A luat Iuda SFINTA IMPARTASANIE?
 

Este o intrebare pe care si-a pus-o multi credinciosi.Inainte de plecarea lui Iuda din camera de sus el a intins mina in blid.Acum se pune intrebarea:Ce a luat Iuda din blid?Pastele Vechi Testamental sau Sfinta Cina?

Iuda s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. Mantuitorul foloseste la aceasta Cina painea si nu azima, ceea ce ne arata ca nu mai avem parte de un pasti iudaic, avem parte de ceva mai mult, de Trupul Sau.

Este un prilej de meditaţie. Cei care se împărtăşesc urmează să aibă mari ispite imediat după aceea. Dar, dacă se întîmplă să cadă, atunci să se ridice şi să se căiască la fel ca şi Petru, nu să deznădăjduiască asemenea lui Iuda.

Momentele importante din Joia Mare

Iisus a spălat picioarele ucenicilor

 Mîntuitorul spală picioarele ucenicilor pentru a arăta valoarea morală a smereniei. Cine vrea să fie slujit, să fie mai întîi slujitorul tuturor. ,,Mai nainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, şi iubind pe ai săi, care erau în lume, i-a iubit pînă la urmă. Şi cînd a fost Cina, iar Diavolul pusese acum în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, cugetul vînzării, ştiind Iisus că Tatăl i-a dat lui toate în mînă şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi luînd un ştergar s-a încins cu el. După aceea, a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Şi a venit la Simon Petru. El i-a zis: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă i-a grăit: Nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele. Iisus i-a răspuns: dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu mine. Zis-a lui Simon Petru: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mîinile şi capul. Iisus a răspuns către el: Cine s-a lăut nu trebuieşte să se mai spele fără numai pe picioare, fiindcă este curat în întregime. Şi voi sînteţi curaţi, însă nu toţi. Căci ştia pe cel ce avea să-L vînză, de aceea a zis: Nu toţi sînteţi curaţi. Iar după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat veşmintele, s-a pus iar la masă şi a vorbit către ei: Înţelegeţi ce v-am făcut eu?“ (Ioan 13, 1-12 )

Cina cea de taină

 „Ci unul dintre cei doisprezece, care se numea Iuda Iscariotul, s-a fost dus la mai-marii preoţilor, Şi le-a zis: Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voi da în mîinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mîinile lor.“ (Matei 26, 14-16 ). Pe cînd Iuda fugea să-L vîndă, Iisus pregătea cu ucenicii Paştile. ,,În cea dintîi zi a Azimilor, au venit ucenicii la Iisus şi l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim, ca să mănînci Paştile? El le-a răspuns: mergeţi în oraş, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: timpul meu este aproape; la tine voi să fac Paştile cu ucenicii mei. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au gătit Paştile.... Iar pe cînd mîncau, Iisus luînd pîinea, a binecuvîntat, a frînt şi dînd ucenicilor a zis: Luaţi, mîncaţi, aceasta este trupul meu. Şi luînd paharul şi mulţumind, le-a dat zicînd: beţi dintru acesta toţi; Că acesta este sîngele meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei pînă în ziua aceea cînd îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui meu.“ (Matei 26, 17-29)

Rugăciunea lui Iisus

 Iisus le vorbeşte ucenicilor despre prigoanele pe care le vor suferi şi le promite un Mîngîietor: Duhul adevărului. După aceea se roagă pentru ei şi pentru cei pe care Dumnezeu i i-a dat în grijă ca toţi să fie „una“. „Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvîntul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una sîntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvîrşiţi întru unime, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine“. (Ioan 17, 17-23).

Trădarea Domnului de către Iuda

 „Şi pe cînd vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrînii poporului. Iar vînzătorul le-a dat semn, zicînd: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mîna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mîinile pe Iisus şi L-au prins“. (Matei 26,47-50)

O foarte frumoasa poezie / a acestei zile de Joi
 

Ştergarul (Costache Ioanid) (1912-1987)

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor!
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum a câta oară? - Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteaptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală si jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
Cât cratiţa, toporul şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
Iubirea fără margini trăindu-şi iarăşi taina,
Încet - a câta oară? – S-a ridicat Iisus
Şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus.
Aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă!
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă!
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi pe cale, orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

extraordinara poezia. chiar te pune pe ganduri...

Se pare ca "Cina cea de Taina" a avut loc cu o zi inainte de Passover. Mantuitorul a rupt si a dat ucenicilor paine dospita, nu azima.

Rugaminte!
 

Va rog frumos sa-mi spuneti ce este este permis in Joia Mare...curatenie,treaba in casa,spalat?stiu ca azi se pot vopsi oua sau bucatarisi,insa pe mine ma intereseaza curatenia si spalatul rufelor!
Multumesc!

Desigur, avem voie sa facem curatenie.
Insa Biserica ne indeamna ca in aceste zile din Saptamana Mare sa nu ne ocupam timpul doar cu treburile gospodaresti, dand uitarii slujbele religioase deosebit de frumoase.
Spor intru toate! :)

Joia Mare - Cina cea de taina
 

Cina cea de taina a avut loc Joi, care a devenit acum Joia Mare. Si a fost, asa cum spune parintele Ioanichie Balan, prima Liturghie crestina, oficiata de Insusi Mantuitorul nostru.
Postez aici predica minunata a parintelui, de mare folos duhovnicesc:

Parintele Ioanichie Balan – Predica la Sfanta si Marea Joi (Cina cea de taina)

„Luati, mancati, acesta este Trupul Meu… Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi..” (Matei 26, 26-28)


Iubitii mei frati,
Mare este sfanta zi de astazi. Ca mai inainte de patima Sa cea de buna voie, prea Bunul nostru Mantuitor a voit sa cineze pentru ultima data impre*una cu ucenicii Sai. Dar Cina aceasta nu este o simpla masa cu mancare, cu paine si vin. Cina cea de Taina este o mare taina, este o jertfa de dragoste, este prima Liturghie crestina savarsita de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taina este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de intalnire, de vorbire si de despartire a lui Hristos de ucenicii Sai, carora le da ultimele sfaturi si porunci.
Aici nu mai sunt multimi de oameni, nu mai sunt farisei, nici carturari iscoditori, nici bolnavi, nici minuni de vindecare. Ci singur Hristos, Mantuitorul lumii, inconjurat de cei doisprezece ucenici, sta in camara de taina, unde spala picioarele cele obosite de drum ale apostolilor, apoi se roaga, multumeste Tatalui, binecuvinteaza painea si vinul si le imparte, ca pe o Impartasanie, celor ce sunt de fata. Lipseste de aici insasi Maica Domnului, caci Cina are un caracter strict euharistic, iar foisorul inchipuieste altarul Bisericii, unde se jertfeste tainic Iisus Hristos de catre preoti si episcopi.
Numai Iuda tradatorul si vanzatorul este primit la Cina Domnului, din urmatoarele pricini: mai intai ca nu cumva sa se deznadajduiasca de a sa mantuire, daca nu ar fi fost primit la Cina. Apoi, ca sa nu-i sileasca libertatea, care este cel mai mare dar firesc al omului, caci fiecare este liber sa creada si sa vina la Hristos sau sa se lepede si sa fuga de Hristos. Iuda a fost primit la Cina, desi a facut cel mai mare pacat posibil, ca prin aceasta sa ne arate Dumnezeu ca primeste la pocainta pe cel mai mare pacatos, de se va cai de pacatele sale. Iuda a fost primit la Cina, desi purta la sine argintii vanzarii, ca sa primeasca si el spalarea picioarelor, ca sa guste din Trupul si Sangele Domnului, si prin aceasta sa scape de satana, care il chinuia.
Daca Iuda s-ar fi cait de greseala sa si ar fi aruncat banii diavolului, atunci spalarea picioarelor, ca o spovedanie, l-ar fi curatit, iar Painea si Vinul ce i s-au dat, ca o Impartasanie, l-ar fi sfintit. Dar pentru ca nici de tradare nu s-a lasat, nici pe arginti nu i-a lepadat, spalarea si Cina nu i-au folosit nimic. Caci in clipa cand a intins mana in blid cu Hristos si a gustat cu nevrednicie din Painea Domnului, a si intrat satana in el si a fugit afara.
Un alt motiv pentru care Iuda a fost primit la Cina a fost acela ca sa fie aratat inaintea tuturor ca el este vanzatorul. Si, in sfarsit, a fost primit ca un semn de taina, ca intotdeauna intre slujitorii lui Hristos vor fi si tradatori, vor fi si vanzatori, vor fi si eretici, vor fi si ucigasi, vor fi si apostati, vor fi si iubitori de argint care vor sfasia camasa lui Hristos si vor incerca, fara de toiag, sa pastoreasca oile Domnului numai pentru bani.

Iubitii mei frati,
Doua lucruri importante deosebim la Cina cea de Taina: mai intai spalarea picioarelor ucenicilor si apoi intemeierea Tainei Sfintei Impartasanii, numita si Sfanta Euharistie. Deci, savarsind Iisus Hristos propovaduirea Sfintei Evanghelii, mai inainte cu o zi de patima Sa si de Pastele evreiesc, a randuit sa manance Pastele dupa obiceiul Legii Vechi, intr-o casa din Ierusalim.
Acolo, mergand din vreme ucenicii, au gatit Pastele si venind Domnul, au mancat impreuna pascha Legii Vechi, dupa porunca data de Moise. Adica au mancat painea nedospita numita azima si miel fript, stand cu totii in picioare, incinsi cu brau, incaltati si cu toiegele in mana, gata de drum.
Acesta era Pastele evreiesc, pe care Iisus Hristos l-a respectat si de data aceasta, ca sa se arate pana la moarte ascultator si necalcator de lege (Dupa Sinaxarul din Joia Mare).
„Iar cand s-a facut seara, Iisus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici” (Matei 26, 20) si a mancat Pastele Legii Noi. Asadar, in aceasta mare zi, doua legi a indeplinit Iisus si de doua ori a praznuit. Mai intai a mancat Pastele lui Moise, care era chipul lui Hristos, ca sa Se arate pazitor al Legii Vechi. Apoi a mancat Pastele nostru crestinesc, ca sa Se arate intemeietor al Legii Noi. Doua Testamente astazi a unit: cel Vechi, care acum s-a sfarsit, cu cel Nou, care abia a inceput. Doua Liturghii a savarsit: liturghia Pastelui evreiesc, care nu avea caracter de taina, nici putere sfintitoare, si Liturghia Pastelui crestinesc, care prin Taina Sfintei Impartasanii are putere sa sfinteasca si sa mantuiasca pe toti cei care cred. Si din doua paini a mancat in aceasta zi Hristos; din painea Legii Vechi, care era azima uscata, lipsita de fermentul datator de mantuire al Duhului Sfant, si apoi din painea cea dospita, proaspata si calda a Legii celei Noi, care este Trupul tainic al lui Iisus Hristos, adica Sfanta Impartasanie, prin care dobandim iertare de pacate si viata nemuritoare.
Dar pentru ce masa aceasta din foisor se cheama „Cina” si pentru ce se cheama „de taina”? Se cheama „Cina” pentru ca s-a savarsit seara, dupa asfintit, adica spre asfintitul veacurilor si la sfarsitul vietii pamantesti a lui Hristos. Si se cheama „de taina” pentru ca Cina are un caracter liturgic de Taina, de Jertfa, de prefacere euharistica a painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos. Cina se mai cheama masa de taina, caci aceasta este ultima masa la care a mancat Domnul cu ucenicii Sai, mai inainte de moarte si pentru ca a avut loc noaptea tarziu, cand tot Ierusalimul si inimile tuturor erau pline de multe taine. Mai poarta acest nume si pentru faptul ca Cina a durat mult mai mult decat o masa obisnuita, in care timp Iisus Si-a impartasit ucenicii cu Sfanta Impartasanie, mai inainte de despartire, ca sa poata rezista marilor ispite ce le stateau inainte. De aceea, la sfarsitul mesei, Iisus Hristos S-a rugat pentru ei cu cea mai inalta rugaciune si a rostit cele mai frumoase si miscatoare cuvinte de invatatura si mangaiere pentru ucenici.
Daca citim cu atentie Sfanta Evanghelie de astazi, intelegem ca indata ce ucenicii s-au asezat la masa, mai inainte de a gusta din paine si din vin, „Iisus S-a sculat de la cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins” (Ioan 13, 4-5).
Mare este taina acestei dumnezeiesti spalari si necuprins este adancul smereniei lui Hristos. In noaptea aceasta tarzie, cand arhiereii mandri se sfatuiau cum sa-L prinda si sa-L omoare pe Iisus, cand tot Ierusalimul tulburat era in asteptare, acolo sus, in foisorul de taina, era liniste si tacere multa. Acolo vedem pe Iisus cum Se dezbraca de haine, cum Se pleaca pana la pamant, cum spala cu apa picioarele cele lovite cu pietre ale ucenicilor Sai, cum le saruta cu dragoste si sterge cu stergarul picioarele Apostolilor Sai, ale acelora care vor duce vestea Evangheliei pana la marginile lumii.
Mare este adancul smereniei lui Hristos. Ca primul care si-a intins picioarele si a fost spalat de Domnul, a fost Iuda vanzatorul. Spalandu-i picioa*rele, Iisus il cheama inapoi, ii arata dragoste, ii da nadejde, ii intinde mana, ii spala pacatul, numai sa-l marturiseasca, numai sa-l paraseasca. Dar Iuda nu se caieste, Iuda nu se pocaieste, Iuda nu arunca argintii, Iuda nu-si spune pacatul, Iuda nu se smereste, Iuda nu se foloseste. Pentru care pricina Iuda nu se mantuieste? Deoarece picioarele ii sunt in mana Domnului, iar inima in mana diavolului. Hristos ii curata picioarele, iar satana ii spurca inima. Pentru aceea Iuda nu se poate mantui, ca picioarele sale indata si le arata, iar pacatele inimii si le tainuieste. Cu picioarele sta in apa, iar cu mainile tine argintul vanzarii. Mare este dragostea Mantuitorului nostru Hristos. Ca El sterge picioarele tradatorului, iar acela nu se caieste, nici se smereste. Iisus, sarutandu-i picioarele il primeste inapoi, iar Iuda, sarutandu-1 pe obraz, il vinde la arhierei.
Singurul care s-a impotrivit spalarii a fost Petru cel fierbinte ravnitor. Dar Domnul i-a zis: „Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (Ioan 13, 8). Atunci plecandu-se Petru, L-a lasat, ca sa aiba parte cu Hristos. Ca taina aceea a spalarii inchipuia Taina Spovedaniei, fara de care nimeni nu se poate mantui, nici petrece cu Hristos. Fara spalarea pacatelor prin spovedanie, nimeni nu se poate nici impartasi; ca iata, Iisus stand la masa, mai inainte de a frange paine, si a le da sa manance, sa se impartaseasca, ii spala cu apa, ii pregateste prin smerenie si prin spovedanie si abia la urma ii impartaseste.

partea a doua a predicii Joia Mare - Cina cea de taina
 

„Iar pe cand mancau ei” – spune Sfanta Evanghelie – „Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 26-28).

In clipa aceasta s-a savarsit cea mai mare minune euharistica, mistica. Ca odata cu rugaciunea si binecuvantarea Domnului, Iisus preface painea si vinul in insusi Trupul si Sangele Sau. In clipa aceasta, Iisus Hristos intemeiaza Taina Sfintei Impartasanii si savarseste prima Liturghie crestina inaintea ucenicilor Sai. Asadar, Mantuitorul este primul Arhiereu si Preot care savarseste cea dintai Liturghie, intemeind Taina Sfintei Impartasanii, iar Apostolii sunt primii credinciosi care iau parte la aceasta mare taina si care se impartasesc cei dintai cu Trupul si Sangele Domnului. Iar prin porunca Mantuitorului: „Aceasta faceti spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19), Apostolii capata putere divina sa binecuvinteze si ei painea si vinul si sa le prefaca in Preacuratele si Mantuitoarele Taine.
Iata deci originea si importanta Sfintei Liturghii. Ea a inceput din acel mic foisor si prin Sfintii Apostoli a ajuns sa se savarseasca astazi pana la marginile lumii.
Iar valoarea ei consta in sfintirea dumneze*iestilor Taine, care se prefac cu puterea Duhului Sfant si binecuvantarea preotului, dar numai in cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, foisorul acela din Ierusalim este inlocuit cu Biserica crestina, Cina cea de taina este repetata zilnic, ori de cate ori se face Sfanta Liturghie. Masa la care a mancat Domnul cu ucenicii Sai este acum Sfantul Prestol, blidul si paharul din care au gustat Hristos si Sfintii Apostoli, sunt astazi Sfantul Potir si Sfantul Disc din care cu totii gustam Sfanta Impartasanie. Spalarea picioarelor este inlocuita cu Taina Sfintei Spovedanii care poate spala toate pacatele.
Apa este darul Sfantului Duh, prosopul este milostivirea lui Dumnezeu care sterge pacatele noastre, iar Mantuitorul, care spala pe ucenici si sfinteste painea si vinul, este reprezentat de preotul Bisericii care trebuie sa se plece cu dragoste la picioarele fiecarui credincios, sa-l spele prin spovedanie, sa-l stearga prin canon si sa-l uneasca cu Hristos prin Sfanta Impartasanie, dupa vrednicie. Iata deci mila Domnului, iata chemarea preotului, iata sfintenia Bisericii, iata nadejdea mantuirii noastre.
Dar pentru ce a fost nevoie ca Iisus Hristos sa sfinteasca painea si vinul si apoi sa-si impartaseasca ucenicii mai inainte de patima Sa si de moarte? Pentru ca Trupul Domnului „care Se frange” si Sangele Lui „care pentru multi se varsa” se aduc, se sfintesc si se impart credinciosilor „spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 28). Toate cele sapte Sfinte Taine au putere sa ierte pacatele, dar niciuna nu poate ierta in chip desavarsit pe om, precum Spovedania si Sfanta Impartasanie. Fara de aceste Taine nimeni nu se poate mantui, nici vedea pe Hristos.
Deci Bunul nostru Mantuitor a voit sa impartaseasca pe Sfintii Apostoli mai inainte de patima si moartea Sa, pe de o parte, ca sa ierte pacatele ucenicilor Sai, cate ca niste oameni au gresit si ei pana in ceasul Cinei; iar pe de alta parte, ca sa-i intareasca pentru marile ispite si prigoane care ii asteptau, ca sa-i pregateasca spre a duce in lume vestea Sfintei Evanghelii, ca sa le dea mai multa putere asupra satanei, ca sa le intareasca credinta, unitatea si rabdarea si, in sfarsit, ca sa-i pregateasca pentru infricosatul ceas al mortii. Iata cat este de mare puterea mantuitoare a Sfintei Impartasanii! Ea vindeca bolile, , izgoneste diavolii, iarta pacatele, usureaza ispitele vietii, intareste pe om in necazuri, sfinteste pe credinciosi, pastreaza pe Hristos permanent prezent intre oameni si ajuta sufletul in ceasul mortii.
Pentru ce, dar, Iuda vanzatorul nu a fost iertat de pacatul tradarii, caci la Sfanta Cina a fost si el? Pentru ca Iuda s-a impartasit cu nevrednicie. Pentru ca Iuda nu mai iubea pe Hristos, pentru ca el nu mai credea ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca el nu voia sa arunce de la sine cei treizeci de arginti. Cu o mana ducea la gura paharul cu Sangele Domnului, iar cu cealalta tinea punga cu bani. Cu dreapta intingea in blid, alaturi de Hristos, iar cu cealalta pipaia argintii. In gura avea Trupul Domnului, iar in inima avea pe diavolul. Iata pentru ce Iuda nu s-a folosit de Sfanta Impartasanie.
Ba inca, mai mult, cu grea pedeapsa s-a si pedepsit. Ca dupa ce Domnul imparte la toti Trupul si Sangele Sau, vazand necredinta si impietrirea lui Iuda vanzatorul, S-a tulburat cu duhul, a plans cu lacrimi si a zis: „Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde” (Ioan 13, 21). El voia sa se desparta cu dragoste de ucenici; El voia sa moara in pace cu toti. El nu voia sa fie vandut pe bani, ca un rob; El voia sa moara in dar, pentru toti. El voia sa moara liber, pe altarul dragostei, cu demnitate de Om care isi face datoria. Iisus nu voia sa fie vandut de un ucenic. Iata pentru ce S-a tulburat cu duhul Iisus si a lacrimat la Cina. Plangea pentru rautatea vanzatorului, plangea pentru pierzarea sa.
Iar cand Ioan, ucenicul cel iubit, il intreaba pe Iisus: „Doamne, cine este?”. Domnul ii raspunde: „Acela este, caruia Eu, intingand bucatica de paine, i-o voi da. Si intingand bucatica, a luat-o si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Si dupa imbucatura a intrat satana in el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai curand” (Ioan 13, 25-27). „Deci dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numaidecat. Si era noapte” (Ioan 13, 30).
Ce lucru infricosat s-a petrecut la Cina! Ce grozava a fost caderea lui Iuda! A primit cu nevrednicie Trupul Domnului si a intrat in el satana. A gustat cu necredinta din Izvorul vietii si iata, a murit. A avut cu el Lumina, dar iata-l aruncat in intuneric. Iata-l ratacind singur in miezul noptii pe ulitele Ierusalimului, departe de Hristos, departe de Lumina, departe de Viata, lipsit pentru totdeauna de bunul sau invatator, lipsit de nadejdea mantuirii.

Iubitii mei frati,
In seara aceasta Iisus sta la masa cu ucenicii Sai. Iata-L pe Domnul intre prietenii Sai. In mijloc masa intinsa, paine si vin. Apostolii stau la cina. Iisus Se dezbraca, le spala picioarele, incepand cu Iuda si terminand cu Petru. Apoi se aseaza, binecuvinteaza painea si vinul, le preface in Sfanta Impartasanie si le imparte ucenicilor spre iertarea pacatelor. Toti primesc cu credinta, toti gusta, toti se sfintesc. Numai Iuda se osandeste, se stapaneste de diavolul, se scoate afara.
Iubite frate! Te gandesti tu in ceasul acesta la Iisus? Vrei tu sa stai cu El la Cina? Iata, Domnul se pleaca sa-ti spele picioarele. Domnul iubeste sufletul tau. Domnul vrea sa te mantuiasca. Domnul vrea sa Se impace cu tine inainte de patima si moartea Sa. Vrei deci si tu sa te impaci cu Iisus?
Daca vrei, primeste pe Domnul sa-ti spele picioarele, primeste preotul sa-ti spele pacatele. Spovedeste-te cu mare cainta, dar nu asa ca Iuda vanzatorul. Nu-ti goli cu nerusinare picioarele tale, ci goleste-ti cu smerenie pacatele inimii tale. Nu sta cu picioarele in biserica sub epitrahil si cu vrajmasul in suflet. Mai inainte de a veni la Spovedanie, arunca pe diavolul din inima ta, arunca lucrul furat din casa ta, arunca tutunul din gura ta, leapada injuraturile de pe buzele tale, leapada ura si tot pacatul, iar dupa Spovedanie, nu mai intra in pravalia satanei, adica in carciumi, nici in casa desfranarii, nici in locul unde este hulit Dumnezeu. Caci altfel, ramai nespalat ca Iuda si mori in pacatele tale.
Nu cumva refuzi pe Domnul sa-ti spele picioarele? Nu cumva zici ca nu esti vrednic sa te spovedesti, pentru ca iarasi cazi in aceleasi pacate? Daca faci asa, vei fi mustrat ca Petru si nu vei avea parte cu Hristos in veac.
Nu cumva din lene si din oarecare judecata mincinoasa amani spovedania cu anii? Sau te spovedesti numai la Pasti? Daca mai continui acest lucru, esti in primejdie sa mori nespovedit.
La fel si cand trebuie sa te impartasesti, nu cumva urmezi lui Iuda vanzatorul? Nu cumva te apropii cu necredinta, cu indoiala si cu mandrie? Nu te certi cu preotul sa-ti dea Sfanta Impartasanie fiind nevrednic si oprit de sfintele canoane? Sau poate ai incercat sa te duci la alt preot ca sa te dezlege? Sau poate te-ai impartasit nespovedit curat si fiind inca oprit? Daca ai facut cumva aceasta, esti asemenea lui Iuda. Ca acela, impartasindu-se cu nevrednicie, a intrat satana in el.
Teme-te, frate, de focul dumnezeirii. Nu te face vinovat de Trupul si Sangele Domnului. Ca acest foc, ori te curata de pacate, ori te umple de osanda. Sau poate ceri sa te impartasesti fara a rupe legatura cu pacatul? Poate vrei sa iei Sfintele Taine si apoi iarasi sa cazi in desfranare, iarasi sa te imbeti, iarasi sa furi, iarasi sa te judeci, sa te certi si sa ucizi?
Daca incerci una ca aceasta nu esti departe de Iuda.
Dar se intampla si altfel. Poate ai voie sa te impartasesti si tu neglijezi, poate nu te apropii de Sfintele Taine cu anii, din pricina ca te socotesti cu totul nevrednic. Sau poate zici ca nu ai nevoie de Sfintele Taine decat la moarte. Si aceasta este un mare pacat. Ca daca Apostolii au avut nevoie de Sfanta Spalare si Impartasanie, mai inainte de ispite, de prigoane si de moarte, cu cat mai mult tu. Deci ori de cate ori esti bolnav, in primejdii, in posturi si ai voie, apropie-te de Hristos. Insa pregateste-te, vino cu frica. Paraseste pacatul. Iarta pe semenul tau din inima. Iata, Iisus iarta pe Iuda, iar tu nu ierti pe fratele tau? Deci impaca-te si vino la Biserica.
De vei face asa, casa ta va deveni un foisor sfant, iar Domnul cu toti sfintii vor veni sa cineze cu tine, sa te bucure, sa te hraneasca si sa te mantuiasca in vecii vecilor. Amin.

Pentru dumneavoastră, data "Cinei de Taină" e probabilă ("se pare"), pe când pâinea dospită e o certitudine. Pe ce vă bazaţi?

Au cercetat altii si au ajuns la concluzia ca sunt diferente de data si de calendar intre evanghelisti, si toate acele evenimente (cina, spalarea picioarelor, vinderea lui Iisus, dusul de la Ana la Caiafa, procesul, etc.) nu se puteau intampla intr-o singura zi iar Joia mare este o conventie.

Daca ai rabdare, citeste cuvintele parintelui Ioanichie Balan, si lasa speculatiile. E mai de folos sa vezi ce spune un parinte ortodox, cum talcuiesc parintii acele zile si date... decata sa ne dam cu presupusul, sa lansam teorii, pareri proprii sau alte pareri, de la fel de fel de cercetatori... Incearca sa citesti, sa vezi cat e de folositoare.
Doamne, ajuta!

am citit, nu-mi tine tu grija.

Apropo, daca te crezi asa deplin edificat/a atunci explica (cu cuvintele tale, nu copy/paste) de ce noi crestinii ortodocsi folosim la Sf. Liturghie si Sf. Euharistie paine dospita si nu azima.

Cuvinte cu har
 

Nu ma consider niciun fel de "somitate", iar daca am citat cuvintele parintelui, am facut-o din respect fata de credinta si fata de parinte. Tocmai pentru ca consider ca spune mai bine decat mine, pentru ca i s-a dat cunoastere prin har, in duh. De aceea am adus cuvintele sale in acest topic. Pentru ca nu pot eu, cu cuvintele mele, sa spun la fel de bine, de adevarat si de frumos ceea ce a talcuit parintele. Am vrut sa aduc si altora bucuria cuvintelor parintelui.
De ce te-a ofensat atat de mult? Dupa viteza cu care ai raspuns, se vede ca nu ai citit. OK, nu e obligatoriu. Insa ti-ar fi fost de folos. Pentru ca gasesti acolo si raspunsul la intrebarea ta:

"Si din doua paini a mancat in aceasta zi Hristos; din painea Legii Vechi, care era azima uscata, lipsita de fermentul datator de mantuire al Duhului Sfant, si apoi din painea cea dospita, proaspata si calda a Legii celei Noi, care este Trupul tainic al lui Iisus Hristos, adica Sfanta Impartasanie, prin care dobandim iertare de pacate si viata nemuritoare."

Si iarta-ma ca raspund tot cu un citat. Cuvintele mele nu au har, cuvintele parintelui au. Si sunt pline de intelepciune si dragoste.
Sa-ti fie de folos, sa-ti aduca pace si iubire!
Doamne, ajuta!

Parintele Ioanichie Balan nu-i nici o somitate si nu ma dau in vant dupa metaforele domniei sale.

Mai plauzibil este ca Hristos nu a mai apucat pastile evreiesc, iar Cina a fost cu paine dospita. Inainte ca evreii sa inceapa pesah-ul (perioada in care se stie ca ei consumau numai azime).

Edit : despre Taina Euharistiei in Biserica Ortodoxa : http://proortodoxia.wikiforum.ro/t65...erica-ortodoxa

Iertare !...
 

Bine, cum de nu mi-am dat seama ca am de-a face cu o persoana care poate judeca si cataloga parintii in somitati, nu tocmai somitati, mai putin somitati ?!...
Deci consideri ca poti judeca parintii si-i poti clasifica dupa ureche. Desigur, mai pretioase sunt panseurile culese la plesneala din varii surse. Pai, atunci, iertare: te-am facut sa pierzi timpul cu bietele cuvinte ale celor care nu ajung la inaltele cugetari ale domniei tale!

Draga Mishule,
 

Link-ul pe care l-am dat este din parintele Staniloae. Care da, este o somitate in teologia romanesca.
(ma gandeam ca-l citesti si asa te mai edifici)

Deci, ne intoarcem la clasificari, catalogari etc...
Eu nu am indrazneala sa afirm ca parintele X este mai somitate decat parintele Y.
Dar, ce sa fac, nu am atata minte si putere de sinteza, incat sa clasific parintii.
Eu ma multumesc sa-i citesc si uneori sa-i citez, daca mi se pare ca ar putea fi de folos. Din pacate, mai si gresesc cateodata si fac risipa de margaritare.

Dar tot nu inteleg: ne intrecem, care da citate din parinti mai... somitati?
Cu ce anume contrazic cuvintele din predica parintelui Ioanichie (pe care ai indrazneala sa-l desconsideri, nu stiu din ce considerente!), prin ce anume vin in contradictie cuvintele parintelui Ioanichie cu cele ale parintelui Staniloae? Sau ai vrut doar sa demonstrezi ca si tu citesti? Si nu orice, ci un parinte... muuuult mai somitate decat am citit/citat eu?
Cum crezi ca ar raspunde insusi parintele Staniloae la calificarile tale?

Poti sa-mi spui ? Sau facem doar parada de citate si nume ?
Demonstreaza ca parintele Ioanichie (care tu consideri ca nu este o somitate) a gresit, a exagerat sau a invatat altceva decat adevarul.
Sau cumva parintele Staniloae recomanda undeva sa nu ascultam de parintele Ioanichie?

Mantuitorul a savarsit Cina cea de Taina joi, folosind paine si nu azima. Acesta este motivul pentru care noi la Liturghie folosim paine. Vineri, cand era pastile la iudei S-a jertfit. Nu am mai taiat miel, dupa obiceiul iudaic, caci El ca Miel al omenirii a murit pentru noi. Asa ne-a trecut pe noi de la cele vechi la cele noi, de la moarte la viata.

Patimile lui Hristos, Răstignirea şi Învierea Sa reprezintă momentul în care se desparte Creştinismul de Iudaism, Legea Nouă de Legea Veche, momentul când începe să se clădească, pe fundaţia vechii tradiţii iudaice, noua Tradiţie creştină.
Ca orice tranziţie, acest moment nu a fost lipsit de greutăţi.
În primul rând trebuie precizat că au existat (cel puţin) două controverse: una privind cronologia Patimilor şi Învierii Mântuitorului - în jurul anului 166 în Laodiceea, iar cealaltă în jurul anului 190, privind ziua celebrării Paştilor. Bisericile Orientale, adică cele din Asia Mică, Palestina, Mesopotamia şi Siria, serbau Paştile odată cu evreii la 14 nissan, indiferent în ce zi a săptămânii ar fi căzut acesta, fapt pentru care au fost numite „cvartodecimane”. Celelalte Biserici celebrau Paştile doar duminica, respectiv în prima duminică după 14 nissan, fapt susţinut puternic de Papa (Patriarhul) Victor al Romei. Aceste practici au coexistat până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, când s-a stabilit clar canonul celebrării Paştilor în întreaga creştinătate (în prima duminică după prima lună plină, de după echinocţiul de primăvară, cu condiţia suplimentară să cadă după paştele iudaic).
De asemenea, au existat două moduri de a interpreta evenimentele care au culminat cu Învierea lui Hristos.
Primul, bazat pe Evangheliile Sinoptice, aveau următoarea succesiune: în Joia Mare – Cina cea de Taină simultan cu Paştele iudac (14 nissan), în Vinerea Mare – Răstignirea (15 nissan).şi Sâmbătă/Duminică noaptea – Învierea.
Cel de-al doilea, bazat pe Evanghelia după Ioan avea succesiunea: în Joia Mare – Cina cea de Taină, înaintea Paştelui iudac, de fapt o anticipare a acestuia (13 nissan), Vinerea Mare – Răstignirea (14 nissan) şi Sâmbătă/Duminică noaptea – Învierea, cronologie la care s-a raliat întreaga Biserică după controversa din Laodiceea din jurul anului 166.
Astfel, potrivit sinopticilor, la Cina cea de Taină s-au celebrat două Paşte: la început Paştele iudaic (prefigurarea Vechi Testamentară), iar la sfârşitul serii adevăratul Paşte, Paştele lui Hristos, prin care El însuşi se jertfea pe Sine şi se oferea ca adevăratul Miel spre mâncare Euharistică.
Problema cronologiei Paştilor se rezolvă într-un singur mod: Hristos a devansat Paştele iudaic cu o zi şi, în timp ce evreii junghiau mieii pascali la templu, Hristos se lăsa răstignit ca adevăratul Miel, fiind adevăratul Paşte, neştiut de cei care celebrau „umbra” Legii celei Vechi.
Tot astfel se explică şi controversa: pâine dospită (artos) – azimă. Cina cea de Taină fiind săvârşită înaintea Paştelui iudaic, e clar că a fost folosită pâine. Săptămâna azimelor începea doar de a doua zi celei în care se mânca mielul pascal la iudei – fuga din Egipt debuta, doar, cu mâncarea mielului, azima fiind mâncarea fugarului care nu mai avea timp să dospească frământătura.
Pe de altă parte Hristos şi, mai apoi, Biserica Sa au folosit ca „material” euharistic pâinea dospită pentru că Euharistia însemna „mulţumirea” pentru „pâinea cea de toate zilele” – hrana obişnuită, iar nu pentru o mâncare – azima – care se folosea doar o dată pe an, timp de o săptămână!

Foarte buna postare, Lucian. Multumim pentru toate explicatiile.:53::53: Paste fericit !!

Mulţumesc!
Paşte fericit şi ţie!