"Si a vazut Dumnezeu ca este bine"
 

Apucandu-ma sa citesc Biblia, am vrut sa inteleg tainele fiecarei fraze inca de la inceput. Pe langa faimoasa contradictie "ziua unu (creaza lumina) - ziua a 4a (creaza soarele)", la care si acum mai caut intrebari, am vazut ca dupa anumite pasaje (Geneza - Cap1) se specifica faptul ca Dumnezeu a vazut ca este bine("Si a vazut Dumnezeu ca este bine"). Va rog sa-mi explicati si mie care este intelesul si rostul acestei fraze!

Legat de subiectul propus, iti recomand "Omiliile la Facere" ale Sfantului Ioan Gura de Aur. (se gasesc si in format electronic pe internet).

Este bine sa citim Sfanta Scriptura si, de asemenea, este firesc sa ne dorim sa intelegem cele ce citim. Din acest motiv, Sfintii Parinti ne-au si lasat o serie de talcuiri la cartile Sfintei Scripturi.

Pentru mine, atunci cand citesc Biblia este important nu sa descopar cat de mult inteleg eu din ea, ci sa descopar intelesul pe care Biserica ni-l ofera.

Biblia poate fi cititita din perspectiva istoricului, a fizicianului, a antropologului, a folcloristului, a teologului, si enumerarea poate continua. Dar cel mai de folos este sa o citim din perspectiva celui insetat de Dumnezeu, celui ce doreste in primul rand mantuirea.

Draga frate, cititul (studiul) Sfanta Scripturi se incepe cu ceea ce este cel mai important, anume Evanghelia, adica cu Noul Testament. Doar dupa ce il cunoastem pe Hristos, doar dupa ce intelegem mesajul Evangheliei intru Duhul Sfant putem intelege si celelate.

Doar Hristos Iisus ne poate ajuta sa intelegem Sfanta Scriptura prin studiu corespunzator, prin indrumarea corespunzatoare a preotilor, duhovnicilor, a profesorilor teologi ortodocsi, a Sfintilor Parinti... prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii.

NU este vorba de nici o contradictie. Studiaza Teoria Big bang-ului si o sa intelegi ce vrea sa spuna acolo Sfanta Scriptura.

Un raspuns teologic ortodox intrbarii tale:

Dumnezeu este izvorul binelui. EL este atemporal. EL a creat materia, spatiul, timpul, legile stiintei din nimic.
Rostul acesti fraze este sa prezinte intr-un mod metaforic, pe intelesul omuli, faptul ca Dumnezeu le-a creat pe toate pe rand si ca in fiecare etapa toate au fost bune si nu mai pe urma au devenit bune. Vrea sa arata ca Dumnezeu nu este cauza raului... raul este doar o abatere de la cursul firesc al lucrurilor care a aparut ulterior ca urmare a razvratirii unei fiinte inteligente (un inger) in virtutea libertatii sale de actiune si gandire.

Doamne ajuta. Har si pace.

Frate multi teologi ortodocsi contemporani "isi rup dintii duhovnicesti" in aceste carti ale Sfintilor Parinti, mai ales in omilii la hexaimeron a Sfantului Vasile cel Mare, unde este descrisa si teoria relativitatii (bineinteles cu cuvinte din vremea respectiva).

Sfantul Ioan Damaschin in dogmatica (sec VII AD) descrie teorema lui Hubble, prezentand un univers dinamic, in expasiune uniforma si inchis. Stiinta abia in sec XX a ajuns sa confirme fara echivoc acest adevar revelat Sfintilor Parinti de Hristos Iisus intru Duhul Sfant care din Tatal purcede.

Sfântul Ioan Damaschin (ultimul Sfânt Părinte al Bisericii), vorbeşte în secolul al VIII-lea despre un Univers sferic (închis şi mărginit de Dumnezeu) aflat în mişcare de expansiune in celebra lucrare Dogmatica afirmând că “toţi care au spus că cerul este sferic susţin că el se depărtează în chip egal de la Pământ şi în sus şi în lături şi în jos”[1], căci “numai Dumnezeirea este nemişcată, mişcând toate”[2] prin lucrarea Sa, iar „cerul este totalitatea zidirilor văzute şi nevăzute... şi spunem că la facerea universului am primit şi facerea cerului, despre care filosofii păgâni, însuşindu-şi învăţătura lui Moise, spun că este o sferă”[3].

[1]Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6.
[2]Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I-a, cap IV.
[3]Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6.


Asadar sa luam aminte. Har si pace.

Nu e nici o contradictie intre crearea luminii inainte de crearea soarelui. Numai ca se porneste de la premisa gresita ca soarele asta pe care il vedem noi este singura sursa de lumina.

Mărul
 

Ce înseamnă faptul că Adam si Eva au muşcat din măr?

Cred ca marul e simbolul ispitei. Iar muscarea marului inseamna acceptarea ispitei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Iarta-ma !!
 

Subscriu la cele scrise de tine, Cartea Sfanta nu poate fi citita si interpretata dupa cum o fac mii si mii de oameni din diferite secte, inselati de altfel. Ca sa poti sa o intelegi si sa tragi foloase in urma citirii ei trebuie sa-i citesti pe Sfintii parinti care au trait in acele vremuri si care au trecut prin ele. Ei te invata cum sa tragi foloase din ceea ce citesti si ceea ce vrea cu adevarat Mantuitorul sa ne spuna, prin unele cuvinte alese dar neintelese pentru mintea noastra. De aceea interpretarea lor este importanta din prisma Sfintilor parinti, trairea pe care au avut-o ei in Domnul a fost intensa si proaspata, ei au trait acele vremuri, ei isi dadeau viata pentru apararea unui cuvant drept, spus de Domnul, pe cand noi incercam doar sa ne apropiem de El si interpretam Scriptura dupa bunul nostru plac. Mare paguba e lucrul asta. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Conform acelei teorii intre lumina si soare sunt aproape 10 miliarde de ani, nu 3 zile! Si ce sens au "zilele" in lipsa soarelui?

N-au muscat din nici un mar, ci au mancat din fructul pomului cunostintei binelui si raului.
Imaginea cu marul a aparut in Evul mediu, in mediile profane...

Faptul ca au facut acest lucru impotriva a ceea ce le spusese Dumnezeu inseamna ca ei au incalcat intreaga lege morala existenta.

Acum sa nu credem ca acel pom nu a fost real. Ca lumea si omul aveau alt chip inainte de cadere, este alt subiect.

Cert este ca omul prin actul alegerii sale de a manca din pomul interzis, a ales sa traiasca in afara relatiei cu Dumnezeu si asa a primit moartea.

Nu cred ca daca scria in Biblie "a creat Dumnezeu energia electromagnetica" ar fi fost mai de inteles decat "a creat lumina".
Ca sa fie lumina (energie electromagnetica in spectrul vizibil pentru ochiul uman) in Univers, nu e neaparat nevoie de steaua pe care noi o numim Soare.

"si a vazut Dumnezeu ca este bine"...
Am gasit la Sf. Parinti explicatia ca in ebraica acel cuvant care a fost tradus prin "bine" mai inseamna si "frumos".
"A vazut Dumnezeu ca este frumos"... uitati-va spre cerul instelat si vedeti, de la mare distanta si doar fragmentar, ce a vazut si Dumnezeu privindu-si creatura...

Sigur ca pomul a fost real. Dar nu a fost un mar, ci un pom deosebit, unic, nu o specie larg raspandita.

Iar porunca lui Dumnezeu, desigur, se referea la ceva foarte concret, caci nu putea sa spuna Dumnezeu "nu manca" din ceva care nu este. Caci ar fi ca si cum un eschimos care habar nu are ca exista si alt climat si alta societate decat cea de la cercul polar de nord ar primi porunca "sa nu mananci banane", care ar fi pentru el doar o abstractiune. Caci el de fapt habar nu are ce inseamna si (in conditiile de pana acum cateva sute de ani) niciodata n-ar avea acces macar la poza unei banane, cu atat mai putin la fructul in sine.

Este importanta si cred, deloc intamplatoare, sinonimia initiala dintre bine si frumos.

"Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte", se spune in Facere, aratand faptul ca intreaga creatie inca nu fusese afectata de pacat, inca nu cunoscuse raul. In aceasta stare, binele este sinonim cu frumosul.

Binele arata insa un scop imprimat creatiei, existenta in bine sau existenta cea buna, in timp ce frumosul arata ordinea si rationalitatea sadite in creatie.

Nu neaparat. De unde ai tu certitudinea aceasta, siguranta aceasta. Ai fost acolo? Ai atins pomul si fructul? Ai "vazut" ceva in Duhul Sfant marturisitorul Adevarului, care sa te determine sa faci aceasta afirmatie?

In general ortodoxia crestina urmeaza invatatura Sfantului Ioan Damaschin (si al multor alti Sfinti Parinti) care spune ca fructul oprit nu era un frunct anume. "Din toti pomii raiului poti sa manaci" se refera la hrana duhovniceasca ce se obtine prin contemplatia creatiei lui Dumnezeu.
"Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci" se refera la mancarea sensibila (biologica) care cade sub simturile trupesti, adica are sensul "sa nu gusti". In momentul in care omul a gustat fizic din fruct (oricare a fost el) a costientizat ca are trup din pamant si s-a indoit de harul nemuriri pe care il avea de la Dumnezeu.

Situatia este similara cu cea in care Sfantul Pentru care mergea plin de credinta pe apa ascultand de porunca lui Hristos, a inceput sa se scufunde in apa cand s-a indoit de porunca Domnului. Insa Domnul l-a apucat plin de dragoste parinteasca si frateasca de mana spunandu-i "putin credinciosule de ce te-ai indoit." Asa si Adam in momentul in care a gustat din fruct s-a scufundat din nemurire in moarte si pacate. Si doar Hristos ne scoate din robia mortii si a pacatelor precum l-a scos pe Sfantul Petru care se scufunda in adacul apei...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta.

Dar am spus eu ca era un fruct anume ? Tocmai aceasta am vrut si eu sa subliniez, ca nu era un mar sau o para sau alt fruct din cele clasificate de stiinta botanicii
Dar nici nu a fost un fruct lipsit de substanta, caci Geneza spune:
"De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el."

Problema este ca pana atunci oamenii nu cunosteau decat binele (toate cate le-a facut Dumnezeu erau bune foarte !). Cunoscand numai binele, nu au gandit ca sarpele (diavolul) lucra raul. Dar s-au lasat ademeniti de logica lui, in loc sa asculte de Dumnezeu.
Daca faceau abstractie de logica diavolului si se raportau strict la ascultarea de Dumnezeu, nu ar fi incalcat porunca divina. Si nu ar fi experimentat niciodata raul. Dar omul a fost dotat cu libertate...de a alege, de a merge pe un drum sau altul...
Porunca de a nu manaca din rodul acelui pom continea in sine toata legea morala.
Calcand-o, oamenii au calcat toata legea morala _ au avut libertatea sa treaca peste orice, inclusiv peste bunatatea lui Dumnezeu. De aceea pacatul _ facerea de rele _ s-a raspandit fulgerator si in forme cat mai variate si mai grave.

Omul putea manca mancarea duhoviniceasca (contemplarea) din orice pom al Edenului.

Sfintii Parinti in marea lor majoritate spun ca "pomul cunostintei binelui si al raului" nu era un pom anume ce avea un frunct anume (special) ci era mancarea sensibila (trupeasca), mai exact gustarea oricarui fruct (mere, pere, smochine... orice) al oricarui pom din rai. Sfantul Ioan Damaschin spune clar ca in Eden, Adam si Eva traiau in lumina lui Dumnezeu care ii hranea duhovniceste si ii nutrea trupeste. Sfantul Ioan Damascin foloseste verbul "a nutri" care se refera strict la trup. Deci omul in Eden inainte de cederea in pacat nu manca mancare biologica (trecatoare, pieritoare, schimbabila...)! Acum, singura mancare adevarata pentru om, care sa ii asigure vesnicia cu trup si suflet este Sfanta Impartasanie (cu Adevarat trupul si sangele Domnului) care este numai in Sfanta Biserica a lui Hristos, prin Sfanta Taina a Euharistiei!

Precum si pomul vietii nu era un pom anume, caci Viata este Hristos Iisus insusi (caci EL spune "trupul Meu este adevarata Mancare si sangele Meu este adevarata bautura. Daca nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu nu veti avea viata in voi" (Ioan 6)) intrucat Adam nu manca din pomul vietii ca sa aiba viata vesnica, ci avea vesnicia prin har de la Dumnezeu, prin comuniunea deplina cu Dumnezeu. Sau daca rodul acelui pom i-ar fi dat lui Adam ceva ce nu avea (adica vesnicia sau orice altceva) cum ar fi putut Dumnezeu sa opreasca pe Adam sa manace ceva bun? Sau daca Adam nu ar fi fost creat avand nemurirea (viata vesnica) prin har, Scriptura nu ar mai fi spus ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care este: ganditor, liber si vesnic (prin fire). "Duh este Dumnezeu"!

Dupa caderea in pacat Adam a pierdut doar nemurirea (vesnicia) ce o avea prin har, dar a ramas cu libertatea si gadirea care il aseamna cu Dumnezeu. Deci chipul lui Dumnezeu s-a intinat in om dar nu a disparut complet. Hristos reda omului nemurirea (vesnicia in har) si il desavarseste si il indumnezeieste pe om. Hristos este viata adevarata (si duhovniceasca si trupeasca)!

Aceasta este invatatura ortodoxa crestina.

Doamne ajuta. Har si pace.

Perfect de acord.

Chiar a dat Ioan Damaschim interpretarea asta? De ce atunci a mai lăsat Dumnezeu roadele pămîntului dacă nu spre mîncare?

Dacă ar fi aşa cum scrie mai sus, atunci omul ar fi trebuit să evite şi mirosul florilor, şi vederea minunăţiilor din jurul său şamd. Atunci cum să mai contempleze omul creaţia Domnului dacă nu prin intermediul simţurilor?

Spre mancare duhovniceasca care este contemplarea dar nu spre gustare (nutrirea trupului).

"Unii si-au inchipuit ca paradisul este sensibil, iar altii ca este spiritual. Dar mie mi se pare ca dupa cum omul a fost creat in acelasi timp corporal si spiritual, tot astfel si locasul preasfintit al acestuia a fost creat in acelasi timp si corporal si spiritual si avea o infatisare dubla. Caci, dupa cum am istorisit, omul locuia cu trupul intr-un loc cu totul dumnezeiesc si foarte frumos, iar cu sufletul locuia intr-un loc foarte inalt si incomparabil de frumos. Dumnezeu, care locuia in el, era casa lui; Dumnezeu era imbracamintea lui stralucitoare; harul lui Dumnezeu il invesmanta; se desfata ca un alt inger cu singurul fruct prea dulce al contempl arii lui Dumnezeu; cu aceasta contemplare se si nutrea; aceasta pe buna dreptate a fost numita pomul vietii. Dulceata impartasirii dumnezeiesti da celor care se impartasesc cu ea viata neintrerupta de moarte. Si aceasta este ceea ce Dumnezeu a numit “tot pomul”, zicand: “Din tot pomul care este in paradis, veti manca” (Facerea II, 16). Dumnezeu este lotul, in El si prin El se tine totul.

Pomul cunostintei binelui si raului este discernamantul unei contemplari multiple, adica cunoasterea propriei sale naturi. Ea este buna pentru cei desavarsiti si pentru cei care s-au fixat in contemplatia dumnezeiasca, pentru ca ea vesteste prin ea insasi maretia creatorului. Ea este buna de asemenea si pentru cei care nu se tem de cadere, prin aceea ca au ajuns cu timpul la o oarecare deprindere a unei asemenea contempla tii. Nu este, insa, buna pentru cei care sunt tineri si care sunt mai lacomi cu pofta, pentru ca neavand sigura ramanerea in mai bine si pentru ca nu sunt fixati solid in contemplarea singurului bine, grija de propriul lor corp ii atrage si ii smulge spre ea. Astfel, socotesc eu ca paradisul dumnezeiesc a fost dublu si, in adevar, parintii purtatori de Dumnezeu au predat aceasta; unii invatand ca este sensibil, altii ca este spiritual. Este cu putinta ca prin cuvintele “tot pomul” sa se inteleaga cunostinta puterii dumnezeiesti care se capata din creaturi, dupa cum zice dumnezeiescul apostol: “Cele nevazute ale lui de la zidirea lumii, se vad fiind cunoscute prin fapturi”( Romani I, 20.). Dar cea mai inalta decat toate cunostintele si decat aceste contemplatii este cunostinta noastra, adica a naturii noastre, dupa cum spune dumnezeiescul David: “Minunata a fost cunostinta Ta din mine” (Psalmi CXXXIII, 5.), adica din structura mea. Aceasta cunostinta era primejdioasa pentru Adam, deoarece era de curand facut, pentru motivele pe care le-am spus.

Sau se poate ca prin “pomul vietii” sa se inteleaga cunostinta Dumnezeiasca (In text: mai dumnezeiasca.), care se capata din toate cele sensibile, si inaltarea prin ele la facatorul, creatorul si (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 41v.) cauza tuturor. Pentru aceasta l-a numit si “tot pomul”, indicand prin aceste cuvinte desavarsirea, nedespartirea, care poarta in sine singura participare la bine. Prin “pomul cuno stintei binelui si raului” indica mancarea sensibila si placuta care in aparenta este dulce, dar in realitate pune pe cel care se impartaseste cu ea in comunitate cu relele. Caci spune Dumnezeu: “Din tot pomul din rai sa mananci” (Facerea II, 16.). Prin aceste cuvinte socotesc ca a vrut sa zica: “Suie-te, prin toate fapturile, la Mine, facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe Mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar impartasirea cu Mine fa-o intarirea existentei tale. In chipul acesta vei fi nemuritor”. “Dar din pomul cunostintei binelui si raului nu mancati din el; caci in ziua in care veti manca din el cu moarte veti muri” (Facerea II, 17.), in chip natural mancarea sensibila este o completare a ceea ce se pierde, ea se da afara si se distruge. Este deci cu neputinta ca sa ramana nestricacios cel care se impartaseste cu mancarea sensibila." Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica, Despre Paradis.
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...espre-paradis/

Asa este, cele 6 simturi pot fi folosite pentru cunoastere, pentru contemplare. Creierul analizeaza si informatia ce vine de la simturile trupesti si isi imbogateste cunoasterea. Insa aceasta cunoastere prin simturi este proprie si animalelor inteligente.

Omul insa are minte si el poate sa inteleaga prin ratiune (cugetare, gandire) toate fenomele din natura, din jurul lui, poate sa inteleaga cauza lor si astfel sa vada cu "ochiul mintii" pe Creator si sa il slaveasca spunand "Doamne toate cu intelepciune le-ai facut."

Adam si Eva au "gustat si a inghitit" mancarea trupeasca aceasta patrunzand in trupul lor si nutrind trupul. Astfel s-a intrerupt nutrirea de la Dumnezeu ce asigurea vesnicia trupeasca. Acum mancarea cea adevarata este Sfanta Euharistie, doar ea asugura omului nemurirea, desavarsirea, indumnezeirea (ea fiind inima Sfintelor Taine cu care este in stransa legatura.)

Am citit textul, dar încă aştept răspunsul la întrebarea: de ce atunci a mai lăsat Dumnezeu roadele pămîntului dacă nu spre mîncare? Numai şi numai spre hrana animalelor?

Da, e credibil. Adam-Eva erau pe pămînt cu trupul şi în Rai cu sufletul, adică în stare de extaz sau de rugăciune contemplativă, în comuniune directă cu Dumnezeu.
Mă îndoiesc, pentru că din pomul vieţii omul nu a mîncat. Dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi murit şi mîntuirea de păcatul ulterior nu ar mai fi fost posibilă prin înviere.

"Sau se poate că."

Îmi place că Sfîntul declară că nu este sigur de interpretările proprii. Este o atitudine perfect ortodoxă, care necesită confirmare şi din partea altor Sfinţi Părinţi cu cunoştinţe teologice îmbunătăţite. De aceea avem noi sinoade şi nu declarăm automat literă de lege ceea ce spune unul sau altul dintre teologi.

Bineinteles de aceea trebuie sa ii studiem corespunzator pe Sfintii Parinti, in Duh si in Adevar, nadajduind ca Hristos ne ajuta sa intelegem ce spun ei.
:)

Doamne ajuta. Har si pace.

Cui cu cui se scoate, dar trebuie să scoţi la sfârşit şi ultimul cui dacă vrei să te faci complet sănătos.

Drac cu drac se scoate dacă eşti înţelept, moartea cu moartea călcând, dar problema e că trebuie să scoţi şi ultimul drac rămas: ascultarea pentru slava de sine, că aşa parcă zicea un sfânt că e mare dibăcie ca să pui diavolii să se lupte între ei şi tu să-l alungi prin smerenie pe ultimul: mândria şi lepădarea de Dumnezeu.

Recomandarea mea în cazul cancerului osos sau a oricărui cancer este să foloseşti diavolul buruienii rostopască, crucea voinicului, nigelariţă, care este o plantă foarte otrăvitoare, care poate provoca moartea sau hepatita sau altele... în contra diavolului cancerului sau al altor boli incurabile.

Se pune nu un mănunchi ci numai una desprinsă din mănunchi deci doar o plantă întreagă obijnuită proaspătă: rădăcină, tulpină şi frunze, tot, în 2 sau 3 litri de apă proaspătă, care se bagă apoi într-o sticlă de plastic etichetată vizibil ca otravă şi cap de mort şi se scrie şi pericol de moarte pe ea, ca să nu cumva să bea cineva din greşală crezând că e apă, şi se ţine la rece şi la întuneric şi se ia din ea zilnic câte o linguriţă = 5-10 grame. La soare sau prin uscare se pierde efectul.

Deci pentru oricefel de cancer se bea în fiecare zi cîte 3 linguriţe de zahăr (5-10 grame o linguriţă mică) pentru persoane mature de peste 50Kg, respectiv 1 linguriţă pentru persoanele mai slabe sau copii sub 50Kg. Pentru evitarea complicaţiilor se poate consuma câte 1-2 linguriţe mici zilnic amestecate în orice lichid: ceai, supă, apă...

Tratamentul se face pe timp de 1 lună, după care se face pauză o săptămână sau două săptămâni sau mai mult şi se reia tratamentul ce poate dura până la 6 luni. În caz de apariţia oricăror semne, simptome de greaţă, stare toxică, se opreşte tratamentul.

Interzis pentru sugari sau gravide sau copii sub 10Kg sau în cazuri de hepatită sau stări toxice.

Merg şi împachetări sau comprese cu frunze proaspete pe locul bolnav, deci pentru uz extern nu se foloseşte suc din plantă sau lichid sau plantă dizolvată căci e pericol de otrăvire ci se pun doar frunze proaspete în zona respectivă cu piele bolnavă sau cu edeme sau cu oricefel de boli. Trebuie evitat contactul cu saliva, înghiţirea frunzelor sau punerea direct în ochi sau urechi sau organele genitale sau anale a lichidului din plantă. Deci frunzele se pun direct pe piele şi nu pe răni deschise.

După ce se retrage concerul ori alte boli incurabile din pricina acţiunii rostopaştei, se trece la eliminarea elixirului miraculos din închipuire, căci trebuie eliminată apoi preamarea credinţă în medicamente şi leacuri şi buruieni şi trebuie revenit la dreapta credinţa în Dumnezeu, singura care ne mântuieşte cu adevărat.

Doamne ajută şi grijă mare căci răspunderea este a celui ce îndrăzneşte şi foloseşte aşa ceva. Orice doză mărită sporeşte pericolul otrăvirii ori al întoxicării.

(nu aici am vrut să postez, dar... a văzut Dumnezeu că este bine şi am lăsat şi aici)

„Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a pus capăt tristeţii, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toţi şi peste toate, privelişte veselă şi plăcută...După ce a fost făcută lumina, a fost şi eterul mai plăcut, iar apele au ajuns mai luminoase; nu primeau numai strălucirea luminii, ci tri¬miteau şi ele în schimb reflexul luminii, sărind din apă, din toate păr¬ţile, strălucirile ei.” (Sf. VASILE, Hexaemeron, p. 93)

„Priveşte-mi, iubite, şi aici, cât de mare este pogorământul cuvinte¬lor! Ce? Nu ştia, oare, Dumnezeu că lumina este frumoasă înainte de a o face? Trebuia să vadă Creatorul frumuseţea ei, după ce lumina fusese adusă la fiinţă? Care om cu mintea întreagă ar putea spune aceasta? Dacă un om, care are o meserie oarecare, ştie la ce are să folosească un lucru făcut de el mai înainte de a-l face şi mai înainte de a-i da forma cuvenită, apoi cu mult mai mult Creatorul universului, Care cu Cuvântul le-u adus pe toate de la nefiinţă la fiinţă, ştia că lumina este frumoasă, chiar mai înainte de a o crea.

Probabil ca lucrurile trebuie luate si in sens metaforic , trebuie vazut si cui se adreseaza acel text -adica de la oameni simpli care nu stiu ce insemna foton si viteza luminii pina la savanti care studiaza dovezile ca universul este facut in mod inteligent.
Asa incit fiecare sa intelaga cite ceva dar impreuna sa ramina totusi cu ideea ca Dumnezeu a facut ceea ce exista.

Cuvantul este Lumina.

Iisus ne spune despre vremurile din urma :

MC 13:
24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.

Cam asa a fost si cu inceputul. Nu a existat un cer senin.

Din cate stiu eu a picat inainte de crearea pamantului....Si e si logic,deoarece se spune ca diavolul era in sarpe,deci logic ca a picat inainte de caderea lui Adam si Eva...

De ce a picat?Cum a picat daca sarpele era in Rai?

Din ce stiu eu,Diavolul era ingerul cel mai iubit de Dumnezeu,dar el a crezut ca si el poate fi Dumnezeu,si de asta a picat.Diavolul poate face orice,dar doar cu voia Domnului.Cum a picat daca era in Rai...Ce intrebare...Dar ce diavolul nu poate intra in Biserica,sau ce?Poate merge oriunde,si face orice daca tu il urmezi....

si ce e rau in a fi dumnezeu?cum putea diavolul sa intre in Rai dupa cadere daca oamenii nu au mai putut dupa ce au cazut?

Viata
 

Draga vietate trecatoare, nu ai fi vrut cumva sa vezi soarele inainte sa te nasti si sa fi ca EL, sau sa vezi intai luminan si sa te intelegi pe tine? Nu e nici o taina, e adevar ca Dumnezeu a facut in esenta Viata. Viata (samanta, pui de animal sau om) din prima zi a facerii nu putea vedea soarele, ca nu avea fotosinteza verdetii sau ochii terminati din a treia zi. Aici e mirarea, ca Dumnezeu e vesnic si stii asta prin Soarele lui. Soarele si luna, pamantul care te tine e vesnic in aceasta vesnicie, dar Dumnezeu e vesnic in toate vesniciile. Intelege ca esti doar o asemanare, ca ceea ce este bine pentru Dumnezeu, este bine pentru esenta creatiei Lui: VIATA, iar ceea ce e bine pentru tine e rau pentru un altul. Ce e bine pentru doi de aici, e rau pentru cei de dincolo, dar cel rau v-a pieri la binele tuturor celor trei, adica toti.
In biblie nu exista intreruperi: cuvantul ei e cusut cu un singur fir de ata, de la alfa la omega.
Sa nu judece omul creatia, sa nu spuna ca e in stanga sau e in alta parte, sa priveasca la Dumnezeu.
Pune-te pe cruce, uita-te ce esti in inima ta, priveste in stanga si binele din dreapta, si rupe-te in Dumnezeu!

Nu știu, dar îmi dau cu părerea, ca sfinții, deși eu sunt păcătos și rău.

Rostul am impresia este că, se arată din text, așa reiese că Dumnezeu vede dacă este bine ceea ce face, căci nu lucrează ca orbii ci el are ochi și serafimii Lui nu au doar doi ca noi ci sunt plini de ochi și pe dinlăuntru și pe dinafară, și Dumnezeu vede și cu „ochii” Duhului, cu cei 7 ochi ai lui Dumnezeu și El vede dacă este bine. Căci pentru toate ființele, pentru toată făptura El face binele, pentru ca să se bucure în odihna Lui peste ele și în ele, în dragostea sfântă a Lui pentru toate câte le-a făcut după chipul și asemănarea Sa, și le reînnoiește după El, căci după Sine l-a făcut pe om, și omul era plin de slavă înainte de a cădea sub păcat, și după Sine îl și mântuiește și îl face din nou.

Deci după ce a creat și a lucrat a văzut că este bine și nu numai că a știut din atoatăștiința Lui ci a și văzut ca o certitudine a Sa întru Credința Sa și dreptatea Sa. Adică toate câte le-a făcut erau drepte și bune și frumoase și smerite. :20: Așa plângea în sufletul său Adam, și a văzut Domnul și a zis: „Nu e bine ca să fie omul singur...” deci nu-L vedea pe Dumnezeu, doar că l-a auzit când i-a poruncit și când l-a sfătuit, și deși era în slava Domnului Adam la început, chiar așa, nu era bine să fie singur, deci a văzut asta, și atunci a recreat Dumnezeu toate animalele pe rând și i le-a adus la Adam ca să le denumească și să-și găsească una pe potrivă pentru sarcina ce o avea de la Dumnezeu, dar nu și-a găsit pe potriva lui niciuna așa că a adus Domnul un somn adânc și atunci a făcut-o Domnul pe Eva din coasta lui Adam, și s-a bucurat Adam când s-a trezit și a văzut că nu mai e singur. Nu mai era singur omul și era bine. Dar apoi s-au semețit, Adam și Eva, și după ce n-au mai ascultat de au gustat și din păcat a căzut omul în curvie și apoi a început omul să-și folosească femeia spre plăceri și spre moarte. :mad:

Dar a promis Tata, al nostru și al omului, că va da un mântuitor, și s-a ținut de Cuvânt. Dar omului i se pare și acum că a trăi în păcat e bine, că asta e sfințenia omului, minciuna și păcatul. Căci se visează mărit și se mituie că are mari merite și o să i se acorde diploma de bou și o să i se pună în piept medaliile răutății viclene... că e credul și prost eroul dracului.

Dar încet se vor trezi și vor știi cu toții a cui e onoarea... nu e nicio grabă.:1:

contradicții în geneză? unde vezi tu contradicții acolo? ce zice fizica modernă că e lumina? mișcare! fotonul e particula virtuală purtătoare de forță cea mai importantă! lumina e formată din fotoni! așa că geneza nu spune povești, în prima zi sa creat materia și mișcarea materiei, adică structurarea ei!

soarele e după pământ, pentru că pământul e materie și soarele e și el material! prima dată faci pământul după aia îl aprinzi!

iar plantele nu e absolut necesar să crească luminate de un soare, într-o navă spațială merge și cu lumina de la bec sau radiație termică, adică mișcare, adică lumină! pentru câteva zile nu e nici o nenorocire!

iar lumina e și cuvânt pentru că cuvântul e informație! și informația ca să se transmită are nevoie de mișcare și interacțiune între receptorul și emițătorul de informație!

nu mai înghițiți pe nemestecate tot ce spun sectarii care citesc biblia degeaba negând sfânta tradiție și biserica! biblia aia e biblia cea mică, e una mai mare cât tot universul până la sfârșitul lumii din care vom tot citi fără să ajungem la sfârșitul ei vreodată!

același sens ca atunci când stingi soarele, pământul tot se va învârti în jurul propriei axe de rotație! ... dar în acele timpuri, de intensă creație accelerată, evident că timpul avea o cu totul altă viteză și semnificație ... când ai putere asupra timpului și poți accelera mișcarea independent în zone diferite ale universului o rotație completă a pământului în jurul propriei axe de rotație poate crea o galaxie întreagă în altă parte ...

sunt folosite cuvinte simple pentru a numi intervale de timp cu evenimente extraordinare în care ideea contemporană de timp, curgere uniformă a acestuia, nu mai poate avea același sens decât dacă ești rău intenționat și sectar cârcotaș

biblia nu a fost scrisă pentru specialiști în fizica atomică care au nevoie de o definiție exactă a intervalelor temporale ci pentru oameni simpli pentru care trebuiau cuvinte simple și termeni pe care să îi înțeleagă ... creația în 6 zile trebuie înțeleasă ca o creație inițială accelerată, foarte rapidă, a universului și structurilor sale fundamentale, atomi, molecule, planete, stele, sistemele solare, galaxii, roiurilde galaxii după care timpul a tras frâna de mână și mișcarea, adică lumina, cuvântul lui dumnezeu, a luat o pauză, a sărit pe o altă viteză mai lentă ...

ceea ce acum se poate ințelege în termeni de fizică relativistă, faptul că timpul e definit de viteza locală de mișcare și dacă ai viteza mare timpul se scurge repede local dar pentru un observator la distanță se poate scurge mai lent!

ceea ce pare o zi pe tânărul pământ în altă parte înseamnă milioane de ani în care o galaxie sa creat din nimic, din vid! nu e nici un mister și nici o contradicție, e doar echivalența timp=mișcare care nu e uniform pentru că timpul nu poate exista în afara mișcării!

deaia e dumnezeu atemporal! pentru că există în afara timpului, a spațiului și a mișcării materiei!

Sfanta Scriptura consemneaza acest fapt legat de zilele si etapele creatiei, ca "Dumnezeu a vazut ca este bine", pentru ca noi sa nu vedem in El ceea ce nu este, Creatorul raului.

Acest cuvant de la inceputul Sfintei Scripturi, pe care poate il cam nesocotim, are insa o legatura cu fiecare persoana umana, mai exact cu manifestarea libertatii ei in aceasta lume. Alegand in mod liber binele, inaintand in viata cu Hristos, ii oferim bucuria lui Dumnezeu ca si la sfarsitul vietii noastre (si cu atat mai mult la Parusie) sa "vada ca este bine", sa vada ca omul, facerea Mainilor Sale, desi uratit de pacat, si-a recapatat bunatatea, frumusetea.