Asi dori sa pun citeva intrebari :
1 .Iubiti lumea ? Daca da ,cum . Daca nu , dece ?
1 .Iubiti aproapele ? Cu citi sinteti certati , pe citi uriti ?
Ati cerut vreodata iertare ? Dece nu ?
3 .Iubiti animalele ? si salbatice ,si pasarile ? ati hranit vreun animal
salbatec sau pasare in nevoie ?
4 .Iubiti si respectati mediul inconjurator ? Pareri !
Aveti mustrari de constiinta daca ati aruncat o hirtie la atimplare ,sau
n-ati platit taxa pe parcare , sau umblati prin padure aiurea fara sa
respectati cararile neprotejind astfel natura , sau la schi mergeti aiurea
nerespectind pistele........etc .
Credeti ca totule e in regula daca nu va vede nimeni ?

1. Daca lume are sensul de planeta noastra. Ma bucur de tot ce imi poate oferi. Nu pot spune ca sunt profund atasat(decat de anumite locuri). Respect si imi place frumusetea naturala, pentru calitatile ei "terapeutice"(abilitatea de a ne linisti)
2. In sensul crestin...Nu. Tin la anumite persoane aproape mie, admir unii oameni, dar acestea sunt cazuri rare, si majoritatea oamenilor nu reusesc sa imi trezeasca nici simpatia.
3. Am un respect profund pentru simplitatea animalica. Si pentru faptul ca lor le lipseste ipocrizia pe care o gasim in oameni.
4. Vezi 1

Prin lume inteleg in primul rind omul , caci de el este vorba in primul rind .
Nu trebuie sa raspundeti la toate intrebarile , unele stingheresc .
Ce ati face de exemplu daca v-ati plimba cu o nava cosmica in jurul pamantului si ati observa diversitatea de popoare , de obiceiuri , de culturi ,etc,etc (sa presupunem ca se vad) ?
Un scriitor american a exclamat o data : "Vaaauuuu , sint faaaaascinat sa desopar mereu alte lumi cu tot ce le apartine " !
Si eu incerc sa admir si sa respect si mai ales sa inteleg , tot ce a creat Dumnezeu si mai ales omul in diversitatea lui !
Vorba ca "lumea e rea " nu prea ma incalzeste , nu stiu de ce .
Ar trebui sa caut ce am facut eu pentru ea si buzunarele mele sint goale .....din pacate .

Maria draga,
cam cum ar putea raspunde un crestin cu da?:)

Uite , de exemplu mie imi place sa observ natura si oamenii , in orice miscare cred ca ne vorbeste Dumnezeu , numai sa luam aminte .
Urcam imtr-o zi un deal mai inalt si abrupt prin padure . Cel care ma insotea ajunsese de mult in virf iar eu ma chinuiam cu chiu cu vai sa fac fata .
Ma opream des linga copaci sa -mi linistesc pulsul . Dupa ce-mi reveneam urcam iar ,si asa mereu . Dar cind ajungi la o anumita inaltime dispar copacii si atunci trebuie
sa -ti ajunga energia pe care ai acumulat-o in drum .
M-am gindit mereu : drumul care duce la Hristos trebuie sa fie foarte greu , pomii seamana cu Sf.Liturgii unde omul se opreste sa -si ia hrana sufleteasca unde mereu se improspateaza .
Iar sus , unde au disparut copacii , nu se mai ofera nici un spijin , acolo ori faci fata , ori te sfirsesti , poate renunti si te intorci inapoi.......nu prea stiu cum sa le inteleg ! Daca vintu-i puternic te poate zbura !

De multa vreme hranesc vrabiutele din gradina , nu reusesc nicicum sa se obisnuiasca cu mine .
Mi-am zis intr-o zi in gluma , "cind voi reusi sa pun mana pe ele atunci inseamna ca
m-am schimbat in bine ".
Le observ lupta dupa hrana .
Vin in card cind le dau ceva . L-a cea mai mica adiere de vint , daca se sperie una fug toate dupa ea .
Sint si care fac exceptii .
Unele isi iau bucata cea mai mare , aprope ca nu se pot ridica de jos si se ascund la loc sigur s-o manince .
Altele stau pe gard nici nu indraznesc sa se apropie , se multumesc cu ce cade din ciocul altora .
Dar altele , chiar forte putine raman pe loc , nu se lasa antrenate si nici nu pleaca pina nu si-au umplut gusa .
Ma chinui sa invat lectia , ce vrea sa ne spuna Dumnezeu ?

Draga Maria, foarte frumos ai comparat . Cred ca drumul in varf e mai anevoios, caci si atacurile sunt mai puternice, dar e si mai frumos, caci vezi rezultatele pentru care te-ai luptat o viata intreaga. Din descrierea ta, drumul prin padure e mai ferit, te poti sprijini, dar esti si ascus; este intr-un fel retragerea partiala din lume, pentru a invinge patimile. Cand ai iesit pe coama muntelui, unde vegetatia este pitica, pentru mine semnifica iesirea din nou in lume, la un nivel superior, avand Sfantul Duh ca pavaza, pentru a putea infrunta intemperiile, dar si pentru a putea sa-L recunosti pe Domnul, in caz ca-ti iese in cale si-ti da binete.
Iti doresc sa ajungi pe acel pisc, catre care tindem cu totii.

Am vazut un reportaj cu un batran din Suedia, care traia in saracie retras in padure. Locuia intr-o cocioaba, se incalzea cu vreascuri. Era un batran cu figura blajina si lumina in privire. Maria, mi-ai amintit de el, caci pasarelele i se asezau nesfioase pe mana, iar el le vorbea. L-au prezentat ca pe o curiozitate.

Nu stiu daca nu sint si fenomene normale , cred ca noi nu sintem mereu in ordine .
Uite eu stiu un colt de natura , o statiune , unde oamenii stau pe banca si hranesc
vrabiutele . N-au nici un fel de sfiala , vin si ciugulesc din mana , aproape calci peste ele si nu se feresc . Dece in locuri diferite se comporta diferit nu stiu ?
Sau, eram o data pe malul unui lac plin de broscute si cintam ceva .
M-a surprins ca unele se apropiasera de mal si stateau nemiscate .
Mi-am vazut de ginduri si de cintat in continuare si ce crezi ca s-a intimplat ?
Una mi-a sarit in brate , m-am speriat ca nu ma asteptam , am speriat-o si pe ea si uite asa ,dezamagirea .
Antamplarea m-a pus pe ginduri . Noi am uitat sa mai fim normali ,asa cred !

Despre vrabiute as vrea sa vorbesc si eu.
Pana acum cativa ani, am locuit intr-un turn la et. 6. De turnul meu, pe colt era lipit un alt turn asa ca de pe geamul din bucatarie vedeam partea din spate a turnului vecin, iar din dormitor sau sufragerie vedeam fata turnului, partea dinspre strada.
Era iarna cand au venit vrabiutele la geam. Ger, vant, pustiu, pentru ele nimic de mancare. Nu am inteles de la inceput ce vor, nu-mi puteam explica de ce ciripesc asa tare ca si cum m-ar fi certat, nu stiam de ce bateau cu aripile in geam ca si cum ar fi vrut sa le deschid. Dar mai de neinteles va ramane pentru mine cum de stiau ele sa vina sa bata la geamul dormitorului dupa ce plecam din bucatarie. Trebuia sa inconjoare blocul vecin. De ce pana sa ajunga la geamul dormitorului meu nu se opreau la alta fereastra?...
Intr-un tarziu am inteles mesajul si-am inceput sa le pun malai sau mamaliga. Cautam sa nu uit, sa aiba ceva de mancare pentru ca strigatul lor disperat nu-mi facea bine, mai ales dupa ce am inteles ca ele cereau in felul acesta de mancare.
Dupa ce se saturau ciripeau vesel ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna ca se simt bine si ca pot merge linistite la culcare.
Dupa ce m-am mutat in ap. in care locuiesc acum, alta dispozitie a geamurilor, vrabiutele au inceput si aici sa vina. Numai ca am deranjat-o pe vecina de sub mine pentru ca a cazut malai sau bucatele de mamaliga pe pervazul ferestrei ei si a venit sa-mi ceara socoteala de ce arunc malai pe geam. I-am spus ca nu arunc malai, ca le pun vrabiutelor sa manance cand vin sa-mi ceara de mancare. Vecina mea, de altfel foarte bisericoasa, si-a facut cruce, mi-a zis ca sunt nebuna si ca nu a mai auzit asa ceva... "- Auzi, vin vrabiutele sa-i ceara de mancare! N-am mai auzit asa ceva!..."

Eram in statiune. Tin minte ca a fost o vara rece si foarte ploioasa. Vrabiutele veneau cam in fiecare zi sa ceara de mancare. Dupa ce s-a terminat malaiul luat de mine de la bucatarie, i-am spus cameristei sa stranga cu matura malaiul de pe jos, din jurul farfuriei, si sa-l puna pe farfurie. Vrabiutele nu au vrut cu nici un chip sa manance. Se adunau in jurul farfuriei si incepeau sa ciripeasca tare. La fal, nu am inteles ce voiau. Nici de paine nu s-au atins. Peste vreo doua zile am spalat frfuria, am mai cerut de la bucatarie malai si numai atunci am inteles ca sunt niste fiinte extrem de curate si ca, la fel, ceea ce mananca trebuie sa fie curat.

S-au pus multe intrebari despre iubire .
Vad ca le ocolim , nu ne place sa vorbim de asa ceva .
Eu am auzit ca Sfintii au iubit lumea (oamenii) , fara deosebire acceptandu-i pe toti ca pe creatia lui Dumnezeu .
Poate cineva sa -mi spuna cam cum s-ar intelege acest lucru ?
Sper sa nu va speriati si s-o luati la fuga !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
maria .

[COLOR=darkred]Ma straduiesc[/COLOR] mereu, dupa puteri, sa am grija de natura, gandind ca este pacat a distruge chiar si cel mai mic lucru de pe pamant. Tot asa, ma gandesc ca ai mei copii vor trai intr'i lume pe care eu insumi am distrus'o. Nu as putea rabda aceasta.

Raportarea proasta a omului la faptura lui Dumnezeu, natura si om, a dus la toate problemele actuale: incalzire globala, razboaie, crize, etc. Sa salvam ce mai putem, adica sa iubim pe om si sa ne distrugem cele oferite de natura. [COLOR=darkred]Natura ne'a fost data in grija, nu in exploatare.[/COLOR]

Insasi natura va da seama despre cele pe care i le'am facut.

Omul este preotul si duhovnicul creatiei. Aceasta este vocatia omului dintru-nceput. Din pacate, in societatea consumista in care traim, ne-am instrainat de ea, cu toate ca azi se cere cel mai mult constientizata.

Exploatarea fara discernamant isi are reversul ei, deoarece, chiar daca, pe moment, ne credem mai bogati sau mai puternici, de fapt, saracim, slabim. Nepretuind lumea, acest minunat dar, nu-l pretuim nici pe Daruitor. Iar pentru asta toti vom da seama.

Cred ca cine nu iubeste acestea este departe de a-L intelege si iubi pe Dumnezeu cu adevarat.
Multi ar spune ca e foarte greu sa ajungi la un asemenea stadiu,dar cred ca atunci cand inima ti-ar fi cuprinsa de o reala iubire de Dumnezeu,acestea ar veni natural.
Nu sunt lucruri de citit din carti,ci doar de simtit.
Ultima problema,legata de hartii aruncate,taxe,incalcarea unor reguli cred ca tine putin si de educatie si bunul simt al fiecaruia.

Foarte frumos ce ai scris si nici nu ma mira:animalele si plantele comunica cu noi,insa multi au ajuns mult prea surzi si orbi pentru a mai putea privi in jur.
Cu siguranta si tu ai in sufletul tau o mare sensibilitate si dragoste visavi de necuvantatoare si ma bucur nespus cand intalnesc astfel de oameni,fie si prin intermediul lumii virtuale.

Eu am o pisica.
Adesea raman placut surprins sa vad cata minunatie se ascunde in acest animal, ca si in toate celelalte, de fapt.

Dragostea este asemanarea cu Dumnezeu, pe cat poate firea omeneasca .Este o ardere a inimii pentru toata creatia , pentru oameni si pentru toate fapturile .Cele doua pisici ale noastre ne surprind de cata iubire sunt capabile.

Cineva imi spunea odata ca animalele "il iubesc" pe om pentru ca sunt dependente de hrana pe care acesta le'o da. Tin sa contrazic pe cei ce ar putea gandi in acelasi mod. Daca sunt plecat de acasa aproape toata ziua, in momentul intrarii in casa pisica este cu nasul la tocul usii, miorlaind. Ii pun mancare in vasul ei, apoi plec sa ma schimb. Pisica vine dupa mine, miorlaind, cu toate ca luase doar cateva bobite din mancare. Este mai dependenta de prezenta omului si de atentia acordata ei, decat de mancare.

1. Da, sufar atunci cand vad ce prostii si rautati face lumea (daca n-as iubi-o probabil ca nu as suferi)
2. Da, nu sunt certata cu nimeni, nu am urat niciodata pe nimeni. Cand ma cert cu cineva (foarte rar, de obicei am multa rabdare), chiar daca pe moment cred ca am dreptate, apoi imi pare tare rau si ma mustra constiinta. E adevarat ca nu intotdeaunami-am cerut iertare, asta as putea cu siguranta sa fac mai des.
3. Iubesc mult animalele, si pe cele salbatice. M-am pricopsit recent cu o pisica (nu am crescut niciodata pisica, decat catel) decare m-am atasat, stau la curte si am pe pervazurile de la geamuri si balcoane cateva cuiburi de turturele si vrabiute (mi-ar fi placut si randunici dar nu s-au cuibarit pe la mine). Unele cuburi le-am pus eu, ca cele construite de turturele erau foarte sumare si cadeau ouale, si le dau de mancare. Imi plac mult si plantele, imi place sa le ingrijesc si sa le tratez, sa le cultiv (gradina e mai importanta pentru mine decat casa).
4. Da fara rezerve (nu arunc niciodata hartii pe jos sau sa las nici un fel de resturi dupa mine, indiferent unde ma aflu, chiar daca ajung acasa cu ele in buzunare sau pungute; cu taxa de parcare e altceva, nu vad in asta o actiune in folosul naturii). Pentru mine e o problema daca ma vede cineva, ca nu imi place sa fac parada de convingerile mele, oricare ar fi ele.

Oare putem spune sa iubim pe Dumnezeu atata timp cat ne comportam in mod iresponsabil fata de creatie ?!

Ne furam singuri caciula.

...si cum ar fi sa ne comportam responsabil cu animalele, padurile, etc, Dorine?
de exemplu ce sa facem cu ciinii vagabonzi care ne musca de sub masini, ce facem cu cei creati care ne fura si ne batjocoresc familiile
Vorbeste mai concret nu ca de pe podium

1.Daaaaaaaaaaaaaa, pentru ca e opera lui Dumnezeu si este atat de frumoasa!

2.Da, si cand nu prea simt acest lucru...incerc. In acest moment nu stiu sa fiu certata cu cineva. De urat incerc sa nu urasc. Da, am cerut iertare de cateva ori ...

3.Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa....imi vine sa le strang pe aproape toate in brate ( mai putin pe maimute :D ). Imi plac foarte mult pisicile dar si cateii, insa in acest moment incerc sa nu mai cresc animalute pentru ca am suferit destul dupa cele care au disparut din viata mea :(
Animale salbatice nu am avut ocazia sa hranesc pentru fiind salbatice nu cred ca ar fi fost atat de deschise spre socializare ca mine, in schimb am hranit catei, pisici...am adus si in casa... parintii mi-au explicat frumos ca nu vor obtine permis de sedere si cu lacrimi in ochi le duceam afara. Am cumparat la viata multi carnati si parizer pentru animalute si sper ca le-am facut sa isi simta stomacelul cat de cat plin.
Am incercat intotdeauna sa le ajut cumva, pentru ca mi se strange inima cand stiu ca ele nu au vointa si nupot intelege de ce nu gasesc mancare, de ce se simt slabite.

4. Da, incerc pe cat posibil sa il protejez si sufar cand vad cum oamenii lasa natura plina de deseuri in urma lor.
Daca merg prin " padure aiurea" nu imi pare rau =)) atata timp cat nu dau ochii cu animale mai putin prietenoase...insa umbland aiurea am vazut caprioare, iepurasi saltareti deci a fost ok.
Da, cred m-as simti bine daca nu as plati taxa de parcare :)) pentru ca nu vad ce legatura are aceasta taxa cu protejarea mediului...ba chiar nici aceea pentru autostrada nu ma incanta ( mai ales cele din Franta sau Italia care te cocoseaza).

Nu protejez mediul pentru ca ma vede cineva, o fac pentru ca asa simt si asa am fost educata ;)

Mie chiar nu mi s-a intamplat sa fiu muscata de nici un caine si e practic imposibil sa isi poata imagina cineva ca nu am intalnit nici o haita de caini de cand sunt pe lume.
Mai este o vorba...cainii musca oamenii rai sau pe cei care ii intarata....:D


P.S. Pentru mesajul anterior ;)

Am trecut in revista toate animalele care au fost cazate in casa parinteasca, si anume : cioara, cucuvea, porumbel, vrabiute, pui de gaina si de rata, iepure, pesti si raci pescuiti ( nu de mine), gaina, pisici si catel in ultima instanta...mi-am dat seama ca e o lista destul de lunga :)

Eu nu am fugit niciodata de iubire si nici ea de mine.
Asadar eu consider lumea, sentimentele si oamenii ca fiind atat de frumose si speciale incat nu pot sa nu ma bucur de creatia lui Dumnezeu!

Din pricina ca "L'am alungat pe Dumnezeu din orase", orasele au ajuns ca scapate de sub control. Aceasta este urmarea increderii omului in sine insusi. Daca omul ar nadajdui in puterea si lucrarea lui Dumnezeu, cainii si animalele nu s'ar mai inmulti fara nici o socoteala si nici nu ar mai ataca pe unul sau pe altul. Am fost des pe la sate si crede'ma, problema cainilor nu am vazut'o ca fiind ceva presant.

Cat despre cei ce fura. Iti spun doar atat: acum doua saptamani mi s'a furat masina, si inca una buna.
Are Domnul un rost in toate, chiar si in lasarea de capul lor a hotilor. Daca cel care mi'a luat masina se va intoarce spre Domnul pana in sfarsit, vom vedea atunci de ce nu l'a pedepsit Dumnezeu pe acela din timp. Minunate sunt caile Domnului, chiar daca pierdem masini, case, rude.

Cineva mi'a spus, acum cateva zile. "Gandeste'te la Iov."