Osanda
 

Prea multa osânda am vazut in ultimele doua zile pe forum, din toate directiile, si m-am intristat peste masura. As dori spre folosul tuturor, sa va impartasesc aceste invataturi:

Ca să poţi osândi, trebuie să-ţi lipsească dragostea din inimă.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune că : "cei ce zavistuiesc râd cu mulţumire de învăţătura, faptele şi meritele aproapelui" .

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată : "precum muştele se aşează pe rănile străine, aşa şi cei ce osândesc apasă pe păcatele străine" .

Avva Dorotei arată : "Ce altă lucrare are diavolul decât să ne îndemne la răutate ? Câtă viclenie ! Cel rău ne împinge să greşim împotriva unei porunci a lui Dumnezeu şi, dacă totuşi nu o călcăm pe aceasta, măcar să osândim pe cei ce greşesc, astfel încât, dacă nu reuşeşte să ne prindă în cursa păcatului, să ne prindă în cursa care pare că este împotriva păcatului".

Osândirea este unul dintre păcatele cele mai potrivnice lui Dumnezeu, pentru că e răpirea drepturilor Lui.
Sfântul Atanasie Sinaitul ne arată: "cine osândeşte înaintea Judecăţii de Apoi a lui Hristos, acesta este Antihrist, pentru că îşi însuşeşte dreptul lui Hristos" .

Iar Sfântul Tihon de Zadonsk ne îndeamnă pe toţi să fim buni: "fără harul lui Dumnezeu nu putem să săvârşim nimic în afară de răutate" .

Sfântul Ioan Scărarul ne îndrumă: "osândirea este o boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sângele iubirii … Ea este făţărnicia iubirii, pricinuitarea întinăciunii şi a poverii inimii" .

Pentru că omul nu stă într-un singur loc, dacă nu reuşeşte în bine, el înainteaza în rău. Prin osândire, nimeni nu a îndreptat vreodată pe cineva. Dimpotrivă, cu ea mulţi s-au rănit crud şi s-au înrăit.

Să luăm exemplu de la Cuviosul Isaia, ce a văzut pe un frate păcătuind :
"Dacă Dumnezeu, Care l-a creat, vede aceasta şi-l rabdă, cine sunt eu ca să-l osândesc ?"

Păcătoşii care trec cu vederea greşelile lor, nu pot să sufere greşelile celorlalţi. Iar drepţii, ce se grăbesc să izgonească fiecare păcat ivit în propriul lor suflet, cu îndelunga răbdare suferă greşelile aproapelui.

Sfântul Ioan Scărarul ne arată: "un bun grădinar gustă numai din roadele coapte, iar pe cele acre şi necoapte le lasă; tot aşa şi sufletul bun şi întelept ia aminte numai la virtuţile altora" .

Strasnica observatie, binecuvantata interventia ta.
Da, subscriu, mai ales ca eu insumi am osindit, bag de seama, chiar aici pe forum. Vai mie!
Am incercat sa repar deja, mi-am cerut iertare, multumesc surioara!

Am observat si eu cele intamplate,insa nu am facut un thread pt asta(asa ca te felicit)...

Osanda,judecata,punerea in discutie sau in comparatie pleaca de la ideea ca TU esti mai bun,ca esti facut dintr-alt material mai de soi,mai deosebit,mai ales daca viata a fost si buna cu tine si nu ti-a dat experiente grele ca sa-ti dezvolti empatia si sa simti pt altul!
De aceea unii care locuiesc linistiti,pe dupa deal se intreaba retoric ce drame tot are unul care traieste in Tokyo,Paris sau New York??!!??

Vai noua celor care judecam aspru pe altii,de parca noi am fi curati,drepti si de alt soi...ne va ajunge prigoana si mania lui Dumnezeu si ferice de acei care rad la urma!

Ce mie nu-mi pasa ca rudele mele se duc la alte biserici??Nu ma gandesc cu tristete la ele tot timpul?Nu imi este teama ca nu se vor mantui?
Dar unde se termina dreptul la liberul arbitru si unde incepe manipularea si impunerea propriei vointe?

Adevarate cuvintele tale despre osanda aproapelui.

Acum vreau sa te intreb ceva:
Sa spunem ca iti vezi aproapele ca se apropie de o prapastie fara fund. Mai are un pic si cade in ea, insa ea nu vede nimic din toate astea ca e oarba.
Tu vezi ,si repede te duci , o tragi de maneca si ii spui: nu este asta calea cea buna, cazi in prapastie daca continui asa. Iar ea, avand incredere in simturile sale iti spune: fugi de aici draga ca eu simt cu bastonul calea mea , cunosc drumul, ce vii si ma opresti, s-au tu imi vrei raul? Calea ta e stramba, nu a mea.

Care pe care a osandit?

Cred ca noi trebuie sa osandim pacatul din toate puterile noastre iar daca vedem ca cineva pacatuieste sa ii spunem ca nu face bine, ca se abate de la calea ce dreapta. Este oare asta o osanda?

In primul rand ,NU SUNT CUVINTELE MELE.Cred ca am evidentiat destul de clar, cuvintele cui sunt.
In al doilea rand, nu ma adresam doar unei parti a forumistilor, de o anume religie, ci tuturor celor care cu stiinta sau fara stiinta, practica osanda (inclusiv mie).
In al treilea rand,nu mi se pare ca ai inteles intelepciunea cuvintele sfintilor pe care i-am citat si ce au dorit ei sa transmita.
In al patrulea rand, nu am vrut sa supar pe nimeni cu mesajul meu, doar am vrut sa fac un bine, tuturor.

Draga mea eu am inteles perfect intelepciunea cuvintelor Sfintilor nostri Parinti.
Eu nu am osandit pe nimeni niciodata de pilda, ma iau pe mine ca exemplu, ca nu discut de alte persoane.
Da, daca am vazut ca cineva greseste si i-am spus : uite aici Iisus ne invata asa, uite aici Sfintii Parinti ne invata asa, asta nu inseamna ca am osandit.
Ca pacat este, daca poti face un bine si nu il faci, de teama sa nu il judec sau sa nu il osandesc.
Dar asta se intampla cand nu avem inca suficient discernamant.
Doamne ajuta!

A nu se înţelege greşit: osînda este sinonimă cu condamnarea sau cu judecarea celuilalt. Acestea intră în categoria acţiunilor interzise nouă şi permise singurului Judecător care este Hristos Iisus.

Toate acestea nu sînt totuna cu criticarea unui om care păcătuieşte sau cu simpla înţelegere a unei fapte rele care îţi este înfăţişată înainte. Ne este dată raţiunea pentru a deosebi binele de rău şi nu este nici un păcat dacă o folosim, pe cît posibil spre îndreptarea celui care greşeşte - dacă şi el vrea să se corecteze cu ajutorul Lui Hristos. Trecerea cu vederea este păcat pentru noi, care vedem răul manifestîndu-se. Păcatul ignoranţei, al nepăsării, ne face copărtaşi la relele pe care nu încercăm să le oprim.

Deci "nu judecaţi" înseamnă "nu condamnaţi", nu vă puneţi în locul Judecătorului. Aveţi voie să mustraţi, să certaţi cu blîndeţe - în scop bun, bineînţeles.

Eu inteleg si mai simplu...indreapta-l pe aproapele tau, (esti dator s-o faci, sa nu-l lasi sa mearga pe cai ratacite!) insa cu duhul blandetii, incat acesta sa simta ca tu il iubesti indreptandu-l...nu ca tu il osandesti,ca-l judeci, ca-l condamni....
Acest lucru face diferenta....felul in care spui ceea ce spui...daca o faci cu dragoste si cu duhul blandetii ...clar e bine si necesar, dar daca celalalt simte ca-l osandesti si judeci..inseamna ca asa este. Conteaza
cum faci, cum spui, cum simti fata de cel pe care il indrepti.
Dragostea se simte pur si simplu...n-o poti explica...daca ce-l "indreptat" nu simte iubirea ta (a celui care-l indrepti!) clar nu este iubire, este osandire, judecare, altceva!

Doamne ajuta-ne ca sa vedem lumina prin ochii Tai, lumina si bucuria noastra, Slava Tie!

Ajuta-ne Doamne ca toate sa le facem asa...in spre folosul aproapelui nostru ca indreptandu-l sa nu-l ranim, ci sa simta ca-l iubim si sa se foloseasca.

Osanda, judecarea aproapelui, se refera la a nu judeca un pacatos. Nu se refera la a accepta un pacat.
De exemplu cand cineva e beat sau are alta problema, a nu judeca inseamna sa nu-l condamni pe omul acela. In niciun caz sa spui ca betia e ceva bun sau neutru.

In cazul altor religii, culte, marturisirea adevarul e chiar o virtute, nu un pacat. Cei mai cinstiti sunt martirii, care au marturisit adevarul, pe Hristos.
Martiri sunt considerati si cei ce au marturisit adevarul, dreapta credinta, in fata ereziilor.
De asemenea, avem si martiri care au marturisit ortodoxia. In Transilvania, de exemplu, exista sarbatoarea cu rosu in calendar a sfintilor marturisitori care s-au opus uniatiei si catolicismului.

Osanda, judecarea, inseamna si considerarea aproapelui limitat, fanatic, cu mai putina dragoste, etc. Sau nestiutor, fara intelegere, etc. Cam toti am judecat, important e sa ramanem ortodocsi, pentru ca orice se poate ierta, afara de pacatul impotriva adevarului, a Duhului Sfant.

Asta lasa sa o spuna altii, nu tu! Nu poti fi simultan de ambele parti, deci nu poti emite o parere justa! Nu poti stii efectul vorbelor si atitudinii tale asupra interlocutorului.Chiar daca intentia ta a fost una buna din punctul tau de vedere( poate lui Dumnezeu nu a fost bine-placuta), s-ar putea ca ea sa aibe efecte dezastruoase asupra celuilalt.Pentru ca a dezvalui greselile, lipsurile unei persoane, intr-un mod incisiv,a-ti arata superioritatea si a eticheta un om ,facandu-l sa se simta mizerabil, inseamna de asemena, osanda, si nu se poate indrepta nimeni asa.Din contra, acest mod de abordare al aproapelui, raneste, chiar inraieste! Unii osandesc cu buna stiinta, altii osandesc fara sa-si dea seama ca asta fac, din elanul de a indrepta pe altul.Desigur, fara sa fie rugati sa faca asta!
Si mai este ceva : tot Sfintii Parinti spun ca cine osandeste, nu se mantuieste! Deci sa luam aminte!

Exact. E chiar obligatoriu sa facem binele atunci cand vedem raul undeva.Dar frumos, cu blandete.Cu drag, cu iubire.Sa dam un sfat, o mana de ajutor atunci cand ni se cere.Iar in cazurile in care nu suntem solicitati,cu grija si mai mare sa incercam sa sugeram macar, care credem noi ca este binele.Fara sa impunem, fara sa judecam, fara sa condamnam!

( desigur ca fiecare dintre noi, si eu fac invers, deseori..Dar incerc din rasputeri sa ma indrept in fiecare zi..)

No comment.

Draga Ioan Cezar, parca sa zic ca ne obisnuisei cu postari de un alt nivel.
Ce-i cu tine, esti ranit in amorul propriu?? Lasa asta, fii barbat!
Sper sa-ti revii cat mai repede. Doamne ajuta !

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Subscriu celor postate de Melissa
Daruiestene Doamne intelepciune si dragoste si rabdare amin amin amin

S L A V I T sa fie D O M N U L AMIN

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
eu am inteles perfect intelepciunea cuvintelor Sfintilor nostri Parinti.
................................................
Eu nu am osandit pe nimeni niciodata
.................................................
Dar asta se intampla cand nu avem inca suficient discernamant.
.................................................. ................................
Doamne ajuta!

No comment


Daca vrem sa fim corecti atunci citeaza postarea toata:

Draga mea eu am inteles perfect intelepciunea cuvintelor Sfintilor nostri Parinti.
Eu nu am osandit pe nimeni niciodata de pilda, ma iau pe mine ca exemplu, ca nu discut de alte persoane.
Da, daca am vazut ca cineva greseste si i-am spus : uite aici Iisus ne invata asa, uite aici Sfintii Parinti ne invata asa, asta nu inseamna ca am osandit.
Ca pacat este, daca poti face un bine si nu il faci, de teama sa nu il judec sau sa nu il osandesc.
Dar asta se intampla cand nu avem inca suficient discernamant.
Doamne ajuta

Si acum cateva intrebari care ma ajuta sa ma indrept:
1. ti se pare ca nu inteleg intelepcinea Sfintilor Parinti? daca da da-mi exemplu concret unde nu am inteles si explica-mi ca sa inteleg.
2. Ti se pare ca am osandit pe cineva? daca da te rog sa imi arati exact pe cine am osandit.
3. Am afirmat ca e pacat daca poti face un bine si nu il faci, de teama sa nu il judec sau sa nu il osandesc.
Si am spus ca atunci cand nu avem suficient discernamand refuzam sa facem binele gandind ca judecam.
E vreo eroare in aceste afirmatii?
Astept raspuns spre indreptarea mea.
Doamne ajuta!

Adevarat toate numai ca vreau sa va arat cum lucreaza pacatul in om. Asta analizand pe mine bineinteles.

Omul cand pacatuieste, mai ales pacate inradacinate are in el salasluit duhul celui necurat responsabil cu pacatul respectiv.
Asadar atunci cand cineva incearca sa indrepte un om dintr-un astfel de pacat, chiar daca incearca cu blandete sa ii spuna ca nu e bine, acel duh necurat ii intuneca mintea pacatosului si el nu vede decat osanda si nedreptate. Si asta pentru ca se identifica cu pacatul.
de pilda.
Omule, nu mai bea asa mult ca te distrugi.
Iar omul iti raspunde: ce ma judeci pe mine, ia mai bine uita-te la tine. Ca eu am Dumnezeul meu care are grija de mine. Ce imi impui mie ce sa fac?

Iata cum duhul cel rau nu numai ca il face pe pacatos sa nu vada pacatul sau si sa il urasca dar il mai si acuza pe celalalt ca il judeca.
credeti-ma ca necuratul este foarte smecher si se infurie tare cand este vadit pe fata.
Doamne ajuta!

Mi-am propus sa nu mai osandesc pe nimeni, ca pe un scop in sine, dar nu am reusit. Mi-am dat seama ca totul se reduce la dragoste. Am spus apoi, trebuie sa "ma pun pe iubit". Si am inceput "sa iubesc", dar osanda nu a incetat sa ma paraseasca. Nu puteam "iubi" decat calitatile celuilalt. Paradoxal, nici pe acestea nu mai eram capabil sa le vad intocmai pentru ca erau umbrite de multimea de defecte, de pacate etc. Am constientizat apoi ca problema tine de mine.

Neputintele si caderile aproapelui reprezinta tocmai piatra de care ma impiedic atunci cand alerg spre a-l imbratisa. O imbratisare ce nu mai are niciodata loc... Mi-am spus atunci ca daca nu-l pot iubi pentru ceea ce este, trebuie sa o fac pentru ceea ce este chemat sa fie, un om indumnezeit. Asa cred ca ne iubeste si Dumnezeu, in ciuda starii cazute, pentru ceea ce a pus intru noi (chipul Sau) si pentru ceea ce putem deveni (asemanatori Lui).

Desigur, nici macar acum nu am scapat de ispita osandei si chiar de osanda, in sine. Nu sunt atat de intarit incat sa port acest razboi launtric pentru iubire in fiecare clipa. Dar, dupa ce cad, in momentele de liniste sufleteasca, imi pare rau pentru cele ce am gandit sau am spus despre semenul meu.

Nu putem sa iubim desavarsit, dar putem sa ne vedem greselile, sa ne pocaim pentru pacatele facute si sa luptam impotriva lor. Dramatic este atunci cand nu facem nici una, nici alta.

"Doamne si Stapanul vietii mele,duhul trandaviei,al grijii de multe,al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei,al gandului smerit,al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie ,slugii Tale.
Asa ,Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu.


Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor.AMIN."..

din cite stiu eu,abia de curand am terminat postul cel mare,oare am uitat cu totii cuvintele Sf.Efrem Sirul?????????........parca nu pot sa cred asa ceva....

Foarte frumos spus..Ma regasesc si eu in analiza ta..

"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta si Dumnezeu cu noi."-Sf. Ioan Gura de Aur
"Dumnezeu nu rasplateste rezultatele, ci intentia."-Sf. Ioan Gura de Aur

Multumesc, Mirela, pentru cuvintele tale binevoitoare :)
Ma gandesc acum la o metafora, imi trece prin minte o imagine:
In cartierul unde locuiesc eu, de obicei oamenii isi vad de ale lor, vietuind impreuna, cu bune si mai putin bune, din Mila lui Dumnezeu. Deodata se aduna nori negri si izbucneste o furtuna, neasteptata de nimeni, care cuprinde toate strazile, toate casele, blocurile .... Nu iarta pe nimeni.
E o furtuna care aduce printre rafale de vant nemilos tot felul de lucruri, smulse din locurile pe unde a trecut... Aduce cu ea chiar pagini de carte, sau carti intregi, cine stie pe unde gasite...
Le vantura prin aer ca pe un bici cu multe cozi si cartile devin obiecte contondente, duhul lor nu mai conteaza acum, nici slova, conteaza doar forta cu care sunt purtate de uragan...
Carti pe care, dealtfel, in vremuri de liniste oamenii le citesc, le dezbat, se folosesc de ele cu bucurie si aduc multumire lui Dumnezeu pentru folosul primit....
In ce ma priveste, trag storul, inchid bine usa si astept, facind ceva folositor intre timp, pana trece furtuna.
Apoi viata isi reia cursul firesc.

Rar am citit un text atat de bun. Iti multumesc din tot sufletul!