Icoana Mantuitorului nu se mai saruta daca te-ai impartasit?
 

Hristos a-nviat!

Azi dimineata, cand stateam la mirungerea de la sfarsit, am auzit intamplator o doamna care ii spunea unei alte doamne ca nu mai trebuie sarutata icoana lui Iisus daca s-a impartasit. Poate sa-mi explice cineva de ce?

Ce rost mai are să sărutăm un simbol al Cuiva, dacă îl avem pe însuşi acel Cineva în noi, în mod substanţial ? Pentru ce aş săruta inelul Regelui, dacă eu însumi m-am făcut una cu Regele, dacă El este în mine şi eu în El ? Oare nu i-aş arăta, astfel, că de fapt nu prea cred în prefacerea pâinii şi vinului în Preasfântul Trup şi Sânge al Lui ?

Din ce mi-am dat seama nu se saruta din motivul pentru care preotul are un stergar cand ne impartasim: sa nu scapam o particica din Trupul si Sangele Domnului daca avem pe buze sau in gura (in saliva).

Pr. meu duhovnic ne permite sa sarutam icoanele dupa sf Impartasaneie doar dupa ce am luat sf. anafora si aghezama.
Nu mi-am amintesc sursa din care dlui a mentionat ca este scris ca se permite.

In biserica ortodoxa sunt multe practici ingaduite sau culmea , recomandate, de catre preotii insasi , care nu au nici o legatura cu credinta sau care chiar sunt contrare bunei rinduieli si practicii ortodoxe aratate suficient de mult si de explicit de parintii bisericii .
Durerea mare este ca si preotii ca si medicii si ca si inginerii mai ales nu reusesc sa termine toti facultatile cu note exceptionale dovedind astfel rivna lor sporita pe perioada studiilor si uneori durerea se adinceste in cazul in care nici duhovnici inbunatatiti nu au avut cu totii .
Cita drama , si asta vedem cu totii in massmedia vizuala, este atunci cind apuci pe mina unui medic care a terminat facultatea cu media 7,50 sau 8.00 sau doamne fereste si mai mica . Dar ce drama este cind viata duhovniceasca este condusa de un putinpreiceput parinte , absolvent si el de teologie dupa puteri.
Aceasta este realitatea din bisericile noastre .
Mai se vorbea acum un an despre practica de a ne inchina la icoanele de la catapeteasma sau cine stie de pe unde ne mai vine (sfintii din pictura rupestra) la sfirsitul liturghiei . Un alt paradox al practicilor populare din bisericile de mir romanesti.
Pai daca la sfirsitul liturghiei cintam cu totii in cor , adica marturisim cu totii, ca : ,,... am vazut lumina cea adevarata , am primit duhul cel ceresc , am aflat credinta cea adevarata , nedespartitei treimi inchinindu-ne ca aceasta ne-a mintuit pre noi ..." si daca noi ne-am impartasit cu totii participanti la liturghie cel putin in duh , se pune intrebarea, dupa care logica , dorinta , dragoste inteleapta (ca si cind dragostea desvoltata in timpul liturghiei ar fi fost mincinoasa !!) si buna rinduiala a savirsirii slujbelor se justifica sa devenim itineranti prin biserica si sa deranjam bunarinduiala la sfirsitul liturghiei? Liturghia este terminata cind ultimul enorias a fost uns cu ulei sfintit.

La fel sta problema si cu sarutatul icoanelor dupa impartasanie .
Nu discutam aici cite feluri de sfintenie exista in biserica deoarece este un subiect f. subtire la gindire, la intelegere si necesita un minim de cunostinte sau de credinta adevarata pt. a fi inteles dar stabilim apriori ca trupul si singele lui Hristos este cu adevarat cel mai important lucru din ortodoxie, cel mai sfint , ca sa spunem asa.
Atit de sfint si cu atita grija sporita se manevreaza incit dupa primirea sfintelor taine, cu mare grija (asa ar trebui si nu doar ca un gest teatral !) esti sters la gura pt. ca sa nu ramina particele f. mici pe buze si astfel sa fie depuse pe undeva accidental, fie chiar si pe icoane , si mai ales din indiferenta ! De aceea suntem stersi la gura , ca altminteri ne-ar pune popii sa trecem si sa sarutam icoanele ca astfel stergindu-ne de ele buzele sa intram in ,,buna rinduiala". Dar nici pe departe nu este ingaduit asa ceva .
Si la urma urmei , asa cum s-a amintit si mai sus corect, daca eu sunt una cu Hristos , eu in el si el in mine , care este rostul fatarnic (caci se vede ca nici macar nu ma intereseaza sa constientizez) sa ma umplu de ,,evlavie necorespunzatoare" si sa incep sa mai sarut la icoane chiar daca preotul ma atentioneaza si ma indeamna el cu ,,autoritate" sa le sarut !

Daca un medic, de exemplu , poate face rau de 7 ori pacientilor ca nu a studiat cu atentie cartea sa si ca nu s-a pregatit cu atentie in timpul studiilor , apai este cazul sa stim si sa observam ca un preot nepregatit corespunzator poate face rau de 70 de ori cite 7 daca pe timpul studiilor, din dragoste pt Hristos, nu a invatat cum trebuie !. Si daca medicul nu ne mintuieste cu lucrarea sa (nici macar un psiholog cu pretentii neverosimile sau ifose neostoite) apoi cu preotul este si mai delicat deoarece se zice ca el ne invata sa ne mintuim . Desigur daca chiar stie sa faca aceasta si este patruns de jertfa slujbei sale .

In concluzie , dupa ce ne-am impartasit , cel putin o zi nu ne atingem cu buzele de nimic altceva decit de ceea ce inghitim . Exceptie face lingura, furculita si paharul pt. apa.

Ori de cite ori avem neclaritati despre cum sa vietuim in orice imprejurare a vietii cel maimbine si mai bine este sa cercetam minastirile si duhovnicii mari deoarece acolo in mod sigur exista invataturile drepte pt. vietuirea in Hristos !

Dupa impartasanie, preotul a spus ca linistiti putem saruta icoanele, a evita asta ar insemna ca si cum intoarcem spatele .Sunt exact cuvintele spuse de preot.

Pai trebuia sa mancam anafura sau sa bem aghiasma ca nu cumva sa ne ramane pe buze sau in gura Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului si cand sarutam Sfintele icoane sa cada Sfanta Impartasanie pe icoane (caci ar fi mare pacat). Sfanta Impartasanie este pentru om (preoti si crediciosi) nu pentru icoane (sau orice alt obiect de cult)!

Sfanta Impartasanie se adora percum Dumnezeu iar icoanele doar se venereaza (cinstesc). Adoratia se cuvinte exclusiv lui Dumnezeu in cultul ortodox crestin. Maica Domnului este supra cinstita si supra venerata dar in nici un caz adorata.

Cinsitrea icoanelor este o forma de respect fata de Dumnezeu si de sfintii Lui pe cand adorarea lui Dumnezeu este inchinaciune mantuitoare caci Hristos este cel ce mantuieste! Maica Domnului este mai cinstita decat toate puterile ingeresti si decat toti sfintii pentru ca ea este cel mai mare ajutor pentru om pe calea mantuirii. Ea ne aduce la Hristos percum atunci la nunta din cana galileii, ea ne ajuta cu puterea lui Hristos, ea ne miluieste caci multa putere are de la Hristos si ea mijloceste la Hristos pentru mantuirea noastra.

Sursa e practica liturgica crestin ortodoxa:
Preotul trebuie sa aiba foarte mare grija cand ne impartasim cu trupul si sangele Domnului in Taina Sfintei Euhiaristii, pentru ca nici o picatura oricat de mica din Sfanta Impartasanie sa nu se piarda (sa nu cada pe jos sau sa fie nesocotita, necinstita...). Acesta este motiv de caterisire pentru preot daca nu are grija corespunzator de Sfanta Euharistie, adevarat trupul si sangele Domnului Hristos Iisus.

Sfanta Euharistie este spre hrana noastra a oamenilor, este painea cea adevarata si bautura cea adevarata caci "trupul Meu este adevarata mancare si sangele Meu este adevarata bautura"(ioan cap 6) spune insusi Iisus Hristos.

Sa nu picam in habotnicie fratilor, nici in fariseim, nici in idolatire (sa cinstim materia si creatura si nu pe Dumnezeu). Cinstirea sfintelor icoane se indreapta spre cel reprezentat in icoana si nu asupra materiei din care este facuta icoana. Precum cinstirea sfantului este indreaptata indirect spre cel ce sfinteste, adica spre Dumnezeu.

Cine saruta icoanele dupa Sfanta impartasanie bine face si cine nu le saruta la fel de bine face, caci doar nu sarutul icoanei ne mantuieste ci Hristos Iisus Domnul Dumnezeu nostru si fratele nostru. Doar prin Sfanta Euharistie comuniunea noastra cu Dumnezeu este deplina caci "ne facem partasi dumnezeiestii firi" (II petru 1,4) in toata deplinatatea ei, "caci in Hristos locuieste trupeste toata plinatatea dumenzeirii" (Coloseni 2,9).
Toate Sfintele Taine sunt pentru dobandirea Duhului Sfant pentru ca oamenii sa traiasca viata duhovniceasca intru Hristos.

Insa cine saruta icoanele sa o faca cu mare bagare de seama ca nu cumva sa cada Sfanta Impartasanie (de pe buzele sau din gura lui) pe sfintele icoane sau pe sfanta cruce. Sfanta Impartasanie nu se arunca ci se manaca!

Asadar sa luam aminte.

In rugaciunile dinaintea impartasirii cu Trupul si Sangele Domnului, exista o rugaciune: "Cinei Tale celei de taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi, partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda; ci ca talharul marturisindu-ma strig Tie : Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".

Cred ca de aici oamenii au ajuns sa spuna ca nu mai este bine sa sarutam sfintele icoane dupa ce ne-am impartasit. Daca ne-am impartasit si la sfarsitul Liturghiei mergem la miruit, putem saruta fara probleme icoana de pe iconostas inainte de a fi miruiti. Altul este intelesul cuvintelor "nici sarutare iti voi da ca Iuda".

Tare mult iubeste omul neadevarul. La fel se intampla si cu acele cuvinte de la rugaciunea pe care o rosteste preotul la inmormantare, cand cere dezlegarea pacatelor. Oamenii nu vor sa inteleaga ca este vorba de dezlegarea pacatelor si vin sa-l dezlege pe cel adormit de legatura de la picioare.

Fraţilor, ce urmează ? Să spuneţi că ne putem spăla pe dinţi după Sfânta Împărtăşanie ? Sau că putem mânca seminţe de bostan ? Nu luaţi în uşor Taina ! Chiar de-ar fi şi cea mai mică posibilitate ca vreo bucăţică din trupul Domnului să ajungă altundeva decât în noi şi neglijăm lucrul ăsta, vinovaţi suntem. Dacă v-aţi împărtăşit, ziua aia nu sărutaţi nimic, nu scuipaţi, nu vă spălaţi pe dinţi, nu strănutaţi, nimic din ce-ar putea fi un risc să risipiţi Trupul Domnului. Dacă se varsă Împărtăşania pe un veşmânt, veşmântul ăla trebuie ars ! N-o luaţi în şagă.

Hristos a inviat ! ascultati un raspuns in predica parintelui Teofil Roman la intrebarea dumneavoastrahttp://www.trilulilu.ro/alinutza109/c842c8b1694fcb

Scuze, n-am crezut ca e gresit sa elidezi "i"-l de la "inviat"...puteati totusi sa si raspundeti la salut nu doar sa corectati:). Multumesc mult pentru link.

Dupa ce ne-am impartasit, exista obiceiul de a bea putin vin si de a lua o bucata de paine binecuvantata.

Una este sa versi Impartasania si alta este sa crezi ca dupa cateva ore de la impartasanie nu ai voie sa stranuti. Pentru cazurile in care s-a petrecut un lucru nefericit - s-a varsat Impartasania, stim ce ne-au descoperit Parintii sa facem. Dar la niciun Parinte nu am intalnit pana acum interdictia de a nu stranuta sau obligatia de a sta legati la gura toata ziua in care ne-am impartasit.

Da, la Biserica Ortodoxa rusa se intalneste acest obicei.

Asa este frate. Nu trebuie sa picam in habotnicie, fariseism...
Sfintii Parinti marturisesc adevarul.

Hristos a invitat. Doamne ajuta.

Acum imi permit eu sa corectez "Hristos a inviat".

Din predica Parintelui Teofil Roman am inteles ca nu e pacat nici sa saruti, nici sa nu saruti. Intr-adevar a spus ca e aproape un non-sens sa mai stai in genunchi, sa saruti icoana, sa stai la mirungere sau sa mai iei agheasma dupa ce te-ai impartasit cu Sfintele Taine dar nu e un pacat si nici nu se prea insista pe randuiala aceasta. Oricum, sunt de acord ca odata ce ne-am impartasit, Iisus Hristos petrece impreuna cu noi si nu prea mai are rost sa-l sarutam icoana dupa.

Va multumesc pentru raspunsuri!

Hristos a invitat (la Sfanta Impartasanie). Hristos a inviat.

Doamne ajuta. Har si pace. :)

P.S. Multumesc pentru observatie.

Cred că vă faceţi că n-aţi înţeles ce-am spus eu :) . Am spus eu că e păcat să săruţi icoana sau să strănuţi după Sfânta Împărtăşanie ? Eu am zis să se poarte creştinul cu băgare de seamă, că nu moare o zi abţinându-se de la sărutat, scuipat, mâncat de seminţe sau strănutat (mă rog, asta după puteri :) ). Păcat e ca din neglijenţa lui să ajungă împărtăşania pe jos. Atât. Dacă a avut grijă şi s-a întâmplat totuşi de-a strănutat, mă gândesc că nu i-o lua nimeni capul :).

Din predica unui preot contemporan (scuze, nu am retinut numele...):

" Nu e vorba ca nu e voie sa saruti icoana dupa impartasanie; pur si simplu nu mai e nevoie."

De fapt, vad ca cineva deja a postat o idee similara.

Daca ar fi asa, ar fi de ajuns sa te impartasesti o singura data si dupa aceea sa renunti la sarutarea lor. Si ar fi culmea sa spui ca Euharistia este valabila un anumit timp, vreme dupa care te poti intoarce la sarutarea icoanelor.

A spune ca nu mai este nevoie de sarutarea icoanelor dupa impartasire, inseamna a accepta intr-un mod subtil invatatura protestanta cu privire la sfintele icoane.

In lumina celor de mai sus , se pun intrebarile...
 

Si in cazul acesta, de ce este nevoie sa te impartasesti de mai multe ori intr-o viata ?
Si mai ales , de ce la anumite intervale de timp ?

Doresc sa va asigur ca refuzul protestant de a se inchina,in orice mod,indiferent de moment, la icoane,nu are nici o legatura cu Cina Domnului care ,nota bene,la randului ei este perceputa diferit fata de cum este inteleasa in ortodoxism.Prin urmare domnul AdrianAmz nu se gaseste nici macar in apropierea credintei protestante,dansul fiind ortodox declarat din ce stiu.Deci nu suntem noi suspectii de serviciu in acest caz :)

Era vorba strict de comportamentul din timpul slujbei in cadrul careia s-a impartasit credinciosul respectiv, nu de atitutdinea din tot restul anului.
Imi pare rau ca nu am scris mai pe larg, dar trebuia sa plec de la calculator si nu am avut timpul necesar !

Ideea este ca dupa credinciosul a luat Trupul si Sangele Domnului, in cadrul Liturghiei, el se afla pe cea mai inalta treapta de unire cu Hristos, Care S-a atins de acesta in cel mai deplin mod.
De aceea, sarutatul icoanei ramane doar pentru cei care nu s-au impartasit, ca semn vizibil al apropierii de Dumnezeu.

Doresc sa va reamintesc ca in cadrul dogmei ortodoxe cresitine exista dinferenta intre adorare, care se cuvine exclusiv lui Dumnezeu si cinstire, venerare care se cuvine ingerilor, sfintilor, icoanelor. Maica Domnului este preacinstita si supravenerata dar in nici un caz adorata.

Diferenta intre adorare si cinstire este evidenta in cadrul Bisericii:
1. In cultul ortodox sunt cuvinte rezervate special pentru adorare cum ar fi: Creator (doar Dumnezeu creaza), Mantuitor (Doar Dumnezeu mantuieste) etc.
2. Cuvinte care se folosesc in cadrul cultului atat pentru adorare cat si pentru cinstirea al sfintilor, ingerilor sunt: miluire, izbavire, ajutor...
3. Cuvinte care se foloses in cadrul cultului doar pentru cinstire, dar nu se folosesc in adorare: mijlocire (caci Maica Domnului, sfintii si ingerii mijlocesc pentru mantuirea noastra si ne ajuta cu puterea pe care o au de la Dumnezeu), rugaciune etc.

Astfel in sens strict al inchinaciunii (ca recunoastere a atotputerniciei lui Dumnezeu), noi crestinii ortodocsi ne inchinam doar Sfintei Treimi, impreuna cu toti ingerii buni si cu toti sfintii (lui Dumnezeu).
Cinstirea icoanei prin sarut sau plecaciune nu trebuie confundata cu adoratia! In adoratie ne plecam intreaga noastra fiinta trup si suflet lui Dumnezeu. Cinstim in sensul de respect si recunostinta, pe sfintii lui Dumnezeu si pe ingerii Lui buni, potrivit rangului lor... caci si ingerii si sfintii se respecta, se ajuta si se cinstesc unii pe altii intru iubire potrivit rangului lor.

Cinstirea icoanei nu este indreptata asupra materiei din care este facuta icoana ci asupra persoanei sfinte reprezentate si indirect asupra Celui ce Sfinteste: Dumnezeu. Deci prin cinsitirea icoanei noi cinstim indirect pe Dumnezeu sfintitorul. Sfintii sunt ai lui Dumnezeu, Hristos traieste in ei. In sfinti noi vedem cat de minunat este Hristos, caci acestia afirma asemnea Sfantului Pavel: "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni 2,20)!

Doamne ajuta. Har si pace.

Intruparea Fiului si Schimbarea la Fatza din Tabor sunt temeiurile icoanei. Biserica primara le-a cunoscut si le-a aplicat in consecinta.

Refuzul inchinarii la icoane nu vine neaparat din considerente teologice. Poate fi si refuzul de a recunoaste ca cineva a putut fi mai presus decat mine in relatia cu Dumnezeu.