Despre "pupatul" icoanelor, etc ...
 

Buna ziua tuturor,

Am o nedumerire, despre care nu am citit deocamdata un raspuns bine argumentat ... Ma refer la practica des intalnita la unele persoane mai in varsta, care probabil din superstitie, se inchina icoanelor din biserici si le imbratiseaza frenetic. Acelasi fenomen se intampla si cu alte artefacte,precum moaste etc ...

Ori citind Sfanta Scriptura, reiese clar ca nu numai acest lcuru nu este o cerinta ba chiar contravine poruncilor date lui Moise ... Anume, citez :
6. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei.
7. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
8. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ.
9. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc.

Desigur icoana ortodoxa nu este un idol; insa poruncile nu par a se referi doar la cazul idolatriei pagane ci sunt atat in textul ebraic original (din cate stiu) cat si in traduceri ulterioare, pronuntate la modul general !

Cand observ acest comportament fata de Sfinti; sau alte infatisari, nu pot sa nu ma intreb unde a disparut DOMNUL din aceasta practica ? Respectul cuvenit este Lui nu icoanelor; altfel credinta devine idolatria sfintilor ...

D-zeu vrea sa ne rugam Lui; asta a cerut foarte clar; nu altora.

Stie cineva de ce Biserica Ortodoxa Romana permite astfel de practici ba chiar pare sa le sustina cand sensul poruncilor si pervertirea liturgiei rezultata din superstitie sunt atat de flagrante pentru cine reflecta asupra problemei ?
Care este motivul profund al acestei practici ?

Va multumesc

Răspunsul la întrebarea dv îl aveţi aici:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=8 , para 43 şi 44:

Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,
Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei

[COLOR=red][/COLOR]

[COLOR=navy][/COLOR]


[COLOR=navy][/COLOR][COLOR=navy][/COLOR] [COLOR=navy][/COLOR]
-În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ieş. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.).
-Dumnezeu Însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli.
-Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ieş. 36, 8 si 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
- Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
- Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1).
- Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ieş.30, 1, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).
- Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
-Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 ş.a.).
-În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe când icoana, este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.


Asa cum un tata saruta fotografia fiului plecat in strainatate de 10 ani,fara ca acest fapt sa insemne ca fotografia va fi confundata cu persoana respectiva,asa si crestinii saruta imaginea Domnului,stiind,in acelasi timp,ca Dumnezeu este in Cer.




Crestinii se roagă în prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau în prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane.

Crestinii ortodocsi venerează icoanele, ceea ce înseamnă ca le respecta pentru ca sunt obiecte sfinte si pentru ca respecta pe cei pe care îi reprezintă. Nu ne închinam icoanelor asa cum nu ne închinam steagului tarii. Respectul fata de steag reprezintă aceeasi atitudine ca si fata de icoane, un fel de venerare. Asa cum nu veneram lemnul sau vopseaua, ci persoana pictata în icoana, tot asa patriotii nu venerează tesatura si culorile, ci tara reprezentata de steag.
Evreii întelegeau diferenta dintre venerare si închinare (adorare). Un evreu pios isi săruta salul de rugăciune înainte sa si-l pună si săruta Tora înainte sa o citească în sinagoga. Cu siguranta Iisus a făcut la fel, înainte sa citească Scriptura în sinagoga.

Isaia le spunea paganilor ca imaginile nu vad,nu aud,etc..Dar crestinii nu afirma ca icoanele ar avea viata,deci icoanele nu sunt idoli.


[COLOR=red]Catacombe din primul secol,cu icoane:[/COLOR]
[COLOR=navy]http://www.youtube.com/watch?v=6zR4uoTN7GA [/COLOR]
[COLOR=navy]http://www.teologiepentruazi.ro/2007...ombele-romane/ [/COLOR]
[COLOR=navy]http://starceanub.wordpress.com/2007...din-catacombe/[/COLOR]
[COLOR=navy]7. [/COLOR][COLOR=navy]ÎnT[/COLOR]
[COLOR=navy][/COLOR]

Va multumesc pentru raspunsul prompt si complet !

Doar ca precizare, sunt botezat crestin ortodox. Insa nu pot pretinde a intelege totul in materie, de aceea intrebarea de mai sus.

Din pacate nu mai este fisierul parintelui accesibil ...

Este corect ca D-zeu a poruncit construirea unor obiecte in tabernacle, chiar in mult amanunt si detaliu! Obiecte folosind litrugiei in Templu.

"Crestinii se roagă în prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau în prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane." => Da, rezumati foarte bine esenta discutiei; pe o alta nota inclusiv in casa mea se pot gasi icoane ...

Stiu si am precizat acest lucru diferenta itnre icoana ortodoxa si idol: desigur sunt de acord c ucele expuse ! Teologia noastra face cunoscut ca icoanele nu reprezinta "divinitati" i nsensul de idol.

Insa tot ma intreb si ma refer aici nu atat la obiectele de cult ci la comportamentul unora fata de ele.

Care este granita, daca vreti intre folosirea icoanei ca "unealta", si depasirea poruncilor ... Pana la urma conteaza, clar, cum aplicam zi de zi Legea lui Dumnezeu si cum intelegem sa ne schimbam din rau in bine ... Credinta are aplicatii atat de vaste si de importante in viata omenasca incat a saruta icoana de 1, 3, sau 7 ori plus minus in functie de localitate pare departe de considerentele Biblice, chiar ridicol.

Mai ales prin faptul ca nu face din om un cresti nmai bun sau nu ...

Eu vad in asta o demonstratie superficiala, neitnemeiata in fapte zi de zi ... Mai mult de atat, oare idolatria nu are un sens mai larg ? Departe de mine de a vedea pacatosi unde nu sunt; dar este cam usor sa arati respectul fata de D-zeu in prezenta icoanei ; mai putin pe strada in fata semenilor ... Eu am inteles ca Domnul a vrut sa ne invete prin reguli cum sa facem o societate mai buna, si sa nu fim ca idolatrii (adica salbatici si cu credinta doar de forma) ...

Dar am deviat de la subiect ... Cred ca intrebarea mea mai precis este cat e de corecta acea "frenezie" pe care o vedem la unii ? Am sentimentul totusi ca diferenta susmentionata nu e stiuta ... Totusi unele comportamente seamana mai mult cu cinstirea unei trupe rock de catre fani la autografe decat cu ce am fost invatat ca e bine fata de Dumnezeu

Va multumesc inca o data.

Sfantul nu te opreste la el, dimpotriva, iti da tainic posibilitatea sa te imparatasesti de iubirea dumnezeiasca ce s-a revarsat in el.

Nu te duci sa saruti o icoana cu constiinta ca acela a devenit sfant prin propriile puteri.

E ceva tainic, saruti moastele unui sfant si nu spui slava tie Dimitrie, Nectarie,etc, ci slava tie Doamne. Si asta pentru ca sfantul respectiv s-a facut vas al iubirii dumnezeiesti.

Asa ca Domnul nu lipseste din cinstirea icoanelor.

Sarutatul icoanelor este un mijloc simplu si nepretentios de a-ti arata respectul fata de divinitate; ai dreptate, uneori, din prea mult zel, se saruta icoanele si se aprind lumanari cand nu trebuie ceea ce dovedeste ca unele lucruri le facem formal, fara a le interioriza si intelege.
De ex., sunt oameni care vin pe la sfarsitul slujbei, merg in fata sa sarute icoanele si sa aprinda lumanari dar nu se rusineaza de faptul ca intrerup o predica...

Nu e nici o superstitie, ci evlavie, sarutand icoanele si moastele, Il veneram pe Hristos care este reprezentat in lume (si care este bine sa fie reprezentat, din moment ce a binevoit sa vina in lume si sa ia chip omenesc) si ii cinstim pe sfintii sai reprezentati acolo, prin care lucreaza harul Său.

Inteleg mai bine conceptia in spatele acestei traditii. Va multumesc tuturor pt interventie.

Orice poate fi folosit pentru a încălca poruncile. Chiar şi icoanele, chiar şi rugăciunile. Atunci când, de exemplu, primim un e-mail care ne spune că ne vor fi îndeplinite trei dorinţe dacă spunem nu ştiu care rugăciune de şapte ori şi o trimitem la şapte prieteni, în caz contrar pândindu-ne cine ştie ce nenorocire, graniţa este depăşită, aşa cum spuneţi şi evlavia creştină face loc magiei păgâne.
Odată, pe când Poporul lui Dumnezeu mergea prin deşert şi mulţi mureau muşcaţi de şarpe, Dumnezeu a poruncit oamenilor să facă o statuie din aramă reprezentând un şarpe. Şi oricine va privi la acel simbol cu credinţă în Dumnezeu urma să trăiască. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar, cu timpul, unii oameni au început a privi acel şarpe ca pe un zeu el însuşi şi nu ca pe o legătură cu invizibilele. De aceea, acelaşi Dumnezeu care a poruncit să se facă acea statuie spre binele oamenilor, a distrus-o tot spre binele lor.

Înţelegem de aici că:
-Dumnezeu a îngăduit icoane şi reprezentări, iar şarpele de aramă este prefigurare (în limbaj răsăritean: "antitip") al Întrupării. Cu cuvinte limpezi, însuşi Cristos ne spune: "Eu sunt şarpele de aramă".
-există mereu un pericol de a folosi înspre rău ceea ce Dumnezeu face înspre bine.

Acest lucru nu se limitează la icoane. Nici la rugăciuni, aşa cum am arătat. Poruncile însele pot fi folosite spre rău: este fariseismul celor care, zicând că respectă Ziua Domnului, ajung să Îl condamne pe însuşi Domnul că vindecă oameni în ziua aceea.
Dar Dumnezeu a instituit o zi a Sa, în care ne cere să nu facem munci servile, ca să putem mai bine să ne aducem aminte de El şi să Îi aducem cult şi, în mod secundar, pentru ca sclavii (azi: cei care muncesc în supermarket-uri, de exemplu) să poată să se bucure de o zi în care să nu tragă la jug. El ne spune să ne iubim unii pe alţii şi face din aceasta porunca poruncilor. Oamenii, însă, mereu înclinaţi spre rău, ajung să nesocotească poruncile lui Dumnezeu invocând....poruncile lui Dumnezeu.

Cea mai cunoscuta icoana din Sfantul Munte Athos, dupa Maica Domnului Portarita, este o pictura in fresca a Maicii Domnului, de pe peretele estic exterior al trapezei, in partea dreapta a intrarii, din Manastirea Dochiariu. In anul 1664, trapezarul Nil - Neilos, care trecea adesea prin fata sfintei icoane, tinand in mana o lumanare, de folos in treburile sale din trapeza, a auzit o voce spunandu-i: "Nu mai trece pe aici cu lumanarea aprinsa, care atata fum imi lasa pe icoana." Neilos nu a acordat prea multa atentie vocii, insa aceasta s-a auzit din nou, de asta data pedepsindu-l cu orbirea. Toti fratii din manastire au inceput sa aibe mare evlavie la aceasta sfanta icoana, punand sub ea un vas pentru ca trapezarul sa arda mereu putina tamaie, in cinstea Maicii Domnului.
Orbul Neilos isi petrecea tot timpul sau intr-o strana, in fata icoanei, rugandu-se acesteia spre a-l ierta si vindeca. Maica Domnului s-a aratat drept mijlocitoare a rugaciunilor calugarilor, care au dus la vindecarea orbului. Maica Domnului a spus calugarilor ca ea este cea care le inalta rugaciunile la Dumneze, de aceea si numele ei este "Gorgoepikoos", adica "grabnic ajutatoare". Coridorul spre trapeza a fost inchis si o capela a fost inaltata acolo.

http://www.crestinortodox.ro/diverse...hos-88348.html

Mantuitorul Insusi ne spune: "Ceea ce ati facut unuia dintre cei mai mici ai Mei, Mie Mi-ati facut." Daca prin atentia, milostenia, pe care o manifestam fata de semenii nostri, lui Hristos facem, oare si prin cinstirea pe care o acordam sfintilor, nu tot Mantuitorului facem?

Din pacate asa i , toti sar pe niste oseminte , si le pupa , dau cu servetele sau batiste pe ele , de parca servetelele sau batistele alea ar face vreo minune , toate babele , le vezi cum se inghesuie , la diverse moaste , si le pupa si imbratiseaza .

"din pacate"...ce anume ?
ce consideri ca e pacat? cinstirea ramasitelor trupesti ale sfintilor sau modalitatea unora de a da buluc inghiontindu-se sa ajunga primii ?

Se stie din Evanghelii ca pe orice punea Hristos mana, de orice se atingea, se impregna de har, care nu e altceva decat energia ce izvoraste din Sfanta Treime, datatoare de tamaduire si sfintire.

Chiar si hainele cu care se imbraca Dumnezeu, pe vremea cand vietuia cu Trup de om in istorie, erau impregnate de Duhul Lui cel dumnezeiesc. Materia pe care a atins-o nu a ramas „indiferenta”, „neschimbata”, ci s-a transformat in purtatoare de har.

Tii minte episodul cu femeia suferinda care s-a atins de poala hainei Lui si s-a vindecat instant? Nu-ti spune asta ca banala si nesemnificativa poala a hainei Lui, o tesatura materiala probabil saracacioasa, „n-a ramas indiferenta” la energia pe care o emana Hristos, devenind astfel „transportatoare” de har?
Evident, tesatura nu are ratiunea si libertatea de a accepta sau respinge sa primeasca harul si sa-l dea mai departe femeii, insa se supune Creatorului ei dupa alte legi.

Si tot evident, tamaduirea femeii i-a venit datorita harului ce iese din Hristos, nu tesaturii. Dar asta, de abia dupa ce atinge haina, nu inainte. Deci a avut si tesatura aia un rol. Harul o vindecase dar tesatura fusese mediul prin care a trecut de la faptura Lui catre ea.

Sa-ti mai amintesc un exemplu. De-a dreptul scandalos. Hristos a intalnit odata un orb din nastere in apropiere de Scaldatoarea Siloamului. Putea sa-l vindece numai cu cuvantul cum a facut si cu altii, dar nu. Aplica alta metoda: A scuipat pe jos, a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului,
capatandu-si astfel vederea.

Daca Dumnezeu isi transmite harul prin materia neinsufletita, irationala (materialul hainei Lui, tarana, scuipatul, apa, lemnul Crucii imbibat de sangele cel sfant ), cu atat mai mult, isi transfera harul omului -unica faptura creata atat din materie cat si din duh.

Daca Hristos a considerat ca materia prin care sa dea har tamaduitor sa fie o tesatura si chiar si tina din scuipat, mai incape indoiala ca ramasitele trupesti ale sfintilor nu ar fi un asemenea mijloc de transfer al harului?

Cred ca atunci cand sarutam icoanele lui Hristos sau ale sfintilor purtatori de Hristos, trebuie sa avem inaintea ochilor mintii intamplarea evanghelica in care femeia pacatoasa a sarutat picioarele Mantuitorului si le-a sters cu parul capului ei.

Inchinarea la sfintele icoane nu este o formalitate sau un act golit de sens ci, inainte de toate, un gest de pocainta profunda.

Eu nu am crezut asta, până nu mi s-a întâmplat, prin mila lui Dumnezeu.

M-a miscat azi cand am citit in Evenimentul zilei ce le mai trece prin cap, cum ca risti mai multe boli cand pupi icoanele ( hepatite, TBC), dar m-am linistit cand am vazut raspunsul purtatorului de cuvant al BOR.
"Infecţii cu stafilococi şi hepatite, de la Împărtăşanie

Medicul Maria Nica, şefa Laboratorului de microbiologie de la Spitalul de Boli Infecţioase "Victor Babeş" din Bucureşti spune că "bolnavii cu TBC care pupă icoanele pot lăsa particule de salivă contaminate cu bacilul Koch. Acesta este destul de rezistent şi atacă foarte uşor, în special persoanele cu imunitate foarte slabă. În general, celelalte bacterii şi microorganisme nu supravieţuiesc în afara organismului, pe sticlă, lemn sau metal, pentru că nu au cu ce să se hrănească. Au demonstrat- o numeroase studii efectuate pe bancnote".

În cazul împărtăşaniei, medicul microbiolog spune că riscurile de transmitere a bolilor sunt mici, pentru că, "din câte ştiu, linguriţele sunt din argint, care este bactericid (bacteriile nu supravieţuiesc în prezenţa ionilor de argint). În plus, alcoolul din vin omoară şi el bacteriile. Totuşi, n-aş exclude varianta transmiterii stafilococului, toxinelor, hepatitelor", mai spune specialistul.

"O persoană care începe tratamentul pentru TBC, în douătrei zile nu mai este contagioasă pentru că bacilul moare. Mai multe cazuri se transmit în mijlocele de transport în comun, unde mulţi tuşesc şi strănută fără a pune o batistă la gură", spune medicul Magda Ciobanu, pneumolog la Institutul "Marius Nasta" din Bucureşti.

(....)
""Nu se poate îmbolnăvi cineva când atinge trupul şi sângele Domnului"

Părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, este de părere că nu este posibil ca un credincios să se îmbolnăvească în Biserică.

"În ceea ce priveşte obiectele folosite la Împărtăşanie, acestea sunt folosite când o persoană gustă pâine şi vin, care reprezintă trupul şi sângele lui Dumnezeu. Nu se poate îmbolnăvi cineva când atinge trupul şi sângele Domnului, nu? Legat de icoane, acestea sunt şterse zilnic. Pe perioada epidemiilor de gripă, credincioşii s-au rugat în biserici şi nimeni nu s-a îmbolnăvit. Nu este posibil aşa ceva, să te îmbolnăveşti în Casa Domnului. Au mai fost astfel de zvonuri, ale unor persoane rău-voitoare, însă nu a fost confirmat niciodată un caz de îmbolnăvire", a comentat părintele Stoica.



http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-b...ne-945494.html


Eu nu cred ca se pot lua boli, voi ce credeti?

Exista o carte f scurta si concisa despre icoane: "Despre Sfintele Icoane" scrisa de Ioan Vladuca.
Eu am cumparat-o cu 5 lei de la Libraria Sophia.

Trateaza subiecte ca: icoana nu este idol, cinstirea icoanei nu este acelasi lucru cu adorarea lui Dumnezeu, care sunt temeiurile biblice pt cinstirea icoanelor, sfintii care au luptat pt apararea icoanelor etc...
Cred ca ti-ar oferi multe raspunsuri.


In alta ordine de idei, stii care este considerata prima icoana? (excluzand faptul ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu).
Prima icoana este Sfanta Mahrama care avea pe ea imprimat chipul lui Iisus Hristos. Domnitorul Edesei, pe nume Avgar, era bolnav de lepra si auzise de minunile Mantuitorului. I-a trimis scrisoare prin care il ruga sa vina in cetatea lui (ii oferea adapost pt ca stia ca e prigonit) si a trimis si un pictor pt a realiza o imagine a lui Iisus Hristos.
Iisus Hristos s-a spa at pe fata, a sters fata pe o mahrama, iar sfantul chip s-a intiparit pe ea. Apoi a trimis lui Avgar mahrama cu chipul lui, iar acesta s-a inchinat icoanei si s-a vindecat de lepra cu exceptia fruntii.
Vindecarea completa i-a venit mai tarziu, in urma primirii Sfantului Botez.