Credeti ca...
 

Eu cred ca daca toti am fi invatati de mici sa ascultam cat de cat de sfaturile celorlalti lumea ar fi mult mai buna.Daca toti ne-am multumi cu putin sau hai cu mai mult,dar nu absolutul toti am fi mai fericiti.
Si eu am incercat ca multi altii sa caut adevarul absolut dupa care sa ma ghidez in viata,pana nu eram linistit in interior credeam ca nu o sa pot face nimic in exterior.Dar pana la urma m-am gandit ca nu exista raspunsuri absolute la nici o intrebare si trebuie sa credem in ceva chiar daca nu a fost demonstrat intru totul,pentru ca nu avem noi timp sa cercetam intr-o viata.Unii spun ca Dumnezeu e adevarul,altii ideea,intoarcerea la natura,vointa,iubirea-nu stim daca este asa.
Din perspectiva mea,viata este facuta pentru a fi traita si nu studiata,trebuie sa o lasam ca fulgul purtat de vant nu sa incercam sa ii schimbam directia.Desigur unii vor sa afle mai multe(unora le place sa gandeasca,sa gaseasca intrebari).
Credeam si inca mai cred ca problemele existentiale sunt cele mai grele incercari pentru sufletul nostru,si consider unele religii superioare tuturor filozofiilor.Lumea ar fi mult mai buna si iubitoare daca nu i-am mai analiza fiecare calitate si defect,daca am avea rabdare si am invata din experientele proprii,daca ne-am gasi preocupari mai multe,prieteni mai multi.
Nici eu nu aveam incredere ca toate lucrurile o sa se aseze,dar mi-am propus sa astept si sa vad ce se intampla si pana la urma viata mea este frumoasa acum,si meditatia,ganditul le-am lasat doar ca o pasiune.Chiar imi spuneam ca vreau sa gandesc toata viata sa gasesc intrebari,sa caut,dar stiam ca desi imi place acest lucru,el imi aducea si multa nefericire pentru ca niciodata nu gaseam raspunsul perfect ca sa pot trai linistit apoi.
Astfel acum mi se pare ca cufundarea in viata de zi cu zi,visul de a face o meserie care imi place au fost o varianta mult mai buna decat sa descifrez mistere.Multi oameni cititi,plimbati,ganditori se considera superiori,dar eu cred ca sunt invidiosi,desi nu isi dau seama(asa eram si eu si inca mai sunt un pic),pentru ca nu pot avea(nu pot pentru ca au ales sa caute ceva mai mult) o viata simpla cu vise precum:iubire,familie,copii.
Credeti ca putem sa-i convingem pe cei care cauta sa lase aceste ganduri si sa se implice cat mai mult in viata?Sau asa e viata,trebuie sa trecem prin ea ca sa invatam cu adevarat?

Scuzati-ma daca nu am fost coerent...

Nu, n-ai avut pic de coerenta si nici nu ti-ai separat frumos ideile in alineate.

Dar o sa-ti raspund la prima idee. Cum poate fi cineva invatat sa asculte de sfaturi? Nu are nici un sens. Sfaturile sunt sfaturi pentru ca putem sau nu sa tinem cont de ele. De unul, de doua, de zece, de nici unul. Nu e de dorit sa asculti intotdeauna de sfaturile primite; daca toate sunt cretine, ce faci? Tii cont de vreunul pentru ca asa ai fost "invatat"?

Si-apoi, se presupune ca atunci cand ascultam sau nu de sfaturi o facem in urma unui rationament. Cum poti sa "inveti" asa ceva, cand exista un numar infinit de circumstante?

Pe scurt, e o prostie ce propui. E de dorit ca fiecare om sa judece singur ce-i mai bine pentru sine, cu sau fara aportul celor din jur.

Desi nu cred ca trebuia sa il iei la propriu ce a spus dar:cum poate sa fie invatat cineva sa asculte sfaturi?

Simplu,in copilarie sa sti ca suntem foarte influentati de parerile celorlalti,cum poate un crestin sa creada orbeste in ceea ce nu a vazut niciodata?Eu cred ca din cand in cand e bine sa ascultam de sfaturile celor care ne iubesc,fara sa le analizam.

Eu am multe regrete,dar cel mai mare e acela ca daca ii ascultam pe prieteni si pe parinti ajungeam mult mai bine decat sunt acum si mai fericit.Dar uite ca eu nu gandeam ca ei atunci si nici nu cred in religie...as fi fost acum cum a spus kreed un om simplu credincios,visand la bani masina si casa.

Si kreed in legatura cu ultimele intrebari eu cred ca nu poti sa ii convingi pe oameni,foarte greu pe unii poate,si pana la urma tot viata ii invata.

Chiar daca ideile tale au fost scrise intr-un mod oarecare dezordonat, am fost foarte receptiv acestui mesaj, deoarece ideile tale par in conformitate cu ale mele! Cred ca nu ar trebui sa analizam toate lucrurile dintr-un punct de vedere stiintific, pentru ca oricum radacina, adica raspunsul final nu se va afla niciodata.....deci cel mai bine este sa vedem lucrurile intr-un mod spiritual, fara ulterioare analizari psihologice!!! Stii ceva, kreed123? Chiar imi place gandirea ta, dat faptul ca aceasta corespunde intr-un mod foarte apropiat gandirii mele! Te simpatizez!!!

Sfaturile ce le primim in viata pot fi sfaturi bune sau sfaturi rele. Trebuie sa invatam sa avem discernamantul sa putem sa deosebim sfaturile bune de cele rele.
Am mai spus-o eu pe un thread: Parintele Paisie Aghioratul spunea: fiecare imparte din ce are: cel rau cele rele iar cel bun cele bune.

Un sfat bun te poate feri de rau, iti poate face viata frumoasa.
Asa sunt si oamenii: buni sau rai.
Iti recomad o carte: 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca

``18. intrebare: De ce anume trebuie condusa viata crestinului?
Raspuns: Viata crestinului trebuie condusa de constiinta si ratiune, adica de chibzuinta alaturi de sfatul celor priceputi. Diavolul izbandeste atunci cand oamenii se incred in ratiunea lor, in chibzuinta lor si nu cer sfatul duhovnicului.


58. De ce trebuie sa evitam legatura cu oamenii lumesti?
Raspuns: Nu trebuie sa avem legatura cu cei care dispetuiesc frica de Dumnezeu, deoarece ei nu spun nimic folositor, nu fac nimic pentru Domnul si nu vorbesc nici despre virtuti, nici despre evlavie, nici despre curatie. Vorbele lor sunt o cursa a mortii. Sfatul lor este prapastia iadului iar legatura cu ei este paguba sufleteasca. (Sfantul Efrem Sirul)``

Sa stii asadar ca in lume, daca avem intrebari, cati oameni atatea raspunsuri. Dar tu cauta sa vezi limpede cele bune.

E foarte bine ca ai invatat sa astepti dar mai trebuie sa faci ceva foarte important: sa te lasi in voia Domnului si atunci asteptarea ta va fi cu mare folos.
Doamne ajuta!

Sa recunoastem diversitatea psihologica si necesitatile subtile ale fiecarui individ.

Chiar in continuumul nostru mental acestea fluctueaza puternic pe parcursul unei zile,
fara sa mai luam in calcul perioade mari de timp.

Cand avem aceasta constientizare, inainte de a aplica sabloane,
evitam frictiuni interioare si exterioare, devenim mai delicati in interiorul nostru.

Chiar daca se proclama cu tarie infailibiliatea valorilor si principiilor,
acestea nu se aplica oricand si oricum.

Ingredientele chiar daca sunt bune,
trebuie presarate doar atunci cand circumstantele sunt adecvate.

Exista un timp cand ne jucam, cand gandim, cand rationam, cand iubim...

Foarte frumos spus si foarte drept,si doresc tuturor o asemenea viata,dar sa nu intreaca masura in nici una din aceste perioade.

Cred ca trebuie sa ne dam si noi seama sau sa-i ascultam pe ceilalti cand ne spun ca perioada jocurilor copilaresti a trecut,e timpul sa ne facem o cariera etc. Dar si sa incercam sa pastram o bucatica din coplarie in noi dupa ce ne maturizam.

In cazul meu,cred ca am exagerat cu gandirea si ratiunea ajungand sa nu mai cred in nimic,si sa ma infund in miile de intrebari care se ivesc,dar acum am constatat ca trebuie sa trec peste aceasta perioada...

Daca as ramane astfel toata viata,nu as face nimic,as fi mai trist decat daca as incerca sa cred in Dumnezeu.

Sufletul are doua aripi.

Una este ratiunea, iar cealalta bucuria.

Daca una din ele nu este functionala,
sufletul se prabuseste inevitabil in suferinta.

Fara bucurie, ne indreptam spre intunericul lipsei de sens sau iadul depresiei.
Fara ratiune, bucuria degenereaza, se acreste, pana ne patrunde cu durere.

Culminatia ratiunii este intelegerea Adevarului Ultim. ('Adevarul va va face liberi')
Culminatia bucuriei este iubirea extatica.

Cele doua se aduc, in final, la coincidenta.

Sa ne straduim sa aflam caile care ni se potrivesc,
pentru perfectionarea fiecarui aspect in parte.

Cred si eu ca tine ca adevarul ne reda libertatea si cred ca fiecare crede intr-un adevar diferit.

Si de aceea daca omul este fericit,bun si crede in acel adevar cred ca nu ar trebui sa i-l distrugem,incercand din toate puterile sa-l convingem sa creada ca noi.

Si cel mai frumos adevar in care am crezut a fost iubirea.Mi se pare ca atunci cand culminatia ratiunii si a bucuriei sunt unite de iubire timpul se opreste si totul este perfect pentru un moment...

Iata-ma ca intervin, nu vreau sa iti stric iluzia. Adevarul, prin esenta este unul singur, pentru ca daca ar fi mai multe nu ar mai fi adevar. Minciuni sunt multe si multe minciuni sunt mascate in adevar ca la un bal mascat. Totul este sa discernem care este adevarul adevarat. Pentru ca in viata apar multe asa zise "adevaruri".

Iubirea, blandetea, bunatatea, milostenia, smerenia, discernamantul sunt virtuti. Adevarul este Iisus Hristos care ne-a spus:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".

Eu iti spun doar parerea mea,stiu ca daca m-ai intelege nu ai mai avea credinta asa de puternica si nici nu vreau sa te conving.

Deci fiecare om este unic in lume si are un rationament propriu.Astfel din perspectiva fiecaruia adevarul este unul singur,si celelalte sunt mai inferioare sau minciuni.

Astfel eu,tu,oricine de pe forum crede ca detine cel mai bun adevar.
Dobrin,daca unul nu poate sa creada in Dumnezeu pentru ca a fost influentat de mic si nici nu e asa de destept...dar el este bun,milos,iubitor,il fortezi sa creada in adevarul tau,cu riscul de a-i da peste cap viata?

Daca omul este fericit si bun,lasa-l sa creada in "iluzie"...pana la urma eu cred ca in rai sunt primiti si cei cu virtuti,dar care nu au crezut in "Adevarul adevarat".

^Cine a fost ăsta?

off topic- Opeth si Opet
 

Sunteti una si aceasi persoana sau a aparut "opetmania" ?

nu suntem aceeasi persoana...se pare ca am fani:)).oricum o sa plec curand si o sa ramana numai „opet..” oricine ar fi asa ca nu iti fa griji

deh! fiecare dupa posibilitati... si inspiratie

sa revenim la topic

Am citit cu atentie unele cugetatri ale dvs. Recunosc, nu am reusit sa patrund intelesul textelor. Cred ca gandirea mea este mai simpla... mai... "tembela" (mi-a placut adjectiuvul acesta folosit de un user...). Filozofia nu este punctul meu forte.
In legatura cu cele scrise de dvs mai sus,parerea mea este ca ratiunea are a face prea putin cu sufletul ci mai mult cu mintea... Ratiunea poate fi aripa mintii. Cat despre bucurie... Ce fel de bucurie poate duce la cunoasterea Adevarului?
...cam asta cred eu... oricum, cate capete atatea pareri.

Fiecare om poate sa creada ca detine adevarul. dar asta nu schimba datele : adevarul tot unul singur e ca altfel nu ar mai fi adevar. Indiferent ce crede un om sau altul. Adevarul nu poate fi mai inferior. Iar daca sunt minciuni la ce bun o viata in minciuna?

Ortodoxia nu forteaza pe nimeni la nimic. Nici Dumnezeu nu forteaza. El ne-a dat liberul arbitru ca fiecare om sa aleaga calea pe care o doreste. In functie de aceasta alegere ne traim viata si ne alegem locul dupa moarte in rai sau iad.
Deci Dumnezeu nu pedepseste la propriu ci noi singuri ne pedepsim prin modul de viata prin care l-am ales.

Omul bun , milos si plin de virtuti daca nu e credincios nu se va mantui si nu va ajunge in rai.
Pentru ca Iisus ne invata: fapte fara credinta moarte este precum credinta fara fapte tot moarte este.

Imi e greu sa inteleg impotrivirea oamenilor impotriva legii lui Iisus care este numai iubire si bunatate. Ne cere sa fim desavarsiti dar noi nu dorim. Oare de ce?

E greu sa ascultam poruncile Domnului?
E greu sa iubesti pe Dumnezeu? E greu sa iubesti aproapele?
E greu sa nu furi? e greu sa nu ucizi?
e greu sa fii bun? e greu sa fi milos?

Iar daca devi un bun crestin ortodox, care asculta de aceste porunci frumoase ale Domnului viata ta nu se da peste cap ci se aseaza pe cursul ei firesc. Iar sprijin vei primi de la duhovnicul pe care ti-l alegi. Acela va raspunde in fata Domnului pentru tine de modul cum te-a calauzit.
Doamne ajuta!

E greu, e cumplit, e imposibil.
Fara ajutorul lui Dumnezeu e imposibil.
Cand constiinta de sine este ajutata (de Sus) sa sparga valul care il desparte pe om de mizeriile din el, atunci devine limpede cat e de greu.
Sfantul nu glumeste, nici nu spune asa ca sa se afle in treaba: sunt ultimul vierme, cel mai mizerabil dintre oameni.
E greu, e cumplit, e imposibil. Fara Domnul nostru Iisus Hristos.
(Restul e iluzie. Ignoranta. Impietrire.)

Domnului sa ne rugam!

Ei bine Ioan Cezar, pe cei debusolati si rataciti, care considera ca a crede in Dumnezeu le da viata peste cap, ii va speria si mai tare cuvintele: e foarte greu si nu va intelege de ce Sfintii nostri parinti se considera ultimii dintre pacatosi.

Asadar voi cei debusolati trebuie sa intelegeti ca din clipa cand porniti pe drumul cel drept al credintei, si incepeti sa va curatiti de pacate atunci veti vedea cu ochi limpezi si veti constientiza cat sunteti de pacatosi si cat de mult ati gresit in fata lui Dumnezeu. Dar, sa nu deznadajduiti niciodata ca Dumnezeu e bun si milostiv si de cate ori veti cadea sa va ridicati, sa mergeti mai departe si sa va rugati la Domnul sa va ierte cu speranta in mantuire.

Este exact ca acel om care invata si invata si pe masura ce invata si devine intelept , descopera cat de putine stie si cat de multe mai are de invatat. Asta nu inseamna ca trebuie sa se opreasca din invatat.

Da, sefu', sa traiti!

Te simti debusolat?

Cuvintele mele erau adresate lui Opet care spunea ca pentru ei a crede in Dumnezeu le da peste cap toata viata. Este evident ca foarte multi oameni se simt debusolati.

De cat sa fiu perceputa asa cum ati sugerat aici , chiar si ironic sau in gluma mai bine ma retrag in camaruta mea. Pacat ca totusi vad ortodocsi care parasesc ortodoxia dintr-o perceptie gresita aici pe forum iar la aceasta perceptie contribuim si noi cei ce postam.

Nu duce la nimic bun sa aratam unui altuia cat suntem de isteti sau de cititi. Asadar eu ma retrag ca si asa am simtit ca venind aici din nou sunt iarasi ispitita la limbutie si vorbarie multa.
Doamne ajuta!

Fiecare cu modul lui de perceptie al vietii,noi,oamenii,nu putem sti sigur nimic,doar credem...

Eu cred ca toti ar trebui sa fim mai toleranti si cu cei care cred in altceva,dar sunt buni.Pentru ca eu cred ca acest razboi al ideilor tine de mii de ani.

Omenirea nu a fost unita niciodata sub o singura credinta,si necredinciosi au fost intotdeauna...doar ca in ziua de astazi cu aparitia televizorului,internetului ni se pare ca lumea a decazut mai rau.Si atunci se petreceau multe dar nu stiam ca nu exista comunicare asa de dezvoltata.

Orice ar fi eu tot o sa cred intr-o luma mai toleranta,pentru ca nu vad cum lumea ar deveni unita sub o singura credinta,intotdeauna o sa fie opozitie.

Aceeasi parere am si eu, doar ca recunosc asta, pe cand tu ... trantesti cu pumnu-n masa, dai ordine unuia si altuia (nu spun ca ai facut-o intentionat, mai degraba ti-a scapat, deci sincer spun: nu e vina ta!) apoi te repezi cu abandonu', cica gata, ai sters-o!
Pai se poate?....
Ia fa tu nitica indulgenta, nitica iertare, uite-asa iarta-ma pe mine ca am fost nitel caustic, accepta ca imi retrag cuvintele si ca imi pare sincer rau pentru ca te-am suparat, apoi daca vrei, dupa iertare, ok - fa cum simti ca e mai bine.
Hai, putina blandete, te rog!

Singurele mele cuvinte pe acest forum, adresate tie Ioan Cezar au fost acestea:

Ei bine Ioan Cezar, pe cei debusolati si rataciti, care considera ca a crede in Dumnezeu le da viata peste cap, ii va speria si mai tare cuvintele: e foarte greu si nu va intelege de ce Sfintii nostri parinti se considera ultimii dintre pacatosi.

``Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Da, sefu', sa traiti!

Te simti debusolat?

Cuvintele mele erau adresate lui Opet care spunea ca pentru ei a crede in Dumnezeu le da peste cap toata viata. Este evident ca foarte multi oameni se simt debusolati.``


Nu vad cu ce am dat cu pumnul in masa, cu ce am fost caustica.
Eu m-am adresat celor care nu cred in Dumnezeu, carora incercam sa le explic cum stiu eu mai bine ca totusi credinta ortodoxa este completa si ca Dumnezeu e mare si bun.
Interventia ta aici, atacandu-ma, nu imi spune altceva decat ca si tu esti poate aproape de acest prag daca te-ai simtit lezat.
In acest caz Dumnezeu sa iti dea minte multa.

Daca as stii ca nu ti-ar mari egoul propriu si propria mandrie cu drag mi-as cere iertare. Dar pentru ca eu iti doresc din tot sufletul tot binele din lume nu o fac tocmai pentru ca sa nu cazi in pacatul mandriei de sine.

Curata, dobrin7m...
Atat cat e si sa fie curata, doar curata, cat mai curata.

Of of Ioan Cezar, eu incep acum cu iarta-ma, ca iarasi te corectez.

Dumnezeu nu poate da decat minte curata. Si limpede si clara. Pentru ca este Desavarsit
Am crezut ca stii. de aceea am zis: sa iti dea minte multa.
Crede-ma , iti vreau tot binele din lume iar urarea a fost din toata inima mea pacatoasa.
Doamne ajuta!

A doua oara iarta-ma ca iti spun asa: fii foarte atent la ganduri. Analizeaza-le, vezi de unde vin, si respingele pe cele fata de care ai o urma de indoiala ca ar fi rele.
Gandurile bune sunt cele care sunt clare, curate, fara indoieli si fara nici un pic de rautate.

Asa e...ai fani...care te cunosc de ceva vreme Opeth :) Fani vechi chiar :)