Milostenia catre cersatori
 

Va rog sa-mi dati un sfat sau sa-mi spuneti ce credeti despre aceste doua intamplari.
Prima: asta vara vedeam mereu la Metrou Unirii un batran cu baston alb. I-am dat de pomana si mi-a multumit. Intr-o zi, il vad pe un paznic de la metrou gonindu-l pe acest batran..
Cand m-am apropiat, am vazut ca batranul nu se sprijinea si nici nu se folosea de baston asa cum ar face un nevazator...ci il purta lejer in mana.
A doua: in preajma Craciunului, tot la Unirii, in metroul ce merge inspre Izvor, a urcat un tanar ce avea la picior o operatie care se cicatrizase. Tanarul mergea foarte greu, aplecat de spate, si a povestit oamenilor depre un accident.. Mi s-a facut mila si i-am dat de pomana.
A coborat la statia Izvor. Eu ma aflam chiar langa usa si l-am petrecut cu privirea.. Cand metroul a plecat din statie, tanarul a inceput sa mearga normal.
Nu mai inteleg nimic...

Grija cui dam banii:(...

A vazut cineva filmul "Filantropica" ?

Sa nu iti para rau, ca i-ai dat lui Dumnezeu, nu cersetorului prefacut.
Altadata insa... grija cui ii dai, ca sunt multi care chiar sunt nevoiasi, dar poate nu cersesc in vazul lumii.

Si mie mi s-au intamplat lucruri de felul asta. Sa nu uitam insa ca milostenia se face si cu o vorba, si cu o fapta buna, si cu un zambet... Uite, am vazut intr-o statie o batrana care i-a cerut unei femei sa ii cumpere o placinta de la fornetii. Femeia i-a cumparat, iar batrana a pupat-o, ca semn de multumire.

Este neplacut sa vrei sa ajuti pe cineva si sa intelegi ca ai fost inselat. Dar cred ca adevarat problema este ca altul ar fi avut mai multa nevoie de acei bani.. si nu ajung la el.


Dar nu trebuie sa fii f suparata din aceasta cauza. Dumnezeu a vazut intentia ta buna. Stii povestea cu vamesul Petru? Acesta a dat poimana haina de pe el. El era bogat, iar haina f scumpa. Cersetorul s-a gandit sa valorifice acea haina si a vandut-o. Iar vamesul Petru, vazandu-si haina in targ la vanzare a fost foarte tulburat si s-a gandit "nu a primit Dumnezeu pomana mea". Fiind foarte intristat din aceasta pricina, l-a visat pe Hristos... imbracat in haina data de pomana! Hristos i-a confirmat ca la El a ajuns haina.. deci dand altuia lui Hristos ii dai.

Acum lucrurile sunt un pic diferite in situatia ta, dar nu te nelinisti.. nu lasa astfel de intamplari sa te descurajeze.
Tot ceea ce ai (si ai putea sa dai) de la Dumnezeu este! Deci nu din ale tale dai, ci din ceea ce ai primit tu de la Dumnezeu.

Un pic de discernamant nu strica. Dar tu nu te intrista si nu te supara pe cei care te-au inselat.

Eu am dat de uneori pomana si cand eram aproape convinsa ca omul ma inseala. Ca mi-a cerut direct si mi-a fost teama ca daca intr-adevar ma insel, chiar lui Hristos nu-i dau! Si am dat. Ulterior mi s-a confirmat uneori ca am fost pacalita. Dar asta este..
In general dau oamenilor care cauta in gunoi (nu gresesti astfel, cred). Desi rar am fost repezita si de acestia,.. ca nu au cerut. Dar in general se bucura. In Romania mai dadeam batranelor care se cautau indelung de bani in magazinul alimentar (sau ca sa nu fie umilite ma ofeream sa platesc eu).


In Micul Pateric este o povestire "Sfantul Agaton si ingerul": f pe scurt, Sf. Agaton porni sa-si vanda lucrul in targ, iar pe drum un cersetor lepros i-a cerut sa-l ia cu el. Sfantul l-a carat in spate, iar in targ, pe masura ce vindea, cersetorul cerea "cumpara-mi aia, cumpara-mi ailalata" pana ce sfantul a vandut tot, dar si banii i-a cheltuit pe toti. Apoi leprosul a zis "du-ma de unde m-ai luat". Cu multa rabdare, sfantul Agaton l-a luat in spate si l-a carat in locul unde-l gasise. Cersetorul s-a transformat in inger si l-a binecuvantat. Rabdarea si blandetea sfantului fusesera puse la incercare de Dumnezeu. :).

Eu nu obişnuiesc să dau de pomană pe stradă. Uneori (rar) dau la cimitir, celor care îşi fac veacul pe acolo. Prefer să dau la biserică, pentru săraci sau alte scopuri caritabile. Aşa, ştiu sigur că banii ajung unde trebuie.

Logic si rational vorbind, Daca ai un buget restrans pentru binefacere fiind la randul tau stramtorat, pentru cei care ai dubii, dai mai putin ca sa ramana pentru acolo unde ai mai multa siguranta.

Oricum insa, cu certitudine absoluta n-ai sa stii niciodata daca respectivul merita sau nu darul.

Duhovniceste vorbind, ideea e alta, si noi suntem in fata lui Dumnezeu niste cersetori. Suntem niste cersetori meritorii sau cersetori care cand ne vedem cu darul in buzunar ne bucuram ca a iesit pasienta si de data asta si alergam darul sa-l risipim aiurea?

Si daca suntem in a doua categorie, si din pacate cei mai multi dintre noi suntem, ce ar trebui sa faca Dumnezeu data viitoare cand cersim de la El?

Si inca un cuvant, dupa care putem trage concluziile.
Scris este: "Cu ceea ce masurati, cu aceea vi se va masura".

Deci sacrificati milostenia pentru confortul personal al certitudinii destinatiei banilor :)

Cu mentiunea ca nici in cazul enuntat de dvs. nu stiti cu certitudine distributia fondurilor decat daca suntem prieten f. bun cu cei care le administreaza direct..

Filantropica - Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana

http://www.youtube.com/watch?v=0vVpsJnbq3A

Daca ai bani putini nimeni nu iti cere sa dai de pomana.
Daca ai multi bani si vrei sa dai dar ai indoieli sunt preoti care se ocupa cu filantropia,mergi si le dai la aceia si aceia impart cui are nevoie.
Oricum si daca dai la cineva care nu cere avand nevoie,Dumnezeu stie cum ai dat si tot e de folos sufletesc.
Sa dai la cineva care nu cere ii dai in ideea "doriti sa primiti" ca sunt unii care nu accepta si i-ai supara cu gestul asta.

Incearca sa gandesti cu sufletul si nu cu mintea.
Daca cei doi, tanarul sau batranul nu s-ar fi prezentat orb sau cu piciorul vatamat, le-ai fi dat bani? Sa fi spus ceva de genul: batranul: sunt singur, cu pensie mica , ma descurc greu iar tanarul: provin din familie saraca nu am educatie nu stiu sa fac nimic, sau sunt obligat de cineva sa fac asta.
Adevarul este ca daca simti ca trebuie sa dai unei persoane ceva din mila sa o faci si sa si uiti ca ai facut-o. Nu te gandi ca te-a inselat sau nu, ca a fost sau nu cinstit, ca deja ai inceput sa judeci cersetorul si ai anulat tot gestul tau de milostenie.
Da din tot sufletul tau daca ai si iti prisoseste iar daca totusi cel care a cerut a mintit, isi va primi plata sa. Doar stie Dumnezeu cum sunteti fiecare.

Nu dai lor frate, ci lui Hristos! Fiecare lucru dat spre milostenie la El ajunge.

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea undeva ca, daca cel sarac este nevoit sa se infatiseze chiar mai sarac sau mai neputincios decat este, tot din vina noastra, a bogatilor, o face.

Si tot el spunea, cred, ca banul tau sa transpire in mana ta pana ce il dai.

Asa este.
Multa intelepciune gasim la Sfintii nostri.
Doamne ajuta!

Nu el, ci Didahia, Invatatura Apostolilor, mult inainte de el (poate chiar inainte de Epistole si Evanghelii).

Dragi frati crestini din toata lumea
 

dati milostenie si in stinga si in dreapta dupa putere, sa nu stie stinga ce face dreapta,de ai mult dai mult, de ai putin dai putin, ca si acel putin este bineprimit ca si cei doi bani ai vaduvei.si de dati milostenia voastra umbla prin lume se imbogateste si se intoarce la voi pe alte cai.
ce a spus Domnul IIsus:de ati dat unuia din acesta mic[neinsemnat]mie mi-ati dat.
prin milostenie imprumutam pe Hristos Domnul,cind dai milostenia ta spui:In Numele Domnului! ce va face cel ce primeste cu milostenia aceasta nu ne mai priveste pe noi sa nu-l judecam si sa nu-l osindim noi are cine.saracia inraeste si prosteste pe om fiind pe ultima treapta sociala.

Domnul sa va binecuvinteze.Amin

Este o intersecţie aproape de clădirea unde lucrez, unde apare uneori un nene "de culoare". Trecînd într-o zi pe acolo, mă opreşte şi începe poezia. N-am prins ce spunea, deoarece a început să plîngă... I-au dat lacrimile, nu alta! Eu îl ştiam, dar am rămas profund impresionat şi i-am dat 2 lei pentru scurtul moment actoricesc de înaltă clasă, care i-ar face invidioşi pe cei mai buni actori români şi nu numai.

Lăsînd gluma la o parte, trebuie să ne obişnuim să dăm. Indiferent că oamenii ocupă zilnic acelaşi loc şi-i întîlneşti mereu şi mereu în drum spre serviciu, indiferent că va veni altul care va încasa banii produşi la sfîrşitul zilei, noi trebuie să miluim - poate din cîţiva lei le rămîne şi lor cîte 50 de bani. Zicea Arsenie Boca aproximativ aşa: de aia ne mai rabdă Dumnezeu pe noi românii, pentru că sîntem un popor milostiv.

Da, Lui Hristos Îi dăm, dar nu de la noi ci tot de la El provin bunurile respective. Uneori îmi amintesc de binecunoscuta sintagmă "ale Tale dintru ale Tale", care este adevărată fie că e vorba de noi înşine, de bani, de familie sau de orice altceva. Totul este de la Hristos prin Duhul Sfînt şi singurele lucruri pe care le punem noi sînt voinţa şi dragostea. Deci, în momentul în care facem milostenie să ne aducem aminte ai cui sîntem, ca să nu ni se pară că facem ceva măreţ...

Bravo omule,din toata inima.Fie ca Cel de Sus sa-ti rasplateasca pe masura credintei si bunatatii din sfatul tau.

Odata ca niciodata, un om, vazand iarna pe strada un cersetor inghetat de frig, s-a milostivit de el si i-a dat haina ramanand el insusi dezbracat.
Apoi a aflat ca cersetorul a vandut haina si cu banii si-a cumparat bautura si tare mult s-a mahnit.
Noaptea insa l-a visat pe Hristos, imbracat cu haina daruita si i-a spus "uite ce bine imi vine haina ta, nu te intrista, caci Mie Mi-ai dat-o"!
"flamand am fost...gol am fost si m-ati imbracat".

Cu toate astea, trebuie sa ne asiguram ca milostenia ajunge intr-adevar la cei ce sunt in nevoi, ca daca nu, noi insine intretinem viciile, dand cuiva bani cu care poate isi ia droguri, alcool sau tigari.
De preferinta, daca nu esti in metrou, mai bine ii cumperi ceva de mancare.

edit: acum am vazut ca a dat si Anna exemplu asta

intrebare
 

Din cate stiu eu, ca si crestini, avem datoria sa ii gazduim pe cei care nu au unde sta.(De exemplu -nu s-a itamplat asa ceva in realitate- m-am intalnit cu un necajit care doarme pe banca si il tin peste noapte in casa mea.)
Nimeni nu ne obliga sa procedam in felul acesta, sa oferim un pat si o masa calda celui care nu le are, insa...

Voi asa ati facut pana acum?
Sunt unii oameni ce nu cer pomana, desi sunt necajiti si supravietuiesc din Dumnezeu stie ce, ii vedem stand prin parcuri sau prin apropierea containarelor.
I-ati gazdui(t)?

PS: E un lucru pe care ma gandesc de ceva timp sa-l lansez pe forum...si nu vreau sa iau pe nimeni la rost, ci doar sa va cunosc opinia.

Doamne, ajuta!

Atentie pe cine bagi in casa , in patul din casa ta ! Apoi , aceasta este o solutie mult prea provizorie . Este cum ai lua un caine de pe strada , l-ai spala , l-ai hrani , l-ai adaposti , apoi l-ai arunca din nou in strada ! Nu asta este solutia , si nici nu-si are vreo finalizare , caci nici milostenie nu e , nici cam nimic , un simpu gest de fatada , si atat . Ajuta cantinele sociale , fundatile serioase care se ocupa cu asa ceva , care hranesc si adapostesc permanent oameni fara adapost . Sunt centrele de zi , de noapte , care primesc donatii , au nevoie de ajutor efectiv . Vezi casele de copii , asezamntele de batrani . . . . Nu de gesturi simbolice trecatoare au nevoie cei napastuiti !

Dar cum ramane cu cei care NU ajung la cantine, centre sociale s.a.?
Fiindca daca ar functiona atat de bine, nu am mai vedea atatia oameni fara adapost:(.

Si daca e iarna??
Il lasi pe omul ala sa inghete?Nu...ii spui : "Mai stai vreo 10 ore aici - nici nu-i mult!! - pana se deschide cantina.", apoi, dupa indeplinirea datoriei de "indrumator" mergi acasa si te asezi linistit in patutul calduros.

Nu vreau sa fiu rea:(...Si iertare daca am suparat.
Dar chiar asa rau este sa gazduiesti?

Si cum vine asta ca "Nici milostenie nu e, nici cam nimic"?:(

Aoleu , ne intelegem perfect ! Ce zic eu , si ce spui tu ! Gazduieste , gazduieste , gazduieste , dar nu asta-i solutia pentru un om : fara adapost , bolnav , napastuit , singur , neajutorat ,si alte asemenea ! Citeste , te rog frumos , ce am scris mai sus , si intelege !

Cred ca se referea Cristi la proverbul acela cu pestele: Daca ii dai unui om un peste, ii asiguri mancarea pentru o zi, daca il inveti sa pescuiasa, ii asiguri mancarea pentru o viata.
P.S: Nu va ganditi la sensul figurat la lui pescui!

O familie de norvegieni gazduit un om al strazii de origine romana.Povestea o puteti citi aici . Nu este o garantie ca toti de se vor comporta asa,mai ales cei care apeleaza la droguri sau alcool,astfel incat putina precutie nu strica.Gesturi de milostenie,cum puneti dvs ortodocsii,se pot face oricand si desi poate nu vor schimba mult sa stiti ca pot conta enorm.Este un paradox aparent.

Parintele Galeriu (RIP),din ce stiu,si-a daruit odata incaltamintea unui cersetor si s-a dus descult acasa.In 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Dar el era Parintele Galeriu.

Fiecare poate ajuta cu ceva,dupa puteri si din inima.Conteza sa o faci cand ai ocazia.Pentru un om al strazii azi poate ramine doar azi.Maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Este groaznic sa ingheti intre ziare,sa nu ai pe cineva care sa te gazduiasca,sa mori de foame si de boli,sa fii dispretuit si murdar.Pentru ei orice gest din partea dvs,a tuturor,conteaza enorm mai ales cand autoritatile ii abandoneza efectiv.Cine stie cum au ajuns in aceea situatie.Doamne ajuta.

Nu, nu am făcut aşa ceva. Din motive de prudenţă. Probabil şi din slăbiciune şi insuficientă credinţă.
În schimb, mi s-a făcut. Iată această întâmplare de demult, de care îmi amintesc de parcă a fost ieri, atâta am fost de uimit.
Era prin 1988. Aveam 20 de ani pe atunci şi, împreună cu un bun prieten şi coleg, am mers într-un pelerinaj la mănăstirile din Bucovina. Ideea a fost să facem un pelerinaj pe jos, cu rucsacul în spate, având de străbătut distanţe care cu maşina par o joacă, dar la pas nu sunt aşa. Cea mai lungă etapă era a doua zi, de la Putna (prima mănăstire) spre miazăzi. Seara eram frânţi, plouaţi, cu adidaşii rupţi. Ne-am dat seama că soarele va apune înainte să ajungem noi la Humor. Eram printr-un sat bucovinean al cărui nume nu mi-l amintesc. Am rugat o femeie mai vârstică să ne spună unde am putea înnopta. Şi ea ne-a găzduit. Nu propriu-zis în casă, ci în bucătăria de vară, care era complet separată de corpul casei. Ne-am culcat pe laviţă. Ne-a mai dat să gustăm ceva: nu mare lucru, slăninuţă, brânză, roşii. Dar pentru noi era mare lucru, fiindcă nu cărasem cu noi cortul, ci numai saci de dormit aveam. Şi nu scria "pelerini" pe fruntea noastră, am fi putut fi, la fel de bine, doi derbedei de 20 de ani, în goană după nemuncă, gagici şi pileală. Dimineaţa, am vrut să dăm femeii nişte bani, dar nu a vrut. A întrebat numai dacă nu avem nişte făină sau ulei. Erau anii aceia când era foame, iar orăşenii erau priviţi ca favorizaţi, având mai mult ulei la raţie. Dar noi nu aveam ulei în rucsaci, bineînţeles. Nu s-a supărat şi ne-a urat drum bun.

Doamne, îndură-te de femeia aceea, oriunde ar fi ea acum !

Cu acea ocazie, văzând noi multe sate, am constatat că anumite gospodării mai vechi încă mai păstrau obiceiul unui "merindar". Asta vine de la "merinde" şi constă într-un gol în gard, cu două deschizături: una spre gospodărie, prin care gazda plasează merinde, iar alta spre drum, prin care eventualii drumeţi iau ceea ce gazda le oferă. Am cercetat câteva astfel de merindare, într-unul am găsit odată mere, celelalte erau goale. Un obicei din altă lume.

Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine şi l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă şi mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băţ de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chiţu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile şi se ruga ca Dumnezeu să-l ţină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoţi în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriaşii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Şi era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Şi vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoşteau pe părintele zăcând în zăpadă şi treceau pe lângă el emiţând judecăţi prezumpţioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.

Nimic nu am învăţat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniţi-l !, Răstigniţi-l" au trecut numai cinci zile, aşa de scurtă memorie avem.

Si pana la urma l-a ajutat cineva?:(

Nu mai îmi amintesc. În orice caz, a suferit o pneumonie din care şi-a revenit foarte greu. Un timp, nici nu a putut sluji, slăbise mult. A fost "reactivat" vreo două luni un preot bătrân, care ieşise la pensie de mult, şi a ţinut slujba în locul sfinţiei sale.

Foarte frumoasa povestea!:)
Multumim, draga Scotland.

Stiu bine zona.La fel de bine stiu si Scoala Generala nr.23 Sf Silvestru.Si Biserica unde tinea slujbele Parintele Galeriu.Un om ales de Dumnezeu.Am vazut multe episoade si bune si mai putin bune,in care au fost implicati preoti/pastori.Cele bune mi-au servit de exemplu.Pe celelalte le las in paza Celui de Sus,stie EL mai bine.Asa este,nu am invatat prea multe si nu ne-am schimbat prea mult.Dar vom afla toti,intr-o zi,ce meritam pentru tot ce am facut fiecare.Cel de Sus sa ne aiba-n paza Sa.

Cateodata ce din din urma(in mintea noastra)pot fi cei dintai(in fapte) nu? :) Ma bucur daca v-a placut.Cel de Sus sa va aiba-n paza Sa.

Ma socheaza propaganda facuta aici cersetoriei... si nu! Nu ma gandesc ca i-am dat lui Isus ce am dat! Lumea e plina de cersetori profesionisti si-i imbogatim pe cei din mafie. Minoritalele cu copii mici in brate incep sa te blesteme daca n-ai bani sa le dai. Daca vrei sa dai pomana mergi la biserica sa pui un banut in cutia milei ca e sigur si e primit.

HRISTOS A INVIAT! Eu locuiesc in Italia si i-mi este foarte greu ca nu prea am cui sa dau de pomana ,avem prieteni romani, dar in zona lor nu se obisnuieste,cred ca cei care pot ajuta saracii ar treui sa ii bucure chiar si cu o paine.DOAMNE AJUTA!

"Milostenia nu este numai sa dai din traista.“ Parintele Arsenie Papacioc

Nu este propaganda facuta cersetoriei...
Escroci si hoti vor exista intotdeauna care sa profite de dragostea de milostenie a unora.Nu inseamna ca nu mai exista oameni nevoiasi si ca toti se prefac.
Care pacat este mai mare,sa dai si sa fi inselat de aparente sau sa nu dai deloc?De unde sti ca ai rationat bine?Daca ai refuzat sa ajuti chiar un om care va flamanzi din cauza ta?

nu trebuie sa fi cersetor sa fi in nevoie...
 

Anul trecut m-i s-a intamplat un caz destul de bizar,in America...
Abia ce ma mutasem cu casa,in California...imi cautam de lucru aproape in fiecare zi si chiar daca nu aveam treaba prin oras,imi faceam de treaba pe afara,caci statul de una singura in casa ma inebuneste de fel...
Pt ca faceam economie la benzina,umblam cu autobuzul local care costa numai $1 calatoria;intr-o zi in timp ce asteptam autobuzul am constatat ca nu aveam deloc $1 pt calatorie,nu aveam decat cardurile...am intrat disperata prin toate magazinele,incercand sa cumpar ceva si astfel sa cer si bani cash de pe urma tranzactiei,insa nimeni de acolo nu avea POS machine(eram disperata ca era ultima cursa).Satula de intrat in atatea magazine,fara niciun rezultat,am intrat fara speranta si in ultimul-aici ,patronul intelegand ca esentialul,ca nu pot calatori fara aceasta suma,mi-a oferit $1 din borcanul lui cu bacsis.
Am simtit o mare usurare,si am multumit cerului ca am scapat si din asta...

In zilele urmatoare,i-am inapoiat omului banii cu multumirile de rigoare apoi am luat o cafea si m-am asezat la o masa cu un ziar sa vad ce joburi noi mai sunt pe piata...cand m-a trezit o voce clara,cu o intrebare foarte smerita:"aveti cumva un dolar?"
Am ridicat capul si am vazut o batrana cam bizara la masa alaturata,care nu avea aerul natural al vreunui cersetor ci era mai sfioasa,mai smerita...am lasat capul in ziar neinteresata,cand...
m-a contrariat faptul ca desi venise in dreptul fiecarei mese sa ceara acel dolar,in dreptul mesei mele nu s-a oprit desi ii era in drum...atunci iar am inceput s-o studiez.
Nimeni nu i-a dat nimic in locul acela,iar eu duceam o lupta cu ratiunea,sa-i dau ,sa nu-i dau...(aveam numai $1 care-mi era necesar calatoriei,din nou).
In mod surprinzator,in timp ce eu ma chinuiam cu rationamentele,batrana s-a oprit langa usa studiind un pliant,ceea ce eu am tradus ca o asteptare a deciderii mele...in momentul in care a iesit pe usa,eu m-am decis sa o urmez(ma plesnise amintirea situatiei in care eu fusesem ajutata cu acelasi $ in acelasi loc,doar cu putin timp in urma).
Doar ce mi-am luat cafeaua,am impaturit ziarul si am iesit dupa dansa...nu era deloc afara!!!Am cautat,am inconjurat locul,nimic!

Intamplarea m-a bulversat si mai mult cu finalul neastepatat,deoarece am ramas cu tristetea cu nu i-am dat,am venit acasa ca cineva care a pierdut un examen important...

Uneori, Dumnezeu ne trimite îngeri ajutători. Dar El poate trimite şi îngeri ca să ne încerce. Sau, ca să ne înveţe altfel decât ţinându-ne o lecţie. Apariţiile îngereşti s-ar putea să fie MULT mai frecvente decât am crede...

Asa este!Cand am observat ca batrana s-a volatilizat,m-a cuprins o tristete mare,m-am gandit la acelasi lucru:ca a fost un inger care m-a testat la examen,examen pe care nu am reusit sa-l trec...