit aici la mine cu o doamna bine, care a venit si a cazut in genunchi si a inceput a plange:


- Ce este, doamna?


- Vai de mine, sunt de la Bucuresti, am venit cu mare greutate si cu mare necaz aici.


- Dar ce s-a intamplat?


- Eu sunt fata de preot, a zis, si s-a intamplat de m-a luat in casatorie un mare functionar. Eu i-am spus ca nu merg dupa dansul. Eu sunt fata de preot si sunt credincioasa. Am crescut in credinta crestina ortodoxa, in frica lui Dumnezeu, dar el nu crede in Dumnezeu. El a spus: "Eu nu cred, dar iti dau voie tie sa faci ce vrei: roaga-te, mergi la biserica, posteste, fa milostenie, roaga-te si acasa. Fa tot ce vrei, numai sa mergi dupa mine in casatorie!"


In felul acesta, ea a intrebat pe parintii ei si s-a incumetat si s-a dus. S-au luat in casatorie si au trait bine vreo cateva luni. Cand ea a ramas gravida, el atata i-a spus: "Silvia, copii sa nu-mi faci, ca copiii sunt salba dracilor". Auzi ce expresie! Ea a ramas uimita cand a auzit: "Fa ce stii, dar copii sa nu-mi faci, ca nici nu vreau sa aud de dansii!"


Atunci ea i-a spus: "Mai, criminalule, sa-ti iasa din minte vreodata ca eu am sa fac aceasta crima! Eu sunt fata de preot. Eu ti-am spus inainte de a ma casatori ca vreau sa traiesc cu tine crestineste, nu paganeste". El i-a spus: "Gandeste-te bine, ca eu am vorbit cu un doctor sa dai copilul afara". Copilul avea doua luni. Ea a spus: "Niciodata, nu voi face aceasta crima. Mai bine mor de o mie de ori decat sa omor copilul".


Si a ramas vorba ca el ii pregatea doctorul ca sa-i omoare copilul, mai ales primul copil. Ea insa era hotarata pana la moarte sa nu faca avort. Si iata ce s-a intamplat. A venit saraca aici la mine sa intrebe, dar era hotarata in inima ei sa nu faca aceasta ucidere de om.


- Am auzit de dumneata si am venit sa intreb, a zis ea. Ce zici, parinte? Eu sunt in a doua luna si el m-a amenintat cu moartea, daca nu fac avort.


- Daca te-ar taia de o mie de ori si te-ar impusca, sa nu omori nici un copil, ca nici leoaica, nici lupoaica, nici scroafa salbatica, nici serpoaica, nimeni nu isi omoara puii. Dar omul a devenit mai rau decat toate fiarele de pe fata pamantului. Omul isi omoara copiii. Mai bine sa mori de o mie de ori, dar sa nu faci avort. Spovedeste-te si te pregateste. Mucenita ai sa fii cu Sfanta Varvara, cu Sfanta Tecla si cu toate martirele in ceruri, daca ai sa mori tu, ca sa nu omori copilul.


- Cum sa fac? Ma tem si de el ca ma va omori, ma tem si de Dumnezeu!


- Sa te temi de Dumnezeu, Care a zis asa: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida. Temeti-va mai vartos de acela care, dupa ce a ucis trupul, poate sa duca sufletul in gheena. Nu te teme! Trupul asta este o mana de pamant spre mancarea viermilor. Azi este, maine nu mai este. Sufletul nu moare in veci! Du-te hotarata in inima ta, spovedeste-te, impartaseste-te si asteapta moartea! Dar sa nu avortezi!


Ce s-a intamplat intre timp? S-a dus femeia acasa hotarata sa nu faca avort. Si cum era aproape sambata mortilor, adica "Mosii de vara", anul trecut (1979), ea s-a dus in oras sa cumpere cate ceva, ca sa dea de pomana. A cumparat castroane, cani frumoase, vase, pahare, portocale, bomboane. Voi stiti ca la noi se da de pomana, dupa cum este traditia noastra ortodoxa, pentru sufletul mortilor. Si a luat si faina de grau, ca sa faca cozonaci si placinte pentru pomana.


A venit acasa din oras cam obosita. A plamadit faina, a pus drojdie si a framantat aluatul pana a dospit si s-a culcat.


Cand a adormit, s-a facut ca era intr-un defileu de munti, adica doua randuri de munti. Unul era pe dreapta si unul pe stanga, iar prin mijlocul acelor munti era o sosea dreapta. Muntii erau foarte inalti si aveau padure de brazi pana la poale. Iar de la marginea padurii, de-o parte si de alta, erau flori, doua-trei sute de metri pana la sosea. Ea mergea - asta era prin vis - pe soseaua aceea printre munti si se minuna de frumusetea acelor locuri.


Dar deodata, cand si-a aruncat privirea in dreapta, spre padure, a observat ceva foarte minunat: la poala padurii erau arbori de foc, cat vedeai cu ochii. Un rand de arbori care ardeau scanteind de jaratec. Si de fiecare arbore de foc era legata cu funii de foc cate o femeie goala, cum a facut-o mama sa, si focul le ardea grozav la spate, pe sira spinarii, si ele tipau groaznic.


Cum se zvarcoleau aceste femei legate de arbori, deodata a vazut niste vulturi de foc care veneau din muntii ceilalti, cu gheare de foc, cu aripi de foc si cu ciocul de foc si s-au pus pe sanii lor si ii mancau si ele strigau: "Vai de noi si de noi si de cei ce ne-au nascut pe noi!" Vulturii mancau sanii lor pana la oase, de se vedeau coastele, si apoi zburau inapoi in munti, iar lor le cresteau sanii inapoi. Si veneau alti vulturi si le mancau din nou si ele strigau tare si plangeau.


Si s-a minunat biata femeie: "Vai de mine, zice, nu ma mai uit in partea asta, ca mor de frica". Si a intors capul spre stanga. In partea stanga a vazut un lucru mai infricosat. Alt rand de copaci de foc, tot in marginea padurii, si erau legate femei goale, dar aici nu le mai mancau vulturii. Aici erau serpi cu doua capete, niste balauri de foc, incolaciti peste ele si peste copaci, cu coada pana in pamant. Cu un cap era pe o tata si cu altul pe cealalta tata si le sugeau de le dadea sangele. Asa de tare strigau, de se cutremurau padurile si muntii aceia.


Atunci ea, cand a vazut ca in stanga vede si mai infricosat lucru decat in dreapta, de frica a slabit si a cazut in genunchi si striga la Maica Domnului: "Maica Domnului, nu ma lasa, ca mor de frica!" si se uita daca nu mai este cineva pe acolo, ca se temea sa nu vina serpii aceia si la dansa.


Deodata vede in urma pe drum ca vine un tanar prea frumos, cu haina alba ca zapada, cu cruce in frunte si cu un baston de aur in mana. Cand l-a vazut a zis:


- Multumesc Tie, Doamne, ca nu m-ai lasat in iadul asta singura. Si a cazut cu fata la pamant, zicand: "Doamne Iisuse, nu ma lasa!"


- Eu nu sunt Iisus Hristos, a raspuns ingerul.


- Dar cine esti, Doamne?

- Eu sunt ingerul pazitor al vietii tale. Eu totdeauna te pazesc pe tine, si acum m-am aratat tie cu porunca lui Hristos.


- Doamne, scoate-ma de aici, ca mor de frica! Fa mila cu mine si nu ma lasa aici!


A sculat-o din genunchi si i-a zis:


- Nu te teme si mergi dupa mine!


El mergea inainte si ea in urma. Si in urma lui se vedeau raze de lumina si era o mireasma a Duhului Sfant, cum nu mai este pe pamant.


Mergand cu ingerul pe drumul acela, ea a intrebat:


- Doamne, de ce pe femeile acestea le sug balaurii acestia cu doua capete si pe acelea le mananca vulturii de foc. Le mananca sanii lor si iar cresc si ele se chinuiesc? Si a zis ingerul:


- Acestea n-au voit sa le suga copiii lor. N-au vrut sa alapteze copii si de aceea balaurii acestia de foc le vor suge in vecii vecilor si vulturii de foc le vor manca sanii, ca au fost criminale si au omorat copiii nevinovati din pantecele lor. Femeile care au omorat copiii prin avort, cu bai, cu injectii, cu pastile si i-au otravit cu buruieni de la babe, asa se vor munci in veci, ca nu s-au pocait, nici nu s-au spovedit, ci au crezut ca-i gluma pacatul acesta.


Mergand asa, i se parea ei ca au mers cativa kilometri. S-a uitat in dreapta si a vazut un singur arbore de foc, unde nu era legata nici o femeie. Si ea a intrebat:


- Doamne, uite aici un singur copac care nu are legata nici o femeie de dansul! Zice ingerul:


- Vezi copacul asta de foc? Acesta era copacul tau, daca n-ascultai de preot si te duceai sa omori copilul! Tu n-ai nici un copil pe lume si era primul copil. Dar avea sa te pedepseasca Dumnezeu, pentru ca aveai sa mori in timpul avortului la doctor. Dar fiindca ai avut frica de Dumnezeu si te-ai hotarat in inima ta sa nu omori copilul si ai intrebat pe preot si te-ai hotarat mai bine sa mori decat sa omori copilul, iata ca ai scapat de acest copac!


Apoi a zis ea: "Doamne, scoate-ma de aici! Incotro este tara mea? Unde sunt eu aici?" Ingerul i-a zis: "Sa-i spui barbatului tau cel criminal ce ti-am spus eu. Daca te mai indeamna pe tine la avort, nu aici se va munci el, ci in alt loc, unde de o mie de ori va fi mai greu ca aici! Tu esti fata de preot si te-ai maritat fecioara, cum te-a facut mama ta, iar el este un preacurvar. El s-a insurat cu tine, dar inainte el a trait cu trei femei nemaritate si le-a obligat sa faca avort si le-a platit el la doctor. Acele trei femei au pierdut cate un copil. Deci are pe sufletul lui trei avorturi facute de el. Are sa manance carne in vecii vecilor, in focul gheenei!


El nu ti-a spus tie, dar este un mare curvar si spurcat. Tu te-ai casatorit curata cum te-a facut mama ta, iar el a fost un preacurvar si ucigas, care a platit pentru acelea sa faca avort. Sa-i spui, ca el n-a zis nimanui".



Atunci ea a zis: "Doamne, pe unde sa ma duc eu acasa? Pe unde sa ies?" Ingerul Domnului i-a spus: "Dar unde esti, acasa esti! Tu scoala-te si framanta aluatul, ca a dospit in covata". Si l-a vazut ca un fulger cand a zburat, si ea s-a trezit in casa.


S-a trezit femeia foarte spaimantata si aluatul dadea jos din covata, cum i-a spus ingerul. Se culcase la sapte fara un sfert si acum era ceasul noua si un sfert seara. Deci doua ore jumatate. In timpul acesta a fost prin iad si a vazut unde se muncesc femeile criminale care fac ucidere de om.


Cand s-a sculat, de frica a inceput sa strige in gura mare. Sotul ei venise de la serviciu si daca a vazut ca este obosita si se odihneste, n-a mai deranjat-o. Cand a auzit racnind, el a crezut ca a luat foc ceva la cuptorul de paine.


A venit barbatul ei:


- Ce-ai patit, Silvia? Ce ti s-a intamplat?


- Vai de mine! Vai de mine! Am fost in iad. Am vazut iadul! Am vazut unde se muncesc femeile care fac avorturi.


- Cum?


Si i-a spus sotului tot ce i-a zis ingerul.


- Iata, zice, ce mi-a mai spus: ca tu m-ai luat pe mine curata cum m-a facut mama, dar tu ai trait cu trei femei necasatorite, si le-ai indemnat sa faca avorturi la doctori. Asa-i?


- Asa este.


- Auzi, ca te asteapta pe tine munca mult mai mare ca aceea. Ca tu ai si platit la doctori ca sa omori copiii, nu numai ca le-ai indemnat. Banii aceia sunt spre pierzarea ta in veci!


El, cand a auzit ca i-a descoperit pacatele, a zis:


- Sa stii ca adevarul ti-a spus. De azi inainte ma pocaiesc si eu pana la moarte. Dar du-ma la un duhovnic sa-mi spun pacatele, sa pun si eu inceput bun, ca am auzit ca Dumnezeu primeste pe cel pacatos!


Apoi a venit cu sotia si s-au marturisit amandoi, indreptandu-si viata. L-am marturisit si i-am spus: "Iata, frate, ce a facut Dumnezeu cu tine! Cata mila a avut de tine! Prin femeie ti-a descoperit urgiile si faradelegile tale, ca sa te intorci la pocainta".


Atunci mi-am adus aminte de cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: De unde stii, femeie, ca nu-ti vei mantui barbatul? Nu stii tu, zice, ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa? si invers.


Iata o femeie crestina! O femeie cu frica lui Dumnezeu, care a fost hotarata in inima ei mai bine sa moara, decat sa faca avorturi! Si s-a rugat lui Dumnezeu si a castigat si pe sotul ei la adevarata credinta si i-a indreptat si viata lui. Si asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt pana astazi impreuna si duc viata cinstita si curata inaintea lui Dumnezeu.


I-am dat si lui canon sa nu se impartaseasca 20 de ani, ca pentru un avort Sfintii Parinti opresc 20 de ani, iar cu iconomie 10 ani, daca omul posteste toate posturile si miercurile si vinerile si face milostenie. "Fac toate!" a zis el. Atunci i-am redus canonul la 10 ani. Zece ani i-am dat canon si sa planga toata viata ca a omorat trei oameni. Caci ori vei omori copilul, cum ti-am spus, cand l-a semanat Dumnezeu in pantecele mamei sale, cand este cat o samanta; ori il omori cand este mai mare, tot acelasi pacat ai.


Sa va iasa din minte, cum zic unele femei: "Parinte, nu era decat de-o luna, ca nu se stia ce-a fost!" Nu minti pe Dumnezeu, Care a zidit si Care a zamislit in tine. Nu auzi ce spune Ieremia Proorocul? Doamne, au nu Tu zidesti duhul omului la zamislire?


Pe Dumnezeu nu-l poate minti nimeni. Aveti frica lui Dumnezeu, paziti-va de gandul acesta al uciderii de copii, mai tare decat toti balaurii din lumea asta si decat toate. Paziti-va! Ca daca tot veti face mereu avort, poporul nostru se imputineaza. Vom ramane numai batranii si vor veni alte popoare si ne vor robi, ca vom fi putini si nu vom mai avea copii ca sa fie ostasi ai tarii si oameni de isprava sa conduca tara!


Tineti nu numai la natalitatea poporului si la scumpa noastra tara, tineti la sufletul vostru, care-i mai scump decat toata lumea, ca daca il veti pierde, cu toata lumea nu puteti sa-l rascumparati. Toate femeile care aveti barbati si v-ati cununat, ca si acelea care ati gresit si ati facut nunta fara cununie, sa nu omorati copiii. Copilul este un inger si prin el te mantuiesti si tu! Naste-l, boteaza-l, creste-l si printr-insul te mantuiesti si tu.


Sa te duci la marturisire, ca esti o crestina buna, si te iarta Dumnezeu. Iar a ucide copilul este cea mai mare crima, cea mai mare faradelege si impotrivire inaintea lui Dumnezeu, Care l-a creat in pantecele tau si ti-a dat tie nastere, iar lui i-a dat suflet viu si cuvantator.


Va rog din toata inima sa tineti minte aceasta intamplare. Aduceti-va aminte, femeilor, de vulturii cei de foc si de copacii cei de foc care ard pe femeile care fac avort, ca si de balaurii cei de foc, care au sa va suga pieptul!


Paziti-va, va rog, nu numai de-a face pacatul, ci si de-a gandi la aceasta, caci crima si prea cumplita crima este fata de constiinta ta, fata de Dumnezeu si fata de tara in care ne-am nascut si traim.

AVORTUL SE IARTA PRIN SPOVEDIRE.

Preotii au auzit multe femei spovedind avorturi, nu e ceva deosebit pentru preoti. Cui ii e rusine in oras sa se duca la spovedit cand e intr-un alt oras unde nu te cunoaste nimeni de exemplu in timpul concediului sau intr-un oras de pe un drum .

Multe pilule contraceptive inclusiv cea de a doua zi pot face avort. E bine sa fie spovedite oricum.

Erau doi oameni gospodari si s-a intamplat, cum se intampla si astazi, ca nu aveau copii. Si ei s-au rugat mult lui Dumnezeu sa le dea copii, cum s-au rugat Sfintii Parinti Ioachim si Ana si altii. Dar Dumnezeu nu le-a dat, poate pentru ca ei n-au avut atata credinta.


Dupa ce s-au rugat si au vazut ca Dumnezeu nu le da nici un copil, s-au sfatuit, zicand: "Mai femeie, noi avem multa avere si ca maine vom muri. Hai sa luam un copil de suflet!"


Si s-au inteles amandoi si au luat un copil parte barbateasca si l-au crescut cu mare atentie si l-au invatat scoala si a venit vremea sa-l casatoreasca. Atunci s-a logodit cu o fata de neam bun, dar care ii cerea multa avere. Cand a fost sa se aseze zestrea, ce-i da baiatul fetei, baiatul ii spune tatalui sau:


- Tata, daca m-ai infiat si numai pe mine ma ai, cui ai sa-i dai averea? Deci, ca sa pot reusi sa iau fata aceea in casatorie, sa-mi dai toata averea in scris mie!


Mama s-a invoit, ca stia ca are avere multa, dar tatal sau, mai prudent, si ca barbat, a zis:


- Ba nu, mai baiete! Este adevarat ca am avere multa si am sa ti-o dau tie toata. Dar eu am sa fac cu tine un act cu clauza. Jumatate din avere ti-o dau acum, iar jumatate dupa moartea noastra. Tot tie iti ramane, dar cat voi trai, voi avea si eu jumatate, ca nu cumva pe urma sotia ta sau fiii tai sa-mi zica: "Du-te de aici, ca n-ai nici un drept!" Sa stiu ca am si eu avere!


Ce s-a intamplat? Baiatul, vrand-nevrand, a trebuit sa primeasca. Dar satana i-a pus in inima acest gand: "Stii ce sa faci daca iti da toata averea numai dupa moarte? Omoara-l mai repede si apoi iti ramane tie toata averea!"


Dar el, daca ar fi avut constiinta si frica de Dumnezeu si s-ar fi dus la un duhovnic sa se spovedeasca, ar fi scapat de gandul cel rau. Caci, oricand iti spune satana sa faci ceva, daca te-ai spovedit, ai scapat de gandul cel rau. Ca asa cum sarpele, cand iese din gaura, fuge, tot asa fuge din inima si gandul celui ce se spovedeste sincer. Caci spune Sfantul Antonie cel Mare ca de nimic nu se bucura satana mai tare, decat de omul care isi ascunde gandurile sale.


Deci el avea de gand sa-l omoare pe tatal sau, dar n-a spus nimanui. Zicea el: "Am sa-l omor, ca dupa aceea o sa-mi ramana mie toata averea!" Dupa trei ani de la casatorie, intr-o primavara, in vremea aratului, a pus impreuna cu tatal sau, cum se intampla si astazi, un plug cu patru boi. Si avea tarina lui la marginea unei paduri. Avand plugul din lemn, tatal lui a luat barda si s-a dus la tarina sa are. Cand au tras la popas, i-a zis satana feciorului sau: "Iata acum, vezi, nu-i nimeni pe lan, ia barda si omoara-l pe tatal tau!"


Si asa a si facut. S-a uitat in stanga si-n dreapta sa vada daca nu-i nimeni. Si cand a vazut ca nu-i nimeni, s-a dus si a luat barda de la plug, s-a repezit la tatal sau, care nici nu se gandea la asa ceva, si i-a taiat capul. Apoi l-a luat de par, l-a dus in iarba la marginea padurii, a dus si trupul si cu un lemn de la plug a facut o groapa, l-a acoperit si a pus iarba pe deasupra.


Dupa ce l-a ucis pe tatal sau, fiindca pana seara mai era o bucata de vreme, a manat boii singur. Seara s-a dus acasa si a inceput s-o ia la ocara pe maica-sa si pe femeia lui:


- Dar ce-a facut tata acasa, ca m-a lasat singur cu plugul pe ogor?


Femeile au raspuns:


- Mai omule, n-a venit tatal tau acasa!


- Ei, uite, m-a lasat singur cu patru boi sa ar si-i tare greu singur!


Sa vedeti pana la urma ce s-a intamplat! Au asteptat sa vina batranul de la camp. A asteptat si maica-sa si femeia lui, dar de unde sa mai vina? A trecut o luna, doua, si toata lumea spunea in sat: "Mai, barbatul cutareia nu mai vine! S-a pierdut omul acela. Ce s-o fi facut? S-a spanzurat, s-a inecat, ce s-a intamplat cu el?" Nimeni nu banuia ca l-a ucis feciorul sau. Dar iata ce s-a intamplat.


Sangele dreptului nu se ascunde, cum nu s-a ascuns sangele lui Abel. Acest om care a ucis pe tatal sau a inceput sa slabeasca. Nu manca, nu bea, nu dormea. Se tot uita asa intr-o parte. Intorcea capul si iar se uita in acea parte si privea speriat in toate partile.


Stiti de ce se uita? Oriunde privea, il vedea pe tatal sau cu capul in mana si auzea un glas: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?" Daca se uita in castronul cu mancare, il vedea acolo cu capul in mana; daca se culca pe perna, il vedea acolo cu capul in mana; daca se ducea pe drum, il vedea si se speria; se uita in alta parte, dar auzea iarasi glasul: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?"


Si cu frica aceasta a trecut un an. Vazandu-l mama si sotia lui tulburat, au priceput si au zis: "Omul asta are ceva pe constiinta! Mare lucru de nu l-a omorat el pe tatal sau!" Intr-o seara il iau ele amandoua cu blandete:


- Mai omule, de cand a disparut tatal tau te vedem tot tulburat! Nu prea mananci, nu prea dormi! Parca esti speriat. Ai slabit, te-ai uscat! Ce ai? Daca ai ceva pe constiinta, spune macar la un duhovnic, ca tu ori ai sa innebunesti, ori ai sa mori!


- Nu pot sa va spun voua! Dar vreau sa merg la o manastire, ca sa ma spovedesc!


Si l-au dus la o manastire, mama si sotia lui, unde era un sihastru. Duhovnicul l-a intrebat de ce este asa speriat si slab si ce are pe constiinta, iar el a zis:


- Parinte, eu am omorat pe tata, ca sa obtin de la el averea pe care trebuia s-o mostenesc. De atunci nu mai pot nici dormi si nici manca! Atata mustrare de cuget am si o spaima mare, ca unde ma uit, il vad pe tata cu capul in mana si tot zice asa: "Dragul tatei, pentru ce m-ai omorat?"


- Ei, fiule, a zis duhovnicul, aceasta-i mare crima si trebuie canon aspru! Du-te acasa si timp de sapte ani de zile sa nu mananci decat o data in zi dupa apusul soarelui, mancare fara untdelemn, si sa faci cate 500 de metanii pe zi. Dupa sapte ani sa vii la mine iar!


S-a dus acasa si a spus femeilor:


- Timp de sapte ani de zile sa-mi faceti mancare de post. Dar nu numai atat, ci nici cu ulei, cum este in Postul Mare, miercurea si vinerea.


Atunci au inteles ele ca i-a dat canon aspru pentru ca a ucis pe tatal sau, dar el tot n-a vrut sa spuna mamei si sotiei sale. Si isi luase camaruta lui si traia in curatie, ca nu i-a mai trebuit nici femeie, nici nimic. Post si rugaciune si plangere si suspine si metanii, sa imblanzeasca pe Dumnezeu pentru urgia care o avea asupra lui.


Dupa un an - doi, tatal sau aparea tot mai rar. Cand a ajuns la sapte ani, tatal lui aparea cu capul in mana, cam la 2-3 saptamani, dar tot mai aparea. El se invatase cu postul si avea si la maini si la picioare bataturi de la canon, de cate mii de metanii a facut.

Si plangea omul si se ruga si postea. Iar la sapte ani s-a din nou la duhovnic si i-a zis:


- Parinte, eu sunt acela caruia mi-ati dat canon sapte ani.


- Ei, tu esti, fiule? Ai facut canonul?


- L-am facut, parinte!


- Mai vine tata cu capul in mana?


- Mai vine, parinte, dar mai rar, si multumesc lui Dumnezeu ca mai pot dormi un ceas-doua noaptea, ca atunci nu puteam si eram sfaramat.


Atunci i-a zis duhovnicul:


- Du-te acum unde l-ai ingropat si asculta daca se mai aude vocea lui. De vei auzi ceva, vino sa-mi spui si apoi stiu eu ce are sa fie cu tine!


Deci s-a dus unde stia ca l-a taiat si l-a ingropat pe tatal sau. Dar, cu cateva sute de metri, inainte de a ajunge la marginea padurii, a auzit un glas din iarba care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Si din ce se apropia, glasul acela se auzea tot mai tare. Iar cand a ajuns mai aproape, l-a cuprins spaima mare, atat de tare striga tatal sau: "Judecata! O, judecata!"


Deci s-a intors inapoi si a venit la duhovnicul manastirii, aproape iesit din minti, de mare spaima.


- Ce-ai patit, fiule?


- Vai de mine, parinte! M-am dus acolo unde l-am ingropat pe tata, dar cand m-am apropiat, am auzit un glas care striga asa: "Judecata! O, judecata!" Cu cat ma apropiam, cu atat striga mai tare. Iar cand am ajuns foarte aproape, m-a cuprins spaima si m-am intors. Oare ce sa fie asta, parinte?


Si a zis duhovnicul:


- Fiule, tatal tau cere judecata lui Dumnezeu asupra ta! Dar nu stiu un lucru: daca cere judecata in lumea aceasta sau in cealalta. Deci, bine ar fi sa fii judecat in lumea aceasta!


- Parinte, dar de unde am sa stiu eu aceasta?


- Iata, fiule. Daca judecata lui Dumnezeu te va ajunge in lumea aceasta, are sa fie bine. Ai sa tragi un necaz mare si ai sa scapi in cealalta lume; te duci acolo la bine. Iar daca judecata lui Dumnezeu te urmareste dincolo de mormant, este mult mai greu! Fiule, acum du-te acasa si daca pe drum nu vei pati nimic, mai fa un an de zile canon si apoi vino iar la mine! Iar daca ai sa intalnesti un necaz mare in drumul acesta spre casa, sa-l rabzi cu mare barbatie de suflet, ca prin necazul acela ai sa te curati si ai sa scapi de osanda pe care o ai asupra ta, ca ai fost ucigas de tata!


Deci a plecat omul ingandurat. Dar de la manastirea aceea pana la satul lui, trebuia sa treaca printr-un targ. Si femeia lui, cand a plecat el de acasa, i-a spus asa:


- Mai omule, din cauza ta, ca tu nu mananci nici carne, nici oua, nici branza, si noi ne-am uscat. (Ca asa se intampla in casa. Cand nu mananca unul de dulce, nu mananca nici ceilalti; iar cand in casa tin toti si numai unul mananca de dulce, nu se prinde de el, de parca ar manca iasca). Tu daca ai sa treci prin targ, te rugam adu-ne o bucata de carne sa facem putina zeama, macar acum, ca n-am mancat de sapte ani si am uitat de gustul ei.


Caci din cauza lui ca postea de atatia ani, se uscasera si mama-sa si femeia; mancau ele, dar vai de ele cum era mancarea aceea.


De aceea, trecand el prin targ, si-a adus aminte si s-a dus la un macelar. Dar era spre seara si se vanduse toata carnea si nu mai era pe taraba acolo decat un cap de oaie, zvantat bine. Deci a impa-chetat capul cel de oaie zvantat bine, a platit, l-a pus in traista si a apucat-o pe o ulita a targului care urca la deal. Mergand la deal, ce s-a intamplat? A inceput sa curga din traista sange mult, fierbinte, pe drum. Si oamenii, cand au vazut, au zis:


- Stai, omule! Ce ai in traista? Ai taiat un porc? Ce-i, ca uite, in urma ta curge dara de sange?!


Iar el a zis:


- Da' de unde! Am cumparat un cap de oaie si acela n-avea sange! De unde sa fie?


Si cand s-au uitat oamenii in traista lui, ce cre-deti ca era? Capul tatalui sau, proaspat taiat, atunci. Iata ca judecata lui Dumnezeu l-a ajuns! Cand l-au vazut oamenii, au chemat politia: "Oameni buni, veniti ca un om a taiat capul altuia si-l duce in traista!"


S-a adunat lumea de mirare mare:


- Mai ucigasule, dupa ce l-ai taiat, il mai si duci pe drumul mare? Cum ai avut tu curajul asta?


Dar el, cand a vazut ca judecata lui Dumnezeu l-a descoperit, a zis:


- Stati, oameni buni, ca va spun adevarul! Cu adevarat sunt ucigas! Cu adevarat m-a ajuns judeca-ta lui Dumnezeu, dar nu l-am taiat acum.


Si mai adunandu-se cativa oameni, l-au cunoscut si au zis:


- Asta-i tatal sau!


- Asa este, dar nu l-am taiat acum, sunt opt ani de atunci.


- Ei, tu crezi ca poti minti lumea? Dar capul este taiat acum, numai ca nu vorbeste!


Atunci el a fost nevoit sa spuna adevarul si s-au dus cu totii la locul unde l-a taiat. Si cand au sapat, l-au gasit pe tatal sau ingropat si putred, dar fara cap. Capul il pusese ingerul in traista la el si a facut din capul cel de oaie, capul tatalui sau. Si atunci s-au incredintat toti ca l-a ajuns judecata lui Dumnezeu.


Si era atunci pedeapsa dupa lege, cap pentru cap, si i-au spus:


- Baiete, pregateste-te sa pui capul tau pentru capul tatalui tau!


Dar duhovnicul a spus:


- Dati-mi voie sa-l spovedesc si sa-i citesc o dezlegare!


Iar el, cand a vazut pe duhovnic langa dansul, a cazut cu lacrimi si a inceput a plange cu toata puterea si a zis:


- Parinte, nu ma lasa!


Dar duhovnicul i-a zis:


- Fiule, nu te teme! Ti-am spus ca daca ai sa patesti un necaz mare in drumul acesta, are sa te ierte Dumnezeu! Deci ai sa ai bucurie mare, ca iti rasplateste pentru pacatul tau in lumea aceasta.


Si l-a spovedit preotul in fata tuturor si l-a impartasit cu Preacuratele Taine si a zis celor ce tineau sabia:


- Impliniti porunca voastra, ca eu mi-am facut partea mea fata de acest suflet!


Si cand a fulgerat sabia, a cazut capul lui intr-o parte, chiar in locul unde omorase pe tatal sau. Iar cand a cazut capul pe brazda, un porumbel alb a zburat de pe umarul lui si s-a ridicat la cer.


Si asa acest tanar, dupa atatia ani de pocainta, pana nu a platit cu sangele sau, sangele tatalui sau, nu a fost iertat.


*


Vedeti, fratilor, pentru o ucidere cata pocainta, cate lacrimi, cate metanii, cata durere, cata intristare si tot nu a fost iertat, pana n-a dat capul sau pentru tatal sau! Deci, bagati de seama ca fiecare prunc, fiecare copil, este un om, un om desavarsit, inca de atunci de cand s-a zamislit, ca asa a lasat Dumnezeu. Deci sa nu va ucideti copiii, ca sa nu va ajunga osanda Dreptului Judecator.

Avortul se iarta prin spovedire.

Omul de mai sus putea sa-si rascumpere gresala si daca salva pe cineva de la crima. Femeile care au facut avort pot sa-si rascumpere avortul facut daca salveaza copii de la avort, fie cu vorba fie dau ajutor la Valea Plopului fie altcumva, fac asociatie anti avort fie si daca scriu mesaje antio avort pe forumuri intorcand pe oameni.

Cinea facut avort sa zica rugaciunea asta:

Doamne forteaza-ma la mantuire si pe mine si pe copiii avortati si ajuta-ma sa rascumpaar pacatele avortului fara durere ci prin fapte bune. Amin.

Foarte frumoase istorioarele tale,sper ca vor ajunge la tinta!

Istorioarele sunt ale parintelui Cleopa. Aici e o noua istorioara despre cat de mare e salvarea unei vieti incluzand a unui copil ce trebuie avortat, in fata lui Dumnezeu.

Un om ce a salvat vieti a fost socotit inaintea unui pustnic cu nevointe grele.

Fiindca azi in cuvintele Evangheliei ati auzit la fericirea a cincea pe Mantuitorul nostru zicand: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui, vom arata printr-o oarecare istorioara cat poate inaintea lui Dumnezeu milostenia si cum ajuta ea chiar si celor mai pacatosi dintre oameni, spre a se intoarce la pocainta si spre a se impaca cu Dumnezeu, pe Care ei L-au suparat foarte mult cu pacatele si faradelegile lor. Pentru a cunoaste adevarul in aceasta privinta, ascultati cu atentie cele ce urmeaza:


Era un mare sihastru cu numele Pafnutie, pustnic avand darul preotiei, desavarsit in fapta buna si facator de minuni. Odata acest mare sihastru a fost ispitit de gandul acesta: cu cine ar fi el asemenea la fapta buna si daca mai este cineva dintre oameni care sa-l intreaca pe el in lucrarea duhovniceasca. Acesta poate a fost si un gand de mandrie, sau poate anume a venit acest gand in inima sa, ca Dumnezeu sa-i arate lui tainele Sale, pe care el inca nu le cunostea.


Deci zabovind gandul acela in inima lui, el a alergat la Dumnezeu prin rugaciune si s-a rugat sa-i descopere acest lucru, adica sa-i arate cine ar fi asemenea lui cu vietuirea duhovniceasca sau de este cineva care il intrece. Si asa rugandu-se el cu staruinta catre Preabunul Dumnezeu, a auzit un glas, zicandu-i: "Pafnutie, inca nu ai ajuns in masura cutarui cimpoias care canta pe la nunti in orasul Alexandria".


La auzirea acestor cuvinte, batranul sihastru a oftat, a suspinat din greu si s-a smerit foarte cu mintea si inima lui, zicandu-si: "Daca eu inca n-am ajuns la masura acelui lautar ce canta pe la nunti si daca acela este mai bun decat mine, apoi mare este puterea Mantuitorului meu. Nici n-am sa mananc si nici n-am sa beau, pana nu voi afla pe acel om minunat pe care mi l-a descoperit Domnul".


Si asa batranul pustnic si-a luat toiagul sau si a pornit spre orasul Alexandria. Ajungand el acolo cu multa osteneala, cauta pe acel cimpoias intreband din om in om pana ce l-a aflat in casa lui, pregatindu-se tocmai atunci sa se duca spre a canta la o nunta. Acela cand a vazut pe batranul sfant cu barba alba ca zapada si cu haine vechi, pustnicesti pe el, a cazut in ge-nunchi inaintea lui si s-a inchinat pana la pamant. Apoi, ducandu-l in casa dupa obiceiul locului, i-a spalat picioarele sale cu apa rece, caci era mare cal-dura si fierbinteala, si apoi i-a pus masa.


Dar Sfantul Pafnutie i-a zis:


- Ma jur pe Dumnezeul Cel viu ca nu voi gusta din masa ta, nici nu ma voi odihni la tine pana ce nu-mi vei spune viata ta si care sunt faptele tale bune.


Iar cimpoiasul i-a spus:


- Sfintite Parinte, ce viata si ce fapte bune cauti la mine, un lautar care supara pe Dumnezeu cantand pe la nunti?


Atunci sfantul sihastru i-a spus:


- Te jur pe Dumnezeu sa nu tii taina ascunsa de mine, caci eu nu de voie am venit aici, ci sunt trimis la tine de ingerul Domnului.


Atunci cimpoiasul a spus:


- Ce lucruri vrei sa auzi de la mine, parinte sfinte, ca eu in viata mea am fost capetenie de talhari si nu este pacat pe care sa nu-l fi facut. Iar acum, dupa cum vezi, sunt lautar si cant pe la nunti. Deci ce fapte bune poti sa afli la un asemenea om?


Iar sfantul i-a zis:


- Eu am venit aici nu ca sa-mi spui faptele tale cele rele, ci pe cele bune. Vezi ca te-am jurat cu numele Domnului si nu poti sa tainuiesti cele ce caut eu de la tine. Caci eu cu multa osteneala, cu foame si cu sete, din munti departati am venit pana la tine ca sa ma folosesc.


Atunci cimpoiasul a chemat pe sotia sa si i-a zis:


- Adu, te rog, un scaun pentru sfantul batran, ca iata sta in picioare si se osteneste dupa atata cale.


Dupa ce a stat batranul sihastru pe scaun, cim-poiesul a inceput a-i spune asa:


- Parinte sfinte, eu pacatosul si necuratul nu sunt vrednic sa primesc in casa mea un om asemenea sfintiei tale, caci multe rautati am facut in viata mea. Dar fiindca m-ai jurat cu numele Domnului si fiindca zici ca ai avut vestire de la inger sa vii la mine pacatosul cel cu totul nevrednic, apoi iti voi spune sfintiei tale si unele fapte bune pe care le-am facut pe vremea cand eram sef de talhari si aveam sub conducerea mea mai mult de 30 de hoti, asemenea mie. Si iata ce am a-ti povesti:


Mergand noi odata calari pe cai si pe camile pentru a mai prada pe undeva - caci desi faceam pradaciuni mari si mai bateam pe unii, dar moarte de om n-am voit sa fac niciodata -, deodata, mergand noi prin pustie, iata ca intalnim o fata foarte frumoasa la chip, care mergea pe o carare. Cum au vazut-o tova-rasii mei, care erau si cam ametiti de vin, au vrut sa o prinda si sa o batjocoreasca. Iar aceea, vazandu-se in aceasta primejdie si cunoscand ca eu sunt mai-marele lor, a alergat la mine cu lacrimi si s-a prins de picioarele mele rugandu-se sa nu o las pe mana acelora ca sa o batjocoreasca. Si mi-a spus:


- Eu, domnule vataf, am pierdut niste vite si acum am ratacit pe aici cautandu-le si iata ca am cazut in mainile voastre, dar va rog foarte mult, pentru Dumnezeu, nu ma lasati. Fie-va mila de mine care nu am pe nimeni in pustia aceasta ca sa ma ajute, decat pe Bunul Dumnezeu.


Iar eu i-am zis:


- Nu te teme, fata, ca nu ti se va intampla nimic. Numai iti cer ca si tu in viata ta sa te rogi lui Dumnezeu sa faca mila cu mine si sa ma scape de primejdie si de moarte naprasnica.


Si asa am dat ordin la toti, ca nimeni sa nu se atinga de ea, ci s-o lase sa se duca cu pace. Vazand biata fata ca a scapat din primejdie si de batjocura, mi-a sarutat picioarele si mi-a zis:


- Sa-ti dea Dumnezeu plata in ziua judecatii si sa aiba mila de tine precum si tie ti-a fost mila de mine.


Si zicand acestea, s-a dus in drumul ei...


Mai trecand apoi cativa ani de hotie, s-a intamplat ca am dat peste alta fata tanara si frumoasa langa cetatea Alexandriei in padure, care tinea in mana o funie langa un copac si se pregatea sa se spanzure. Indata ce au vazut-o tovarasii mei, au prins-o si voiau sa-si bata joc de ea. Dar eu le-am spus:


- Dati-i pace, sa vedem ce are de gand.


Si am intrebat-o:


- Ce-i cu tine, fata?


Iar ea a raspuns:


- Vad ca voi sunteti hoti. Deci va rog pe voi sa ma omorati, aici, caci nu mai vreau sa traiesc. Iata, daca nu soseati voi, cu funia asta eram gata sa ma spanzur.


- Dar de ce?


- Un baiat de bun neam a vrut sa ma ia in casatorie. Dar acum nu mai vrea sa ma ia pe mine pe motiv ca sunt saraca; iar el are avere multa si de aceea vrea sa ia pe o alta bogata, asemenea lui.


- Si ce ti-a zis mirele tau?


- Mi-a spus ca daca nu am o suta de galbeni de aur nu ma ia. Si eu am numai patru, ca mama mea este vaduva si saraca.


Atunci mie mi s-a facut mila foarte tare de frumusetea si tineretea ei si am zis catre tovarasii mei:


- Mai, dati fiecare dintre voi cate cinci galbeni.


Iar eu i-am dato suta, si asa cu totii i-am facut fetei 250 de galbeni pe care i-am dat in mana, zicandu-i:


- Du-te copila cu Dumnezeu si sa ai parte de o casatorie fericita, numai ai grija ca in rugaciunile tale sa nu ne uiti nici pe noi!


Atunci biata fata, vazand aceasta intamplare fe-ricita care i-a schimbat necazul in bucurie, a lacrimat si a zis:


- Sa faca Dumnezeu mila cu voi, asa precum si voi m-ati miluit pe mine.

Continuare:

Plecand ea, am zis catre insotitorii mei de talharie:


- Vedeti, fratilor, ca azi am avut fericita ocazie sa scoatem un suflet de la moarte?


Unii din ei au si plans de bucurie, ca i-am oprit a face rau unui suflet deznadajduit de viata. Apoi am aflat ca, ducandu-se ea la Alexandria si vestind tanarului ca are atatia galbeni, acela o ruga sa mearga dupa el, si asa s-au facut toate dupa dorinta lor.


Altadata, mergand noi prin vaile muntilor, am gasit o alta femeie tanara, care abia se tinea pe picioa-re si plangea cu amar, ca era gata sa moara de foame.


Si am intrebat-o:


- Ce-i cu dumneata pe aici?


Iar ea, cazand in genunchi, a inceput a spune asa:


- Domnilor, nu va cunosc, dar va rog daca aveti o bucatica de paine, dati-mi, caci altfel mor de foame. Sunt sapte zile de cand nu am gustat nimic, nici apa si nici hrana. Sotul meu este capitan de vapor si a pierdut corabia intr-o furtuna, dar el a scapat viu. Insa l-au condamnat la inchisoare pe viata, invinuindu-l ca n-a condus bine corabia si ca de aceea a pierdut incarcatura in valoare de 5000 de galbeni. Si asa pe sotul meu l-au ridicat si toata averea noastra a fost luata. Inca si pe copiii nostri i-au luat. Iar eu de abia am scapat cu fuga de n-am cazut in mainile lor.


Asa am venit in pustia aceasta rugandu-ma lui Dumnezeu ca ori sa mor aici, ori, de este voia Lui sa mai traiesc, sa faca mila cu mine si, cu judecatile pe care le stie, sa faca minune cu mine ca sa scap cu zile si sa nu ma inchida si pe mine pe toata viata. Asa m-am rugat, fiind hotarata mai bine sa mor aici de foame si de sete, decat sa merg in cetate, unde stiu ce ma asteapta.


Deci, vazand primejdia in care a cazut aceasta familie, am zis catre acea femeie necajita:
- Femeie, cat ai zis ca a pierdut sotul tau?
- Ca la 5000 de galbeni, a spus ea.
- Hai cu noi!
- Nu pot merge, caci, dupa cum vedeti, am slabit foarte mult de foame si de sete.


Atunci i-am dat sa manance paine si sa bea apa. Iar dupa putina odihna intarindu-se, incet-incet a mers cu noi pana la pestera noastra talhareasca. Insa ea foarte se temea, nestiind ce hotarare vom lua asupra ei. Cand am ajuns la pestera, ea a cazut in genunchi la rugaciune catre Dumnezeu, apoi a zis catre noi:
- Va rog, fratilor, sa va fie mila de mine, caci vedeti in ce necaz sunt.


Atunci eu i-am zis:
- Femeie, eu sunt capetenie peste banda aceasta de hoti. Priveste la vasul aceasta plin cu bani de aur. Ia-ti de aici 5000 de galbeni.


Iar femeia uimita, neavand in ce-i pune, si-a luat basmaua de pe cap si, numarand banii, i-a pus in ea. Apoi i-am dat paine sa se hraneasca si, scotand-o pana aproape de cetate, ne-am despartit de ea, spunandu-i:


- Du-te, femeie, si plateste ceea ce datorati statului si scoate-ti sotul, copiii si averile voastre.


Aceasta, sfinte parinte, a fost in viata mea a treia fapta buna facuta cu femeile. Alta data, mergand cu ceata mea de talhari prin pustie ca sa ne ascundem prazile ce le facusem, am intalnit doi oameni, frati de mama dupa spusa lor. Acesti oameni erau numai in camasa, desculti, cu capetele goale si foarte tristi. Eu, vazandu-i, i-am intrebat:
- Unde mergeti voi asa prin pustia aceasta?


Iar ei au zis:
- Domnule, noi am avut sub paza noastra averea unui mare dregator imparatesc. Si fiind noi paznicii acelui aur, intr-o noapte a venit o ceata de hoti, au spart casa dregatorului care tocmai atunci era plecat si au luat acea avutie in valoare de 10.000 de galbeni. Cand a venit boierul a dat vina pe noi, spunand ca am fost complici cu acei hoti la pradarea averii lui. Iar noi, vazand primejdia in care am cazut, am fugit, ca sa nu ne ia in stapanire si sa ne pedepseasca cu amare chinuri si inchisoare.


Atunci eu le-am spus:
- Intoarceti-va inapoi, caci pe boierul acela il stiu eu (caci ei fusesera hotii care l-au pradat) si o sa-l facem sa-si gaseasca toate lucrurile care i s-au furat, dar cu conditia sa va dea voua pace.


Ei au zis:


- Noi, domnule, nu ne mai intoarcem, caci am auzit ca acel boier vrea sa ne piarda cu moartea. - Nu va temeti, le-am zis. Haideti cu noi!


Si asa ei au prins curaj si s-au intors. Iar cand a inserat, ne-am dus cu ei la boier si i-am spus:
- Stii cine te-a pradat?
- Nu.


- Noi, pe care ne vezi. Apoi am adaugat: Iata lucrurile tale si banii tai. Ia-le si sa stii ca daca vei pedepsi pe acesti oameni nevinovati, apoi vom veni cand nici nu gandesti si iti vom lua si averea si viata.


Si asa acela cu juramant a fagaduit ca nu-i va pedepsi pe acei oameni nevinovati, care adormisera tocmai in vremea cand noi am pradat pe acel boier.


Dupa o vreme, Sfinte Parinte Pafnutie, am cazut si noi in mana stapanitorilor, ca asa este viata de talhar. Ceata s-a desfiintat si eu am fost batut si schingiuit. Am dat inapoi pe cat am putut din cele furate si fiindca nu facusem in viata mea moarte de om, am scapat cu 20 de ani inchisoare. Dupa o vreme a fost o oarecare gratiere si mi s-au mai scazut din ani si asa am venit si eu la casa mea avand varsta de peste 50 de ani.


Si vazand ca nu am cu ce trai, fiind foarte sarac, m-am apucat sa cant si eu din cimpoi pe la nunti, caci stiam bine sa cant din tineretile mele, ca sa-mi castig astfel painea cea de toate zilele. Si asa pana azi imi petrec zilele cu sotia mea, cu care, dupa ce am venit de la inchisoare, m-am sfatuit sa traiesc in curatie, ca fratii, ea invoindu-se bucuroasa la acest lucru, fiind femeie cu frica lui Dumnezeu. La sfanta biserica mergem, din toata saracia noastra facem putina milostenie si, pe cat putem, ne rugam si postim. Iata, sfinte parinte, aceasta este petrecerea noastra pe acest pamant.


Atunci Sfantul Pafnutie a zis:


- Frate, lasa cantarile acestea lumesti care strica sufletele multora si hai cu mine la calugarie, iar pe sotia ta du-o la o manastire de calugarite.


Auzind ei de la sfantul batran aceste cuvinte, cu mare bucurie s-au fagaduit sa faca cele poruncite lor. Si nu dupa multa vreme, cimpoiasul Ioan - caci asa ii era numele - a venit in pustie la sfantul staret. Iar acesta l-a pus intr-o pestera aproape de el si l-a invatat cum sa se roage, dandu-i o Psaltire in mana spre a o citi ziua si noaptea. Iar hrana cea de trebuinta odata pe zi o primea de la batranul.


Asa fericitul Ioan cimpoiasul a petrecut in sfanta pustnicie 15 ani, dupa care, vazandu-si cu 40 de zile mai inainte sfarsitul, s-a mai spovedit o data de tot ce gresise, s-a impartasit din mana staretului celui sfant cu Preacuratele Taine ale lui Hristos si, adormind in Domnul ca un fericit sihastru, s-a dus sa se odihneasca cu sfintii lui Dumnezeu intru desfatarea cea negraita si vesnica.

Avortul se iarta prin spovedire.

Imi mai aduc aminte de un doctor ce a facut o clinica de consiliere anti avort vizavi de o clinica de avort si care a salvat 1000 de vieti de copii nenascuti si de mame de acest pacat.

Avortul si orice pacat sau orice pacate se iarta prin spovedire.

Imi mai amintesc ce zicea o femeie ca a stat cu un semn in fata unei clinici anti avort ceva in genul Avortul ucide si ca dupa cateva zile se gandea daca a avut vre-un rezultat si atunci o masina s-a oprit si o femeie s-a dat jos din masina si i-a spus ca pe cand se gandea sa faca avort a vazut semnul acela si s-a razgandit si acuma vrea s-o ia de nasa la copil pe femeia aceasta.

Avortul se iarta prin spovedire. Spovedeste REPEDE ca sa nu vina plata. Salveaza vieti sa vina plata buna.

Un pustnic de langa cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Insa el se gandea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, ca vad ca la cei rai le merge bine, iar cei buni au necazuri si scarbe. Cum, Doamne, de ingadui Tu asa cu bunatatea Ta cea fara de margini?"


Apoi si-a zis: "Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui". Ca sunt unii oameni care judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu: Cutare este rau, este pacatos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul.


Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz?


Si din ziua aceea a inceput sa se roage: "Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec!" Rugandu-se el asa, odata a avut nevoie sa se duca la cetatea Emesei. Si ducandu-se el, i-a iesit inainte un tanar si i-a zis:


- Parinte, baga de seama, te duci la Emesa! Dumnezeu are sa-ti arate mari taine, dar sa nu te smintesti!


- Unde, fiule?


- Cand ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, sa bagi de seama ca in marginea orasului este o gradina mare, inconjurata cu copaci, cu garduri, gradina cu copaci roditori, o livada. Si sa bagi de seama ca intr-un loc s-a rupt oleaca gardul si este un copac cu o scorbura mare.


Sa bagi de seama ca acolo alaturi de gradina, unde-i copacul cel cu scorbura, este o fantanita. Si langa fantana este o carare care trece, iar dincolo este drumul mare. Sa te duci in gradina aceea si sa intri in scorbura copacului. Sa stai acolo ascuns si sa te uiti spre fantana. Si ce-i vedea acolo, ai sa te folosesti mult.


Pe urma tanarul a disparut. Pustnicul, cand a ajuns la cetatea Emesei, a vazut fantana, a vazut copacul acela cu scorbura mare in dreptul fantanii, a vazut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bagat in scorbura si se ruga la Dumnezeu. Si, stand el acolo si rugandu-se, vede ca vine un boier calare pe un cal frumos. Boierul avea la dansul un toporas si avea o tascuta frumoasa. A venit la fantana, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal sa pasca. Si el a stat, a baut apa si a scos din tascuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numarat si pe urma s-a culcat si s-a odihnit. Dar el in loc sa-i puna in buzunar, i-a pus alaturea.


Cand s-a trezit el, prima grija era calul. Ii daduse drumul sa pasca. Calul se departase mai incolo, dar pastea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a cazut si a ramas la fantana. El n-a observat ca i-au cazut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus inainte.


Parintele pandea din scorbura. Dupa ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a facut cruce, a baut apa si a vazut punga aceea. Si cand a vazut ca intr-insa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe carare, si nici pe drum inapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.


In urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un batran sarac cu doi desagi in spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desaga si apa din fantana, si a mancat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urma s-a culcat oleaca.


In timpul acesta boierul si-a dat seama ca nu are banii la el, ca i-au cazut la fantana, si s-a intors inapoi. Si gaseste pe batranul asta.


- Mosule, n-ai gasit aici o punga cu galbeni?


asta nu stia nimic:


- N-am gasit nimic.


- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?


- Cucoane, n-am gasit nici un galben!


- Ei! Scoate banii ca te omor!


- Cucoane, nu stiu nimic!


Boierul a crezut ca a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat in cap si l-a omorat. A luat si a scos toate din desagi, a cautat prin hainele lui si n-a gasit banii.


Daca a vazut boierul ca l-a omorat pe asta si nici banii nu i-a gasit, s-a suit pe cal si a plecat dandu-si palme si vaitandu-se ca a omorat om nevinovat. Si s-a dus calare batandu-se.


Atunci parintele care pandea din scorbura a zis: "Ia uite mai, cata nedreptate s-a facut la fantana asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si pe cine a omorat? Vai de mine, mare nedreptate a facut Dumnezeu aici! Boierul a omorat pe batranul asta nevinovat si celalalt a luat banii si s-a dus in lumea lui".


Si cum se gandea el asa, a venit din nou ingerul Domnului in chip de tanar.


- Parinte, parinte, iesi din scorbura asta si hai sa stam de vorba!


A iesit parintele si ingerul l-a intrebat:


- Ce ai vazut si cum ti s-a parut?


- Doamne, dar aici la fantana asta numai nedreptati a facut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si cine a fost omorat!


- Parinte, mata ai vrut sa stii judecatile lui Dumnezeu. Afla ca la fantana asta, numai dreptati a facut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tanar? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alaturea cu cel ce-a gasit banii. Si la acela saracul, intr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier sa-i imprumute niste bani. Boierul de mult voia sa-i ia gradina lui, ca avea o gradina cu pomi roditori, foarte frumoasa, chiar langa gradina boierului.


Si a venit saracul la el, zicand:


- Cucoane, da-mi niste bani imprumut sa in-grop pe mama si pe sotia, ca ti-oi prasi la vara, ti-oi cosi, voi secera pe lan.


Si boierul si-a zis: "Acum ii momentul, ca-i sarac!"


- Da-mi livada ta!


- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rasadit si nu pot sa ti-o dau!


- Cat sa-ti dau pe livada?


Dar acela a spus asa:


- Sa-mi dai 300 de galbeni, ca de nevoie o dau, ca n-am cu ce face inmormantarea.


Dar boierul, vazandu-l pe acela necajit, ca are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.


- Cucoane, Dumnezeu sa faca dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Gradina mea face 300 de galbeni de aur.


Si saracul s-a dus plangand acasa, cu 150 de galbeni, pentru ca de nevoie a dat gradina. Dar a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate".


Si acum Dumnezeu a facut dreptate. I-a gasit tocmai acesta care statea langa dansul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunavoie si 150 i-a uitat la fantana. Dumnezeu a facut dreptate la fantana, ca el cand i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate cu banii! Nu mi-ai platit gradina".


Si iata Dumnezeu preadrept i-a intors banii acum la fantana. I-a platit gradina.


- Bine, la asta i-a facut dreptate. Dar batranul care a fost omorat, cu ce era vinovat?


- Ai vazut cum i-a dat cu muchia in cap si l-a omorat? L-a intrebat de bani si batranul nu stia nimic. Batranul acesta - i-a spus ingerul -, cand era tanar de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui rau. Si un om a vrut sa treaca raul acela si, cand era la mijlocul raului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mai, frate, nu ma lasa, ca mor! Ma inec, nu ma lasa!"


Si el in loc sa sara sa-l scoata pe acela, a dat un bici in boi si a zis: "Asa iti trebuie, cine te-a bagat acolo". Si acela s-a mai luptat oleaca cu apa si s-a inecat. Saracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pacat, ca n-a sarit sa-l scoata pe acela din apa, se ducea in iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mila si a vrut sa-i plateasca in lumea aceasta, pentru ca a avut greseala aceea din tinerete, cand nu a vrut sa-l scoata pe acela din apa. El l-a omorat pe acela ca nu l-a scos din apa atunci, si acum l-a omorat pe el nevinovat boierul asta. Dumnezeu a facut foarte bine, ca prin moartea asta, il duce la bucurie si la rai in vecii vecilor pe sarac.


- Dar boierul?


- L-ai vazut pe boier cum se batea cu palma peste cap? Mai incolo l-a mustrat cugetul ca l-a omorat pe batran. A intalnit un om si i-a dat calul de pomana, si a intalnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o manastire sa se faca calugar. Si dupa 40 de ani cat o sa se pocaiasca acolo, o sa-l ierte Dumnezeu ca a omorat un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se marturiseste si face canon si se mantuieste.


Si tu ai zis ca la fantana asta s-au facut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a facut trei lucruri drepte si bune. Ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasca.


N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor.


N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adanci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori!


N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecatile Domnului sunt adanc mult?


Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici ingerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.


Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte! Deci de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale!


Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri.


*


Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam! Ca nu cunoastem jude-catile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.


Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.

De la istorioare pana la realitate este cale lunga.

De ce sa fie o cale lunga?

Istoriile sunt ale parintelui Cleopa. Ce e adevarat si ce nu Dumnezeu stie insa sa ne punem la adapost de rele si de plata relelor prin spovedire.

Avortul se iarta prin spovedire. Aici e un articol care arata ca toate pacatele se fac in public, de exemplu ca la piata si betia si avortul si toate si sunt ingerii si Dumnezeu care te vad si cei doi ingeri care iau si notite. Spovedirea sterge notitele si se incepe de la inceput.

Salveaza o viata fie si de la avort si cand iti va fi mai rau, Dumnezeu te va ajuta.

CLEOPA:

Ia sa-mi spuneti mie unde erati voi cu 100 de ani in urma? Sa-mi spuneti acum repede! Sa vedem. Dar unde o sa fiti peste 100 de ani? Stiti?


Vedeti ca nu stiti nici unde erati, nici unde mergeti? Ce-a spus Mantuitorul Apostolilor? Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Eu vin de la Tatal si merg la Tatal.


Deci bagati de seama, noi suntem calatori si straini. Ati vazut la Psaltire? Ca nemernic sunt eu pe pamant si strain ca si toti parintii mei.


Vezi ca a rasarit soarele? Si stii ca n-are incotro, merge la apus. Asa si noi: indata ce-am rasarit prin nastere, mergem in fiecare clipa spre groapa. Ziua nasterii da mana, inca de la nastere, cu ziua mortii, ca nu avem unde calatori. Ne-am nascut ca sa murim. In-telegeti? Lege vesnica pusa de Dumnezeu intre oameni.


Daca noi in calatoria asta a noastra facem ceva bun, ne ducem la o bucurie si la o fericire fara margini. Daca in calatoria asta ne legam cu lucrurile lumii si facem rau si murim nespovediti si in pacate, ne ducem la o munca care n-are sfarsit. Dumnezeu ne-a adus in viata tocmai pentru asta, ca sa avem cand ne pregati in putina viata pe care o avem pe pamant.


Ce ramane pe pamant? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra?


Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori. A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se insoara, numai apare toamna pe cap, cum a aparut la mata si la mine. A inceput a se inalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria; vara este tineretea; toamna este batranetea. Si iarna gata; este sfarsitul aproape!


Deci asa in felul acesta, gandindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, in fiecare zi sa facem ceva bun. Mantuitorul spune in Evanghelie: Nici pentru un pahar de apa rece dat in numele Domnului, nu-ti vei pierde plata ta.


Am sa dau un pahar de apa rece; dar daca pot sa-i dau si altceva, este si mai bine. O bucatica de paine; daca nu, un banut; daca nu, o mana de faina; daca nu, un ou; daca nu, ceva in fiecare zi sa te inveti sa dai, ca acolo nu ti le mai fura nimeni.


Si ce facem rau si ce facem bine, le trimitem inainte. Auzi ce spune Evanghelia? Faceti-va voua comori unde furii nu le fura, si rugina nu le strica, si molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.


Vezi cand mergi la un drum departe? Poate ai sa calatoresti 100-200 de km, femeia iti pune in rucsac de acasa cele ce-ti trebuie de drum: "Mai, omule, ti-am pus schimburi, poate transpiri; ti-am pus mancare, ti-am pus un cutit, ti-am pus o sticla de vin sau de apa; ti-am pus o lanterna, ti-am pus o lumanare, ti-am pus un chibrit, ti-am pus acolo sa ai un ban de cheltuiala! De toate ti-am pus".


Si cand stai la popas, ce gasesti in rucsac? Nu gasesti ce-ai pus? Mult, putin. Poate ti-ar mai trebui multe: "Mai, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de acasa? Aici n-am de unde sa mai iau. Aici nu-i sotia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic".


Asa-i si pe drumul cerului. Ai trimis o metanie cu lacrima, ai trimis o rugaciune, o milostenie, o facere de bine, o rabdare cu multumita in boala in fata lui Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curata, ai trimis citirea unor carti sfinte. Ce-ai facut tu pentru suflet, acolo le gasesti.


"Mai, dar eu credeam ca astea s-au uitat!" Nu se uita. Ca de la botez, avem doi ingeri. Avem un inger rau pe umarul stang si un inger al dreptatii de la ceata stapaniilor din cer pe umarul drept. Unul scrie cele bune; celalalt, cele rele. Nu numai ce-am facut rau, ci si ce-am gandit. El iti da gand rau si daca vede ca-l primesti, scrie. "In ziua cutare, in ceasul cutare, a primit gandurile mele cele rele pe care i le-am dat eu". Si el le scrie acolo.


Cand te duci la vami, ai sa intrebi: "Mai, de unde stie asta?" Pentru ca el are scris tot. Dosare, ca asta-i contabil grozav. Scrie tot. Nu poti zice nimic. Ai vazut Sfanta Teodora cand trecea prin vami: "Ma minunam foarte cand am ajuns la vama betiei, ca dracii imi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut in viata mea. In ce zi, unde si cu cine".


Ca dracii sunt putere nalucitoare. Te indeamna prin cumnati, cumetri, cuscri, nepoti, veri. "Cumetre, dar n-ai baut cu mine? Nu ne-ai pus lautari sa ne cante? Dar n-ai chiuit si ai batut din palme dupa ce te-ai imbatat?" Dracii au scris tot.

Sunt de acord.

AVORTUL SE IARTA PRIN SPOVEDIRE.
Cele doua cai intr-o icoana ortodoxa:
http://turtlemom.files.wordpress.com/2008/08/abort1.gif

Uitasem ca doctorii omoara copii cu sabia.

Este reprezentare simbolica. Copiii avortati sunt jertfa/ofranda adusa duhurilor necurate (chiar daca parintii nu constientizeaza aceasta), iar doctorul executa jertfa, slujind astfel direct diavolului (evident, daca privim unde este reprezentat).

Avortul se iarta prin spovedire.
http://www.youtube.com/watch?v=-WiQN...eature=related

Problema e ca copilul nenascut desi are suflet de om normal nu e botezat deci s-ar putea sa fie problem la intrarea in rai. In Biserica primara se botezau cei vii inca odata in numele celor morti, dar s-a pierdut acest lucru. In corinteni zice ceva.

Interesant e ca si ortodocsii obisnuiti pot boteza PROBABIL folosind formula Se boteaza acest copil in numele Tatalui si al Fiului si al sfantului Duh daca nu a mai fost botezat si daca e acceptabil lui Dumnezeu, Amin. Dar cine mai e atent la botez in timpul procedurii, ca sa-l lase pe copil sa vada imparatia lui Dumnezeu.

Avortul se iarta prin spovedire. Despre Sfanta Impartasanie ce sa mai vorbim. Cum pot sa ia copii avortati Sfanta Impartasanie pentru viata vesnica.

Chiar daca copilul nu poate fi crescut IN FAMILIE din considerente materiale, caci nu e raiul pe Pamant si probleme sunt, lasatul lui la Valea Plopului sau la rude sau la orfelinat din punctul de vedere al obtinerii VIETII VESNICE e de MII DE ORI MAI DORIT. Sau de ce nu apelarea la ajutorul statului pentru cresterea in familie. Caci cat costa un ceas de viata?

Sa dea Dumnezeu mantuire la toata lumea.

Pana la urma ne putem ruga la Dumnezeu ca acesti copii avortati sa primeasca si ei Viata Vesnica. Pana la urma o sa primeasca si acesti copii viata vesnica si intrarte in rai.

Stiu ca e simbolic, eram ironic.

nu inteleg?!?!? ironic de ce???

Abortionist devenit luptator antiavort.
Un doctor ce facea avorturi visa copii in parc cu flori si copiii i se pareau cunoscuti.
L-a prins pe unul si copilul a inceput sa strige ca la un ucigas.
Acolo a vorbit cu un calugar care i-a spus ca copiii visati sunt cei avortati.


"Actually, it was the same recurring dream. It haunted him every night, day after day, week after week, month after month. He dreamed he was walking in a sunlit meadow. Beautiful flowers grew all around. The air was thick with colored butterflies. It was warm and pleasant, yet, despite this, some anxious feeling oppressed him. Suddenly the meadow was filled with laughing and running children. They were playing ball. In age, they ranged from three or four to about twenty years. All were strikingly beautiful. One boy in particular, and two of the girls, seemed strangely familiar, but he could not recall where he had seen them. When he tried to speak to them, they ran off in terror, screaming. The entire scene was presided over by a man in a black habit who watched intently in silence.

Every night Adasevic would wake in terror and stay awake till morning. Herbal remedies and pills were useless. One night, he became distraught in his dream and began chasing the fleeing children. He caught one of them, but the child cried out in terror: "Help! Murderer! Save me from the murderer!" At that moment the man dressed in black, turned into an eagle, swept down, and pulled the child away. The doctor woke up, his heart thumping like a hammer in his ribs. The room was cold, yet he was hot, drenched in sweat. In the morning he decided to see a psychiatrist. Since there were no immediate openings, he booked an appointment. That night he decided he would ask the man in his dreams to identify himself. This he did. The stranger said: "Even if I told you, my name would mean nothing to you". "
.............
"Indeed, the name meant nothing to Adasevic. It was the first time he had heard it. The man in black continued: "Why don't you ask who the children are. Don't you recognize them?" When the doctor said he didn't, he replied: "Not true. You know them very well. These are the children you killed while performing abortions". "How is that possible?" countered Adasevic. "These are grown children. I have never killed born children". Thomas replied: "Do you not know that here, on this side of the eschaton, children continue to grow?" The Doctor refused to yield: "But I have never killed a twenty-year-old boy". "You killed him twenty years ago" replied the monk, "when he was three months old".

It was then that Adasevic recognized the faces of the twenty-year-old boy and the two girls. They resembled people he knew well, for whom he had performed abortions over the years. The boy looked like a close friend of Adasevic's. Stojan had performed the abortion on his wife twenty years ago. In the two girls the doctor recognized their mothers, one of whom happened to be Stojan's cousin. Upon awaking, he decided he would never perform another abortion in his life.
"

Avortul se iarta prin spovedire. Pentru sufletele copiilor avortati , acum cat isi mai aminteste lumea de ei, se poate da milostenie si se pot zice si rugaciuni, ca Dumnezeu sa-i boteze si sa-i impartaseasca sau sa-i mantuiasca.

La o intalnire de medici ce faceau avort unul isi depaneaza amintirile ca acum multi ani a venit o femeie la avort dar avea o problema si nu a reusit sa faca avort. Unul din medicii de acolo a recunoscut-o din descriere pe mama lui. La sfarsit doctorul batran intreaba ce s-o fi intamplat cu copilul ala? La care doctorul tanar se ridica si zice, eu sunt si au iesit toti pe usa. Sad.

Poveste despre avort
 

"Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar si neobisnuit pentru un laic, Amfilohie. Cu cîteva săptămîni mai înainte, fiind de fată si părintii lui si alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întîmplat să-si ia un astfel de nume. Tatăl lui, tăran simplu si cu putină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate.
Transcriu aproape cuvînt cu cuvînt povestirea sa fără nici un comentariu: "Atunci cînd femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de ani începuse ca moda avorturilor să se transmită si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gîndit să nu-l mai tinem pe acesta. Am mers în oras şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si după aceea mi-a spus: "Bre, Costică , dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorîm pe acesta o băgăm în primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omorîm mai degrab pe unul din cei trei copii pe care îi ai, de preferintă pe cel mai mic, si să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie". Cînd am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce voiam să fac.
- Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îti multumesc. Vom ţine copilul.

- Si-l voi boteza eu, a răspuns medicul.

Ne-am dat mîinile, si cînd s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care s-a întîmplat să-l cheme Amfilohie. După asta, cum să ne mai gîndim la avort! Astfel au venit în lume încă alti doi copii după Amfilohie. Si fireste nu ne-a părut rău niciodată. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat în cel mai bun mod. Cînd au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi să devenim crestini buni..."

http://stirileprotv.ro/exclusiv-onli...sca-copii.html

:(

eu sunt impotriva avorturilor.

dar condamn statul pentru asta, salariile si conditiile de trai sunt groaznice in Romania ... si uite ca de cele mai multe ori omul nu se mai gandeste ca exista un Dumnezeu acolo sus care stie El ce face si nu se mai lasa in grija Lui. se gadeste ca nu are bani cu ce sa creasca copilul. de asta si pleaca multi afara.

Trist. Ca lista de asteptare penmtru avort sa NU fie lista de asteptare pentru iad, avorturile trebuie spovedite.

In 2050 15 milioane romani?!? Ma indoiesc. Cetateni romani da! Dar nu romani. Scuze pentru discriminare. Stiu o "minoritara" care a facut peste 10 avorturi (pana la 34 de ani- arde-oar focu' s-o arda! ) dar la care ii trebuie sa fie "rezolvata" zilnic! Altfel "face crize"!

Se pomenea intr-o carte despre o discutie avuta cu niste femei crestine care practicau avortul si nu erau deloc ingrijorate de soarta mantuirii lor, caci gasisera solutia: spovedania. Dupa ce faceau avortul, mergeau si se spovedeau, primeau dezlegare, iar faceau avort, iar se spovedeau, ziceau ca le-a iertat Dumnezeu, iar faceau avort, iar spovedanie... :2:

Eu inteleg ce zici, dar unii vad spovedania ca pe un act ritualic si mecanic. Gata, am facut o crima, ma duc la preot si ma dezleaga, sunt liber sa fac alta crima! Este nevoie si de constientizarea pacatului si de pocainta... Si e mai bine sa platim aici decat dincolo.

Mai degraba de constientizarea altui aspect: Domnul ne iarta pacatul insa nu ne iarta de pedeapsa....Sic cogito....

Sa ne rugam pentru Romania sa fie iertati oamenii si sa scapam de toate ce ni se intampla. Prin avort un copil este trimis nebotezat si neimpartasit la mila lui Dumnezeu, este dat in crestere lui Dumnezeu.

Recunosc ca initial nu am crezut ca ateul din povestioara se pocaieste asa usor dar asta pt. ca nu citisem atent tot. Da, auzind pacatele lui in acest fel cred ca s-a pocait si acel suflet. Cred ca in general nu e bine sa iei in casatorie pe cineva de alta credinta sau fara.

Daca te referi la minoritati etnice, sa stii ca nu ai dreptate (in general ei nasc copiii).
Si 15 milioane este doar o estimare. Astfel de rapoarte sunt inexacte (sunt declarate mai putine avorturi decat in realitate), se pare ca in realitate numarul de copii sacrificati este mult mai mare.. inca o Romanie.

Din cuvintele par. Nicolae Tanase:

“In România – pentru că această situaţie o cunosc eu în România şi nu ştiu care este situaţia la dumneavoastră – înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Restul, până la statistica urmare a recensământului, se află la lucru în străinătate, sau la studii, sau în vreo problemă sau alta în afara graniţelor. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!!
Faţă de această situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică înăuntrul nostru şi mai puţin în afara noastră. Asta nu înseamnă că n-ar fi bine să rezolvăm toate problemele. De aceea, cuvântul dragoste este primul aşezat aici, şi apoi cuvântul toleranţă. (…)
Scrie că să nu te arăţi că posteşti – da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o lume care nu mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că postim. (…)
La Judecată, singura sărbătoare pe care o prăznuim ca fiind de viitor, nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi timp, aplicarea aceasta practică a credinţei.

Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.

Ar fi bine sa avem un Valea plopului in fiecare judet:
http://www.youtube.com/watch?v=olt2JJL2Vjk

E mare lucru ca ii ajuta si dupa 20 de ani. Pe unii ii casatoresc, le fac casa si ii fac oameni la casa lor, ii casatoresc. Pe altii ii trimit la facultate.

Unul vor sa ajunga doctor, altul preot altul tamplar.

Valea Plopului salveaza copii de la moarte. De aia ar fi bine sa avem asa ceva in fiecare judet.

Dumnezeu ii ajta pe cei ce ajuta Valea plopului. Ce bine ar fi daca s-ar pune oamenii din fiecare judet sa faca o valea plopului locala:
http://www.youtube.com/watch?v=5sOIs...1&feature=fvwp