Cel mai bun argument!
 

Sfantul cred ca spunea ca o minune are mai mare putere de convingere decat vorbele. Dar nici asa nu se conving unii, Iisus a facut minuni si nu a fost crezut de toti evreii. Sfintii martiri faceau minuni si unii romani credeau, altii nu. Care e pregatit si luminat sa vada va crede, care nu nu va putea crede orice ar face cineva.
In zilele noastre putem arata cateva minuni, unele sunt si video: Sfanta Lumina de la Ierusalim, raul Iordan care curge in sens invers, serpii din insula greceasca, etc.
Dar uite ca si altii din alte culte stiu de minunea de la Ierusalim si nu devin ortodocsi. Pe un site neoprotestant scria ca daca minunea de la Ierusalim ar fi adevarata ortodocsii ar fi spus la toti si toti ar fi devenit ortodocsi. Cel ce scria concluziona ca, din cauza ca nu se intampla asta inseamna ca minunea nu e adevarata. Dar noi stim ca e adevarata, mai ramane partea cu spusul.

Dexemplu stati de vorba cu un om care nu crede ca exista un Dumnezeu cum il faceti sa-si schimbe parerea ? Stiu ca erau parabole cu ceasul si altele care demonstrau intr-un fel ca lumea aceasta a fost facuta de Dumnezeu.

Uite ce spune pe un site, cred ca cel ce se intreaba e ateu.

Dacă minunea e reală (e vorba de Lumina Sfanta), de ce nu e popularizată decât celor care, în mod convenient, cred deja în ea? Dacă eu aş fi preot şi chiar aş crede în miracolul ăla, aş încerca să arăt lumii întregi Adevărul mântuitor (vorba lor), nu doar unor bisericoşi deja convinşi care se bat unul într-altul într-o peşteră şi finanţează la greu conturile clerului.

Apoi alte intrebari:
1) De ce mai există oameni de alte religii decât creştinismul ortodox în zona mormântului dacă "minunea" e atât de evidentă?

Cum vezi, el intelege mai bine, doar ca nu crede ca e minunea adevarata.

Eu asa in credinta mea slaba gindind citeodata compar pe Dumnezeu cu vintul nu-l vedem este invizibil dar il simtim cind bate cind ne mingie pe fata :)
Si insasi lumea care ne inconjoara varietatea de animale plante una mai frumoasa ca alta toate lucrurile parca facute special pentru ca planeta noastra sa poata vietui vorbesc de la sine .

Hristos a inviat!

Eu cred ca parintele acela are dreptate, doar Hristos, Cel care invie mortii (cei care nu cred sunt si ei morti sufleteste) le poate schimba sufletul.
Am vazut ieri franturi dintr-un film, Sfantul Augustin. La un moment dat e o replica exceptionala a episcopului Ambrozie - e sigur preluata de undeva: Nu omul gaseste adevarul, ci Adevarul il gaseste pe el!

Prin simple cuvinte nu poti face un om sa creada. Stii insa cine mai invie mortii? Dragostea. Dar pentru a dobandi acest fel de dragoste, e un urcus lung. Roaga-te pentru cei pe care ii stii ca nu cred si ai vrea sa ii faci sa creada. Alta solutie nu ai.

Existenta lui Dumnezeu este o convingere care se dobandeste personal de cel care este cu adevarat interesat de asta.

Credinţa este dar de la Dumnezeu. Celor care, în bună conştiinţă, Îl caută, putem destul de uşor să le aducem argumente, fiindcă existenţa lui Dumnezeu este deplin abordabilă raţiunii. Dar celor care suferă de împietrirea inimii, de sklerocardia, orice argument raţional le-am aduce, va fi nefolositor pentru ei.

Primilor, iată ce le putem spune, de exemplu:
"Finalitatea unui lucru este scopul pentru care acel lucru a fost făcut. Finalitatea unui ceas este aceea de a arăta timpul. Finalitatea unui creion este de a scrie. Un lucru este bun în funcţie de felul în care îndeplineşte scopul pentru care a fost făcut. Un ceas poate fi foarte frumos făcut, cu tot felul de ornamente rare, dar, dacă nu arată timpul aşa cum trebuie, vom spune că acel ceas nu este bun şi nu este folositor ca ceas. Acelaşi lucru se poate spune despre un creion, sau despre orice altceva. Întrebarea care se pune acum este: care e scopul pentru care omul a fost creat ? Dacă descoperim acest lucru, atunci ştim şi care este finalitatea sa. Când privim în jurul nostru în lumea aceasta, vedem o finalitate (un scop) pentru orice. Vedem că solul este pentru ca să crească ierburile şi copacii; dacă nu ar fi nici o nevoie ca să crească aceste lucruri, atunci ar fi mai potrivit să existe doar bucăţi ţepene de stâncă netedă pe care să umblăm, fapt care ne-ar scuti de nevoia de a mai face şosele. Dar plantele trebuie să crească, de aceea trebuie să avem sol. Mai apoi, plantele sunt făcute ca să se hrănească animalele. iar animalele sunt făcute pentru om, ca să îl servească sau să îl hrănească. Dar omul ? Atunci pentru ce a fost făcut omul ? A fost făcut pentru ceva din această lume ? Observăm că toate clasele de lucruri sunt făcute cu un scop mai înalt decât cele din planul lor. Plantele sunt existenţe superioare solului, fiindcă plantele au viaţă, pe câtă vreme solul nu are. Animalele sunt superioare plantelor, fiindcă nu numai că au viaţă, dar sunt înzestrate cu simţuri. Omul este superior animalelor: nu numai că are viaţă şi simţuri, dar are, de asemenea, raţiune, inteligenţă, este dotat cu înţelegere, pe când animalele nu. Prin urmare, trebuie să privim la ceva mai înalt decât omul însuşi, numai că nu există ceva superior omului în lumea aceasta. Deci, trebuie să privim la ceva dincolo de lumea aceasta ca să aflăm pentru ce este omul făcut. Privind dincolo de lumea vizibilă şi cugetând, aflăm că omul a fost făcut pentru Dumnezeu, ca să Îl cunoască, să Îl iubească, să Îl servească atât în lumea aceasta, cât şi în lumea viitoare. "

Sursa este preambulul Catehismului de la Baltimore, disponibil pe situl meu, aici: http://www.catehism.ro/cb_Lectia01_f...tea_omului.htm

Existenţa Lui Dumnezeu nu se poate domonstra. Dar nici inexistenţa Lui. E o chestiune pură de credinţă.

Ateii au şi ei zeii lor: este vorba de zeul Timp împerecheat cu zeiţa Şansă. :)

Daca ne referim la Dumnezeu asa cum il inteleg crestinii,daca ne referim la Mantuitor,la Duhul Sfant,exista o cale corecta,adevarata de a demonstra existanta Sa: sa traiesti conform la ceea ce a cerut EL.Altfel esti doar un teoretician,in cazul cel mai grav un fariseu, iar in fata Lui,cum spunea regretatul Petre Tutea,geniul este var primar cu idiotul.
Intrucat trairea credintei crestine presupune sacrificiu,nici un om sanatos la teasta nu si-ar sacrifica viata pentru o fantasma.Poate unii sa faca asta dar aici vorbim de multi oameni care,de-a lungul istoriei,in conditii sociale diferite,din culturi diferite,avand acesta incredintare,au mers fara sa clipeasca pe drumul plin de spini al Credintei.

Ei sunt cei care ofera credibilitate prin exemplul personal,urmand ceea ce ne-a invatat Mantuitorul.Credinta trebuie traita,toata Biblia marturiseste acest adevar,este cea mai puternica dovada iar Mantuitorul ne-a incredintat ca asa va sti toata lumea ca acei oameni sunt ucenicii Lui.Proba existentei Adevarului este trairea lui si sacrificiul personal dar foarte putini dintre noi vom reusi asta.Asa cum a spus Mantuitorul,este o poarta foarte ingusta:

,,Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află."(Matei 7:13-14)

Cat despre noi,toti cei care nu traim in neprihanire(invit pe toata lumea sa se informeze exact despre semnificatia acestui termen in sens biblic.Multi vor avea surprize,poate mai dure,majore)sa nu ne amagim cui apartinem.Apostolul Ioan a spus clar:

,,Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau"(I Ioan 3:10)

"Toti sfintii s-au nevoit mai intai sa se curateasca de patimi tinind poruncile, din care se nasc virtutile, si dupa aceea au primit dumnezeiescul har.
Abia in al treilea stadiu se daruiesc harismele pentru mantuirea oamenilor." (Viata Cuviosului Paisie Aghioritul, pag. 14)

Eu nu reusesc intotdeauna, desi sunt profesor de 23 ani, sa invat pe altul chiar ceea ce am impresia ca stapinesc bine. Cu atat mai putin voi invata pe altul ceea ce eu nu am invatat inca.
In prezent sunt concentrat asupra barnei din ochiul meu. E mare barna, e foarte mare...
Nadajduiesc sa o scot, cu ajutorul lui Dumnezeu, intr-o buna zi.
Asa sa imi ajute Dumnezeu, si tie, Sandule, si noua tuturor!

Iubirea este cel mai bun invatator. Iubirea curata. Jertfelnica. Dar e o cale lunga, de multe exercitii zilnice, pana la Ea...

Iata, ce stiu si ce cred iti spun si tie. (Mai departe nu mai tine de mine.)

Si sa-i faca zombi ? Nu prea aratau sanatosi in filmele cu zombi.

la poarta inimii lui bate intruna Dl.IIsus doar trebuie sa ii deschida si restul face Domnul.
..............si unul pe altul sa ne imbratisam. si sa zice fratilor si celor ce ne urasc pe noi;sa iertam toate pentru Inviere.si asa sa strigam:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcind, si celor din morminte viata daruindu-le.
slava invierii tale Hristoase Dumnezeule,slava tie.Amin.

I-as da celui pe care incerc sa il conving un pix si o hirtie si l-as pune sa inventeze macar o singura povestire,un pasaj,care sa poata fi adaugat la Biblie,la NT .Apoi cu acel pasaj adaugat,am citi-o unui bastinas care nu a auzit in viata lui de Evanghelie.Si la sfirsit il vom intreba pe acel bastinas,care pasaj i s-a parut ca a fost adaugat si ca nu face parte din Biblie.
Asta ar trebui sa fie o demonstratie ca mintea umana nu poate nascoci o povestire asemenea Bibliei.Incercati sa adaugati in NT o singura fapta care sa o atribuiti lui Iisus si veti vedea ca nu veti reusi.Nici ca simplitate a situatiei,nici ca adincime a mesajului.Si daca oamenii nu sunt capabili sa inventeze Biblia,atunci de unde vine ea?

Inventeaza tu un pasaj la orice basm si rezultatul va fi acelasi.
Sincer nu pot spune ca esti altfel decat penibil cand spui ca nu se pot inventa fapte care sa i se atribuie lui Iisus in conditiile in care acest fapt s-a petrecut deja. Evident imensa majoritate a crestinilor n-au habar de asa ceva si cred ca Biblia este cuvantul lui D-zeu. Biblia este cuvantul scribilor care au copiat corectat si adaugit un text fantastic inspirat din alte mitologii la moda in perioada si zona respectiva.
Ca sa-ti dau si un exemplu, faza in care Iisus salveaza o femeie spunand sa arunce piatra cel care nu are pacate nu exista in versiunile mai vechi ale Bibliei. Tu ai banuit ca e un text adaugat? Nici Mel Gibson!
Daca crestinii si-ar cunoaste religia raportul intre credinciosi si atei s-ar inversa!

Si acum revin obsesiv cu o intrebare. Daca habar n-aveti despre ce vorbiti, de ce incercati sa-i convingeti pe altii ca aveti dreptate? De ce ai vrea ca urmasii tai sa persiste in greseala?

Sunt atatea dovezi ale existentei sale, ca toate intrebarilesunt de prisos...de fapt se spune nu cerectea aceste legi, ca esrti nebun ca le intelegi.....toti primesc semne si cand dau de greu se apropie de Creator....e pacat, ca uneori dau de probleme...boli, acccidente....dar pana atunci se dau mari si tari...ca ei sunt strong...

Este laudabil ca va preocupa studiul Scripturilor.

Pe de alta parte, nu este de loc laudabil ca, odata ce ati acumulat o bruma de informatie, sa va prezentati drept mare expert. De fapt, e rusinos.

Mai multe informatii despre asa numita pericopa a femeii adultere, depre prezenta ei in textul original al Evangheliei dupa Ioan, aici: http://www.bible-researcher.com/adult-hills.html si aici: http://adultera.awardspace.com/

Veti vedea ca textul nu este adaugat, ci, dupa toate probabilitatile, a fost scos din unele manuscrise timpurii.

Daca ateii ar cunoaste crestinismul..... Dar pana atunci, daca habar n-aveti despre ce vorbiti....

Biblia a fost infrumusetata in timp, iar exemplul dat nu este unic. Faptul ca textul lipseste din versiunile timpurii nu vad cum ar arata ca a fost omis, desi este si aceasta o posibilitate. Ca si cum intr-un basm cu omisiuni orice adaugare ar fi sigur originala. Adaugarea si corectarea de pasaje in Biblie nu este un fapt exceptional, ceea ce nu arata nicidecum "dupa toate probabilitatile" ca este vorba de omisiuni.

Asta e din "A walk to remember":)).
Love is like the wind...you can not see it, but you can feel it.

Eu nu cred ca Dumnezeu are nevoie de noi pentru a se face cunoscut in lume. Cine vine la mine si imi cere sa ii demonstrez ca exista Dumnezeu, il rog frumos sa serveasca cu mine o bere si sa discutam despre fotbal, masini, sex sau orice alte subiecte mondene. Am intalnit insa unii oameni cu o educatie avansata si cu o viziune puternica asupra abstractului si chiar eram deacord cu ei in multe idei. Insa refuza orice fel de disciplina religioasa, orice contopire a omenescului cu metafizicul. In acest caz le pun in fata conceptul de ''memento mori''. Orice om stie in sinea lui ca nu aici se termina totul ... sufletul e nemuritor, afirmatie sustinuta de multi filozofi. Nu dezvolt discutiile, crestinismul si alte religii, ortodoxismul si celelalte ramuri sau mai stiu eu ce alte subiecte des abordate ... daca se cearta cu mine le zic: ''Vom muri si vom vedea''. Fiecare biserica si religie are invatatorii lui, sa mearga sa ii intrebe pe ei, eu ce am in inima, e intimitatea mea si asa cum nu e frumos sa intrebi un om ce lenjerie poarta, asa nu e ok sa ma intrebe despre inima mea. Orice sfat care il dau cuiva, imi dau toata silinta sa aiba in el etica crestina in care eu cred si imi pun sufletul la bataie pentru acest Adevar. Evit limbajul bisericesc, evit orice cuvant care sa spuna despre mine ''EU SUNT'' crestin. Sunt egal cu orice om de pe planeta asta si Pronia imparte talantii dupa cum crede si fiecare va raspunde pentru alegerile lui.

Subscriu.
In plus, e important sa le lasam celorlalti libertatea, sa nu incercam sa convingem.

Da, cred ca e o pozitie inteleapta, macar pentru anumite circumstante. In definitiv, decisiv e sa traim crestineste, iar nu (doar) sa vorbim in termeni crestini.
E posibil insa, imi pare acum, sa nu putem da mereu raspunsul "Vom muri si vom vedea", desi e talc mare in vorba asta de duh...
Nadajduiesc sa vina clipa, pentru fiecare crestin, cand are sansa (dar al Duhului Sfant) sa spuna: am trait si am vazut (pe Domnul!). Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

Problema cu "vom muri şi vom vedea" este aceea că, după ce murim, degeaba mai vedem. Pentru uriaşa miză care e sufletul nostru, esenţial este să vedem cât umblăm pe aici. Să vedem cu ochii lui, ai sufletului. Pentru asta, nu contează că deschidem ochii în ceasul întâi, al treilea, al şaselea, al unsprezecelea. Pentru asta, avem la dispoziţie o viaţă întreagă, dar nu mai mult. La "vom muri şi vom vedea", eu aş adăuga un "dar mult mai bine ar fi mai devreme".

Daca mi-ar cere sa-i demonstrez ca exista Dumnezeu i-as raspunde ca ii fac demonstratia daca imi spune cat face unu impartit la zero. Daca ma intreaba la ce am nevoie de aceasta impartire i-as spune ca Dumnezeu reprezinta acel Unu, eu il reprezint pe zero, iar ca sa-I demonstrez existenta trebuie sa rationalizez, unde a rationaliza vine de la ratio, adica parte, raport, deci trebuie sa impart pe Unu la Zero. Daca, insa, imi cere sa-i dau macar un argument atunci i-as spune ca singurul argument bun pe care il am e la el si se cheama constiinta sa. I-as mai spune: -Cauta acolo cu sinceritate si cu perseverenta si vei afla "demonstratia".
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sincer nu stiam ca este in film asa ceva, pur si simplu mi-a venit in cap o comparatie :)

Intelegeti fratilor si surorilor ca in lupta cu ateismul din inima unor oameni avem nevoie citeodata de anumite argumente care iar face pe ei sa cada pe ginduri sa incerce macar sa il descopere pe Dumnezeu, marii parinti din trecut si din prezent au acest dar de a topi inima inghetata a unor oameni. I-mi pare rau ca nu-mi aduc aminte erau anumite comparatii care demonstrau foarte bine existenta lui Dumnezeu ceva legat de ceas....

Nu sint de acord cu tine, de ce dar umblau Sfintii Apostoli propovaduind pe Hristos, multi oameni cred ca Dumnezeu este o nascocire si trebuie sa le aratam ca nu este asa. Macar sa incercam...

De multe ori ne apucam sa vorbim despre Dumnezeu spunand lucruri mari, pe care nu le-am trait ci doar poate am citit sau despre care am auzit vorbindu-se. Problema este daca noi insine credem cu adevarat, fiindca daca avem credinta, insasi viata noastra si faptele Il marturisesc; si atunci cuvintele au cu adevarat putere .
Dar daca nu avem credinta, argumentand si incercand sa-l convingem pe celalalt e doar un fel de abuz asupra lui, o incercare de a arata ca avem dreptate.
Deci cred ca o rugaciune in gand poate face mai mult. Si desigur, o purtare crestineasca onesta.
Acuma bineinteles ca depinde si cu cine vorbesti, si ce intentii are acela...

Dumnezeu nu este un obiect si nici o persoana asemanatoare cu noi. De aceea El nu are nevoie de argumente. El nu face parte din viata, este insasi Viata. S-au dat diferite argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu in unele manuale de teologie dogmatica. Dar toate argumentele respective Il tin departe de inima pe Dumnezeu. Ori nu asa poate fi cunoscut Dumnezeu.

Sa creada, restul este speculatie, atat timp cat omul cauta sa-L intalneasca pe Dumnezeu doar cu mintea, nu si cu inima.

Credinta este un dar; e rod al lucrarii dumnezeiesti in inima noastra, nu al lucrarii omenesti.
Noi trebuie sa ne straduim sa-L dobandim pe Hristos; si Acesta va fi lucrator in noi. Nu-i necesar sa invatam lectia bine, sa ne pregatim discursuri despre Dumnezeu prin care sa-i "agatam" pe necredinciosi. Tot ce avem de facut este sa traim ortodox, sa avem Viata intru noi, sa fim plini de har si de adevar.
In Sfanta Scriptura citim ca Mantuitorul nu I-a sfatuit pe ucenicii Sai iubiti sa-si puna discursurile teologice la punct, sa elaboreze argumente pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu, ci le-a cerut sa nu isi faca griji, pentru ca nu ei vor vorbi, ci Duhul:

Nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant.

Intr-adevar, Duhul a vorbit si aici! Subscriu cu bucurie, cu mentiunea ca ei, apostolii, si faceau ceea ce spuneau. Erau exemple vii.

Nu trebuie sa te straduiesti sa convingi pe cineva ca Dumnezeu exista. Este suficient sa marturisesti. Atat!

Asta îmi aduce aminte de o vorbă a Sf Francisc: "predicaţi-L pe Dumnezeu peste tot: când este necesar, folosiţi şi cuvintele !"

Numai iubirea a invins moartea,nu cred ca Sfantul se referea la a scula un cimitir ci cred ca trebuie sa ii demonstrezi cat de divina e iubirea ta.Cel putin asta mi s-a demonstrat mie cand eram ateu militant.

Indraznesc sa spun ca nu noi suntem cei care trebuie sa demonstram exista lui Dumnezeu. Este o diferenta ca de la cer la pamant intre demonstratie si marturisire. Pot demonstra celuilalt o formula matematica, de exemplu, dar pe Dumnezeu sunt incapabil Sa-l "demonstrez" cuiva. In cel mai fericit caz, dau marturie despre El, daca nu din proprie experienta, macar din cea a Bisericii si a Parintilor purtatori de Dumnezeu, in care ma incred.

Mai de folos cred ca este sa ne rugam pentru acela, "ca la cunostinta Adevarului sa vina", marturisind la randul sau, "Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu", sau "pomeneste-ma Doamne cand vei veni intru Imparatia Ta".

Bine, bine...eu o ziceam ca obsevatie;).

Da, si eu ganesc la fel. Sa-L marturisim.Prin exemplul vietii noastre crestinesti, prin iubirea pentru Dumnezeu si aproapele, prin rabdarea crucii noastre ne sustinem marturisirea. Si daca avem dar de la Dumnezeu, s-o facem si prin cuvinte de invatatura duhovniceasca.


Suntem obligati sa facem asta, asa cum spunea si Sf Ioan Gura de Aur:

"Să ducem învăţătura la fraţii noştri, fie că ne ascultă, fie că nu. De ne ascultă, câştig va fi şi pentru ei şi pentru noi. Nu ne ascultă, îşi asumă răspunderea. Făcut-am ceea ce ni se cerea, dându-le sfaturi; iar ei de nu le lucrează, nimic supărător nu va veni pentru noi. Greşeala nu-i de a încredinţa, ci de a nu-i sfatui.
După ce lucrarea am împlinit şi i-am sfătuit cu bună urmare şi stăruinţă, – nu mai suntem noi, ci vor fi ei cei care vor da socoteală lui Dumnezeu.

Se cade să fim folositori nu numai nouă, ci, asemenea, şi altora."

http://www.ioanguradeaur.ro/80/22-to...ii-celei-bune/

Cind spunea ca treb sa ai puterea de a invia mortia cred ca se referea la faptul ca doar inviind um mort po-ti demostra ceva adica e foarte greu de aduce pe cineva la credinta...

Eu vad si alt sens al cuvintelor Sfantului: daca noi avem credinta puternica, vie, curata, vom putea sa-L marturisim cu putere celorlalti pe Dumnezeu. Si, spunand asta, ma gandesc la invatatura Mantuitorului: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta (Mt. 17, 20).

Sa ne straduim sa ajungem la propria noastra inviere sufleteasca. Iar daca noi vom fi vii, si cuvantul nostru va fi viu si lucrator.
Credinta noastra va fi impartasita celui de langa noi, precum flacara trece de la o lumanare la alta. Dar daca flacara credintei mele e stinsa, ce pot transmite celui de langa mine?

Copy-paste dupa un mesaj primit pe mail, de la nu stiu cine:

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie...
- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie... Profesorul ateu,face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare Esti crestin, nu-i asa, fiule?
-Da, dle, spune studentul
-Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
-Dumnezeu e bun?
-Desigur, Dumnezeu e bun.
-E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
-Da
-Tu esti bun sau rau?
-Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator.
- Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
-Deci esti bun.
-N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu...
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
-El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece.Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
-Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?
-Pai..., da, spune studentul
-Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare: "Nu"
-De unde vine Satana?
Studentul ezita, apoi spune:
- De la Dumnezeu.
-Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi,fiule, exista rau pe lume?
-Da, dle.
-Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
-Da
-Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste
ceea ce suntem,atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
-Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
-Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.Crezi in Iisus Christos, fiule?
-Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.L-ai vazut vreodata pe Iisus?
-Nu, dle. Nu L-am vazut.
-Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
-Nu, dle, nu l-am auzit.
-L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-aimirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
-Nu, dle, ma tem ca nu.
-Si totusi crezi in el?
-Da.
-Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile,stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.Ce spui de asta, fiule?
-Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
-Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
-Si exista frig?
-Da, fiule, exista si frig.
-Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
-Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura,caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero,ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice,deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
-Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
-Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
-Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva.Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar
exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.Acesta va fi un semestru bun.
-Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
-Da, dle profesor.. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
-Gresite? Poti explica in ce fel?
-Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul...Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu avazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
-Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
-Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune - cu tot respectul, dle -ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu....
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
-Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui
Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
PS: Studentul era Albert Einstein...
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921....