Ce este "Raul"?
 

O perspectiva despre "Rau":

„Raul” este ceva sau cineva care interfera cu practica noastra spirituala, intrerupand-o, slabind-o sau deviind-o.

Nimeni si nimic nu este „rau” in sine, dar daca permitem oamenilor sa ne stimuleze minti nevirtuoase ca mania, atractii, repulsii puternice sau placerea de sine, noi suntem cei care transformam lucrurile si oamenii in „rau” pentru noi insine.

„Raul” nu are neaparat coarne sau o expresie terifianta. Cineva care pare sa ne fie un bun prieten, care ne flateaza si influenteaza sa ne angajam in activitati lipsite de sens spiritual, poate fi un obstacol mult mai mare.

Daca prietenii nostri sunt comori nepretuite sau „rau”, depinde in intregime de noi.

Daca ne nevoim cu pricepere, acestia sunt ca niste giuvaeruri, dar daca efortul nostru spiritual este amestecat cu cele 8 preocupari lumesti ei pot deveni „rau”.

Raul este lipsa binelui.

Raul este default-ul, el este prezent fara nici un efort.
Pentru bine se face un efort constient care lasa o amprenta, o matrice.
La matricea acelui efort se si uita Dumnezeu cind ne ducem la judecata. La cit de adincita este matricea:))

Restul, absolut NIMIC nu conteaza!

Imi place raspunsul tau andreicozia!

Da, foarte interesant punct de vedere, recunosc.

Am intalnit o definitie interesanta a raului: nefiinta grefata pe fiinta.
De fapt, raul subrezeste existenta, o paraziteaza. Ne nastem cu o fire parazitata de rautate. De aceea, savarsim raul cu usurinta, firesc, as spune. Si ne obisnuim atat de mult cu parazitul asta, incat nici nu mai vrem sa scapam de el.

Da, este interesanta si aceasta definitie. Eu as modifica putin definitia aceasta si as lega-o de cea data de andreicozia. As spune ca Raul este atractia spre nefiinta, iar Binele atractia spre Fiinta. Sau, cu alte cuvinte, Raul este caderea in abisul intunerecului, iar Binele este urcusul spre Lumina Neapropiata. Caderea spre abis este default-ul, caci nu cere niciun efort din partea noastra, iar urcusul spre Lumina e cel ce pretinde un efort constient si continuu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Raul este "default", dar dupa caderea in pacat. Sa nu uitam ca Dumnezeu pe toate le-a creat "bune foarte".

Din aceasta perspectiva, nu cred ca putem vorbi separat despre rau, ca si cand ar avea fiinta proprie, fara a pomeni de pacat, de caderea din bine sau esecul existential. Pacatul si raul sunt doua realitati atat de strans unite incat nu putem spune cu exactitate care dintre ele o genereaza pe cealalta.

Pe de alta parte, definirea acestora este un lucru secundar. Vederea pacatelor proprii si vietuirea in Dumnezeu trebuie sa ne preocupe. El ne-a aratat ca prin primirea harului Sau avem si iertare de pacate si izbavire de rau.

Raul in sensul cel mai general este Lipsa Cunostintei.
Mai elevat ii spunem Ignoranta.

Daca cineva se intreaba care este sursa tuturor relelor,
atunci i se poate raspunde cu un singur cuvant: Ignoranta.

Din ignoranta sau necunoasterea naturii realitatii gresim practic in fiecare clipa.

Nevederea lui Dumnezeu in oameni si lucruri este sursa tuturor pacatelor.

Ignoranta in sens intim reprezinta necunoasterea naturii eului.

Necunoasterea naturii eului este de doua feluri :
innascuta, adica ne nastem cu aceasta ignoranta si una inflamata conceptual.

Sfintele scripturi identifica in 'Apucarea Sinelui' ticalosul-ticalosilor, sursa cea mai subtila a inifinitelor forme ale raului.

Ce intelegi prin 'Apucarea Sinelui'? Scuze pentru ignoranta, dar expresia imi este necunoscuta. Daca aveti amabilitatea s-o dezvoltati putin.

Da, dar eu NU am fost acolo sa le vad "BUNE FOARTE" asa ca Dumnezeu trebuie sa faca nitelus de efort sa ma convinga ca El pe pamint le-a facut pe toate bune. Pina v-a demonstra in fata noastra acest lucru, noi VOM DEFILA CU CE AVEM, nu cu ce nu avem, adica cu legile pamintene care nu prea sunt "BUNE FOARTE" deloc, adica sunt insingerate rau! ! !
Dumnezeu de asemenea, CA SA MA CONVINGA(SA NE CONVINGA) trebuie sa o faca personal , un MIC UPDATE LA CELE CE AU FOST "odata ca niciodata" nu PRIN INTERMEDIARI care, printre altele fac si un profit considerabil, "vinzind" cele "bune foarte" ale Lui.
Ma intelegi oare?

'Apucarea Sinelui' este cel mai dificil si abisal topic al Scripturilor.

Pentru ca aceasta Apucare poate fi inteleasa clar,
doar atunci cand se intelege Ultima Natura a Sinelui.

Dumnezeu nu poate fi pipait,
nu poate fi prins cu mainile,
nu poate fi vazut sub nicio forma,
nu poate fi mirosit sau auzit sub forma sunetelor.

Asa este si cu Sinele,
(care poate fi exprimat conceptual doar prin negatii),
nu are culoare, forma, dimensiune sau hotare.

Ignoranta este un instinct
care prolifereaza in toate actiunile noastre constiente si inconstiente,
prin care percepem Sinele, cu forma, cu dimenisune, cu limitari, cu particularitati.

Perceptia aceasta este indusa grosier de corp,
iar subtil de afect, capacitatea mintii de a discrimina si memorie.

Aceasta este 'Apucarea Sinelui'.

Smerenia corect inteleasa si practicata,
corecteaza progresiv aceasta perceptie inselatoare.

A nu se intelege ca ne este 'furata' identitatea,
de fapt gasim identitatea profunda, cea adevarata.

Multumesc. O pun acum in formularea mea ca sa-mi spuneti daca am inteles.
'Apucarea Sinelui' este actiunea de cadere a lui in forma, dimensiune, limitare, particularitate. Cum s-ar spune "vanare de vant", caci sinele autentic nu poate fi prins in forme, n-are dimensiune, e nelimitat si fara particularitati. Si el reprezinta identitatea noastra. Am inteles bine? Corectati-ma daca nu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pe aproape.

Si mai simplu:

"Apucarea Sinelui" este perceptia noastra ca Sinele este 'Ceva'.

De aici rasare mladita extrem de fina a "Iubirii de Sine"
care se ingroasa pe masura ce omul trece prin experientele vietii.

Acest 'Ceva' are un ecou mai mare sau mai mic in minte,
de la fiinta la fiinta.

Multumesc. Cred ca am inteles. Deci 'apucarea Sinelui' este o perceptie sau, mai bine zis, o falsa perceptie. Perceptia ca el este Ceva. Si care este perceptia buna acum? Cum trebuie perceput Sinele?
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cum am specificat Sinele, nu are culoare, forma, dimensiune sau hotare.

O analogie afirmativa: "Sinele este ca spatiul nesfarsit".

Dar daca sesizezi...deja spunem ca este 'ceva'.

Sinele nu este acolo sau acolo.

Aceasta intelegere maturata se mai numeste:

Intelepciunea Naturii Ultime sau Adevarul Ultim.

Sa inteleg atunci ca Sinele este Adevarul Ultim? Sau doar intelegerea lui tine de acest Adevar Ultim? Altfel spus "Ce identificati cu Adevarul Ultim: Sinele insusi sau doar intelegerea sa?".
Har, smerenie si jertfa de sine.

"Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit în lume,
ca sa marturisesc despre Adevar.
Oricine este din Adevar ascultă glasul Meu"

"Duhul Adevarului care pretudindenea esti!"

Sunt multe adevaruri gen: este adevarat ca hidrogenul se combina cu oxigenul sau este adevarat ca Aurel Vlaicu a zburat....

dar Adevarul Ultim este... esenta realitatii.

Intelepciunea profunda reprezinta capacitatea mintii de a percepe substanta ultima a realitatii.

Aceasta esenta nu difera de natura imaculata, fara incorsetari in particularitati, a Sinelui.

Dumnezeu poate fi "vazut la fata" numai in aceasta curatie desavarsita.

De ce v-am intrebat toate acestea? Pentru ca mesajul dvs are nuante din filosofia orientala. Acolo sinele are valente pozitive. In crestinism sinele are conotatie negativa, el repezentand egocentrismul nostru, sinele lumesc sau egoul. De unde si cunoscutele sintagme "lepadare de sine" sau "jertfa de sine". In crestinism valente pozitive au Chipul lui Dumnezeu din noi si conceptul de Persoana. Ce rol joaca aceste doua concepte, adica Chipul si Persoana, in viziunea dvs?
Har, smerenie si jertfa de sine.

Lipsa Cunostintei sau Ingoranta este una dintre fatetele raului...nu putem crede ca toti cei care fac rau, comit adultere,talharii, crime nu au in mintea lor ca nu este un lucru firesc sa faci acestea.
Dupa cum si cei mai multi dintre fumatori inteleg mental ca este un lucru rau si pentru suflet si pentru trup, fiind un viciu o dependenta de ceva nesanatos si totusi majoritatea nu-si gasesc resorturile, determinarea de a nu-l mai face.

Cum sa ne motivam, determinam sa nu mai pacatuim, cum sa ne gasim FORTA de a ne deslipi de RAU, stiind, intelegand foarte bine ca unele lucruri pe care facem sunt rele.?!

Chiar si dintre noi cei care suntem sau credem ca suntem cu adevarat credinciosi si multi frecventam asiduu biserica, nefiind ignoranti intelegem ca a ne rani prin cuvinte aspre unii pe altii, atragem un RAU , un pacat care atrage dupa sine altele multe....mandria ca noi stim cel mai bine si nu facem acel pacat (dar totusi detinem la portofoliu altceva!), mania, dispretul, judecarea aproapelui, etc. Cum sa reusim sa ne pastram calmi, echilibrati, si achidistanti fata de toti?! In cele din urma toti suntem copii aceluiasi TATA, pentru toti sufera, pe toti ne iubeste. Va rog din suflet aici pe forum sa incercam mai mult sa ne sprijinim cu dragoste si intelegere unii pe altii, decat sa ne dam in cap cu cuvinte care atrag dupa ele stari negative...manii, dezbinare,neliniste, ura, etc....sa incercam cu totii macar acum in post sa fim un pic mai buni! Sa ne propunem cu totii sa ne ajutam unii pe altii, sa alungam dihonia dintre noi, pentru ca in cele din urma vorba cuiva , la un moment dat fiecare mai patineaza in decor!

Doamne ajuta! Sa facem ca RAUL dintre noi sa fie diminuat simtitor!