casatorie
 

Buna.Eu vreau sa ma casatoresc cu prietenul meu fara sa stie nimeni,sa facem la cununie la Biserica acum si peste vreo 2 ani sa facem iarasi cununie la Biserica.Se poate?

Nu, în nici un caz ! Ceea ce se poate, este să vă căsătoriţi în taină acum, iar peste doi ani să daţi o mare petrecere. Puneţi deoparte un tacâm şi un pahar şi pentru mine.

Poi da,dar atunci vor afla parintii ca noi deja ne-am casatorit si noi nu vrem asta.Vrem ca peste doi ani sa para totul normal.Ca acum ei spun ca e prea devreme si sa ne terminam scoala...dar eu consider ca deja e timpul,ca suntem de doi ani impreuna,si nu mai vreau sa stam asa.Si ma gandeam ca peste doi ani sa mai mergem odata la Biserica.

Nunta se face cu consimtamantul parintilor si in vazul lumii si o singura data. are drept scop principal mantuirea in doi, deci nu e un soi de concubinaj binecuvantat de Dumnezeu. Vorbiti cu parintii, poate incercati sa ii convingeti. Si apoi, au si ei dreptate, trebuie mai intai sa va terminati studiile, sa va faceti un rost...

Mai întâi, dacă amândoi sunteţi majori, acordul părinţilor, deşi este foarte, foarte de dorit, nu e absolut necesar. Inexistenţa lui nu este impediment la căsătorie.

Pe urmă, fără supărare: reformulate, rândurile dv ar suna cam aşa: "noi am vrea să ne minţim părinţii şi acum, şi peste doi ani".

Ce ar fi ca el, mai întâi, să vorbească cu ai lui ? Nu există niciun peţitor mai bun decât tatăl băiatului, mai ales dacă mirele este foarte tânăr. Să-i spună: "Tată, nu mai pot fără ea !" Atunci, dacă nu există nicio obiecţie rezonabilă din partea lui, să-l determine să facă o vizită părinţilor dv ? Oare nu ar fi cel mai frumos aşa ?

În cel mai rău caz, răspunsul tatălui va fi: "dobitocule, şi din ce o să trăiţi ??? Nici nu te gândi să mă duc eu la părinţii fătucii ăleia ! Adună-ţi un cheag, pe urmă caută o fată bună şi, în plus, cu ceva mălai !" Ei bine, în acest caz, băiatul poate fi el însuşi peţitorul. Dacă, punând din nou răul în faţă, primeşte acelaşi gen de răspuns de la părinţii dv, abia atunci se poate pune problema unei căsătorii de taină, făcută în doi.

OK,am inteles.Eu am 20 de ani si el 21,dar parintii vor sa mai asteptam.Dar atunci ne putem macar sa facem logodna?

Ce vremuri! Si eu am fost o rebela si mi-au trebuit ani de zile si de suferinta prosteasca ca sa inteleg ca parintii imi vor numai binele.

P.S. Daca v-ati terminat studiile si aveti loc de munca ( posibilitati financiare proprii de a va intretine ) nu aveti de ce sa va ascundeti de parinti.

Poi nu ne-am terminat studiile,si nu avem nimic inca,doar ca deja suntem de doi ani impreuna si eu ma simt foarte prost,nu imi place sa stau asa...doar ca parintii nu inteleg asta.Oricum stim ca o sa fim impreuna mereu,doar ca eu zic ca degeaba mai stam asa in "Concubinaj"...eu de asta imi doresc cel mai mult,ca oricum o sa continuam studiile,si nimic nu se va schimba,ca avem vreme de copii si altele...

Dacă binecuvântarea părinţilor care v-au crescut nu o puteţi cere, atunci căutaţi cât mai repede sfatul şi binecuvântarea unui părinte duhovnic. Puteţi merge să întrebaţi chiar şi la o mânăstire. Deşi călugării par a fi departe de problemele oamenilor din lume, dar însuşi Dumnezeu îi luminează pentru viaţa lor curată. Eu am rămas surprinsă de înţelepciunea sfaturilor lor.

Cum spuneau parintii mei... "cand esti pe banii tai tu hotarasti". Stiu ca ce spun eu acum e deranjant dar atata timp cat nu sunteti pe propriile voastre picioare ar trebui sa ascultati de parinti.

Dar de ce nu cereti sfatul unui preot?

Cu aceasta Sfanta Taina nu-i de joaca , nu-i Alba-Neagra . Casatoriile esuate ne sunt cunoscute tuturor . O casatorie lumeasca " , asa cum este inteleasa astazi , nu are decat o singura caracteristica : uciderea vietii duhovnicesti a unei persoane . Daca dam gres in casatorie , am dat gres mai mult sau mai putin in viata duhovniceasca . O casatorie reusita , va fi cu siguranta si o reusita in viata duhovniceasca ! Ori , dragul meu , tu deja vrei sa pornesti cu stangul ! In folosul cui , ma intreb ?

hm, segalnica neprihanire !
 

Gindul vostru este frumos, inedit si mai ales are avantajul , asa cum si spui, ca nevoind sa mai traiti asa inca alti 2 ani ar avea rostul de a va pune la adapost de pacate .
Eu unul cred ca este posibil numai ca exista o singura precautie : la biserica nu sunteti primiti ca sa vi se slujeasca taina casatoriei decit daca faceti dovada ca sunteti si casatoriti civil prezentind certificatul civil de casatorie .
Asa ca a doua oara cind veti merge la biserica pt. a vi se sluji a doua oara slujba casatoriei va trebui ca mai inainte sa treceti iar pe la ofiterul starii civile si sa luati al II-lea certificat de casatorie pt. a-l prezenta iar la popa , mai ales ca parintii sunt cei care in primul rind vor dori sa va insoteasca la acest ofiter al starii civile, in cadrul serbarilor casatoriei.
Deci sa nu uitati : doua cununii, doua certificate de casatorie.

Nu se poate folosi acelasi prim certificat deoarece ar fi o tragedie pt. parinti sa afle ca voi defapt erati casatoriti de 2 ani si ca in acest timp nu ati tinut decit sa ii pacaliti (ca sa nu zic mult mai real si mai direct). Este cazul , cred , sa ii menajati si sa ii respectati in continuare ca si pina acum !

Totusi , problema ridicata de tine in acest thread propriu se loveste fatis de o realitate absolut zdrobitoare :
voi doi sunteti tineri care ati invatat religia in mod organizat in scoala . Cind voi intrati in clasa I deja exista in scoala romaneasca o experienta de 6-7-8 ani in predarea religiei in scoli , ceea ce demonstreaza ca voi ati prins in total vreo 10-12 ani de invatamint cu disciplina ,,Religie". Chiar nimic nu v-a placut din ea ? Profesorul nu a reusit sa va incinte cu nici o fata frumoasa a materiei sale ?

Mama, dar parintilor ce le-a mai placut religia, daca prefera ca ai lor copii "sa stea asa" si sa nu se casatoreasca!

Nenicule! Sa se casatoreasca cand or avea bani sa-si sustina familia! Nu destrabalare "legala" in fata lui Dumnezeu pe banii parintilor!

Draga mea, nu vreau sa te descurajez, dar sunteti mult prea cruduti pentru o viata in 2. Sa stii ca toti care se indragostesc la 20 de ani, zic la fel ca tine "oricum stim ca o sa fim mereu impreuna!"..:-) Dar din pacate ( sau mai bine zis din fericire) NU voi hotarati asta, ci bunul Dumnezeu.Si nu stiu cati au mai ramas cu iubirea de la 20 de ani..Deci nu bateti in cuie o traiectorie care poate nu va apartine.

Daca nu vreti sa mai stati in concubinaj, foarte bine faceti. Nu mai stati.Pastrati-va curati si daca dragostea voastra este adevarata si nu este doar atractie fizica, va rezista pana cand veti avea binecuvantarea parintilor.

E foarte greu la 20 de ani, fara studii terminate, fara nimic material care sa va ofere un punct de plecare,mai ales IN ZIUA DE ASTAZI cand un loc de munca e un privilegiu curat, sa poti razbi , sa-ti faci o familie, sa-ti iei angajamente si responsabilitati.Atata timp cat inca mama iti pune o farfurie pe masa, nu poti vedea lucrurile corect.Sa stii ca viata nu e numai pupaturi si fluturasi si artificii si stelute si floricele pe campii...Chiar daca ai doar 20 de ani, tu gandesti mai matur decat el la 21..Deci sfatul meu este sa fii rationala, sa nu te arunci cu capul inainte, pentru ca "nu vreau sa mai traiesc in concubinaj", NU AJUNGE pentru ca sa faci un pas atat de important.Nu te casatoresti ca sa divortezi peste 2 ani. O faci pentru totdeauna.

Deci parerea mea, dupa care te poti lua sau nu, este sa-ti restabilesti prioritatile in viata.Nu fa lucrurile incapand cu sfarsitul, ca vei regreta intr-o buna zi, dar va fi prea tarziu. Incepe cu inceputul.Si asculta-ti parintii. Si desigur, duhovnicul.

Si ai grija de tine!:53:

..sau cum imi place mie sa spun: o singura data te casatoresti pentru prima data.

Ne-am gandit si noi la multe variante...acum o sa asteptam si o sa mergem sa cerem sfatul unui preot.Ba da chiar mi-a placut mereu Religia si acum sunt in anul I la Facultatea de Teologie-Sectia Didactica:))..asa ca o sa fiu si eu profesoara de Religie.Stiam si eu ca nu e posibil,dar mereu e bun si sfatul aproapelui tau.Acum ce vrea Dumnezeu....Oricum multumesc mult tuturor.

Da sa stiti ca imi place sa stau de vorba cu voi!!!

In primul rand, care este motivul pentru care va grabiti cu casatoria?

Impartasiti reciproc teama ca unul dintre voi "va da bir cu fugitii" daca veti mai astepta 2-3 ani?

Ar trebui sa stiti ca asta se poate intampla si sau chiar mai ales DUPA casatorie, daca relatia nu are baze prea profunde.

In al doilea rand, v-ati gandit ce veti face daca azi va casatoriti si maine veti avea un copil? Il veti putea creste? Il veti ascunde si pe el ca si casatoria voastra?

virtutea castitatii cea cu cinste purtata !
 

Aici pe forum de putine ori s-a facut vorbire despre virtuti intelese in sensul lor real, teologic . De putine ori sau chiar deloc au fost apreciate virtutile asa cum ne invata sfintii parinti sa o facem . Vorbesc despre forumul de discutii si nu despre articolele postate pe site.
Dar am avut placuta surpriza ca navigind si pe alte site-uri ortodoxe sa descopar articole , forumuri de discutie si tineri cu virsta intre 17 si 36 de ani care apreciaza virtutea castitatii ,. care isi spun din experienta lor legat de aceasta si inca multe amanunte . Deosebit de interesante pareri, pozitii si atuitudini .
Aici (adica pe forum)nu am avut ocazia decit sa vad elogiul relatiilor nefiresti de impreunare umana acceptate ca si cind nu ar fi contravenit ortodoxiei, asta apropos de subiectul propus discutiei.
Acest sit nu este altul decit ortodoxiatinerilor . Cercetati si veti gasi lucruri inedite , folositoare mintuirii omului .

"Cine este fãrã de pãcat sã arunce primul piatra"

Da suntem de doi ani,impreuna..dar nu cred ca am facut nimic rau..sau nu aveti de unde sa stiti asta!!Eu imi doresc doar o viata linistita si cat mai aproape de Dumnezeu!!

Draga paulika, poti sa-mi raspunzi sincer la o intrebare? Pe fata o cheama "danyela", cumva?
Stii de ce te intreb.

Nu o cheama Daniela...

Daca te uitai bine,iti dadeai seama ca eu sunt fata...:)):)):))

Inseamna ca te confund eu. Dupa vorba semanai bine cu un fost user! Dar daca zici ca nu esti tu, te cred. Sau esti?

Bine, m-am lamurit paulika. Poate ma chemi la nunta!

Sunt bine venite sfaturile celor căsătoriţi , nu divorţaţi , şi nu în ultimul rând citirea cu atenţie a unor articole de un real folos de pe acest site , publicate de colaboratori şi nu numai :www.crestinortodox.ro

Nici un concurent la aruncări ?

Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".

Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...

Puteti face logodna si mai apoi Taina Casatoriei insa logodna nu va da voie sa aveti relatii intime, (chiar daca aveti voie sa locuiti impreuna). Daca logoditi fiind nu va pastrati curatenia trupeasca... tot pacatul curviei este.

Aveti varsta potrivita pentru casatorie conform invataturii crestine ortodoxe (Sfintii Parinti). Vorbiti cu preotii vostri duhovnici si ei va vor ajuta sa vedeti daca va iubiti intr-adevar si va potriviti atat sufleteste cat si trupeste. Preotii duhovnici va vor ajuta sa nu gresiti. Asculati de Hristos in primul rand, de Sfanta lui Biserica. Doamne fereste sa fie doar o dorinta trupeasca (doar atractia fizica sa va uneasca) ca amandoi veti sufei mai tarziu.
Graba strica treaba... dar si casatoria care vine prea tarziu (dupa 30 de ani) strica frumusetea acestei Sfinte Taine care are bucuriile ei la fiecare varsta. Este indicat (atat din punct de vedere bilogic cat si psihologic si duhovnicesc) ca familiile sa aba copii pana implinesc varsta de 30 de ani.

Din nefericire multi parinti isi incurajeaza copiii sa se axeze pe cariera profesionala si sa neglijeze casatoria in tinerete... si asa ajung bietii copii ca in jurul varstei de 18 - 20 ani sa pice in alte patimi cumplite: desfranare, curvie, masturbare etc.
Alti parinti ii incurajeaza pe tineri sa stea in curvie... ca de' se vor casatori ei dupa 30 de ani cand se vor realiza si ei un pic pe plan socio-profesional.

Mai apoi cand vad ca nu se mai pot casatori alearga pe la Preoti si Biserci cu parintii lor disperati ca nu se pot casatorii copiii ca au "cununiile legate". Pai mai parintilor si voi copiilor... voi v-ati legat cununiile (adica nu va mai puteti casatori) prin patimile si pacatele pe care le aveti. Voi parintilor i-ati impins pe copiii vostri in aceasta situatie!
In aceste cazuri si parintii au partea lor de vina, uneori chiar mai mare decat a copiilor.

Asadar sa luam aminte. Sa urmam invatatura lui Hristos, a Sfintei Sale Biserici (Ortodoxe).

Ne-am hotarat sa nu ne grabim,sa asteptam...parintii sunt de acord cu relatia noastra,si ei vor sa ne casatorim,dar ei zic,ca nu acum..ci cand vom termina scoala!!!Oricum nu cred ca are rost sa ne grabim,ca "Graba strica treaba",.si mai bine avem pe toata lumea de partea noastra decat sa fim singuri!!Cand am zis ca avem vreme sa facem copii,nu m-am referit la avort sau alte alea....Nu stiu,eu ma gandeam sa ne logodim si copii vor veni dupa casatorie.Si in legatura cu avortul sunt total impotriva lui!!!Nu as face asa ceva niciodata,eu am zis mereu cati copii da Domnul!!!Nu vreau sa zic ca vreau doi sau trei copii,cati da Domnul!!!

Vorbiti si cu preotii duhovnici. Mai important este sa ascultam de Hristos de Biserica Lui decat de parintii biologici.

Nu amanati prea mult nici casatoria, daca si voia lui Dumnezeu este sa va casatoriti. Scoala o terminati curand (pana in 24-25 de ani). Sa va ajute Dumnezeu sa va pastrati curatenia trupeasca pana va veti uni in Sfanta Taina a casatoriei... atlfel este greu, e ca si cum pornesti la drum cu o masina lovita, care in loc sa mearga normal abia se taraste.

Poi mai avem 2 ani,pana ne terminam facultatea.Normal eu ma gandesc ca ne trebuie o casa,si o slujba,dar nici asa nu putem sta.Si eu consider ca daca ne casatorim,nu e nici un impediment sa ne terminam scoala si sa ne facem o cariera,chiar daca suntem casatoriti!!

Draga Cezar, ai descris tabloul tipic al casatoriilor pe furis la 20 de ani si a consecintelor acestora..Din pacate, din propria ta experienta..Dar ce nu te-a omorat, cu siguranta, in timp, te-a facut mai puternic.
Ma bucur din suflet,ca acum esti bine!:6:

Neindoindu-ne nicicum de bunacredinta a acestui user /frate observam ca in cuvinte putine a spus un lucru esential : binecuvintarea parintilor este lucru esential in viata tinerilor .
Cei ce vor cu adevarat sa se lamureasca odata pt. totdeauna despre ce sunt si ce rost au parintii in viata orisicui , dupa ce participa la viata bisericii cu adevarat , sa mearga si sa studieze pt. vreo 5 ani, capitolul ,,Ecleziast" din VT.

Aici pe forum, cum de multe ori am aratat , se sustin lucruri contrare invataturii sfintilor parinti sub aspectul intelectualist si elitist .
Cunoastem f. bine parerea cum ca parintii nu au drept de decizie in 2 alegeri ale copiilor : in ceea ce priveste alegerea profesiei si a viitorului sot .
Dar interpretarea pur stintifica (dupa legile moralei laice sau si mai mult , a legilor scrise ale societatii , sau in virtutea unui drept nebunesc de inalienabil de decizie a persoanei in deplinatatea facultatilor mintale) a drepturilor individului nu duce decit la drame suportate tocmai de cei care ignora dreptatea , si nu dreptul, lui D.zeu.
Parintii au drepturile harazite lor de D.zeu si nu de societate ! Cei ce indrasnesc sa le incalce nu au decit , al lor este ,,fericirea" de dupa !

Bineinteles.
Ma bucur sa vad ca sunt tineri care vor sa isi implineasca iubirea prin comuniunea deplina in Sfanta Taina a Casatoriei, dupa voia lui Hristos, prin randuiala Sfintei Biserici (Ortodoxe).

Sotii sunt datori sa se ajute unii pe altii intru toate, atat in activitatile de familile cat si in cele socio-profesionale.

Normal este ca parintii sa isi ajute copiii cu cele materiale (casa etc) cand acestia isi intemeiaza familia.

Puteti sta in chirile la inceput... Dumnezeu stie mai bine cum sa aiba grija de voi. Voi urmati intru totul invatatura lui Hristos, ascultand de Sfanta Sa Biserica. Vorbiti cu preotii duhovnici, sa va indrume intru Hristos.

Paziti-va curatenia trupeasca si sufleteasca pentru ca rugaciunile voastre sa aiba putere, sa fie bine auzite, si sa nu lasati celui rau nici o portita de intrare in familia voastra, iar copiii vostri sa nu sufere din cauza pacatelor voastre.


"O casa si o avere sunt o mostenire de la parinti" Pilde

Dragă Paulica,
Problema care te preocupă pe tine înţeleg că este ieşirea din această stare nebinecuvântată, în care trăiţi. Nu eşti împăcată cu tine însăţi şi aşa şi trebuie să fii. Ca una ce ai ales să studiezi teologia, adică să fii mai aproape de Dumnezeu, ştii, desigur, că Dumnezeu este sfânt şi că ne cheamă şi pe noi la sfinţenie. Iar începutul este ferirea de păcat şi lupta cu ispitele. Trebuie să fii hotărâtă şi tu şi să-l convingi şi pe prietenul tău că dacă veţi continua în acest fel, viaţa voastră nu va fi binecuvântată. Nu aveţi niciun motiv să continuaţi aşa. Trebuie întâi să vă pocăiţi că v-aţi început viaţa fără să vă căsătoriţi şi să vă spovediţi. Iar apoi să vă faceţi canonul. Şi să vă hotărâţi fie să mai aşteptaţi câţiva ani până vă veţi cununa, fie, dacă nu puteţi, să vă cununaţi, dincolo de ce vă cer părinţii. Pentru că dacă părinţii vă îngăduie să trăiţi aşa, ei sunt în contradicţie cu Dumnezeu, care ne învaţă că e păcat. Iar păcatul rupe legătura cu Dumnezeu. Nu e uşor de ales între Dumnezeu şi „înţelepciunea” lumii acesteia. Însă trebuie. E nevoie de curaj pentru a trăi după placul Domnului.
Sigur că cel mai bine ar fi, după cum sfătuiesc şi marii duhovnici, să vă terminaţi studiile şi să vă abţineţi. Abstinenţa n-a omorât pe nimeni. Şi e chiar foarte indicată. De altfel, în decursul vieţii de multe ori trebuie recurs la ea pentru a nu păcătui. Iar posturile ne pregătesc foarte bine pentru aceasta. Şi ceea ce ajută cel mai mult în acest sens este rugăciunea şi o legătură vie cu Dumnezeu. Iar ce împiedică este traiul conform cu lumea actuală, care cultivă atât de mult o sexualitate sterilă.

Iata un indemn conform cu ortodoxia crestina. Sunt intru totul de acord cu cele afirmate.

Slava Domnului.

[quote=Mihnea Dragomir;356322]Mai întâi, dacă amândoi sunteţi majori, acordul părinţilor, deşi este foarte, foarte de dorit, nu e absolut necesar. Inexistenţa lui nu este impediment la căsătorie.




Binecuvantarea parintilor este absolut necesara! Chiar daca nu este impediment la casatorie, lipsa binecuvantarii parintesti poate lasa urme adanci si dureroase pe tot restul vietii.