Ma simt trista
 

am stat putin pe ganduri inainte de a scrie, dar cred ca oricand o idee sau un sfat pot fi de ajutor. am incercat sa-mi gasesc pe cineva si de fiecare data patesc la fel-daca plac pe cineva niciodata sentimentul nu e reciproc; in plus, de fiecare data ma place cineva care mie nu-mi place deloc.povestea asta se repeta destul de des si nu stiu de ce. si in plus simt ca as cauta "acul in carul cu fan".mi-e f.greu sa intalnesc o persoana care sa mearga si la biserica.inca mai sper, dar timpul trece repede.mai e cineva in situatia mea?

marea majoritate a tinerilor credincioși pe care îi cunosc sunt în situația ta...și nu exagerez deloc când spun asta...secretul e să nu te mai gândești la ”el” ci la ”El”.
Hristos în mijlocul nostru ! (îmi spunea cineva că așa se salutau creștinii în anumite părți mai demult...mi-a plăcut mult când am auzit)

Răbdarea este secretul...răbdarea și credința în Dumnezeu...Și cu mersul la biserică...cine știe...poate întorci pe vreun băiat la credință și îl faci să meargă la biserică sau poate faci pe cineva care se credea credincios și nu mergea să meargă:). Doamne ajută!

Hristos a inviat!

Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare, singura diferenta este ca nu ma simt chiar trista. Cred ca problema este la noi, exact asa cum raspundea, VladCat; nu reusim sa scapam de gandul acesta. Am ajuns la varsta in care deja imi fac griji ca nu intalnesc persoana potrivita pentru casatorie. Daca cunosc un "El" imediat ma gandesc , nu cumva el e barbatul cautat? Gresit. Pentru ca in acelasi timp, stiu ca lucrurile bune se petrec atunci cand te astepti mai putin.

Sa incercam sa ne detasam in primul rand de gandul acesta de a clasifica imediat: il plac/nu-l plac. Trebuie sa avem rabdare!!!

Cati ani ai, draga Ioana?

@ Ella
 

-simt nevoia să fac o precizare : când am spus ”El” mă refeream la Hristos și când am scris ”el” mă refeream la partenerul de viață.

-și eu sunt de aceeași părere : este ziditor a nu spune prea devreme ”poate că el/ea este alesul/aleasa” fiindcă asta arată ce primează de fapt în sufletul nostru...pe când toate acestea suntem chemați să le lăsăm să se adauge nu să facem scop din ele...acuma ca să fiu sincer eu știu din proprie experiență că e mai ușor cu teoria decât cu practica dar asta este situația...tre să ne învingem pe noi înșine :)

Multumesc VladCat ca mi-ai atras atentia, nu am vrut sa scriu cu "e" mare de tipar (E), ma refeream la partenerul de viata.

Imi vine in minte un fragment citit in cartea "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie" si anume: momentul in care autorul povesteste ca avea o problema la genunchiul drept, datorata unei lovituri. Duhovnicul sau ii recomanda sa-l roage pe Parintele Porfirie sa-i vindece piciorul. Si iata cum descrie:

"- Părinte, duhovnicul a zis să-mi vindecati piciorul!

- Ei, bine, dacă a zis duhovnicul...

Si-a ridicat mâna neputincioasă, asa cum era asezat pe pat, si mi-a binecuvântat genunchiul în chipul crucii. Am simtit atunci o putere lină pogorându-se peste genunchiul meu si invadându-mă apoi până în măduva oaselor. O nedumerire si o curiozitate îndrăzneată si-au făcut loc în mintea mea: „Bine, dar ce se va întâmpla cu moleculele de lichid? Oare chiar vor dispărea? Cum vor lucra energiile lui Dumnezeu?“. Acest interes „stiintific“ mă determina să-mi tin genunchiul permanent sub observatie. La fiecare pas pe care îl făceam, la fiecare cuvânt pe care îl rosteam, gândurile mele se îndreptau spre starea genunchiului. Voiam neapărat să „prind din zbor“, să „trăiesc integral“ clipa în care Dumnezeu va lucra. Au trecut în felul acesta trei zile, si genunchiul nu dădea semne de însănătosire. Am început să am gânduri de îndoială. îmi controlam obsesiv genunchiul, dar nimic... La un moment dat, cuprins de indignare fată de propria-mi atitudine, mi-am zis: „Măi, rătăcitule, acum vrei repede si minuni? Ai tu fată pentru astfel de lucruri?“. Putin câte putin, am încetat să mă mai preocup de piciorul meu.

Nu voi uita niciodată dimineata în care m-am trezit în dormitorul unitătii. Deschizând ochii, mi-am spus în gând: „Bre, piciorul o să te necăjească mult timp“. Am miscat piciorul, dar n-am simtit nici o durere. M-am sculat si am început să sar pe loc. în mod normal, piciorul m-ar fi necăjit cumplit după cel mult două-trei sărituri. Nimic, nici o stânjeneală. Am iesit în curte si am alergat vreo sută de metri, fără absolut nici o dificultate! M-a cuprins atunci o bucurie nesfârsită, si lacrimi de recunostintă mi-au mijit în ochi. Mi-am zis emotionat: <<Asadar, Dumnezeu m-a vindecat atunci când am încetat să mai cred că mă voi însănătosi. Iar aceasta, pentru a întelege foarte limpede că a fost darul lui Dumnezeu, si în nici un caz rezultatul credintei mele, cum ar fi pretins yoghinii!>>. în zilele următoare, dobândisem reflexul de a-mi urmări cu atentie piciorul la fiecare miscare. S-au scurs astfel săptămâni în sir, fără să mai acuz nici cea mai vagă urmă de durere. Mă făcusem bine cu desăvârsire! Fără operatie, fără zgomot, ci delicat si „pe ascuns“ - asa cum lucrează de obicei harul dumnezeiesc."

Asadar, Dumnezeu va trimite persoana potrivita atunci cand vom inceta sa ne mai dam cu parerea despre un barbat cunoscut si sa credem in alegerea noastra. Un bun partener de viata il poti gasi numai prin darul lui Dumnezeu...

De ce n-ai placut pe cei care te-au placut?

Depinde unde cauti acea persoana..prin discoteci de ex. nu prea ai sa le gasesti.

Draga Ioana, uita toata tulburarea si intristarea ta ca ,,maritatul n-are varsta", asa imi zicea parintele Iustin Parvu acum cativa ani. Stiu ca ai sa-mi zici ca e greu si asa e! Si asta pt ca Dumnezeu a pus in firea noastra, a fetelor, a femeilor, dorinta de a fi mame, de a avea o familie( nu ai vazut ca fetitele oricat de mici ar fi se joaca cu papusile si isi inchipuie ca sunt mame?). Ai sa-mi zici ca te simti singura si ca doresti sa umpli golul afectiv pe care il ai sau din contra sa daruiesti tot ce ai mai frumos in suflet sau poate ai sa-mi zici ca e varsta, ca prietenele tale au prieteni, soti, da, asa e, dar daca te nelinistesti crezi ca se va schimba ceva sau daca esti trista??? scumpa mea, intristarea e un pacat, iar mesajul lui Hristos cand a venit in lume a fost: Bucurati-va! In toata problema ta e vorba de acceptare, nu poti sa accepti viata pe care o ai si te tulburi si asta e un lucru care nu iti face niciun bine. Eu tot ce iti spun, iti spun din experienta si lupta mea cu mine si nu pt a o face pe desteapta, ci pt ca te inteleg si ma doare tristetea ta. Nu ai de ce sa fii trista! Spune-i duhovnicului durerea ta, spovedeste-te cat mai curat, impartaseste-te si spune-mi daca in clipa in care Hristos se salasluieste in tine mai poti fi trista? Gandeste-te, draga mea, ca Dumnezeu le randuieste pe toate spre binele nostru, cine stie de cate rele nu te-a ferit prin singuratate? Bucura-te de tot ce ti-a dat Dumnezeu si nu deznadajdi! Smereste-te si nu te considera mai buna ca cei din jur!Da-i fiecarui om o sansa, ca s-ar putea sa ai mari surprize! sa nu zici niciodata ca vrei un baiat cu urmatoarele calitati, de exemplu :frumos, inalt, blond sau brunet, cu nu stiu ce studii etc., lasa preconceptiile! poate baiatul pe care il vrei tu nu e bun pt tine! smereste-te sa vezi frumosul din fiecare! Nu cauta nimic in mod special, in afara de prezenta lui Dumnezeu in sufletul si in viata ta! Uita de prieten, lasa-L pe Dumnezeu sa-ti mangaie sufletelul si toate cele de folos se vor adauga tie! Roaga-te cum mi-a zis un parinte: ,,Da-mi Doamne ce-mi este de folos pt mantuire!" si Dumnezeu iti va lumina viata. Bucurie sa ai! Hristos a inviat!

am 27 de ani; stiu ca trebuie sa avem rabdare, dar simt ca trece timpul aiurea pe langa mine..

f.dragut fragmentul si se potriveste cu ceea ce simt eu acum
multumesc

am renuntat la a-i cauta prin discoteci acum ceva timp..iar cei care m-au placut am simtit ca nu sunt persoane comunicative, de care sa ma pot apropia

Adevarat a inviat! intr-adevar ai surprins in randurile scrise framantarile mele sufletesti si imi doresc pur si simplu sa nu ma mai gandesc la nimic, ca imi dau seama cat de rau ma intristeaza..iti multumesc mult emilia pt.sfaturi, imi sunt de folos si am sa incerc sa le aplic

Nu esti singura aflata in situatia aceasta.
Hristos a inviat!

Deschidem o rubrica de matrimoniale?

Rabdare,nadejde si rugaciune!
 

Hristos a inviat! Trebuie sa fii tare si sa ai incredere in bunul Dumnezeu,si vei vedea ca va fi bine. Asteptarea are si ea o semnificatie: intareste rabdarea , ascute ascultarea si te pregateste pentru peripetiile vietii. Intr-adevar uneori asteptarea e dureroasa, dar rezultatul asteptarii este o bucurie nemarginita. Gandestete cum e cu un pom: trebuie sa ai rabdare multa cu dansul, sa il ingrijesti in acest timp, pt ca dupa un anumit timp, cand nici nu te astepti sa gusti din roadele sale.
Toti am trecut candva prin acest moment prin care treci si tu, dar rabdarea e cea mai importanta, si ea te ajuta sa birui mereu.

Eu am dreptul la iubire?
 

Am si eu o intrebare,nu radeti de mine va rog.Daca sunt bolnava, poate nu prea departe de moarte si nu pot sa am copii, eu am voie sa iubesc un baiat si sa fiu iubita, am voie sa ma gandesc la casatorie? In general incerc sa vad dorinta de iubire ca pe o ispita, dar de multe ori mi-e greu sa suport singuratatea...

nu te intrista...toate au un rost al lor...
 

Hristos a Inviat!

Nu trebuie sa te necajesti.Eu mi-am gasit un sot,un prieten,un om bun dar nici el nu era la inceput asa cum iti doresti si tu.Cu timpul m-a vazut pe mine ce fac,cum ma rog,cum ne-a ajutat de atatea ori Bunul Dumnezeu si incet incet a invatat si el ca fara nu se poate.Rabdare,multa intelegere si un om cu suflet mare iti doresc.

Am facut bine, am facut rau...
 

Hristos a inviat! Numele meu este Ana si am 29 de ani. Am o problema si m-am gandit ca ma puteti ajuta. Acum un an si jumatate am cunoscut un baiat de care m-am indragostit. Mai tarziu am simtit acelasi lucru si din partea lui si ne-am si marturisit dragostea. Era minunat. Uneori era tacut de tot dar eram indragostita pana peste urechi si nu-i vedeam nimic rau.
Cand mai aveam o luna pana sa aniversam un an de prietenie, m-a cerut in casatorie si am acceptat. Din acel moment au inceput perioadele grele.
Intr-una din conversatiile noastre la telefon a inceput sa tipe din senin spunandu-mi ca el este barbatul in casa si multe alte lucruri care nu se legau deloc cu ceea ce discutam noi la acel moment. Urmau perioade in care nimic rau nu se mai intampla, dar urmate de altele mai rele. Tin minte ca timp de o luna de zile m-a sunat si imi spunea la inceputul sau catre sfarsitul conversatiei ca noi doi vom face un copil si doar un copil, ca doi copii ar aduce saracie, nu am avea cu ce-i creste. ( desi amandoi avem servici).Vorbeam cu el minute intregi si se mai domolea.
Vazand insa ca starile de nervozitate se indeseau am discutat serios cu el si mi-a marturisit ca el e putin mai nervos, ca e asa din facultate cand a avut un soc puternic. De atunci simte ca este urmarit ca oamenii ii citesc gndurile, ca a fost urmarit de o blonda. M-a socat si pe mine, m-a zguduit chiar dar i-am spus ca oricum ii voi fi alaturi si-l voi sprijini. Mi-a spus mai tarziu ca el merge regulat, de 5 ani, la un medic specialist psihiatru.
Am vrut sa consultam si alti medici si a vrut. A fost si internat. Diagnosticul a fost schizofrenie.
Intre timp iesire lui erau tot mai dese si necontrolate. Ceea mai grea criza( pentru mine) a fost de 8 martie cand a tipat la mine, m-a jignit pe mine si pe familia mea, fara niciun motiv. Imi dadeam seama ca era total gresita premisa de la care incepuse. Si m-a durut cum nu ma mai duruse nicio criza de-ale lui. Aceea criza de pe 8 martie m-a pus pe ganduri si m-a adus intr-o asa tulburare sufleteasca incat,atunci cand trebuia sa ne intalnim aveam o frica. Nu mai voiam sa ma mai intalnesc cu el.Nu mai vedeam in ele siguranta de altadata. Imi aparea din ce in ce mai clar gandul ca voi suferi foarte mult daca ma voi casatori cu el. Ceea ce fusese odata o iubire frumoasa, devenise, pentru mine, o povara. In cele din urma, i-am spus ca nu e posibil sa ne casatorim. In prima zi de Paste am rupt de tot relatia, nemaisuportand tensiunea si insistentele lui. Acum stiu ca el sufera.Iar eu ma simt vinovata. Oare trebuia sa mai fiu cu el? Oare trebuia sa stau cu el? Am facut bine ce am facut? Oare e posiil sa intemeiez o familie cu un om bolnav de o asemenea boala? Oare sunt eu prea mandra?

Va spun sincer ma aflu si eu in aceasta situatie am adesea o tristete in inima si as vrea asa de taaaaaaaaaaaareeeeee sa iubesc si sa fiu iubit de cineva (am in vedere de o fata) macar o prietena de as avea cu care sa i-mi petrec timpul sa ma primblu sa comunic insa nu am pe nimeni...Cauza cred ca eu sint, insa traiesc mai departe ma starui sa ma tin de Dumnezeu sa implinesc dupa putinta poruncile si mai departe va fi cum va vrea El. Stiu precis si cred cu toata taria scumpa sora Dumnezeu le rinduieste pe toate dupa cum trebuie :)

Ar trebui, cine stie poate se intilnesc aici pe forum viitorii soti :)
Apropo nimeni nu are nevoie de un prieten al de mine? :)

Cred ca da, vorbesc cu toata seriozitatea! Fiecare om are dreptul sa fie fericit! Asta e pur parerea mea...

nici la 30 no sa fie tirziu .:)

Toti avem dreptul la iubire. Casatoria nu e numai pentru nastere de copii... Imi doresc sa te ajute Maica Domnului sa iti gasesti linistea! Roaga-te!

cred că ai voie dar în același timp cred că este și o ispită...fiindcă căsătoria este o taină prin care soții, prin iubirea ce și-o poartă se apropie împreună de Hristos...căci ăsta e scopul existenței noastre : ”pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”...în cazul tău se prea poate să fie mult mai înțelept să apelezi la căi care durează mai puțin timp pt a te apropia de Hristos...dar nu sunt sigur...adevărul este că mă depășește situația și poate era mai bine să nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma...dar m-a impresionat mult mesajul tău și am simțit nevoia să răspund....roagă-te la Dumnezeu să îți lumineze calea și îți va explica El ce și cum...o să mă rog și eu pt tine

Aveti o mare nevoie de duhovnic.EL va va raspunde cel mai bine la intrebarile care va framanta.Pana atunci aveti aici cateva sfaturi in legatura cu cei care sufera de psihoze:

1. NU cautati cauze psihologice ce ar justifica purtarea bolnavilor si felul in care se simt acestia.Boala lor se dezvolta prin alte mecanisme si este legata doar in mica masura de factorii situationali.

2. Amintiti-va ca delirul tine de o gandire bolnava si ca cel ce delireaza nu poate fi convins de contrariul celor pe care le afirma.

3. Deprindeti-va sa sesizati semnele care prevestesc inrautatirea starii psihice a bolnavilor(ex: insomnia constanta,agresivitatea,inchiderea in sine dun ce in ce mai accentuata....

4. NU schimbati fara motive deosebit de serioase medicul curant.Faceti in asa fel ca bolnavul sa se intalneasca in mod regulat cu psihiatrul.

5. In perioadele de posibila inrautatire a starii psihice informati neaparat DUHOVNICUL(daca exista) si rezolvati impreuna cu el problemele legate de indrumarea duhovniceasca a bolnavului (acasa sau la spital).

6.Rugati-va mai mult pentru cel bolnav.Faceti in asa fel incat sa fie pomenit la Dumnezeiasca Liturghie si la alte slujbe.Inconjurati-l cu lucruri sfinte.

7. Aduceti-va aminte ca de la DOMNUL vor avea la fel de mare plata atat bolnavul care sufera fara sa carteasca,cat si cel ce-l ingrijeste cu osardie.

Am vrut sa mai adaug pentru Ioana: i-ti mai aduc un exemplu pentru faptul ca am fost si eu in situatia ta si cred ca si sint...la fel am deschis mai demult o tema doar ca era Ma simt singur :)
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ght=simtsingur
I-ti doresc sa fii fericita si fii tare ;) Hristos a inviat!

Cauta-l pe HRISTOS cu toata inima si singuratatea se va risipi ca prin minune.Crucea pe care trebuie sa o duci, ma face sa cred ca EL este foarte aproape de tine,ramane doar ca tu sa iti deschizi inima si ai sa vezi ca nici un baiat pe lumea asta nu poate sa iti ofere iubirea pe care ti-o da DUMNEZEU.

Hristos a înviat!
 

Mai sunt multe lucruri mai importante decât băieții. Cum ar fi că sărbătorim Învierea Domnului! :6:

Dumnezeu să-ți dea tot ce e mai bun!

Asta imi doresc cel mai mult: sa-L pot iubi pe Hristos,asa ca femeile de la inceputul crestinismului care refuzau casatoria pt ca si_L doreau ca mire doar pe El. Cum sa fac asta?

Sfantul Nicodim Aghioritul ne invata:
 

''Daca esti bolnav ori sarac,rabda.Nimic nu cere Dumnezeu de la tine,afara de rabdare.Rabdand cu inima buna,te vei afla neincetat in faptuirea cea buna.Oricand va cauta spre tine Dumnezeu,va vedea ca faci binele sau ramai in bine daca rabzi cu inima buna,pe cand la cel sanatos faptele bune sunt doar din cand in cand.Pentru ce, vrand sa schimbi aceasta stare de fapt, iti doresti sa dai mai binele pe mai rau?''


Un duhovnic iscusit si scrierile Sfintilor Parinti te pot invata cel mai bine cum sa faci.Daca ai nevoie si de ajutorul meu sunt si eu aici,gata sa te ajut dupa puterea mea.

Suntem multi oameni singuri.... sau mai bine zis insingurati...
Sa nu ne lasam prada deznadejdiei si sa avem incredere in Dumnezeu..
Sa avem incredere!

Hristos a inviat!

Va multumesc mult pentru sfaturi, mi-au fost de folos; de acum incolo am sa incerc sa-mi canalizez gandurile spre lucruri mai importante si sa las viata sa-si urmeze cursul firesc :) voi incerca de asemenea sa ma rog mai mult si sa vorbesc mai des cu parintele meu duhovnic.
Doamne ajuta!

Pentru Ioana si ptr.Ana......rabdare,credinta , rugaciune (acatistul SF.Nicolae,acatistul SF.Acoperamant Al Maicii Domnului).....toate se vor aseza firesc dupa randuiala Mintuitorului.Doamne Ajuta!!

Si totusi, iubirea te face sa constientizezi...
 

Ai si tu dreptatea ta, dar totusi...

Atunci cand auzi urarea de "Hristos a inviat!" venind din partea celui drag, parca mai abitir inviaza Mantuitorul!... Cand zice popa, mama, tata, fratii, vecinii, lumea intreaga "Hristos a inviat!", atunci e totul frumos, e sarbatoare, o sarbatoare universala, dar cumva"neutra" perceputa mai mult la nivel rational si traita ritualic, te bucuri, dar nici nu sti ca nu te bucuri pe deplin.

Dar cand cuvintele acestea vin de pe buzele lui, ale alesului, atunci simti cum se pogoara Lumina in tine si de abia atunci sti ca a avut loc o minune. Pentru ca minunea iubirii pe care o traiesti te face sa simti si minunea cealalta, mult mai profunda, care este si ea un semn al Iubirii...

Pana atunci, Hristos a fost al tuturor celorlalti, si, cumva, neutru. Dar acum il simti ca fiind al vostru. El e secretul vostru...

Hristos a inviat
 

Hristos a inviat. Eu am 33 de ani impliniti , sunt singura , dar multumesc in fiecare clipa lui D-zeu ca imi da putere .Si eu vedeam in fiecare baiat cu care ieseam la suc"posibilul sot", pana anul trecut cand ziceam ca l-am cunoscut pe "el", si in sfanta biserica .Dupa un timp mi-a spus "ca nu ma ridic la standardele familiei lui"(fara nici o alta explicatie)-si asa s-a terminat. Dar cum pt mine biserica a fost si este refugiul meu , am trecut cu bine peste , ii multumesc in fiecare zi lui Doamne , Doamne , ca a stiu mai mult ca sigur ca nu e "dl" pt mine si m-a ferit de rele. Sunt o luptatoare si o sa fiu mereu , sunt optimista -si merg inainte.Ca sa imi umplu timpul , din toamna m-am inscris la a doua facultate , asa ca "marea intalnirea"a cazut pe un loc secund .(dupa mai multe esecuri - unul ca sunt prea inalta , unul ca sunt plinuta pt el , altul ca e rusinos ca inca stau cu parintii , altul ca el nu va face nimic in casa e treaba femeii si exemplele pot continua....)Dar sunt linistita pt ca Doamne , Doamne o sa se ingrijeasca de mine.Asa ca mergem inainte , cu nadejdea in D-zeu.

Adevarat a inviat!
Imi place tare mult cum gandesti. Fetelor, luati aminte!
Sa iti ajute Dumnezeu sa iti duci crucea - oricare ar fi ea - si sa te mantuiesti!

:105: Mi-aduc aminte ca si eu am simtit asta, odata, acum cativa ani... e un sentiment extraordinar, mai ales daca stii ca "alesul" e putin credincios, dar sa nu ne imbatam cu apa rece, nu stii ce e in sufletul lui cand spune asta, stii numai ce simti tu cand il auzi... Or, importanta e trairea si mantuirea lui, nu starea ta de spirit, si este nevoie de mai mult de doua cuvinte pentru a fi cu adevarat credincios...

Sa-ti dea Dumnezeu, la vremea potrivita, omul pe care ti l-a randuit si sa mergeti impreuna pe drumul mantuirii!

Cea mai mare gresala pe care o facem toti este faptul ca ne dorim un iubit(a) mai mult decat il dorim pe HRISTOS!!! Si uite asa ramanem in afara iubiri LUI,caci ne-a spus ca, daca iubim mai mult pe cineva decat pe EL, nu suntem vrednici....


CAUTATI MAI INTAI IMPARATIA CERURILOR SI TOATE CELELALTE SE VOR ADAUGA VOUA.


Alte cuvinte cred ca sunt de prisos.

ma aflu si eu in treaba...
 

E adevarat ceea ce tocmai ati enuntat, nu intentionez sa va contrazic.
Va intreb doar, politicos, fara a starni vreo neintelegere: dumneavoastra aplicati ceea ce spuneti, legat de omul de langa tine?;)

Adica cei care acum cauta pe cineva(poate mai mult decat pe Hristos) sunt destul de tineri, iar mie imi este clar ca in situatia lor nu va aflati.