Liberul arbitru
 

citind pilda zilei de azi mi-am luat inima in dinti si m-am gandit sa va adresez aceasta intrebare:daca drumul vietii ne este mai dinainte stabilit unde mai este alegera noastra?este o intrebare ce ne framanta pe multi dintre noi din cate am observat.aici ma refer la cunoscutii cu care am discutat pe aceasta tema .acum va intreb si pe voi:unde este liberul arbitru?poate unii ma vor numi eretica pt asta dar eu nu pot sa nu ma/va intreb.

Avem liber arbitru si in functie de cum ne folosim de el, vom avea parte de fericire sau suferinta vesnica.

Este adevarat ca Dumnezeu stie cum vom sfarsi, dar asta inseamna ca El doar prestie, nu si predetermina.

Daca nu am avea liber arbitru, ar insemna sa avem parte de un Dumnezeu nedrept, unul care ii predestineaza pe unii catre fericire, iar pe altii catre osanda.

haideti sa reformulez putin.nu intentionez sa smintesc,dar ma gandesc asa:cand Iisus a fost trimis pe pamant se stia ca El trebuie sa fie jertfit pt pacatele noastrea,dar asta trebuia sa se faca printr-o osanda.de aici inteleg ca cineva trebuia sa-L VANDA si altcineva sa-L CONDAMNE la moarte.deci lui Iuda i-a fost harazit sa fie tradator si celor care L-au biciuit si rastignit asa le-a fost harazit de aceea Iisus pe cruce fiind se ruga pt ei.iar preotilor asa e-a fost harazit sa nu creada in El.

S-a mai discutat acest subiect legat de Iuda. Daca Dumnezeu ar fi fost legat de un Iuda, de un Pilat si altii ca ei pentru a mantui lumea, atunci pot spune ca acest Dumnezeu este lipsit de dumnezeire.

Dumnezeu putea mantui lumea si in alt chip.

Asa ca nu trebuie sa-i vedem pe cei care L-au dat mortii pe Hristos ca fiind niste persoane predestinate sa faca acest lucru.

Retine, un Dumnezeu care nu avea si alte posibilitati de a mantui lumea, nu este Dumnezeu.

hai sa iau un alt exemplu.daca Eva si Adam nu ar fi mancat din pomul Cunoasterii(indiferent ce ar reprezenta acest asa-zis pom) atunci ce ar fi fost lumea?din Biblie reiese ca Edenul era un loc creat pe Pamant,iar dupa caderea in pacat oamenii au fost alungati.cat au locuit in gradina nu se precizeaza ca ar fi avut copii numai dupa ce au fost alungati.daca n-ar fi fost pacatul ,cum s-ar mai fi umplut pamantul?sau daca n-ar fi fost moartea si toti oamenii de la inceputuri ar trai fizic nici nu am avea loc.de ce exista diavol daca noi nu am fi predestinati pacatului?de ce ii este ingaduit diavolului sa existe si i se acirda atat de mare putere?nu mai continui aceasta linie ca ma gandesc:cel mai probabil probabil intru din nou in sfera altor subiecte deja discutate.

Cunoasterea din vesnicie a finalitatii, nu incalca liberul nostru arbitru. Dumnezeu prestie prin prisma libertatii noastre.

Dumnezeu predetermina anumite aspecte ale vietii fiecaruia dintre noi, contextul in care ne nastem (timpul istoric, familia, "talantii" ) dar la nivel de gand si fapta, ne manifestam liberul arbitru fara a fi constransi de El.

O simpla opinie (protestanta)
 

Citit cele scrise de Apostolul Pavel,in Epistola catre Efeseni,ca sa va lamuriti.

Planul divin

Autorul: ,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos"
Scopul+actiune:,,In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui"
Cauza+actiune: ,,dupa ce, in dragostea Lui,ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale".
Finalitatea:,,spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui."
Care este logica la toate aceste aspecte : ,,caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.

Efectul uman

Ce inseamna asta pentru noi: ,,In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;
Care este efectul pentru noi si ce avem de facut: ,,In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos."
Cum lucreaza,drept consecinta, Credinta in noi: ,,Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui."

cred in existenta lui Dumnezeu si in ceea ce face pt noi.dar nu pot gasi acea liniste pe care multi dintre oameni o gasesc. pt mine viata pare o neliniste si un chin continuu,in consecinta moartea reprezinta finalul unui drum plin de incercari grele cand Dumnezeu considera ca ai suferit destul si iti permite sa iti odihnesti sufletul.pana la acest punct final imi pare ca nu suntem altceva decat niste cai pe un hipodrom plin de obstacole pe care cumva cumva tb sa le trecem.obstacolele si calea sunt dinainte stabilite noi nu putem schimba directia ori sensul.singura alegere imi pare doar aceea sa le sarim sau rupem caci prea obositi fiind uneori inchidem ochii si dam inainte cu capul doar doar rupem unul.pt mine asta nu reprezinta alegere libera.

Puteti gasi linistea.Cititi cele spuse de Apostolul Pavel in capitolul 13 din I Corinteni.Tot Apostolul Neamurilor va mai spune in Epistola catre Romani: ,,Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru."

Si sa fiti sigura ca asa este pentru ca tot Pavel va spune de ce: ,,Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii." Acestea este cea mai mareata predestinare din istoria lumii: in dragostea lui Dumnezeu prin Hristos Isus.Daca aveti acesta certitudine in sufletul dvs atunci veti intelege cu bucurie,speranta si putere-n Credinta ce a vrut sa spuna Apostolul Pavel.

Fie ca Cel de Sus sa va arate calea spre EL.

Diavol exista pentru ca s-a razvratit. El a fost creat inger bun dar prin razvratirea lui a cazut si a devenit diavol. Deci acestia nu au fost creati pentru a face omului rau, pentru ca Dumnezeu a creat doar ingeri buni. Acestia exista datorita caderii lor. Existenta lor este independenta de faptul ca noi nu suntem predestinati pacatului.
Noi nu suntem predestinati pacatului dar avem liberul arbitru sa alegem sa facem pacatul sau sa nu il facem. In aceasta ecuatie: diavol, om si pacat, omul este cel care alege sa faca pacat, sau nu, iar diavolul este cel care sugereaza sa se faca pacatul.

Diavolul are putere asupra noastra atata cat noi ii dam voie sa aiba. Daca suntem buni si ne inarmam cu virtuti si iubirea de Dumnezeu diavolul nu are nici o putere asupra noastra.
Dumnezeu este bun, este drept si corect. L-a creat pe inger bun si sfant dar unii prin razvratire au cazut. Dumnezeu Ii asteapta sa se faca iarasi buni.

``Am să vă spun o istorioară sfântă din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugărită, săraca, era paraclisieră, în viata de obste. Paraclisierul se duce la ora 11 (23) noaptea, că Utrenia se face la miezul noptii, si scoală pe staretă. Asa am apucat si noi. Când eram paraclisier, aveam un clopotel în mână si un ciocan. Mă duceam si băteam de trei ori în usă si ziceam: "Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din casă zicea: "Amin".
Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rânduiala si asa am apucat noi. Asa era si această călugărită. Ea, ca să nu doarmă, ce făcea? Citea la Psaltire de cu seară si până la Utrenie, si când era ora 11(23) fuga la staretă să ia blagoslovenie ca să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.
Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gândit diavolul să-i facă, ca s-o ocărască stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trăgea clopotele. Dar nu le trăgea când trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta:
- Nebună, hăi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?
Dar ea zicea:
- Iartă-mă, maică staretă, că am gresit!
Ea nu stia că-i dracul, credea că altă călugărită vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, si de cu seară si după miezul noptii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, ca să tulbure pe călugărita care citea la Psaltire.
Dar ea ce-a făcut? "Măi, am să mă duc în clopotnită! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce în mână si niste lumânări, că nu erau pe atunci becuri, ca să citească în clopotnită, să vadă care-i maica aceea, că de atâtea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, că sună clopotele înainte de vreme.
Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celălalt si se agată cu mâna de funie ca să tragă clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:
- În numele lui Iisus Hristos, stai! Să te lege puterea dumnezeirii!
- Văleu, roaba lui Dumnezeu, dă-mi drumul, că nu mai vin niciodată!
- Nu. Stai!
- Dă-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mănăstirea asta!
- Nu! Stai să vină maica staretă si maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.
- Dă-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!
- Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu si Sfânta Cruce! Stai asa, cu mâna pe funie!
Si ea săraca s-a dat jos din clopotnită si s-a dus la staretă.
- Maică staretă!
- Ce-i cu tine?
- Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!
Maica staretă a luat câteva maici din consiliu si s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, ca s-o supere. Când a ajuns si l-a văzut:
- Văleu! Maică, alungă-l de aici! Vai de noi, murim de frică! Îi urât tare!
Si, pe fugă, când a văzut că dracu-i clopotar!
- Nu! Lăsati-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.
Dar el striga:
- Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!
- Nu! Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ti ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!
- Asta n-o pot face!
Ai văzut răutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic în iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.
Si au tras clopotele să se adune maicile.
- Măi, dracul în clopotnită! Îl pune aceea să-si ceară iertare.
Când îl vedeau, tipau si fugeau care într-o parte, care în alta.
- Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.
- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
- Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.
Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice "iartă-mă". Asa si noi. Când vei vedea că cineva îti cere iertare, si tu, dacă nu zici: "Dumnezeu să te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iartă-mă". Sau dacă ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici "iartă-mă". "Nu vreau să zic "iartă-mă"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!"
- Nu zic "iartă-mă"!
Atunci a zis călugărita:
- Uite ce-i! Dacă nu zici "iartă-mă", să ne cânti o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.
- Dacă voi cânta, vă topiti ca ceara.
- Nu ne temem!
- Si ce cântare să cânt?
- Cântă Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.
Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta frumos tare. Dar stii cum cânta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, si gata. Până acolo! Miluieste-ne, nu voia să zică.
- Zi "miluieste-ne"!
- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
- Asta vrem noi! Cântă miluieste-ne, că nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar! Puterea dumnezeirii să nu-ti dea drumul, până nu zici miluieste-ne.
Cânta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.
- Zi miluieste-ne!
- Nu pot!
- Să te ardă puterea Sfintei Cruci!
- Văleu! Dati-mi drumul, că nu mai vin în veac aici! Am să spun la tot iadul ce-am pătit aici.
- Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"!
Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Si când a cântat miluieste-ne pe noi, a strălucit ca soarele si a zburat la cer. S-a făcut înger. Si atunci maicile au început a face metanii:
- Multumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis miluieste-ne pe noi!
De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"
Parintele Cleopa

In ceea ce priveste pe Adam si Eva ,acolo lucrurile sunt un pic mai complicate,si recomandarea mea este sa nu-ti bati capul acum cu aceasta problema.

In privinta suferintei,aceasta are rolul de a purifica sufletul si a-l antrena prin incercari.Avem parte de grade si feluri de suferinta ,in functie de cum ne alegem drumul.Avem libertatea de a ne alege drumul,dar de suferinta nu vom scapa.Jertfa lui Iisus pe cruce ne arata drumul fiecaruia dintre noi.

Daca viata pare o neliniste si un chin continuu inseamna ca inca nu te-ai lasat in voia Domnului. Inca te increzi in propriile forte, si iti pui toata increderea in ele. iar diavolul nu doarme. Te impiedica, te nelinisteste, te chinuie ca sa te duca la deznadejde.
Pune nadejdea doar in Dumnezeu, spune zilnic, Doamne fac voia Ta. Am incredere deplina in Tine Doamne. Fara Tine nimic nu pot sa fac. Traieste crestineste la propriu, zi de zi si atunci orice obstacol si orice greu il vei trece mai usor . Si nu uita sa dai Slava lui Dumnezeu pentru toate.
Libera alegere iti apartine. Traiesc in voia lui Dumnezeu sau traiesc in voia mea. Daca alegi sa traiesti in voia ta atunci nu indrepta ochii spre Dumnezeu deznadajduit, ca nu faci voia Lui. Iar daca alegi sa traiesti in voia Lui atunci vei dobandi linistea, si chinul va disparea.

Eu, cand am ajuns la aceasta rascruce a vietii, mi-am intors fata la Dumnezeu si am zis: Ce vei voi Doamne asa sa fie. Un loc pe acest pamant va fi si pentru mine randuit de Tine pentru mine. Nu ma mai speri de nici un greu, de nici un necaz, si cersetor de as fi, ca esti Tu si am incredere in Tine deplin.

Uite un thread intitulat "Pedeapsa", unde s-a discutat despre liberul arbitru:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=liber+arbitru

"Nu mă refer nici la liberul arbitru, deci la libertatea de-a alege. Ci la libertatea în gândire"-asta subliniaza autorul thread-ului persoanelor care i-au inteles gresit postarea.

da s-a discutat si despre liberul arbitru dar nu ca principal subiect asa cum am propus aici.sa-mi fie cu iertare,dar chiar ma intereseaza acest subiect tratat singur.e o chestie despre care de foarte multe ori se isca discutii aprinse in cercul de prieteni ce nu toti sunt ortodocsi,dar pana la urma Dumnezeu e unul singur pt toti

Libertatea in gandire? In ce sens?

Diador, liberul arbitru are doua forme de manifestare fundamentale: a alege sa fii in voia lui Dumnezeu; a alege sa hotarasti singur.
Cand alegi tu, in mod absolut liber, sa fii in voia lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu lucreaza pentru tine si prin tine. Prin aceasta alegere a ta iti gasesti linistea de care vorbesti cu atata dorinta de a o avea. Esti senina, calma, echilibrata, in orice situatie dificila gasesti si ceva bun. Acuzele celor din jur nu te mai ating. Bogatiile lumesti nu te mai atrag fiindca, prin aceasta alegere, afli ca sunt praf in vant.
Cand alegi tu, in mod absolut liber, sa fii in voia ta, atunci Dumnezeu te lasa sa lucrezi tu pentru tine si astfel afli viata de neliniste si chin continuu, pentru ca, vezi tu, noi nu cunoastem intelepciunea dumnezeiasca si ne comportam ca niste analfabeti care vrem sa scriem carti, fara a ne gandi ca pentru a scrie o carte trebuie ca mai intai sa invatam mult. Slava Domnului ca, in mare mila Sa, ne asteapta pana la sfarsitul trecerii noastre prin lume sa renuntam la ingamfarile noastre si sa ne intoarcem la picioarele Lui, pentru ca Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni ci singuri ne pedepsim alegand prost.

@ diador
 

Te rog sa asculti aceasta CONFERINTA a Ieromonahului Rafaial Noica despre "CRIZA BISERICII - daca ea exista" in care Pr.Rafail - fiul celui mai cunoscut filosof roman CONSTANTIN NOICA - expune foarte convingator si explicit de bine, crearea omului, moartea si invierea in Hristos, dar si pocanta si chiar despre Creatie, si iti vei gasi si raspunsurile la intrebarile DATE aici pe forum!
partea I - http://rafailnoica.files.wordpress.c...are-2003-i.mp3
partea II - http://rafailnoica.files.wordpress.c...re-2003-ii.mp3

iti recomand si alta conferinta frumoasa cu tema "CE ESTE OMUL?"
partea I - http://rafailnoica.files.wordpress.c...6__mica_p1.mp3
partea II - http://rafailnoica.files.wordpress.c...6__mica_p2.mp3

Raspunsurile celor de pe acest forum iti vor fi mai mult incomplete, sau fara esenta! Asadar, acest SFANT al zilelor noastre, te va lamuri pentru multe din intrebarile tale!

Ascultare cu folos!

Liberul arbitru este doar un concept filosofic (pagan, in opinia mea). De aceea doar in mod fortat poate fi adaptat invataturii ortodoxe.

Desi noi avem libertate deplina, exista totusi un mod bun si un mod rau de a folosi aceasta libertate. Noi am fost creati pt a trai in ascultare de Dumnezeu si in comuniune cu Dumnezeu. Dumnezeu este temeiul, sursa si scopul vietii noastre. Nu exista implinire in afara Lui.
Cand Adam si Eva au abuzat de libertatea lor, comuniunea cu Dumnezeu s-a rupt. Si doar prin Iisus Hristos poate fi refacuta.

In orice moment ai libertatea sa alegi. Doar ca alegerea NU este usoara, dimpotriva este f grea. Si pt ca lucrurile sa fie si mai complicate, nici macar nu alegi in cunostinta de cauza (adica NU esti constient de efectele posibile ale tuturor variantelor pe care le ai la dispozitie).
Dar cred ca si aici este o lectie: sa nu-ti iei ratiunea ca reper absolut.

Libertatea noastra de alegere exista, dar nu ai nici o garantie ca alegi bine daca nu te raportezi la Dumnezeu.
Este ca si cum ai fi intr-o jungla si trebuie sa gasesti drumul spre casa, ca altfel mori. In primul rand trebuie sa devii constient ca ai o casa si ca exista un drum catre ea! Majoritatea habar nu au e asta. Daca te apuci sa culegi flori.. pai se micsoreaza sansele de supravietuire.
Apoi drumul catre casa este o potecuta f mica acoperita de buruieni!
Cum o gasesti? Il intrebi pe Dumnezeu, te interesezi de oamenii care au reusit sa mearga pe ea (sfintii bisericii) etc..


Iar referitor la senzatia ta ca alergi, alergi (ai vazut filmul "si caii se impusca, nu-i asa?"- e tot filmul construit pe aceasta idee a vietii chinuitoare si a eliberarii prin moarte).. am auzit multi oameni cu aceasta conceptie. Este un gand destul de grav.


Trebuie sa dai grijile deoparte (cum suntem invatati la biserica)..
Dumnezeu le stie!
Daca ti-e f greu, spune-I: "Doamne, ajuta-ma, ca nu mai pot"
Oricat de extraordinar pare (extraordinar in sensul ca Dumnezeu m-a ascultat pe mine care sunt ffff pacatoasa!) eu am facut asta uneori si Dumnezeu chiar m-a ajutat. De la o zi la alta. Poate nu cum m-as fi asteptat eu, dar oricum, in mod evident mi-a zis "aici sunt".
Dar uneori grijile le luam noi in spate chiar atunci cand nu este cazul.

Cuv. Paisie Aghioritul spunea des acest lucru f important: "Simplificati-va viata"

Dumnezeu ne daruieste existenta. Si noi decidem daca existenta noastra va fi buna sau rea. Ne aflam in miscare, in continua miscare. Iar tinta este Hristos. In El aflam odihna, in El aflam implinirea existentei noastre.

In mod firesc, trebuie sa ne misca spre Fiul lui Dumnezeu. Dar, intervenind pacatul, miscarea noastra devine haotica, dezordonata. Nu miscarea in sine ne oboseste, ci miscarea dezordonata, care ne subrezeste existenta.

Omul oboseste nu cand fuge spre Hristos, ci gand fuge de Hristos.
Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 11, 28).

Exista un grad de predeterminare in viata noastra. Suntem determinati de trasaturi genetice, limba, spatiu geografic, etc. Dar in cadrul acestor predeterminari, avem libertatea sa actionam oricum dorim si sa alegem intre bine si rau. Matematic vorbind, putem lua o infinitate de decizii desi suntem limitati :)

Dar nu a fost un aşa zis pom. A fost chiar un pom.

Lumea ar fi fost aşa cum va fi după sfârşitul chipului actual (căzut) al ei, când Dumnezeu va face "cer nou şi pământ nou".

Există undeva un topic despre asta. Părerea mea personală este că s-ar fi înmulţit tot aşa cum se înmulţesc acum: prin act conjugal.

Am avea, fiindcă trupul dinainte de cădere, deşi era fizic, avea alte proprietăţi, aşa cum şi lumea avea alte proprietăţi. Trupul părinţilor noştri dinainte de Cădere era asemănător trupului glorificat cu care a înviat Isus şi asemănător trupurilor cu care vom învia noi înşine: toţi, din toate generaţiile.

Diavolul există din acelaşi motiv pentru care există oameni păcătoşi. Fiindcă şi îngerii, şi oamenii, pot alege spre bine sau spre rău: acesta este liber arbitrul.

Diavolul există fiindcă, de la început, îngerul a fost creat ca duh nemuritor. Tot aşa e şi omul. Şi îngerii răi, şi oamenii răi nu vor fi niciodată extincţi, ci vor trăi o eternitate, adică atâta cât va trăi şi Dumnezeu. Doar că, după sfârşitul chipului actual al lumii, diavoli şi păcătoşi vor trăi laolaltă şi anume în completă izolare de Dumnezeu şi de drepţii Săi.
În ceea ce priveşte puterea diavolului, ea nu trebuie subestimată, dar nici exagerată. Nimic nu poate face diavolul fără voinţa noastră.

pana unde merge predeterminarea?pt ca sa te lasi asa.. ca o frunza in vant si sa tot astepti sa faca Domnul ceva pt tine mi se pare ca se numeste - lene.Dumnezeu ne-a dat minte si sanatate fiecaruia (din nou predeterminarea) intr-o anumita masura stiuta doar de El.eu nu stiu pana unde trebuie sa fac eu ceva si de unde trebuie sa ma las in voia sortii.ca eu stiu un lucru spus de nu mai stiu ce sfant"munceste ca si cum nu ai muri niciodata ,dar roaga-te ca si cum ai muri maine".de ce unii avem sanatate si minte ,iar altii nu?de ce unii dintre noi parca au orice usa deschisa si nu stiu ce-i durerea ori suferinta ,iar altii se gandesc cu groaza la minutul ce urmeaza.Dumnezeu e iubire ,de ce ingaduie relele-ca multi oameni se indeparteaza de el prin asta si incep sa-si puna intrebari din astea asa ca mine:eu ce si cand aleg?

PS: sa nu fiu inteleasa gresit.eu pe Dumnezeu Il vreau,daca-mi va mai ingadui dupa ceea ce gandesc.dar asta vreau sa o fac din convingere nu de teama unei pedepse.,iar mie mi se pare ca atunci cand esti amenintat nu mai alegi ci esti constrans.de asta spun ca nu prea avem ce sa alegem.

ca nimeni nu-i atat de prost sa aleaga sa fie de partea diavolului atat timp cat stie ca va fi pedepsit pt asta.dar multi imi pare ca sunt predestinati sa gresasca,in cocncluzie predestinati pedepsei ,chiar daca asta se face spre folosul altora.Eu stiu ca Iisus s-a nascut,a trait si a murit ca un om spre a nefi exemplu,dar sa nu uitam ca El este Fiul si alegerile lui s-au facut in deplina cunostinta a celor viitoare.pe cand noi oamenii tot orbi si surzi suntem oricat ne-am stradui daca nu ne este dat altfel de Sus.

Undeva tu faci o confuzie subtila, desigur tot ceea ce facem bun, ne este dat de Sus, in sensul inmultirii talantilor..dar aici trebuie accentuat pe discernamantul duhovnicesc sau puterea de a patrunde lucrurile, care vine in timp, dupa ce omul trudeste unt timp pentru mantuirea Sa. Desigur este tot un dar de la Dzeu, dar care urmeaza dupa ce omul si-a manifestat vointa Sa de A-L urma, de a urma Caile Sale!

Intr-adevar omul este inzestrat ca fiinta spirituala cu ratiune, simtire si vointa.Daca acestea sunt inchinate Domnului si aproapelui, atunci alegerile sale ar trebuie sa fie mantuitoare.

DAR, aceasta ca linie generala si principala de urmat, (pentru ca in viata toti facem greseli mai mari sau mai mici), insa mantuirea se castiga bineinteles ca prin darul lui Dzeu, dar si dupa multa truda.Omul trebuie sa arate mai intai ce alege sa faca cu viata sa, apoi, in timp, ca este consecvent in a urma caile Domnului, ca se straduieste pe cat poate sa implineasca cele bune si Dzeu lucreaza...omul face un pas spre Dzeu , Dzeu face 10 pasi spre El...deci alegerea este mai intai a omului care trebuie "sa arate" cu cine doreste sa mearga pe cale (pe calea vietii!)

Stiti cu totii ce se spune in Cartea lui Iona.Domnul il trimite cu o misiune speciala pe Iona la Ninive.Vorba vine intre noi,iudeii ii iubeau pe niniviteni precum l-ar fi iubit Decebal pe Gyula.Ce face Iona?Se suie pe un vas si o tuleste in alta parte ca sa scape de Domnul si de misiunea printre dusmani.Ca si cum ti-ar vorbi Domnul ,,Vasile du-te sa le spui ceva din partea mea celor din Ploiesti"si tu o tulesti cu avionu la Madrid ca poate asa nu te vede Domnu si scapi.Te pufneste rasu da Iona asa a facut.Dupa o peripetie cu un peste urias,Iona ajunge pe tarm si intr-un final la Ninive, unde predica ce trebuia.Oamenii se pocaiesc si Domnului i-se face mila de ei.

Ce face Iona?Se enerveaza.Pai cum adica sa-i ierte pe niniviteni?Si in urma la ce?La predica lui de evreu?Peste putinta.Se roaga Domnului sa-i ia viata si Domnul il intreaba de ce se enerveaza.Ce face Iona?Pleaca din cetate,se duce in afara ei si isi face un umbrar ca sa vada el ce se intimpla cu cetatea.El tot tragea nadejede ca Domnul nu ii va cruta pe netrebnicii aia.Poate ca Domnul glumea.

Ce face Dumnezeu?Face sa creasca un curcubete peste scafirlia lui Iona ca sa-i faca umbra si sa poate asa sa se mai linisteasca.Lui Iona ii place curcubetele da tot nu isi schimba atitudinea.A doua zi Dumnezeu trimite un vierme care inteapa curcubetele,capatina lui Iona nu mai este aparata si iar are probleme.Ce face Iona?Iar ii cere lui Dumnezeu sa moara, de nervi ca nu mai avea curcubete deasupra capului.Si Dumnezeu il intreaba daca este normal sa se infurie asa din pricina unui curcubete.Ce zice Iona?Ca un copil infuriat: ,,"Da, bine fac ca ma manii pana la moarte!"

Si Dumnezeu ii spune ceva de tipu:Pai bine ma Iona tie iti este mila de un amarat de curcubete care nu te costa nimic,care azi este si maine nu si mie sa nu imi fie mila de o cetate intreaga unde astia ,,nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor"?

Cam asa cred ca ne vede si Cel de Sus pe noi,cand ne lasa-n voia noastra,si cam toti,intr-un fel sau altul,suntem niste pui de Iona in comportament.Noroc ca Domnul mai si pune lucrurile-n ordine ca altfel nici de curcubete nu am avea parte pe lumea cealalta :)

Astazi la birou avand mai mult timp si "rasfoind" forumul am ajuns si la acest subiect. Am citit cat de mult/atent am putut fara sa ma vada sefii deci e posibil sa fi sarit exact peste raspunsul la intrebarile ce ma framanta.
Ce am inteles eu este ca evolutia vietii nostre este cunoscuta de catre Domnul dar nu intervine asupra deciziilor nostre lasandu-ne acest liber arbitru. Ca noi il folosim bine sau rau este treaba noastra si candva o sa raspundem pentru asta.
Atunci care mai este rolul rugaciunilor nostre ? Nu cumva singura rugaciune "corecta" este cea in care cerem iertare Domnului pentru pacatele noastre ( alegeri gresite in viata , alegeri pe care le facem pentru ca avem acel liber arbitru).
Faptul ca nu predetermina inseamna ca nici nu ne influenteaza alegerile din timpul vietii ?
Sper ca se intelege care este dilema mea. Adica ce rost are sa ma rog pentru ajutor la un examen de exemplu cand se stie deja daca-l iau sau nu. Examenul e doar un exemplu care mi-a venit in minte ca nu am de dat nici un examen , am dat destule la viata mea, dar se pare ca l-am picat pe cel mai important pana acum :).

Daca Adam n-ar fi mancat din pom femeia ar fi nascut fara durere in alt mod decat cel de acum. Se spune ca Maica Domnului ar fi nascut in modul in care Dumnezeu vroia sa decurga nasterea pentru femei, fara durere si chin. Avand aceasta nastere Maica Domnului a ramasa fecioara si dupa nastere.
Pronia insemna ingrijirea lui Dumnezeu pentru om. Nu e predestinare in sens ca lucrurile se pot schimba.

Nu prea inteleg , scuze.

Din păcate nici nu prea ai ce.