Frumusetea fizica si frumusetea interioara
 

Multi dintre noi judecam oamenii dupa aparenta asa cum se intampla si in filmul Shallow Hal. Ce parere aveti de atractia fizica dintre un barbat si o femeie si despre frumusetea exterioara?
Cum facem sa scapam de aceasta superficialitate?

Ce consideri superficialitate? Atractia fizica sau frumusetea exterioara? Ca sa stim ce discutam..

Trupul nostru este dar al lui Dumnezeu. Iar frumuseţea trupului este un talant pe care îl oferă El.
La fel, Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să fie atras de femeie, iar femeia să fie atrasă de bărbat, cu scopul sfintei uniuni trupeşti dintre ei, în primul rând pentru ca oamenii să se înmulţească şi să umple Pământul, dar şi ca să îşi afle împlinirea unul în altul şi amândoi împreună cu Cristos, prin Cristos şi în Cristos.
Din nefericire, omul, dotat cu voinţă proprie, singura creatură capabilă să reziste intenţiei lui Dumnezeu, deturnează prea adesea aceste daruri de la scopul lor. Aşa cum face şi cu facultăţile sufletului, cu raţiunea lui, cu voinţa lui, cu libertatea lui, tot aşa face şi cu facultăţile trupului.
Cunoscând bine aceste lucruri, sfinţii au privit frumuseţea trupului şi ca pe un pericol pentru suflet: o ispită. Cu multe rugăciuni, Sfântul Cristofor a cerut lui Dumnezeu să ia de la el frumuseţea neobişnuită cu care era înzestrat. Este sfântul zugrăvit adesea cu cap de oaie. Deci, dacă sfinţi atât de înaintaţi pe drumul desăvârşirii dovedesc prudenţă în a fugi de păcat şi a nu se expune ispitei, ar fi bine să luăm aminte. Nu este neapărat necesar să facem ca Sf Cristofor şi să cerem Domnului să ne urâţească, dar ar fi bine să ne rugăm ca eventuala noastră frumuseţe să fie nu spre pieirea noastră, ci spre mai marea glorie a Lui.

Unii crestini spun ca frumusetea nu e buna, inteligenta nici atat! Sa fie din cauza ca le lipsesc si atunci strugurii TREBUIE sa fie acri?

Nu, nu e din cauza asta, ci pur si simplu pentru ca frumusetea exterioara si inteligenta "fura ochiul", adica ies in evidenta primele si atunci omul, cel fara profunzime, se ia dupa ele. Frumusetea nu este rea, daca spunem asta e echivalent cu a spune ca Dumnezeu e rau, pentru ca El a facut totul si totul a iesit bun si frumos din mainile Sale. Nici inteligenta nu e rea, ca Dumnezeu l-a facut pe om inteligent, nu prost, numai ca inteligenta este altfel inteleasa in crestinism. Ea este inteleasa ca intelepciune si nu ca desteptaciune, asa cum din pacate se intelege si astazi. Deci, daca frumusetea n-ar "lua ochii" si inteligenta nu s-ar "urca la cap", ele ar fi firesti si bune.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Crestinii nu spun ca frumusetea nu e buna. Numai ca atunci cand se raporteaza la cele doua aspecte ale frumusetii (exterior-interior) nu vor sa se amageasca. De aceea, dau credit celei cu care pot trece in vesnicie, celei interioare.

Si noi ar trebui sa invatam ca, asemenea lui Dumnezeu, sa cautam la inima, nu la chipul omului. Este valabil si in caz personal, cautand mai ales spre cele dinlauntru, decat spre cele din afara ale noastre.

Dupa parerea mea atractia fizica nu tine cont intotdeauna de frumusetea fizica a celui care atrage.
Sunt unii oameni care daca i-ai lua pe "bucatele" nu au nimic frumos fizic. Dar "ansamblul" este surprinzator de atractiv. Sau unii sunt de-a drepul urati dar atag atentia asupra lor. Au ceva... au pe "vino-ncoace".

Apoi sunt oameni pe care nici nu-i vezi, nu-s urati nu-s frumosi insa daca ai norocul sa-i auzi, sa vorbesti cu ei te cuceresc. Acestia nu sunt obiectul atractiei fizice si sunt cei mai protejati impotriva iubitorilor de aventuri, a vanatorilor de suflete.

Frumusetea fizica este un dar nepretuit! Dar este si o povara pentru cei care nu stiu sa-l foloseasca.
Frumisetea fizica face foarte rar pereche cu modestia. Duhul mandriei cotropeste fara mila pe omul frumos fizic si asa incepe chinul: celui frumos si mandru nimic nu-i este pe masura valorii lui, este vesnic nemultumit, vrea tot ce-i mai bun, din ce in ce mai bun. Dar gaseste tot mai greu ce cauta. Culmea suferintei lui este cand constata ca nu este indeajuns de frumos, ba ca este chiar urat. Doamne fereste!
Frumusetea insotita de inteligenta nu este departe de categoria de mai sus. Multi / multe isi pierd capul cand se vad atat de frumosi si destepti... Isi zic: sunt perfect/a! Si mandria clocaie in ei.
Desi INTELIGENTA pare a fi sinonima cu INTELEPCIUNEA noi stim ca nu este chiar asa...
Asadar cel mai de dorit ansamblu este : frumusete fizica + inteligenta + intelepciune

Se spune ca ardeleanul a ajuns ultimul la impartirea calitatilor si nu mai ramasese decat frumusetea si prostia si pus sa aleaga a facut un scurt si "intelept" rationament: "...No, apoi, frumusetea este trecatoare..."

In mod firesc, natural , D.zeu a pus aceasta atractie in om , pe care noi o numim fireasca sau spontana (adica este in firea lucrurilor), intre barbat si femeie cu scopul intemeiat in una din primele sale porunci de la zidirea omului : ,, ...cresteti si va inmultiti ..."
In felul acesta barbatul si femeia se simt atrasi unul catre celalalt in primul rid pe calea simturilor . Nici un barbat , precum nici femeile, nu stau atunci cind privesc un semen de sex opus sa judece precum computerele daca exista vreun temei ,,logic"ca celalalt sa ii placa . Vai, cum ar fi aratat lumea daca era sortita sa functioneze astfel . Aceasta este atractia fireasca , ,,basic instinct" , care asa cum am spus este de origine dumnezeiasca .
Dar de aici, adica de la un lucru firesc, si pina la exagerarea firescului este cale lunga sau poate prea scurta !
Impotriva unor comportamente firesti (foame, sete , nevoi intime, imbracaminte , somn) se lupta atunci cind este cazul din considerente bine stiute si nu dupa bunul plac . De fapt , lupta dupa bunul plac (ca asa am eu chef acum, sau ca neavind ce face vreau sa mai slabesc 8 Kg., etc) nu este un comportament de om cu judecata.
Nevoile firesti ale omului, f. bine incuscrite cu simturile acestuia, cad lesne si repede la discretia ispititorului devenid atit de simplu cai de manevra catre ceea ce voieste el . Pt. aceasta omul duce lupta neintrerupta cu exgerarea instinctelor si a nevoilor firesti . Cu cit tinde, cu cit tinteste , un loc mai linga D.zeu in eternitate cu atit si lupta este ami aspra, mai apriga.
Mai trebuie adaugat ca in momentul in care te preocupa dumnezeirea si viata viitoare atunci deja se spune ca te intereseaza sau chiar te indeletnicesti cu cele duhovnicesti . Ori viata duhovniceasca nu exista sa ti-o conduci singur : asa vreau eu acum si nu am treaba de alte pareri ! Aceea , dupa cum bine stim, nu se conduce dupa ureche , adica dupa cum ni se pare ca ,,ne arata noua Duhul", cum ne sfatuieste pe noi Duhul , dupa cit de sensibili ni se pare ca suntem noi la duh , ca atunci cu duh cu tot ajungem in alta parte decit unde dorim . Daca gindim in mod constant asa vom afla la un moment dat ca duhul calauzitor nu mai este de mult Duhul Sfint ci alt duh . Duhul sfint cel adevarat ne invata sa avem mai intii de toate calauza imbunatatita, duhovnic incercat in lupta pt. mintuire si abia de la acesta se incepe trairea in duh si adevar.
Exista autori , sfinti celebri desigur , care au scris serios de profund si frumos , despre lupta cu simturile si nevoile atunci cind ele sunt incinse de ispititor , adica intotdeauna . Cel mai cunoscut dintre ei , desi nici pe departe sa fie singurul , a fost Sf. Isaac sirul in celebra ,,Paza celor cinci simturi".
Lupta duhovniceasca pe care o duce omul cit traieste este pt. revenirea sa ,cit mai bine, la simturile si in starea terbuintelor si a instinctelor firesti , naturale , nepervertite de la zidirea sa . Lupta impotriva atractiei intime viciata dintre barbat si femeie , atractie pervertita luciferic ca traire, ca rasunet afectiv in om , exagerata ca intensitate , viciata temporal , adica de a fi omniprezenta, si care tinde sa puna stapinire pe gindire constituindu-se ca norma de viata in interactiunea barbat-femeie ( de aceea in mod vulgar femeile simple -sa le zicem- spun ca ,,barbatii gindesc in mod curent prin sau cu altceva decit creierul" !)... este una din marile lupte pe care trebuie sa le duca omul in viata sa din aceasta lume .
Si ca o ultima remarca : ne invata parintii pustiei egiptene ca pe acest diavol al desfrinarii nu a reusit nimeni sa-l invinga luptidu-se cu el , ci dor fugind de el !

Asadar , intre zidirea lui D.zeu (omul bine intruchipat) si paza simturilor la nivel de curatenie se gaseste lupta duhovniceasca !

"Doi iubiti merg pe strada tinandu-se de mana. Pe langa ei trece o fata foarte frumoasa. baiatul intoarce capul si o admira. Iubita lui ii da un ghiont, iar el zice: Ce e draga, ce e frumos si lui Dumnezeu ii place."

Nu cred că trebuie să scăpăm....dacă era așa, în loc de față, ne făcea Dumnezeu cu avatare din acelea cum are facebookul când nu uploadezi poze :D

lăsând gluma la o parte și eu îmi pusesem la un moment dat problema dacă dorința de a fi lângă un partener care să te atragă fizic (nu mă refer aci la modul pătimaș de a fi atras) nu e cumva superficială...dar după ce am citit din părintele Stăniloaie care vorbea de rolul atracției fizice în adâncirea comuniunii dintre soți, sau din Ioan Gură de Aur care vorbea despre felul cum frumusețea tinerelor îi poate împiedica pe viitorii soți să facă fapte nedemne de un creștin(și nu se referea numai la adulter), m-am lămurit că nu e cazul să mai îmi pun problema în continuare....

oricum merită subliniat ce spunea Vintage mai devreme...deși frumusețea e absoultă percepțiile noastre sunt relative...mie mi s-a întâmplat în trecut să mi se spună despre fete pe care le consideram frumoase că ”sunt urâte cu spume” :eek:.....dar vba aia ”e frumos ce-ți place ție” :1:

Daca frumusetea exterioara este o reflectie a frumusetii interioare, nu cred ca este rea.
Cand insa frumusetea exterioara ascunde o uratenie interioara, atunci ea este cu siguranta cursa si prilej de mari pacate.

Fiti luminosi la chip, zic Parintii.
Si, ma gandesc eu, care om luminos nu este frumos ?!
Insa lumina chipului la care indeamna aceia este una izvorata din interior.

~~„Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul (faţa) lui.” (înţelepciunea lui Isus Sirah 11, 2) Pe Dumnezeu să-L admiri şi să-L lauzi ca pe Cel mai eminent meşteşugar, iar pe acela deloc, căci frumuseţea ce o are, nu este proprietatea lui.~~ Sf.Ioan Gura de Aur

Deci pentru frumusetea exterioara nu avem nici un merit, ea vine ca un dar de la Dumnezeu. Numai EL stie de ce unora l-a daruit si altor nu. Atunci cand cineva se indoieste, minimalizeaza sau dispretuieste frumusetea exterioara a oamenilor,inseamna ca sfideaza si nu accepta lucrarea lui Dumnezeu.

Tot sfantul Ioan Gura de Aur spune, ca femeia frumoasa sa aibe grija sa nu devina desfranata iar cea urata, sa nu devina rea.

Deci iata ca si cele frumoase si cele urate, trebuie sa tina calea dreapta, pentru a ramane frumoase in interior.( pentru ca abia aceste atribute interioare le apartin ambelor categorii, dupa alegerile si credinta fiecaruia)

A fi frumos in interior este accesibil oricui, trebuie doar sa vrei si sa lupti cu diverse ispite pentru asta!!

Concluzia mea este ca daca nu putem fi toti frumosi pe exterior, macar sa incercam sa fim frumosi in interior,pentru ca asta depinde de noi!

despre frumusetea trupului..
 

Spunea Brancusi ca trupul omenesc este frumos in masura in care oglindeste un suflet frumos!Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui adica frumosi, blanzi, milostivi iertatori iar noua nu ne ramane decat sa sporim aceste daruri.Ceea ce e cu adevarat bun si frumos in noi nu-i altceva decat expresia spiritului divin ce sraluceste in ochii fiecaruia!

Frumusetea fizica este relativa, frumusetea interioara este...doar interioara
 

. Fiecare epoca a avut standardele ei de frumusete pe care le-a impus omului. Ca sa sa te incadrezi in standarde, in ziua de azi nu mai este suficienta nebunia machiajului, adica pictura. Se apeleaza la modelarea corporala chirurgicala adica la sculptura. Cred ca pe multi ne-a atins direct sau indirect aceasta molima. Si asta rezulta din vesnica nemultumire a omului cu deciziile lui Dumnezeu in ceea ce priveste fizicul nostru. Mereu incercam sa corectam ceea ce face sau afacut El. Si ca sa nu se creada ca avem ceva cu Dumnezeu, dam vina pe mostenirile genetice primite de la parintii nostri( un nas prea mare, gene prea scurte, sani prea mici, buze prea subtiri, etc). in conditiile astea frumusetea interioara de care vorbim noi ntre noi si pe care o elogiem ramane doar consolarea celor care nu au destui bani sa aduca retusuri trupului dat noua de Dumnezeu...
Totusi mai avem o sansa, noi cei care le lasam frumusetea inerioara celor urati sau prea saraci : batranetea. Da, este momentul cand devenim mai "intelept", cand ii citam pe Sfintii Parinti care au scris despre frumusete. Incepem sa ne faurim o frumusete interioara pe care s-o expunem si s-o promovam. Si daca am avut candva o astfel de frumusete si nu este prea prafuita ori prea ciupita de molii o mai putem arata si altora. Si daca nu, atunci, doar vorbim despre ea si ne etalam vechea frumusete fizica invechita numind-o VINTAGE. Si suntem din noi in tred.

Frumusetea e daruita de Dumnezeu. Iar crestinul stie sa se bucure de daruri. Intrucat sufletul e mai pretios decat trupul, vom spune ca frumusetea fizica e importanta pentru noi, dar mai valoroasa e frumusetea spirituala. Aceasta din urma nu se dobandeste fara efort personal, fara asceza.

Frumusetea este strigatul Lui Dumnezeu catre noi
 

Frumusetea interioara vs frumusetea exterioara, poate fi inteleasa sub forma
frumusetea formelor – frumusetea faptelor.

Forme: vizuale, auditive, olfactive, tactile, gustative.
Fapte: mentale, verbale, corporale.

Frumusetea este sensul adanc al ratiunii.

Frumusetea este strigatul Lui Dumnezeu catre noi.

Cum poate sufletul sa se aprinda cu lumina mare,
daca nu este imbaiat deopotriva atat in frumusetea formelor, cat si in cea a faptelor?

Nu este putin lucru perceperea unei forme frumoase.

Sa fim atenti la frumos.
cu gandul la Dumnezeu.

Frumusetea ne duce pe carari gresite,
Indiferent ca este exterioara sau interioara,
Cand nu avem intelepciune.

Formele si faptele sunt simbiotice.

Formele ajuta faptele,
Si faptele ajuta formele.

Frumusetea depinde de privitor.

Cand toate formele devin frumoase,
Nevoitorul pogoara raiul pe pamant,
Si se spune ca realizeaza ‘paradisul exterior’.

Cand nevoitorul patrunde Adevarul Ultim,
Se spune ca realizeaza ‘paradisul interior’.

FRUMUSETEA SI SCOPUL CASATORIEI: Frumusete Interioara si exterioara!
 

Vei scapa de aceasta SUPERFICIALITATE in momentul in care RECUNOSTI pe Dumnezeu ca BAZA a vietii tale, ca ELEMENT de viata si ca SCOP in viata ta!
La BAZA tuturor lucrurilor sta HRISTOS! "EU sunt Calea, Adevarul si Viata" sau "EU sunt IUBIRE" sunt numai doua citate din care trebuie sa intelegem ca FARA EL NU PUTEM FACE NIMIC!
Familia este un Microcosmos, ne spune Sf.Ioan Gura de Aur, sau o Mica Biserica pe pamant, sau este Treimea de pe pamant! Taina Casatoriei de aceea este numita TAINA pentru ca cei doi soti sunt datori sa DESCOPERE TAINA: nastere de prunci BUNI!!!
La baza nasterii de prunci sta IUBIREA celor doi! Ori, IUBIREA ESTE HRISTOS! Daca Hristos lipseste dintre cei doi, atunci nu este iubire! Este numai pofta trupeasca si atractie fizica!
Nu le anulez eu din Taina Casaoriei, ca si acestea sunt importante! Dar OAMENII azi, se leapada de Hristos! Uita sa iubeasca, sa se iubeasca avnd in centrul vietii lor pe Hristos!
De ce este un microcosmos? pentru ca are la baza PROCREEREA! Se nasc prunci! din IUBIRE! De ce este o Biserica? pentru ca centrul vietii pe pamant este Hristos, ca si in Sf.Liturghie! Este jertfa in familie din iubire! Fiecare se jertfeste unul pentru altul! de ce este o Treime? pentru este SOT SOTIE SI COPII! Iubirea sotului catre sotie si se desavarseste in copii! Nu este eu catre tine si tu catre mine! NU! In momentul aparitiei copiilor, iubirea prinde contur, ca un cerc fara inceput si fara sfarsit!

Atunci cand IUBESTI, il ai pe Hristos in tine si tu in El! Daca il AI pe Hristos esti in ADEVAR si nu in minciuna! Esti in minciuna atunci ca NU iubesti, atunci cand din iubire faci scop, atunci cand NU esti sincer cu tine! Te-ai unit in fata lui Hristos, El v-a unit pe voi, inseamna ca NUMAI EL poate sa va desparta! Taina aceasta MARE este, dar in Hristos si Biserica! Peste cei doi se POGOARA Duhul Sfant! Este O TAINA pe care noi nu o vedem cu ochii trupesti decat daca suntem atenti la Slujba, si atunci doar cat putem intelege! Ca noi care nu mergem des la Biserica, nu intelegem GRAIUL LITURGIC! Nu suntem obisnuiti cu el Si ne ete greu... nu cunoastem nici evenimentele amintite in rugaciunile de la CUnunie! SI atunci, cum sa fim CONSTIENTI de TAINA CASATORIEI???

Hristos este CALEA!!! Numai prin El ajungem la scopul FAMILIEI: MANTUIREA IMPREUNA a tuturor membrilor familiei! Atunci cand apar pacatele si minciuna in familie, ai iesit de pe calea care duce la Hristos! Nu mai gandesti ca Hristos! Nu te mai asemeni Lui! Viata ne-a dat-o Dumnezeu sa IL IUBIM si sa ne IUBEASCA! Este o iubirea VESNICA! Pt ca noi suntem FACEREA MAINILOR LUI, nu evoluati din maimute! Caci atunci, Dumnezeu nu mai lasa o zi SPECIALA (a 6a) pentru ca "SA FACEM PE OM, DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA NOASTRA" si pentru ca omul sa devina la randul lui dumnezeu, dar nu in fiinta, in esenta, ci DUPA HAR! De aici a cazut Adam, din Harul dumnezeiesc! De aceea a venit Hristos, sa ne ridice din nou la acea stare! Si este langa noi mereu... prin Sf.Taine. prin Sf.LITURGHIE cu Sf.EUHARISTIE, in RUGACIUNE!

Numai asa se tine o familie unita! NUMAI IN HRISTOS, prin IUBIRE SINCERA SI CURATA, prin PRETUIREA PARTENERULUI si INCREDEREA IN EL, in COMUNUNIUNE, IN IMPREUNA-LUCRARE pe drumul vietii care are la capat MANTUIREA SI BUCURIA VESNICA! AMIN!

Dar numai o opinie este cea buna nu-i asa?...celelalte sunt minciuni...

Chiar daca opiniile unui om sunt bune si gandeste frumos si nu face rele in realitate,acestea pot fi opinii in contradictie cu religia deci nu sunt bune.Asa e pe forumul acesta :)

Conteaza esenta, miezul, principiul - ce face acel om sa aiba ganduri bune si frumoase? De unde izvorasc ele? Daca miezul nu e bun, nici produsul nu e bun, chiar daca e frumos ambalat.

Un principiu adevarat, insa cu exceptiile de rigoare.
Slava lui Dumnezeu ca acest principiu nu este perfect valabil si in cazul omului.

In oameni, "miezul", indiferent de caderile ce pot aparea, ramane fiintial bun.
"Miezul" omului este "suflarea de viata" data de Dumnezeu primului om, care nu poate fi decat buna.
Cand interiorul se strica, in urma lucrarii duhurilor rele, ceva bun tot ramane, indiferent de nivelul l'a care a ajuns caderea.

Este insa nevoie de dragoste statornica si de har, spre a putea sparge crusta cea rea care astupa miezul cel bun.
Ma bucura nespus marile intoarceri, intalnite atat in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, cat si in vietile noastre de rand.

Aflam despre fiul cel risipitor ca "si'a venit in fire", adica si'a dat seama de "miezul" lui autentic.
Venirea in fire echivaleaza cu coborarea in adancul cel mai din'launtru al omului, care nu poate fi pervertit de rau.
Firea (buna fiintial) nu poate fi pierduta complet in nici un mod cu putinta.

eu cred ca exista o legatura intre frumusetea interioara si cea exterioara sau cel putin asa se zice, in sensul ca exteriorul reflecta interiorul. Eu sunt genul de om care nu apreciaza frumusetea exterioara ci cea interioara.

Foarte frumos ! Iata de ce trebuie sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, inclusiv pe dusmanii nostri! Pentru ca in fiecare om de pe pamant, Dumnezeu a pus scanteie din Lumina Lui. Aceasta "suflare de viata", nu ne apartine noua, ci lui Dumnezeu, de aceea, trebuie sa iubim aceasta "suflare de viata" din fiecare om de pe planeta; pentru ca noi atunci cand ne iubim aproapele, il iubim de fapt pe EL!

Biserica nu-si imparte fiii in frumosi si urati. In Biserica, indiferent de aspectul fizic, suntem niste "frumosi uratiti".

Cand spun aceasta, am in gand stihira ce se canta la slujba inmormantarii: "Plang si ma tanguiesc cand ma gandesc la moarte si vad in morminte frumusetea noastra cea zidita dupa chipul lui Dumnezeu zacand: grozava, fara marire si fara chip".

Frumusetea zidita dupa chipul lui Dumnezeu, pe care am pierdut-o prin pacat, primeste "lovitura de gratie", prin irationalitatea si nefirescul mortii. O faptura sortita vesniciei, se descompune, se intoarce iarasi in pamant.

Invierea lui Hristos, ne ofera insa si nadejdea invierii noastre, pentru ca Hristos a biruit moartea: "Si iata, vine vremea, cand mortii auzind glasul Sau, vor invia."

Frumusetea fizica,daca o ai,sa te bucuri de ea dar sa nu te mandresti,sa nu te lauzi cu ea,sa nu te crezi superior fiindca nu esti.Cel mai mult conteaza frumusetea interioara,defapt numai ea conteaza.Un om e frumos daca are sufletul curat,daca este spovedit,impartasit,postit si smerit.
Frumusetea fizica este si ea un dar dar foarte foarte mic cu care cum am mai zis nu trebuie sa te lauzi,sa te mandresti sau sa te crezi superior.
Doamne ajuta!

Atractia dintre un barbat si o femeie ar trebui sa se bazeze in primul rand pe inteligenta fiecaruia si nu in ultimul rand pe frumusete INTERIOARA aceasta ar trebui sa fie baza,caci de obicei cei care au multa frumusete EXTERIOARA duc lipsa de acea frumusete rara,care este cea interioara si care ar trebui exploatata la maxim.Apoi ca mai sunt si oameni cu o frumusete exterioara si interioara asta este adevarat desigur dar mai rar se intalnesc din pacate.

Observatie
 

Nu toti oamenii sunt intelectuali sau cu preocupari contemplative, stiintifice, de specialitate...
Asa ca e nedrept sa implicam o intreaga populatie in enunt:)):)).

Ma refeream la general...desi as vrea sa fie asa sa fie toti cu preocupari contemplative :)

Am fost acra in remarca mea, recunosc.

Cine seamana se-aduna...Si exista sanse ca partenerii de discutii profunde sa ajunga si parteneri de viata.

Adevar grait-ai!!!Intradevar cei care sunt preocupati de discutii profunde au sanse de 90% sa ramana toata viata impreuna,caci sunt pe aceeiasi lungime de unda.:)

Mai ales cand discutiile sunt in contradictoriu:))..., ca altfel nu are farmec, ar fi prea static si plat firul intamplarilor;).

:))Desigur!Discutiile in contradictoriu sunt intotdeauna cele mai interesante.