De ce nu (prea) merg barbatii la biserica?
 

Sunt adesea contrariat de prezenţa în număr mic a semenilor mei după trup la slujbele din biserici. Şi mă întreb care este cauza. Poate o explicaţie să fie faptul că slujbele se adresează mai mult inimii decât minţii şi, prin urmare, sunt mai uşor receptate de către femei? Sau ceea ce se adresează minţii este într-o formă în care ne-am pierdut deprinderea de a gândi. Am devenit, probabil, prea analitici în gândire, iar biserica ni se adresează într-un limbaj simbolic, tainic. Ce credeţi?

Cred că explicaţia dv corespunde realităţii. Mi-am pus adesea această întrebare şi am întors problema pe toate feţele. A rezultat un serial, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...a-credintei-i/

Cred ca nu au avut mame care sa ii ia de manuta la biserica, atunci cand erau mici. Sau nu au sotii sau fiice care sa ii apropie de biserica. Am mai discutat si pe alt thread o mahnire a bunicii: femeile, in special cele varstnice, merg singure la biserica, in zorii zilei, in timp ce barbatii lor, copiii si nepotii sunt departe de biserica.

De ce nu (prea) merg barbatii la biserica?
 

sincer opinia mea este fapt ca femeile sunt mai credincioase decat barbatii.... nu o spun cu vreun rau,.. dar totusi knd avem o proplema alergam la mama noastra cea sfanta, daca traieste, si ne ajuta.. dar cu toate ca dak suntem baiat tot la mama alergam,.. pt k mama e ca o sfanta, e mai calda decat tata...
Dar si de foarte multe cazuri prin rugaciunile femeilor,.. sotii lor s.au tamaduit din cauza betiei... sincer parerea pea este ca femeile sunt mai credincioase ca barbatii...
iertati.ma daca gresesc. Doamne ajuta!

fara sa se supere nimeni cunosc multe cazuri de neveste tinere, care in timpul sf. liturghii isi aprind tigara si isi sorb cu nesat cafeluta,acasa bineinteles si de mai e si o vecina o dau la birfa.poate sa fie si acesta un ritual?.
barbatii joaca,carti la umbra castanilor cu berica pe aproape, rizind de se aude de la poarta bisericii.
foarte trist si adevarat.
Domnul sa binecuvinteze Romania.Amin.

Nu doresc ca acest topic să fie un prilej de a ridica piatra împotriva unora sau a altora. Chiar mă întreb care sunt motivele reale. Şi poate că bărbaţii sunt cei care ştiu cel mai bine. Faptul că n-ar fi fost educaţi aşa nu mi se pare valabil. Ar însemna că femeile au fost, totuşi, mai educate în sensul ăsta.

Din popor se stie ca a fi bisericos este o treaba de femeie....

Numărul fraţilor credincioşi care frecventează biserica este mai mic, dar cred că valoarea lor spirituală este mai mare. Nemaivorbind de preoţi, care nu pot fi aleşi dintre femei (în mod normal).

Cum sa-l convig pe al meu sa vina la biserica?
 

Dumninca, este sotul meu cel care pune masa de pranz: incalzeste supa, pune friptura in cuptor...etc.
Cand plec sau ma intorc de la biserica il intreb mereu: "de ce nu vrei sa vii si tu cu mine la Sf. Liturghie?
Si-mi raspunde mucalit: "Iubita mea, cine te-ar mai astepta cu masa?"...

... M-as lipsi bucuroasa de aceasta placere daca ar fi singurul motiv pentru care nu vine cu mine... Incerc mereu putin cate putin (poate prea putin...), cu blandete, sa-l conving sa vina si el. Totusi, o cearta intre noi pe acest motiv n-ar fi de dorit.

sa nu incerci a te certa se face din fisura ruptura,aminteste-i mereu de biserica si rostul ei intr-un mod cit mai placut sa nu sune ca o condamnare pt sot.roaga-te ca Bunul Dumnezeu sa il aduca in biserica dreptmaritoare si asteapta cu mult calm sa vezi schimbarea.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute cu cei dragi ai tai.Amin.

parere !
 

poate ar fi interesanta o analiza comparativa intre cele doua medii: oras si sat !!!
in ce mediu oamenii sunt mai prezenti la biserica ??? si de ce ???

Cum ati ajuns la concluzia asta?La cate biserici diferite va duceti?Adica nu vreau sa spun ca nu aveti dreptate,insa pt a va forma o parere trebuie sa verificati in mai multe biserici!

Bunica mea a reusit sa faca asta, cu multa rabdare si rugaciune si nebatandu-l la cap pe bunicul. Desi avea obiceiul de a toca - bun de altfel, ca s-a prins si de noi ceva - in chestiunile religioase nu sacaia si nu deranja omul, ci Il marturisea pe Dumnezeu cu intreaga pilda a vietii ei, in orice fapta si vorba. In rest, "da-i cu lingurita", vorba parintelui Cleopa:

In afara de rabdare, post si rugaciune - care sunt treburi care te angajeaza pe termen foarte lung - poate ar fi bine sa incerci cateva tertipuri:
Vezi care mai e motivul pentru care nu vrea sa vina la biserica. S-ar putea sa nu fie neaparat unul spritual, ci fiziologic, zic si eu:

1. Poate ca i se face rau dimineata daca nu mananca - asa e bunicul, si bunica pleca cu noi la biserica dupa ce manca el, chiar daca ajungeam tarziu, tot era bucuroasa ca mergem toti.
2. Poate ca e mai somnoros si nu se poate trezi la 8, ca sa mearga la biserica - si atunci ar fi bine sa il astepti, sa mearga si el.
3. Poate ca e mai rusinos din fire, crede ca biserica e treaba de femeie si atunci s-ar bucura daca tu i-ai povesti ca doamna X a venit la biserica impreuna cu sotul ei sau ca un anumit prieten de-al lui frecventeaza biserica sau ca parintele a intrebat de el, ca nu l-a mai vazut...
4. Poate are anumite probleme cu prostata - e si asta o piedica - si nu poate sta mult...
5. Duminica viitoare, ii poti spune: "Stii, dragule, de mult nu am mai iesit noi in oras, la un restaurant, nu vrei sa mergem dupa slujba?" ca sa nu mai gaseasca pretextul cu incalzitul mancarii.

Amin!
Multumesc, Alin! Zici foarte bine. Cam asa gandesc si eu dar imi pare rau ca nu am o mai mare putere de convingere. Sper ca rugaciunile mele sa se implineasca!

Esi minunata, ca de obicei, pe placul inimii mele!
Ai atins bine problema. Sotul meu are hernie de disc. Astfel suporta niste dureri goaznice care i se duc de la coloana pe picior. Nici calmantele, nici unguentele nu-si mai fac efectul. Nu poate sta in picioare si nici sezand pe scaun prea mult. Are dureri in orice pozitie s-ar afla si se fataie tot timpul cautandu-si o pozitie comoda. De fapt acesta este motivul pentru care nu insist prea tare sa vina....

Dumnezeu sa te ajute,sfintii cei dragi sa te sustina si sa ai spor in lucrarea duhovniceasca,mintuitoare si puterea de convingere va veni cind ai sa indeplinesti ceia-ce Domnul asteapta de la tine.

Doamne IIsuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu,miluieste pe roaba ta si fa sa rodeasca si sa creasca lucrarea cea mintuitoare dorita de ia.Amin.

vintage
 

operatia este inevitabila,urmata de o perioada de recuperare

Adevarat,adevarat iti spun: Domnul IIsus a avut si apostoli si are.Amin.

Amin!
Multumesc mult pentru rugaciunile tale! Sa te auda Dumnezeu!
El le randuieste pe toate dupa cum ne este de folos.

Ponderea populatiei feminine este superioara celei masculine.E si acesta un motiv pentru care prezenta feminina este majoritara in biserici.

Da... asa este. Singura solutie este operatia. Dar ii este teama.
Am vorbit deja la Tg. Mures si acum asteptam sa prinda curaj pacientul...
Doamne ajuta!

Tocmai de aceea am ajuns la această concluzie, pentru că am avut ocazia să merg la mai multe biserici. În Bucureşti am frecventat peste 5. De cele mai multe ori raportul mi era de 3-4 femei la un bărbat. E adevărat, sunt şi biserici unde bărbaţii sunt aproape la egalitate. Dar mai rar. Am fost şi în zone rurale. Acolo poate chiar mai puţini bărbaţi am întâlnit. S-au făcut şi statistici. Vezi link-ul dat în primele răspunsuri de Mihnea Dragomir

După Institutul Naţional de Statistică în România sunt 51% femei şi 49% bărbaţi. Mi se pare nesemnificativă diferenţa

Lene şi ignoranţă...dar mai mult lene...

Am citit articolul dv. şi mi s-a părut interesant. După observaţiile mele, raportul ar merge chiar până la 75-80% în favoarea femeilor. La sat mai mult decât la oraş. Explicaţia cu păcatele mi se pare, de asemenea, corectă. Noi, bărbaţii, suntem mai păcătoşi şi nevrând să renunţăm la păcate, ne ferim de Biserică.
Însă important e ca, înţelegând cauzele, să vedem ce se poate face pentru ca situaţia să se schimbe. Personal m-am gândit că Biserica ar trebui să aibă un dialog cu credincioşii. Să-i asculte, să le răspundă la întrebări, să-i înveţe. Cred că ar fi bine dacă s-ar înfiinţa nişte şcoli de duminică în incinta parohiilor, unde să se iniţieze nişte dialoguri vii între preoţi şi comunitate.

Inteleg ca sunteti barbat care mergeti la biserica. De ce ati ajuns sa frecventati biserica? Nu-i asa ca datorita educatiei primite din familie, de la mama, bunica, sotie...? :25:

E greu să-mi dau seama cât a fost educaţia şi cât chemarea lui Dumnezeu. Educaţia a însemnat mersul la „adunare”, nu la biserică, împreună cu bunicii de la ţară, care erau neoprotestanţi, însă cu o evlavie curată. Care mi s-a întipărit în suflet. A urmat perioada adolescenţei, în care am fost necredincios. Ulterior am redescoperit credinţa şi, datorită unor preoţi luminaţi (părintele Stăniloae şi părintele Galeriu), am înţeles că Ortodoxia este biserica primară şi integrală. Am început să o iubesc şi să o înţeleg. N-aş da-o pe nimic. Dar familiarizarea cu ea nu a fost uşoară, eu provenind dintr-un mediu în care tot ce făceau ortodocşii „era rău”.
Având în vedere experienţa mea de viaţă, cred că nu poţi ajunge la biserică dacă eşti pasiv. Trebuie să fie şi o căutare a ta, care să-şi găsească răspunsul în Biserică.

Foarte frumos ati spus. Adica trebuie sa cauti cu adevarat, nu sa fii ignorant si suficient.

Barbatii din ziua de astazi, care cred ca prezenta in biserica este apanajul femeilor, trebuie sa priveasca mai mult inspre Traditia Bisericii. Cu mici exceptii, intreaga spiritualitate ortodoxa (scrierile nou-testamentare, scrierile patristice, primele manastiri, traditia parintilor duhovnicesti etc.) este rodul barbatilor purtatori de Dumnezeu. Prin urmare, este gresit sa credem femeile sunt mai inclinate spre spiritualitate. Constinetizarea acestui fapt nu este insa spre mandrie, ci spre responsabilizare.

Barbatul are numeroase slujiri in Biserica - asemenea femeii - si este trist ca multi dintre noi nu le mai vedem sensul. Uitam ca pana la urma, in biserica nu vorbim de o simpla prezenta a mireanului, ci de o co-slujire.

Daca barbatii casatoriti ar lua cu adevarat seama la ceea ce au auzit in Apostolul citit la Cununie, faptul "ca barbatul este cap femeii precum Hristos este Cap Bisericii", ar constientiza totodata cat de importanta si necesara este prezenta lor in biserica.

Dar familiarizarea cu ea nu a fost uşoară, eu provenind dintr-un mediu în care tot ce făceau ortodocşii „era rău”.
Acum considerati cumva invers, adica tot ce fac neortodocsii e rau? Sau care e viziunea pe care o aveti vizavi de neortodocsi? Bunicii dvs credeti ca au avut posibilitatea mantuirii fiind in afara ortodoxiei?
Intrebarile nu sunt puse cu rautate, ma intereseaza sincer problema. Si le pun dvs fiindca traind in ambele medii sunteti in masura sa dati raspunsuri din experienta, nu din carti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pot sa raspund si eu la aceasta intrebare?
Bunicii mei s-au "botezat" la baptisti. Au murit in apostazie (lepadarea de ortodoxie este apostazie).
Deci nu s-au mantuit.

Ar fi putut avea zeci de alte pacate.. betivi, curvari, barfitori, lenesi etc.. Dar nu! Au fost de o calitate umana deosebita.
Doar ce era mai grav au facut.
Nu cred ca s-au mantuit.
(Dumnezeu cu mila. Eu sper ca se va indura Dumnezeu de ei la Judecata.)

In alta ordine de idei, eu nu inteleg de ce insisti (nu numai tu, ci si altii pe forum) cu mantuirea celor de alte confesiuni cand stim ca Adevarul in ortodoxie se gaseste.
Noi ar trebui sa luam seama la noi. Ca aceia neortodocsi ajung poate in iad. Dar daca noi ortodocsi fiind, dam cu noroi in invatatura ortodoxa (care spune ca mantuirea este doar prin Hristos), mult mai aspru vom fi judecati!

La biserica unde merg eu sunt multi barbati, cred ca mai multi decat femei. Dar nu este in tara. (Oamenii se schimba mult cand pierd sprijinul familiei si al prietenilor.. se intorc catre Dumnezeu).

Pe langa ceea ce a spus Glykys (ca nu i-au invatat mamele si sotiile sa mearga.. nu au avut exemplul viu langa ei), mai cred ca barbatii sunt prea mandri si se cred prea destepti..
Nu e gluma sau ironie.

Intrebam si eu barbati "ortodocsi" de ce nu merg la biserica si primeam raspunsuri gen:
-"preotul acela este prea... (asa si pe dincolo) si are pretentia excesiva ca mantuirea e doar in cadrul bisericii. Eu nu cred ca mantuirea este doar in cadrul bisericii".
- "postul, rugaciunea comuna si impartasania sunt doar un ritual. Esential este sa faci "binele"".
- "Cum sa-mi fie iertate pacatele daca le spun duhovnicului? Dar Dumnezeu stie ce am facut si de ce am procedat asa.. El stie mai bine si ma judeca El" (nota mea: vai de cel care intra la Judecata cu Dumnezeu!!!)
- "Cred in felul meu.. Acelea sunt ritualuri, simboluri.. Credinta este in inima"
Etc.

S-ar putea face un sondaj. Eu am intrebat doar cativa barbati.

Chiar daca barbatii nu merg prea mult la biserica, cred ca fiecare poate schimba ceva, macar in familia proprie.
Fiecare poate sa-si invete copilul sau nepotul despre Dumnezeu, despre ortodoxie, despre rugaciune, spovedanie si impartasanie.. si lucrurile poate se vor schimba.

Eu nici nu-i mai spun copilului povestiri biblice. De mult timp.
Ci ii vorbesc cel mai mult despre spovedanie si impartasanie (ca Tainele bisericii il vor ajuta sa inteleaga adevarul ortodoxiei si sper ca nu va cadea in groapa ecumenismului in viitor!).

Scuze tuturor ca sunt offtopic!

Problema asta cu bunicii protestanti a existat si la mine in familie,ba chiar si strabunicii si alti unchi si matusi...acum de vreo 10 ani,mama a urmat si ea calea neoprotestantilor...
De multe ori meditez la vietile pe care le-au dus,vieti frumoase,cai drepte de oameni spiritualizati,nu a existat nimic stramb sau rau in vietile acestor oameni,cel mai tare ma copleseste amintirea strabunicului,care era bunatatea materializata intr-un batran...
Nu as putea sa jignesc pe nimeni,insa am vazut in ei o lumina si o bunatate noua,care nu exista la alti ortodoxi-si nu-mi dau seama de ce?
Ca si copil si adolescent,i-am urmat pe toti la biserici,ortodoxe,catolice,protestante-insa botezul din biserica ortodoxa il datorez unei matusi,ortodoxa inflacarata(de fapt aproape singura in familie);insa de Pasti,Craciun si alte sarbatori importante nu lipseam de la biserica ortodoxa-in copilarie pt ca se impune autoritatea matusii,apoi pt ca am ales eu singura.
Asa cum spuneam,meditez la existentele rudelor mele protestante si nu le gasesc nici un bai,si nu inteleg de ce nu s-ar putea mantui si ei pt viata dreapta si bunatatea pe care au raspandit-o in jurul lor si care a ramas legata de memoria lor??Este foarte complicat...

Cine se vor mantui,oportunistii care au trait o viata de pacat dar s-au pocait pe patul de moarte,au fost spovediti,impartasiti si iertate le-au fost pacatele,chiar daca au traumatizat niste suflete(exemple de criminali,violatori,vrajitori,alcoolici,etc)????

Iubesc ortodoxia şi cred şi simt că ea păstrează întregul adevăr despre mântuire. Cred, de asemenea, că Biserica e plină de energiile dumnezeieşti, pe care le împărtăşeşte credincioşilor prin sfintele taine şi prin toate binecuvântările. Nu cred că mai există vreo biserică în care să poţi să te bucuri de o intimitate atât de mare cu Dumnezeu. Pe măsură ce au apărut sciziunile, depărtarea lor a fost tot mai mare.
Însă cred că toţi ne aflăm într-o stare de relativitate în privinţa apropierii de Dumnezeu, chiar dacă suntem ortodocşi. Unii sunt mai aproape de Dumnezeu (sfinţii cel mai aproape), alţii sunt mai departe, iar alţii aleg singuri să stea chiar foarte departe, limitându-se la a-şi boteza copiii şi la celelalte obiceiuri, însă, uneori, chiar fără să creadă. Doar pentru că aşa se obişnuieşte.
În privinţa celorlalte confesiuni, m-am frământat destul de mult, mai ales că îmi iubesc bunicii şi consider că au fost oameni cu o viaţă aleasă. Am ajuns să înţeleg că şi celelalte confesiuni şi chiar celelalte religii se împărtăşesc în diferite măsuri din lumina lui Dumnezeu. Fiecare se împărtăşeşte în măsura în care crede şi din ceea ce crede. Adevărul este cel mărturisit de Biserica Ortodoxă. Dar câţi dintre cei ce ne numim ortodocşi cunoaştem acest adevăr în deplinătatea lui? Câţi îl transpunem în viaţă? Or, eu cred că foarte importantă pentru Dumnezeu este şi moralitatea vieţii, adică împlinirea cuvintelor sale. De aceea, cred că nu vor fi lipsiţi nici bunicii mei de Cel pe care L-au iubit. Observaţi, de altfel, că dacă în privinţa felului în care înţelegem mântuirea ne deosebim atât de mult şi suntem gata chiar să „scoatem săbiile” pentru adevăr, atunci când vine vorba de datoriile creştineşti, cu toţii, indiferent de confesiune, înţelegem că trebuie să ne iubim aproapele, să îl ajutăm când este în nevoi, să ne jertfim, chiar, pentru el, fără a mai ţine cont ce credinţă mărturiseşte. Prin urmare, aş spune că mintea ne separă iar inima ne uneşte. La omul sănătos duhovniceşte, mintea este unită cu inima, însă noi suntem dezbinaţi înlăuntrul nostru. Nu voi putea niciodată să cred că un ortodox care trăieşte ca un necredincios se va mântui iar un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul său, va avea parte de iad. Nu într-un astfel de Dumnezeu cred.

Doar parerea mea..nu trebuie sa se supere nimeni!!
 

Eu sunt sigura ca acestia, ortodocsi fiind si caindu-se si intorcandu-se la Dumnezeu ( pentru ca Dumnezeu asteapta intoarcerea fiecaruia pana in ultima clipa), se vor manutui.Ca si talharul de pe cruce.

Dar cred ca si cei ca strabunicului tau si ca bunicii Annei, se vor mantui de asemenea..

Eu sunt convinsa ca nu doar ortodocsii se vor mantui. Sunt de asemenea convinsa ca ORTODOXIA, SIGUR ESTE O CALE SPRE MANTUIRE. Dar nu poate fi singura. La gramajoara de ortodocsi de pe planeta, este imposibil sa se intample asa ceva. E absurd ca restul, sa mearga toti in iad!

Nu stim noi masurile lui Dumnezeu. Nu stim decat ceea ce a dorit El sa ne arate! Sunt sigura ca si asta se intampla cu un scop..

Cel care se consideră ortodox, dar trăieşte ca un necredincios, de va muri în această stare, în mod sigur va suferi damnarea perpetuă.

Un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, putem spera că se va salva dacă nu va muri în schismă în inima sa. Noi uităm mereu că schisma este materie gravă, dar, ca să fie un păcat de moarte, mai trebuie să fie făcută şi cu deplină intenţie şi ştiinţă. Deci, dacă cineva aparţine în mod formal unei comunităţi baptiste, sincer în inima sa crezând că baptismul este Biserica pe care a instituit-o Domnul nostru pe pământ, atunci el se află în mod obiectiv în schismă, fără a fi schismatic el însuşi. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de un păcat de moarte în acest caz. Dumnezeu singur, Care cunoaşte inimile în mod perfect, poate deosebi ignoranţa adevărată de ignoranţa vinovată, noi putem numai spera.

Exact asta spune si parintele Cleopa, cu alte cuvinte, desigur.
Cred ca e tare frustrant - si inteleg tristeatea forumistilor - sa stii ca ai o ruda sectanta si sa nu poti nici macar sa o treci pe pomelnic, la adormiti...

Eu mi-am visat de Pasti bunicuta - ortodox evlavios, jertfelnic, cu dragoste de Dumnezeu si de aproape, care nu pierdea nicio ocazie sa marturiseasca credinta si sa faca binele - si am intrebat-o daca a ajuns in rai si ea mi-a raspuns afirmativ. I-am spus ca eu stiam asta si fara sa imi spuna ea, dar mi-a atras atentia ca a ajuns acolo datorita "comorilor" Sfintei Parascheva - asa s-a exprimat - ca altfel nu mai era acolo si ca in rai nu si-a gasit decat pe X (un copil de-al ei botezat, mort la cateva saptamani) si pe Y (care am aflat, ulterior, ca a fost o ruda indepartata de-a bunicului), dar ca "neamurile" nu sunt cu ea.

Acum, sa nu imi sariti in cap ca visele nu sunt de crezare, ca eu oricum continui pomenirea, dar din visul asta am inteles ca trebuie sa pomenesc la liturghii si "neamurile bunicii" si sa am si eu multa evlavie la Sfanta Parascheva. Si apoi, m-am incredintat si mai mult de lucrul pentru care ne tot rugam in acatistul pentru cei adormiti:

Voind, Doamne, sa dai mana de ajutor celor adormiti, le-ai ingaduit ca in vis si prin vedenii, sa se arate celor vii. Ca acestia pomenind cu dragoste pe cei adormiti sa faca in amintirea lor fapte bune si nevoindu-se cu credinta sa strige cu dragoste: Aliluia! (condacul 7)

La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picaturile de ploaie si cu nadejde ne rugam: ” Adevereste-ne, Doamne, cum ca ne-ai iertat pe toti, spune-ne cum ca ii primesti in locasurile bucuriei; descopera aceasta in taina sufletului nostru, ca sa cantam: Aliluia! (condac 10)

Da, e interesant ce spui, dar eu cred ca bunicii tai s-au mantuit. Asa cred eu si nu cred ca dau cu noroi in ortodoxie.

Si bunicii dvs cred ca s-au mantuit. Asa cred eu. Multumesc de raspuns.