Ce inseamna sa ne rugam neincetat?
 

Ce inseamna sa ne rugam neincetat?
Cum ne putem ruga neincetat?
Cine se roaga neincetat?

Înseamnă că putem să ne rugăm chiar şi cînd dormim. Tot timpul, indiferent de ceea ce facem.
Cum? Prin rugăciunea Lui Iisus, dar numai sub îndrumarea unui părinte, nu cu sfaturi culese de pe net.
Cred că foarte puţini au rămas cei care practică rugăciunea neîncetată. Dar în mod sigur există cîţiva, altfel lumea ar fi fost deja judecată.

Sa te rogi neincetat nu inseamna sa repeti mecanic niste cuvinte. E necesara o stare anume, fara ea aluneci in recitarea rugaciunii ca pe o mantra sau ca pe un simplu exercitiu de respiratie. Ea devine o respiratie, dar una spirituala, duhovniceasca. O inima plina de iubire face mai mult decat o repetare mecanica de cuvinte. Ca sa stapanesti rugaciunea neincetata trebuie sa ai un indrumator pe masura, altfel risti sa rumegi cuvinte goale ca pe guma de mestecat.
Cum ne putem ruga neincetat? Nu stiu.
Cine se roaga neincetat? Acei cativa nestiuti de nimeni.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Din pateric
 

Au venit odată la avva Luchie cel din Ennat nişte călugări ce se zic evhite, adică rugători. Şi i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lucru mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm.1(I. Tes. V, 17.) Şi a zis bătrânul: nu mâncaţi? Şi au zis: da, mâncăm. Şi le-a zis lor: apoi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? Iarăşi le-a zis lor: nu dormiţi? Şi au zis: da, dormim. Şi a zis bătrânul: apoi când dormiţi, cine se roagă pentru voi? Şi nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Şi le-a zis lor: iertaţi-mă, iată nu faceţi cum ziceţi. Iar eu vă arăt vouă că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Şed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puţinele smicele ale mele şi împletindu-le funie, zic: miluieşte-mă, Dumnezeule, după marea mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!2(Psalm 50). Şi le-a zis lor: nu este rugăciune aceasta? Şi au zis ei: este. Şi a adaus bătrânul: când petrec toată ziua lucrând şi rugându-mă, fac mai mult sau mai puţin decât şaisprezece bani. Şi dau dintr-înşii la uşă doi şi ceilalţi îi cheltuiesc la mâncare. Şi se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Şi cu darul lui Dumnezeu se împlineşte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaţi!

Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca rugaciunea neincetata "sta in a avea mintea alipita de Dumnezeu cu evlavie multa si cu dor si a atarna pururea cu nadejdea de El si a te increde in El in toate, orice ai face si ti s-ar intampla.

Aflandu-se in aceasta dispozitie, Apostolul zicea: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau stramtorarea? s.a.m.d. Si dupa putin: Sunt incredintat ca nici viata, nici moartea, nici ingerii. Sau iarasi: in toate obijduiti, dar nu striviti, in mare cumpana, dar nu deznadajduiti, prigoniti, dar nu napastuiti, trantiti jos, dar nu nimiciti. Totdeauna purtam in trup moartea Domnului Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru muritor.

In astfel de dispozitie aflandu-se Apostolul, neincetat se ruga. Caci in toate cele ce facea si i se intampla, atarna cu nadejdea de Dumnezeu. De aceea toti sfintii cand se aflau in necazuri se rugau neincetat ca sa dobandeasca aptitudinea dragostei. Si de aceea zicea Apostolul: Deci cu dulceata ma voi lauda intru neputintele mele, ca sa locuiasca intru mine puterea lui Hristos. Iar putin mai departe: Cand sunt slab, atunci sunt tare.

Dar vai noua, netrebnicilor, ca am parasit calea Sfintilor Parinti si de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc".

Rugăciunea este comuniunea omului cu Dumnezeu, iar credinţa este comuniunea lui Dumnezeu cu omul. Noi ne rugăm Lui, iar El ne dă credinţa nouă.

Deci, a ne ruga neîncetat înseamnă a fi în comuniune neîncetat cu Dumnezeu. Răspunsul lui este credinţa noastră neîncetată în El.

Ne putem ruga neîncetat lucrând, vorbind şi gândind neîncetat pentru Cristos. Vorbind cu un prieten şi auzind că a fost promovat la firmă, ne rugăm: "Doamne, fereşte-l pe el de trufie!". Mergând în piaţă şi cumpărând roşii de la vreun precupeţ cu mâini bătătorite, ne rugăm: "Doamne, dă-i lui după efortul pe care l-a făcut muncind pe pământul Tău!". Văzând scene deocheate dintr-un film: "Doamne, fă ca asemenea necurăţii să corupă pe cât mai puţini din copiii Tăi!". Şi aşa mai departe.

Toţi creştinii care, în colaborare cu Dumnezeu, au atins un anumit nivel al urcuşului spiritual se roagă neîncetat.

Oricine are multa ravna si smerenie poate ajunge la rugaciunea neincetata.
Toate incep cu inceputul, de jos si prin ravna si iubire de Hristos poti ajunge sa primesti acest dar minunat de la Domnul. Dar e o cale grea, plina de ispite si trebuie sa te lupti cu indarjire fara sa renunti in a te pocai de fiecare data cand cazi.
Totul incepe cu rugaciunea buzelor. Mereu, in fiecare clipa trebuie sa spui rugaciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul. Speli haine? spune rugaciunea intruna. Bei un ceai? spune rugaciunea intruna, oferi un mar? spune rugaciunea intruna, te plimbi? spune rugaciunea intruna. La inceput nu simti nimic, dar staruie. dupa ce te obosnuiesti cu rostirea ei, ea trece usor in gand. Trecerea este organica, nu iti dai seama de momentul cand trece. Este in functie de ravna fiecaruia. acum poti sa incerci sa sincronizezi respiratia cu rugaciunea. Iisus intra in tine si iese pacatul. Si intra: Doamne Iisuse.... si iese, milueste-ma pe mine pacatosul. Acum constientizezi gandurile. Tine gandul pe Iisus pe care il iubesti si pe pacate pe care le urasti. Din aceasta clipa incep ispitele. Care te fac cazi. Dar te ridici si iar o iei de la capat cu rabdare. Ani de zile poti sa starui pe asta. Depinde de ravna fiecaruia si de lepadarea pacatului sau staruinta in a le face in continuare. Totul impreuna cu curatirea ta de pacate. Unele staruie si sunt greu de desprins, roaga-te si roaga-te. Atentie la ganduri. Ca asa intra ispita. de pilda te rogi si brusc, tu te rogi dar te gandesti ce ai mancat la amiaza, sau la cat te-ai trezit, sau ce ai discutat cu colegul, sau te cuprinde somnul ca de moarte, tu scutura-te, spune cu voce tare odata rugaciunea sa alungi ispita , si daca se tine de tine, roaga-l pe Domnul sa te intareasca in fata ispitei si continua. Gandul, trebuie sa te lupti sa il tii doar la Iisus si la constientizarea pacatelor ce le ai. Vei vedea ca este foarte greu sa tii gandul in frau si asta pentru ca suntem pacatosi si avem cale lunga pana la desavasirea noastra.
Vei reusi poate sa tii gandul cateva clipa la inceput, nu e nimic, continua.
Cand vei reusi sa tii gandul mereu la Domnul si sa iti plangi pacatele in acelasi timp, in timpul rugaciunii, atunci se petrece trecerea ei in inima. Atunci ea curge singura, si gandul il slaveste pe Dumnezeu. Atunci ea e spusa si in vis, singura curge si tu respiri cu ea.
Dar cine reuseste sa ajunga la asemenea desavarsire? Putini, dar sunt, sfintii nostri, dintre noi. Atunci Dumnezeu le da daruri acestor sfinti.

Esti crestin cu indoieli, ai uitat pe drum Cui te inchini si in numele Cui ai fost botezat ...

Trebuie duhovnic. Ispitele sunt multe si felurite. Si poti cadea si sa te pierzi. De aceea trebuie duhovnic. Cea mai mare ispita este mandria. Uite ce mult ma rog eu , uite ala nu se roaga ca mine, vin ganduri de astea ca urecheatul nu doarme, sau vin ganduri de hula fara sa le gandesti, poti fi bombardat cu multe , dar atunci repede la duhovnic ca el stie ce trebuie, iti imputineaza poate rugaciunea, sau o schimba, stie el ce trebuie sufletului tau. Nimic nu se face de capul nostru.

``Rugaciunea este de 8 feluri pe aceasta linie a rugaciunii inimii.
1.Rugaciunea buzelor
2.Rugaciunea mintii
3.Rugaciunea mintii din inima
4.Rugaciunea inimii sau cea ``de sine statatoare``
5.Rugaciunea contemplativa (stravazatoare)
6.Rugaciunea curata
7.Rugaciunea duhovniceasca adica rugaciunea care trece de granitele constiintei
8.A opta rugaciune Sfantul Isaac Sirul nu o numeste rugaciune ci ``vedere cu duhul`` despre care vorbeste si Sfantul Pavel, referindu-se la rapirea sa a cel de-al treilea cer, precum si Sfantul Maxim Kafsokalivitul in dialogul sau cu Sfantul Grigore Sinaitul despre rugaciune.

Continuand invatatura rugaciunii mintii in timpul lucrarii sale, trebuie sa intelegem ca nu putem separa aceste rugaciuni una de alta. Trecerea de la o rugaciune la alta se face pe nesimtite, in chip organic asa cum un copil devine adolescent si mai apoi tanar si mai apoi batran fara sa isi dea seama cand a trecut prin toate aceste varste.``
din cartea `Amintiri despre Batranul Porfirie`

Sa spun si eu ce am auzit, Parintele Arsenie Papacioc spunea ca :cine se roaga atunci numai cind se roaga nu se roaga.

Ca o concluzie
Ajungand sa te rogi neincetat gandindu-te la Iisus si la pacatele noastre, gandul ramane doar acolo. Nu mai incape nimic in mintea noastra: nici invidia pe altcineva, nici mici rautati, nici ganduri rele, nici necazuri de zi cu zi, nici rautatile altora, nimic. Si atunci devenim ca mormintele cum e pilda din Pateric. Cand esti laudat sa nu auzi, cand esti badjocorit, sa nu auzi. Sa auzi doar clopotele din Liturghia Domnului si ingerii psalmodiind. si sa plangi de multimea pacatelor ce te impovareaza.
Doamne ajuta!

Sfantul Teofan Zavoratul
 

Inseamna sa te afli intr-o stare de rugaciune prelunga,impreuna cu mintea si cu inima,adica sa fii unit statornic cu DUMNEZEU atat cu gandul,cat si cu sentimentul.

Inseamna in primul rand pomenirea lui DUMNEZEU si cunoasterea prezentei LUI si a PRONIEI LUI,binefacatoare pentru toata zidirea.In al doilea rand inseamna: frica si iubire de DUMNEZEU,ravna nestinsa pentru pazirea poruncilor LUI,supunere totala fata de voia LUI. Cind se statorniceste in noi aceasta adoratie deplina fata de DUMNEZEU,se va face evidenta in orice lucru si va calauzi in intregime viata noastra.Poate ca gandirii noastre ii va scapa cateodata,din cauza diferitelor griji si lucrari,si se va indeparta de DOMNUL,insa usor se va obijnui sa le faca pe toate fara sa piarda amintirea LUI.

Deci ingrijiti-va insistent sa intoarceti mintea si inima voastra catre DUMNEZEU si sa le lasati pe acestea doua langa EL. ATUNCI va veti afla in stare de rugaciune,chiar si fara cuvinte de rugaciune!!!

"Apostolul zice: <<Rugati-va neincetat>>, adica ne invata sa avem aducere-aminte de Dumnezeu in orice vreme, in orice loc si in timpul oricarui lucru. Daca faci ceva, trebuie sa ai in minte pe Creatorul lucrurilor; daca vezi lumina, adu-ti aminte de Cel ce ti-a dat-o; daca vezi cerul, pamantul, marea si tot ce se afla intr-insa, minuneaza-te si proslaveste pe Cel ce le-a zidit; daca te imbraci cu hainele tale, adu-ti aminte cine ti le-a dat pe acestea si multumeste-I Celui ce are grija de viata ta. Ca sa spun pe scurt, orice miscare sa-ti fie pricina de aducere-aminte si de proslavire a lui Dumnezeu. Si, iata, in acest fel tu te vei ruga neincetat, iar sufletul tau se va bucura totdeauna de aceasta."
(Fragment din cartea "Pelerinul rus")

Dobandirea rugaciunii neincetate, a rugaciunii launtrice "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" se face doar sub supravegherea si indrumarea duhovnicului datorita ispitelor de toate felurile din partea potrivnicului prin care trece omul care vrea sa-si sfinteasca viata prin aceasta modalitate.

Exact la aceste intrebari iti va da un raspuns complet cartea "Pelerinul rus" pe care o poti citi si online aici.

corect. chiar si un gand bun pentru cineva, tot o rugaciune este.

rugati-va neincetat
 

Zis-a un batrin: " Precum vederea este mai mare decit toate simturile, asa si Rugaciunea este mai mare decit toate faptele cele bune " (Pateric, cap. 22)

" Când încetează rugăciunea, începe păcatul " (Sf Efrem Sirul)

„ Eu dorm, dar inima Mea veghează " (imparatul Solomon - Cântarea Cântărilor 5, 2).

" Cine se roaga numai cand se roaga, acela nu se roaga " (Pr Arsenie)

" Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. " (Psalm 33,1)


Chiar daca ar lucra cineva poruncile lui Dumnezeu si s-ar ruga cu mintea din inima, nu va putea avea pe Dumnezeu aproape de el de nu va avea si dreapta credinta si de nu il va marturisi prin cuvintele si faptele sale, dupa invatatura apostolica a Bisericii Ortodoxe. Acest lucru ni-l arata Duhul Sfint cind zice: Aproape este Domnul de toti cei ce Il cheama pe El intru adevar (Psalm 144, 18).

Rugaciunea in duhul sau in duh, este rugaciunea cea gindi-toare, adica tainica, pe care o face omul cu mintea, in inima sa. Cind ne rugam cu mare credinta si evlavie si cind, cu darul lui Dumnezeu, se unesc gindurile mintii cu simturile inimii noastre in timpul rugaciunii iar ochii ne izvorasc lacrimi, atunci ne rugam in duh si in adevar, adica din inima. Aceasta este cea mai inalta treapta a rugaciunii crestine.

Cind auzim pe marele Apostol Pavel, zicind: Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea (I Corinteni 14, 15), sa intelegem ca despre rugaciunea in duh si in adevar vorbeste aici, care este tot una cu rugaciunea duhovniceasca ce se face de cineva cu mintea in inima sa. La fel, cind auzim pe Mintuitorul, zicind: Tu insa cind te rogi, intra in camara ta si, inchizind usa ta, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 6), sa stim si sa intelegem ca despre rugaciunea cea tainica si ginditoare pe care o face omul cu mintea in camara inimii sale, este vorba.

Despre aceeasi inalta rugaciune, vorbeste Sfintul Apostol Pavel cind zice: Vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii decit zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina (I Corinteni 14, 19). La aceasta ne indeamna si psalmistul care zice: Dintru adinc am strigat catre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Acelasi lucru ne spune si inteleptul Solomon, zicind: Eu dorm, dar inima mea vegheaza (Cintarea Cintarilor 5, 2). Caci, altoindu-se rugaciunea in inima noastra prin Duhul Sfint, face ca inima sa se roage neincetat, dupa porunca data de marele Apostol Pavel, care a zis: Neincetat va rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Cu aceasta rugaciune duhovniceasca din inima se ruga si psalmistul David, zicind: Strigat-am cu toata inima mea: Auzi-ma Doamne! Indreptarile Tale voi cauta (Psalm 118, 145).


Sfintii in rugaciunea lor, lumineaza de zeci de ori mai tare decat soarele. Aceia au fost rugatorii cei mai inalti.
Se aprindeau ca Soarele si umpleau Cerul de lumina lor.

Noi insa, suntem minusculi. Ce putem insa, e sa ne smerim pt si sa cersim milă. De vrednicie nu va putea fi vorba niciodata. De ce ?
- Pentru iubirea de sine, parerea de sine, multumirea de sine, grija de sine, dorul de sine, slava desarta si mandria.
Am decazut, sub firea noastra umana! Ne-am razvratit impotriva lui Dumnezeu, si ne razvratim in fiecare clipa. Ne indreptatim noi, iar pe Dumnezeu il scoatem vinovat.
Toate aceste duc la o singura concluzie. Nu ne rugam cu zdrobire de inima (desi rostim Psalmul 50 foarte des) si nu suntem sinceri.

Vom da raspuns pt: lipsa de dragoste, falsitate, lipsa de jertfa, ignoranta, cinism, sarcasm, paruta intelepciune, fumuri in cap, si mandrie.

Rugaciunea 'neincetata' este de mai multe feluri:

pentru incepatori poate fi conduita virtuoasa, dar inima lor este inca adormita

pentru cei medii poate fi aprinderea duhului in inima, dar care poate fi stins de perceptia lumii (asa ca trebuie tras culionul peste ochi, sa nu se stinga focul)

pentru cei avansati este Vederea, cand lumea nu-l mai poate ascunde pe Dumnezeu.

"Rugati-va neincetat!" Cum se poate lucrul acesta? Amintindu-ne necontenit ca Hristos ne urmareste, ca suntem sub privirea Lui iubitoare, iar asta te obliga sa fii atent la Cel ce te vrea pentru El; trebuie sa te intereseze interesul Sfintei Treimi pentru tine. Asta si inseamna asceza: de a ne trezi dimineata, constientizand lucrarea Sfintei Treimi si de a urmari aceasta lucrare toata ziua. Asa se naste rugaciunea, din atentia noastra neincetata la lucrarea Sfintei Treimi in noi. (Parintele Miron Mihailescu)

Conform Sfantului Isaac Sirul, "cand Duhul Se salasluieste in careva dintre oameni, acesta nu inceteaza din rugaciune. Fiindca Duhul Insusi Se roaga pururea. Atunci, nici cand doarme acela, nici cand e in stare de veghe, nu se intrerupe rugaciunea din sufletul lui. Ci fie ca mananca, fie ca bea, fie ca doarme, fie ca lucreaza ceva, si pana in somnul adanc rasar bunele miresme si rasuflarile rugaciunii in inima lui, fara osteneala".

Plecand de la cuvintele Sfantului Isaac, Parintele Staniloae arata ca "rugaciunea care nu se intrerupe nici in somn e ca o rasuflare neintrerupta. In cel ce s-a obisnuit sa uneasca rugaciunea cu rasuflarea, aceasta unire ramane si cand el nu o mai urmareste cu voia. Rugaciunea ii imprima o bunatate ce se raspandeste ca o buna mireasma. E o mireasma a curatiei".

Nu poti ajunge la o stare permanenta de rugaciune decat prin milostivirea Domnului. Nu prin tehnici, ci prin darul Domnului te invrednicesti de rugaciunea neincetata. Si asa cum spuneau si alti useri, rugaciunea neincetata este prezenta si in fapte. Caci nu poti avea un suflet curat si fapte pacatoase.

Ce trebuie sa facem ca sa ajungem la un asemenea dar? Sa fim pururea cu gandul la Domnul.

sa ne rugam neincetat inseamna sa avem o viata de rugaciune sustinuta si consecventa, nu sa ne rugam 24 ore din 24, acest lucru fiind practic imposibil.

Omeneste este imposibil sa te rogi neincetat, dar atunci cand primesti acest dar de la Dumnezeu, rugaciunea neincetata devine posibila. Daca nu ma insel, in Cantarea Cantarilor se spune "Eu dorm, dar inima mea vegheaza". Deci nu exista pauza in rugaciune.

Nu am intalnit pana acum la Sfintii Parinti o asemanarea mai graitoare a rugaciunii, decat aceea cu actul respiratiei. Poate si de aici a rezultat legatura dintre cele doua in practica isihasta.

Rugaciunea este respiratia sufletului. Nu poti sa nu te rogi si sa fi viu duhovniceste. De aceea, cu fiecare moment de nerugaciune, ne afundam in moartea lenta a fiintei noastre.

http://carteromaneasca.wordpress.com...le-rugaciunii/


"Dar o să mă întrebaţi: Rugăciunea inimii este cea mai înaltă? Nu! Sunt rugăciuni şi mai înalte decât a inimii. Dar la rugăciunea inimii, zice Sfântul Isaac Sirianul, de-abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugăciunea care-i mai sus decât a inimii, de-abia ajunge unul din neam în neam; aşa de înaltă este rugăciunea care trece peste cea a inimi. Şi care sunt treptele mai sus de rugăciunea inimii?
Prima este rugăciunea de sine mişcătoare.



De ce se cheamă aşa? Când s-a întărit rugăciunea în inima, adică „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”, de la o vreme inima se roagă fără să zica limba cuvinte. Este ceea ce spune la „Cântarea Cântărilor”, în Biblie: Eu dorm şi inima mea veghează. Ştii cum este atunci rugăciunea noastră? Aşa cum ai întoarce un ceas şi apoi el merge singur.


În această treaptă ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neîncetat vă rugaţi (I Tes. 5, 17). Ni s-ar părea că Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastră. „Cum să mă rog neîncetat? Dar eu dorm. Mă pot ruga când dorm? Dar eu mănânc. Mă pot ruga când mănânc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Mă pot ruga?” Te poţi, dacă vrei!Omul care a ajuns la rugăciunea de sine mişcătoare, oriunde ar fi, inima lui se roagă permanent. Dacă-i în avion, dacă-i în tren, dacă-i în fabrică, dacă-i la gară, dacă-i pe drum, dacă doarme, inima lui se roagă neîncetat. Această rugăciune, când ajunge să fie „de sine mişcătoare”, toată viaţa omului este o rugăciune. Orice lucrează pe pământ, el tot timpul se roagă.


Apostolii nimic n-au învăţat mai presus de puterea noastră. Când a zis Sfântul Apostol Pavel: Neîncetat vă rugaţi, cel ce ajunge la „rugăciunea de sine mişcătoare” împlineşte cuvântul lui.
El dacă mănâncă, inima lui se roagă, când vorbeşte cu oamenii, are în taină altă gură: gura cea de foc a Duhului Sfânt din inima lui. Cu aceea vorbeşte cu Dumnezeu. Este „gura Duhului”, cum o numeşte Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a câştigat „rugăciunea de sine mişcătoare”, orice ar face el, inima lui se roagă. Aceasta este a patra treaptă a rugăciunii."




la rugaciunea de sine miscatoare (neincetata) ajunge unul din neam in neam ,deci nu e chiar asa de usor...

Hristos a inviat!
 

Indraznesc sa recomand tuturor cartea "PELERINUL RUS". Este o carte ziditoare pentru suflet in care este vorba exact despre rugaciunea neincetata. Trebuie multa osteneala si multa smerenie pentru ca bunul Dumnezeu sa ne invredniceasca cu caldura, bucuria si dulceata rugaciunii neincetate. Doamne ajuta!

M-ar interesa mult o carte despre Rugaciunea inimii destinata in mod special persoanelor care au avut acest dar, dar l-au pierdut.

Cele mai bune explicatii, personal le-am gasit in "Sbornicul":

http://www.scribd.com/doc/23581/Sbor...unea-lui-Iisus

Multumesc! Doamne-ajuta!

Doamne ajuta toata faptura, fara deosebire,
Sa ajunga sa Te cunoasca pe Tine: Unul!

Subscriu.

Dar ce inseamna ca o persoana a pierdut darul rugaciunii? Oare nu se poate ruga iarasi, nu poate sa faca, macar cateva clipe pe zi (pentru inceput), ceea ce face tot rugatorul? Cum oare a inceput lucrarea rugaciunii, candva?... Nu rugindu-se pur si simplu? Sa o ia de la capat, cu multa incredere. Sunt sigur ca acesta e cel mai bun lucru, mai ales ca in memoria rugatorului este vie experienta anilor cand practica din plin rugaciunea. Sunt convins ca harul va veni negresit, in masura in care Domnul hotaraste.
Sfantul Teofan Zavoratul, ale carui carti pe tema rugaciunii (majoritatea sunt colectii de scrisori catre rugatori, cu sfaturi practice) sunt traduse si la noi, poate si cred ca merita sa fie consultat cu toata increderea.

Eu am trecut (si tocmai trec) prin astfel de crize, de retragere a harului cum zic rugatorii adevarati. Solutia a fost mereu: pocainta (ochii pe barna proprie si multe lacrimi, care vin singure daca nu le oprim prin varii obstacole interioare, prin atitudini si ganduri nepotrivite), Sfintele Taine (Marturisirea), reluarea lucrarii rugaciunii dupa puteri. Si silinta de a nu pacatui prea mult, ca sa zic asa... Un strop de post in toate, un strop daca altfel nu se poate, deocamdata. Si miluinta...
Domnul fie cu noi!