Nu poti sa cunosti daca nu ai dragoste, si iarasi nu poti iubi daca nu cunosti!!!

mihaiporubin: "cine are poruncileMele si le implineste ,acela Ma iubeste..."
de aici inteleg ca pot cunoaste dragostea si pot avea dragostea ceruta de Domnul Dumnezeu...

Intrebarea ar trebui sa fie: Este Cunoasterea dragoste? Raspuns: mai nu. Tineti minte ce a predicat Tolstoi: Dragostea este un sentiment antediluvian. Pe cant stiinta nu este mai deloc asa.

Dragostea care ramane doar eros, ramane in intuneric, este efemera si dezamageste, adica mai nu este cunoastere (este mai mult pseudo-cunoastere, amagire si halucinatie! drog) dragostea care este agape si philos (adica mai ales dragostea jertfelnica, pe care se intemeiaza lumea,), devine din mestesug, indemanare, creativitate (sau potential creativ!), devine creatie, pentru ca Subiectul lucrator din noi, unicul Creator de altfel, este Dumnezeu. Adica episteme (mestesugul) devine gnosis, adica gnoza, Cunoastere traire in si cu Dumnezeu, prin intermediul energiilor harice ale Duhului Sfant, unicele creatoare, si care tin lumea in lumina, inca existentei, si o transfigureaza, in fiecare, dupa trairea, curatenia potentialul fiecaruia.
Deci daca Unicul subiect cu adevarat creator, este si ramane Dumnezeu, si vointa si harul Lui ramane lucrator activ sinergic, in noi si cu noi, in masura in care reusim
sa-l captam, sa-l primim, atunci acesta este izvorul stiintei. "Iar in ziua cea de pe urma, ziua cea mare a praznicului, Iisus a stat in mijloc si a strigat: Cel ce inseteaza sa vina la mine si sa bea, caci rauri de apa vie, vor izvora, din pantecele celui care crede in mine", se spune in capitolul al saptelea al Evangeliei iubirii, Evangheliei dupa Ioan! Iata de unde vine singura si adevarata cunoastere, stiinta si iubire (agape!).
Restul............................................ .............................
P.S. Si mai vedeti si I Corinteni Pavel, cap 13, dragostea si bunurile ei, este un topic, doua mai sus!

Aici intelegi si ca dragostea adevarata in Dumnezeu si care este a Lui Dumnezeu, nu te lasa in intuneric, in necunoastere, inclusiv in masura implinirii poruncilor celor doua, dar mai ales a celei dintai, "iubeste pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta din tot cugetul tau, din toate puterile tale", prea-slaveste-L, in toate faptele tale, si toate celelalte se vor adauga, pentru ca acesta este adevaratul chip al Lui Dumnezeu, si adevarata cunoastere!

Masura iubirii Lui Dumnezeu este sa-L iubim fara masura! :)

Si cum ramane cu "ferice de cei saraci cu duhul"? "Crede si nu cerceta"? Nu stiu, dar impresia mea este ca sintagma "credincios inteligent" ar trebui sa fie un oximoron, nu?

Pai daca tii cont ca "ferice de cei saraci cu duhul", se refera in general cam la genii si la sfinti..............

Iata ca cel viclean si-a bagat coada si aici :-)
Si de asta ii si spune viclean, adica inteligent, siret, chiar subtil.
Incalc putin o invatatura care mi-a placut, de a nu vorbi, a nu privi si a nu asculta diavolul, uneori de intampla fara sa vrei.
Teoria asta cu nivelul de inteliganta a oamenilor religiosi au folosit-o si regimurile comuniste, dar se vede, fara un succes de durata.
Pentru cei care ajung sa citeasca pe aici, as indemna cu tarie sa cerceteze mai intai Scriptura si pe Sfintii Parinti, dar neaparat si istoria Bisericii, de unde vor vedea cat de putina cultura (si interes pentru subiect) releva citate ca cele de mai sus ("ferice de cei saraci cu duhul" "Crede si nu cerceta")

Cateva intorsaturi hazlii de fraza si ceva termeni mai sofisticati il face intr-adevar un personaj interesant (pentru asta vedeti citatul din Nietzche :-)

de cind e tolstoi predicator?

si daca a spus tolstoi ceva, trebuie crezut pe cuvint? si, mai ales, actionat in consecinta? de ce nu ar fi stiinta anterioara potopului? crezi ca cei care au trait in vechime nu aveau notiuni de stiinta (nu ma refer la stiinta moderna - stiinta inseamna cunoastere pur si simplu, fie ca e vorba de microtehnologie, agricultura, religie sau gramatica).

asa este, fraza "crede si nu cerceta" nu se regaseste nicaieri in biblie. e o prejudecata perpetuata din perioada evului mediu. pe atunci a fost impusa, deoarece biserica nu accepta lucrurile care contraziceau dogma (pamintul era plat, indiferent de ce credeau oamenii de stiinta ai vremii, iar contrazicerea acestui fapt era pedepsita cu arderea pe rug).

In fata dragostei omul se deschide,se imblanzeste, adica devine "al tau", apoi incepe sa devina bun si sa ierte.

Daca ar fi doar iubire, am cadea in pietism; daca ar fi doar cunostere, am ajunge la un rationalism pur. Iata, de ce este nevoie ca cele doua sa fie impreuna.

Eu cred ca e vorba de o exprimare artistica.

Concret, nu trebuie sa asteptam sa avem dragoste ca sa iubim. Domnul a zis ca "Acela este care ma iubeste, care împlineste poruncile Mele".

Deci trebuie sa ducem viata ascetica, sa renuntam la toate pentru Domnul si facând asa ne va ajuta El sa-L cunoastem, iar din cunoastere va veni iubirea.

Stimate Traditie,ai etalat aproape in orice postare termenul de "ascet",termeni la care indemni viata fiecaruia dintre crestini......Tu macar stii intelesul adevarat al acestui cuvant?,el este asociat cu viata desavarsita traita in pustie de catre adevarati oameni care se dedica in totalitate lui Dumnezeu(de regula,monahi si schimonahi).Nu cred ca indemnul la asceza in societatea aceasta poate sa fie viabil,crestinismul poate sa devina intens practicant in cele duhovnicesti,in societatea noastra,dar nu cred ca poate sa se incadreze la stadiul de asceza........cu atat mai putin cochetand cu calculatorul.Banuiesc,ca tu doar propovaduiesti!!!!!!!!!.......

ce diferenta ca de la cer la pamint

ascetism ----- crearea societatii fara durere (somn si mincare)

E o intrebare buna. Principala caracteristica a lui Dumnezeu e dragostea. El a facut toate fiintele(oameni, ingeri, animale etc.) pentru a le oferi fericire in sistemul creat de El. Diavolul e cel care a contestat bunatatea lui Dumnezeu spunand ca El este un tiran care nu vrea sa le lase pe celelalte creaturi sa fie lafel de glorioase ca El si ca intreg sistemul creat de Dumnezeu, bazat pe supunere in fata Creatorului este unul rau. Dumnezeu, in infinita Sa intelepciune nu L-a distrus pe Diavol, pentru ca asta le dadea de banuit celorlalte creaturi ca El ascunde adevarul. In schimb l-a lasat pe Diavol sa isi prezinte pledoaria in fata intregii creatii, urmand la Judecata de apoi sa arate creaturilor Sale ca singura cale spre fericire este supunerea in fata Creatorului.Deci avem de ales sa credem doua lucruri: Dumnezeu e dragoste si sistemul sau este unul bun, sau Dumnezeu e rau si El nu ne vrea binele.