Botezul in caz de necesitate
 

Oricare creştin trebuie să ştie cum trebuie săvârşit Sf Botez în caz de necesitate. Este foarte trist să auzim atât de des de cazuri în care oamenii, mai ales copiii mici, mor în stare nebotezată. Probabil că o mare parte din aceste situaţii ar fi evitate dacă cei din preajma lor ar cunoaşte ce trebuie făcut.

Mai întâi, trebuie să ştim că laicii botezaţi, adică cei care au primit preoţia de obşte, au deplină capabilitate de a administra Botezul. Pe de altă parte, pentru ca un Botez săvârşit de cineva care nu este preot să fie licit, este necesar ca cel botezat să se afle într-un asemenea pericol încât ar putea muri nebotezat.

Deci, este o datorie să botezăm în caz de urgenţă, dar este un lucru imprudent (şi, probabil, un păcat) să o facem dacă situaţia respectivă nu impune o atitudine de urgenţă.

Pentru administrarea Botezului în caz de necesitate nu este necesară nicio altă materie decât apa. Nu sunt necesare lumânări, haine, cristelniţă, ulei, cruce, icoană, etc. Apă curată, e tot ce trebuie. Cel care botează trebuie să ia apă curată şi să o toarne peste cel botezat, sau cel puţin peste capul aceluia, zicând ÎN ACELAŞI TIMP în care toarnă: "Eu te botez (sau "se botează") pe tine (Nume), în numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, amin !".

Dacă cel botezat supravieţuieşte, va fi informat despre aceasta el sau părinţii săi (în caz că e copil mic). Este foarte, foarte important pentru sufletul lui ca să ştie că a fost botezat.

Este de evitat, atunci când se poate, ca săvârşitorul Botezului să fie unul dintre părinţii naturali ai copilului, deşi acest lucru nu ar afecta validitatea.

Este de evitat, atunci când se poate, ca Botezul să fie făcut prin stropire, deşi acest lucru nu ar afecta validitatea.

Este important ca aceeaşi persoană care toarnă apa să spună şi cuvintele Botezului, în caz contrar Botezul este invalid (situaţie adesea întâlnită în practică).

Este important ca cel care săvârşeşte Botezul să spună întocmai: "Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh (Spirit), căci dacă menţionează Persoanele divine după atributele lor, Botezul este invalid (spre exemplu, dacă spune "în numele Creatorului, Redemptorului şi Mângâietorului", caz întâlnit în practică).

După Botez, dacă cel botezat supravieţuieşte, se fac în biserică şi celelalte ritualuri prevăzute în cazul Botezului solemn, în afară de Botezul propriu-zis, care nu se mai repetă. Se fac exorcismele, tripla lepădare, promisiunile, dubla oncţiune. În cazul ritului răsăritean (sau al ritului apusean, dacă e vorba de un adult) se fac şi celelalte Taine ale Iniţierii Creştine: Mirungerea şi Împărtăşirea.

E valabil si la ortodocsi!
Deci: Se boteaza robul lui Dumnezeu X in numele Tatalui (se stropeste o data pe cap) si al Fiului (se stropeste o data) si al Sfantului Duh (se stropeste o data). Amin.
Daca supravietuieste, trebuie anuntat imediat un preot, sa ii faca toate celelalte. La ortodocsi, copilul se cufunda in apa de trei ori, nu se stropeste. Doar in cazurile de necesitate de mai sus se poate stropi.

Mare pacat sa moara copilul nebotezat, din cauza nepriceperii oamenilor care sunt langa el! E bine ca multe spitale au si preoti si capele. Bebelusii de la Giulesti care au supravietuit incendiului si au fost transportati in alte locuri au fost botezati. Cei care au murit, parca nu... desi starea lor era oricum, critica, si fara incendiu, fiind la reanimare.

De ce este asa de "foarte trist"? Credeti ca acei copii nebotezati vor rata mantuirea?

Domnul Iisus Hristos a zis "lasati copilasii sa vina la Mine", referindu-se la copilasi nebotezati (pe care i-a binecuvantat).

Cred ca "foarte, foarte trist" este pentru cei maturi care nu vor sa incheie un legamant cu Dumnezeu, prin botez (care este "marturia unui cuget curat, in fata lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos" - cum este definit boezul de catre Sfantul Apostol Petru).

Eu stiam ca se zice amin dupa fiecare Persoana din Sfanta Treime, parca la Pr. Ilie Cleopa am citit..... " Se boteaza robul lui Dumnezeu x(un nume dat pe loc) in numele Tatalui Amin, al Fiului Amin si al Sfantului Duh Amin." bineinteles cu o cana de apa la indemana ca sa fie stropit.

Tot asa, nu mai tin minte unde am citit, o moasa din spitalurile de pe vremuri care lua parte la multe avorturi, de fiecare data cand se nastea in mainile ei un copil gata sa moara il boteza in felul asta si astfel si-a rascumparat pacatele.

"Cine nu se va naste din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu".
Da, cand a spus "lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti", se referea la copiii nebotezati, care trebuiesc botezati.

Altfel, cum poate sa vina un copil la Hristos ?? Un copil care nu stie sa citeasca, un copil care nu are destul discernamant, cum poate sa vina la Hristos altfel decat prin Botez ?
Sau trebuiau sa vina la Hristos numai copiii contemporani cu EL ?

Botezul nu e un legamant (unde scrie in Biblie ca botez = legamant ??), ci este imbracare in Hristos: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat".
Cine nu e botezat, nu e imbracat in Hristos. Daca moare nebotezat, moare fara Hristos si ramane in afara imparatiei lui Dumnezeu. Nu zic eu. Zice Hristos (Evanghelia dupa Ioan, cap. 3).

Se pare că nu realizaţi că Aşteptătorul este neoprotestant. Aşadar, nu are nicio importanţă pentru el ce zice Hristos, important este ce e învăţat la "casa de rugăciune" ori "sala regatului" sau cum se numesc sinagogile acelea unde se întâlnesc ei.

Cand a spus "lasati copilasii sa vina la Mine" se referea la copilasi nebotezati, pe care "i-a luat in brate si i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei" (cititi Marcu 10:13-16). Nu i-a trimis la nici un botez. Nici nu pomeneste despre asa ceva.


Asta este grija lui Hristos. Nu lasa EL copilasiii de izbeliste.

Tocmai ca botezul presupune discernamant, credinta si marturisirea a credintei.



Imi rastalmaciti cuvintele. Am facut referire la incheierea unui legamant prin botez.Iar una din definitiile botezului, ramane cea data de Sfantul Apostol Petru: "marturia unui cuget curat, inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos"(1 Petru 3:21)

Botez, fara credinta si marturia credintei celui botezat, nu se poate. "Uita apa. Ce ma impiedica sa fiu botezat?" Filip a zis: "Daca crezi din toata inima, se poate."(Fapte 8:36-37)


In Evanghelia dupa Ioan, cap. 3, Domnul Iisus Hristos ii vorbeste lui Nicodim despre nasterea din nou, nu despre actul botezului.

Despre botez si imbracarea in Hristos este scris in Galateni 3:27. Ca sa intelegeti corect acest pasaj, cititi si Romani cap. 6:1-14 (unde se vorbeste despre botez si schimbarea vietii, in Hristos).

Si ce este nasterea din nou ? Si DE CE trebuie sa fie DIN APA si DIN DUH ???

Va rog, raspuns concret , nu diversiuni...

Si ca sa intelegeti corect, ar trebui sa va dezbracati de Luther si sa va imbracati cu adevarat in Hristos.

Nasterea din nou inseamna sa incepi o alta viata, curatindu-te de tot ce este rau (apa fiind un simbol al curatirii - vedeti in toata Scriptura) si incepand sa traiesti indemnat de Duhul lui Hristos.


Concret, fara diversiuni: in Ioan cap. 3:1-13 (discutia cu Nicodim),nu este pomenit cuvantul "botez". In schimb, sunt folosite, in mod repetat, expresii referitoare la nasterea din nou. Gasim expresiile: "naste din nou" (vers.3), "se poate naste" (vers. 4), "se naste" (vers.5), "nascut" ( de 2 ori in vers. 6), "sa va nasteti din nou" (vers. 7).

Intrebare directa: despre ce se vorbeste in Ioan 3:1-13? Despre botez? Nu am gasit acest cuvant. Sau despre nasterea din nou?


Ca sa inteleg corect, cred in ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Ma refer atat la Cuvantul Intrupat (Domnul Iisus) cat si la Cuvantul Scris (Sfanta Scriptura).

Nu stiu ce treaba aveti dvs. cu Luther, ca eu nu am pomenit de el.

Tot ce afirm, argumentez cu Sfanta Scriptura (singura Carte in care se gasesc invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli). Daca aveti ceva de spus, faceti la fel. Nu va fac cinste comentarii de genul celor de mai sus.

P.S. Locul unde "se intalnesc ei" se numeste biserica. Mai exact, biserica adventista de ziua a saptea.

O biserică este un loc în care se întâlnesc creştinii. Locurile în care se întâlnesc urmaşii saducheilor, care cred în extincţia sufletului şi ignoră Ziua Domnului nostru Isus Cristos, se numeşte sinagogă. Dacă s-ar face măcar o jertfă adevărată acolo, i s-ar putea spune templu. Dar aşa, din cauză că doar se fac lecturi din Tora, denumirea adecvată este tot sinagogă.

Am deschis un nou topic, la "secte si culte". Va invit la o discutie deschisa.

D-le Asteptatorul,

Ca si adventistii, si diavolul stie Scriptura , si tot ca si ei, o interpreteaza dupa capul lui, ca sa castige cat mai multe suflete.

Explicatiile dvs. sunt atat de puerile si de inconsistente, incat nici nu trebuie cineva sa se oboseasca pentru a le analiza si a mai da vreo replica.

Discutiile de genul acesta nu au rost decat intr-un singur caz: cel in care doriti sa fiti fiu al Bisericii, parasind ratacirea.

Cat despre adventism (de orice zi), acesta, ca toate formatiunile de tip protestant si neo-protestant, acestea isi pot zice cum vor : biserici, super-biserici, hyper-biserici... nu sunt nici un fel de biserici.

Din punct de vedere eclesiologic, in afara de Biserica Ortodoxa, eu personal recunosc aceasta calitate, adica cea de Biserica, si Bisericii Romano-Catolice, fiindca are elemente care sustin aceasta.

In rest, avem de-a face doar cu exploratori ai crestinismului care, gasind ei o oaza in Sahara, proclama sus si tare ca acea oaza este intreaga planeta.
Prin oaza inteleg cateva fraze rupte de ei din Scripturi, prin Sahara inteleg modul in care rastalmacesc ei acele fraze ca sa se potriveasca cu doctrina elaborata de mintea intemeietorilor de denominatiuni si formatiuni cu iz crestin.

Stiu ca in general o predica crestina incpe cu o fraza de genul : "Domnul a spus (prin cutare prooroc, apostol, evanghelist)".
Am asistat la o multime de predici neo-protestante care mai toate incepeau cu "Luther a spus"...

Unii se iau dupoa Hristos, altii dupa Luther... iar altii si mai rau, mult mult mai rau... de exemplu, dupa Ellen G. White.

Eu ii compatimesc, dar am sa incerc sa nu mai intru in "dialog" cu ei... ca tot monolog iese.

Ei, uite asta era exact ce mai aveam nevoie ca sa primim mantuirea: de recunoasterea dvs. Poate va faceti mila si ne recunoasteti si pe noi ca biserica.

Imi este foarte greu sa va cred.

Eu frecventez bisericile neoprotestante de mai bine de 25 de ani. In fiecare duminica. Si in fiecare joi.
Adica am ascultat cel putin 1000 de predici. Nici una nu a inceput cu "Luther a spus".

Dar, mai stii...:106:

Ca sa primiti mantuirea aveti nevoie de Hristos. Or, dvs. il urmati cu cerbicie pe Moise. Asta poate fie spre lauda dvs., dar numai daca va comparati cu poporul evreu cel scos din Egipt... fiindca ei nu i-au fost atat de fideli ca dvs.

In general, adventistii sunt foarte atasati de piatra tablelor legii _ deci, nu de continutul legii, ci de piatra pe care a fost scrisa.
Pentru adventism (dar nu numai), degetul lui Dumnezeu e mai important decat Fiul lui Dumnezeu.
Atat de important, incat nu vad ca Hristos "ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu."

Desi slujirea cea sapata in litere pe piatra s-a facut si ea intru slava lui Dumnezeu, totusi ea este slujirea cea spre moarte:
"Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si atinteasca ochii la fata lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a fetei lui, cum sa nu fie mai mult intru slava slujirea Duhului? Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osanda, cu mult mai mult prisoseste in slava slujirea dreptatii."
Din cate am mai discutat pe forum cu confratii dvs. adventisti, reiese clar ca adventisul este fidel si ferm atasat pietrei in care s-a sapat slujirea care aduce pana la urma osanda.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne spune prin apostolul Pavel ca directia in care mergeti dvs. nu este cea a Bisericii, ci doar cea a sinagogii _ exact cum v-a atras atentia si dl. Mihnea Dragomir.

Acelasi apostol se exprima foarte limpede despre situatia in care se afla adventismul:
"Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos; ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor." (2 Corinteni)

Daca va considerati mantuiti prin Moise, e alegerea dvs.
Mai sustinea un pretins crestin pe forum ca asa cum unii se mantuiesc prin Hristos, asa se mantuiesc altii prin Moise, altii prin Buddha si altii prin Mahomed... sunt curios sa stiu cam ce i-ati fi putut spune.

Probabil nu ati sesizat...

Iată un topic demn de toată lauda!

Este bine de ştiut şi că ne putem spovedi unii altora în caz că moartea este aproape, în lipsa preotului.

Da, dar cum ramane cu dezlegarea , care este apanajul preotiei sacramentale ?

Sigur ca poti, dar celalalt nefiind preot nu-ti poate da dezlegarea.
Ramane de vazut abia la judeata cat de sincera si fundamentata a fost pocainta..

Nu, incep de obicei cu "Scriptura spune"..si pe urma incep fanteziile persoanale sau confesionale pe marginea Scripturii.

Cam asa isi ducea si Luther in eroare audienta.
Dar asta nu inseamna ca le-a recunoscut si altora protestanti dreptul de a face la fel, anabaptistilor de exemplu.

Asta incercam si eu sa-i spun domnului AdrianAamz dar dumnealui insista sa afirme ca a auzit o „multime” de predici neoprotestante care incepeau cu „Luther a spus”.

Eu zic sa-l credem, totusi, pe cuvant...

Eu cred ca in esenta e vorba de acelasi lucru.
E vorba de autoritatea lui Luther si ideile lui, inghitite aprioric si care sunt "marca" celor care l-au pus capetenie a credintei lor.
Si nu ma refer la lutherani ci toti ceilalti protestanti si neoprotestanti care si-au insusit principiul mincinos "Sola Scriptura".

"Luther spune" si "Scriptura spune" NU e acelasi lucru.
Scriptura e infailibila, Luther nu.

Dar e drept ca si Luther trebuie apreciat pentru ca a fost un urias in ale credintei.
Probabil, personalitatea cea mai marcanta a mileniului trecut.

Vezi tu, daca (neo)protestantii chiar ar pricepe lucrul asta nu si-ar mai incepe niciodata discursurile/argumentatiile cu "Scriptura zice" ci ar spune doar ceva de genul: "eu cred ca Scriptura vrea sa zica ca ...".

Dar vezi tu, mai ales cand pornesti la drum cu povara "certitudinii mantuirii", nu prea ai cum sa te plasezi pe astfel de pozitii rezonabile.

Depinde la ce fel de credinta va referiti.
Aceea ce poti fi mantuit fara a misca un deget in directia mantuirii?
Ca mantuirea se rezuma la a nu fi ateu sau anti-teu?

Sunt sigur ca cel putin nabaptistii si catolicii sunt de alta parere.
Ca ei i-au gustat cel mai direct roadele "credintei".

Daca Luther nu e infailibil, atunci toate principiile pe care le-a statutat se afla sub semnul improvizatiei personale. Nu e teologie, ci filosofie speculativa, pe aceeasi treapta cu cele ale tuturor filosofilor, fie ei idealisti sau materialisti.

Ca urmare, "sola Scriptura" nu e decat o speculatie , pe care el si urmasii lui au transformat-o in dogma.

Da, este corect.
Si eu folosesc "Scriptura spune ca".
Oridecateori vorbesc despre Biblie eu spun ceea ce cred eu ca vrea sa zica.
Adica emit pareri personale despre ce scrie in Scriptura.

In afara cazurilor cand citez versete din Scriptura.
Pai asa cred eu ca spune Scriptura: credinciosul poate sti ca este acum mantuit. Ca este acum un copil al lui Dumnezeu. Nu dupa moarte va deveni un copil al lui Dumnezeu. Ci azi. In seara asta. Acum.

Eu am avut un moment al convertirii in viata mea. Am regretat pacatele mele si le-am parasit. Am crezut in Jertfa rascumparatoare a lui Hristos. Am fost botezat in apa si cu Duhul Sfant. Am incercat sa fac multe fapte bune. Inca pacatuiesc dar imi pare rau si ma pocaiesc. Ce mai, cred ca sunt un copil al lui Dumnezeu.
Daca nu ma voi lepada de credinta voi fi cu Hristos in Rai.

Adica vrei tu sa-mi spui ca sunt un copil al lui Dumnezeu...nemantuit?
Sau, hai sa nu ma dau pe mine exemplu. Vrei tu sa spui ca esti un bun ortodox, ca est copilul lui Dumnezeu dar esti... nemantuit?

Asta-i certitudinea mantuirii in care cred eu si o multime de alti (neo)protestanti - scrierile Apostolilor:

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." 1 Ioan 3:1,2

Observa certitudinea pe care o are apostolul. De opt ori spune "stim" doar in prima lui epistola. Nu vorbeste doar de certitudinea mantuirii lui. Apostolul vorbeste la plural. El si destinatarii epistolei.
El si crestinii adevarati sunt copiii lui Dumnezeu. In prezent, nu dupa moarte.

Ce ne facem, că Luther, acest "uriaş al credinţei", nu s susţinut neodogma OSAS (Once Saved, Always Saved). Ca să nu mai pun la socoteală faptul că a fost un idolatru: adept al cultului Sf Fecioare Maria, până în ultima zi de viaţă.

În raport cu ce au ajuns cei care se vor urmaşii lui Luther astăzi, Luther însuşi a fost un monument de ortodoxie a credinţei. Dacă s-ar ţine Conciliul din Trent în zilele noastre, nu ştiu dacă ar mai fi anatemizat. Ceea ce a fost perceput la vremea respectivă drept erezie, azi mi se par chestii soft, faţă de ce aud de la penticostali şi de la adventişti, mai ales.

Nici eu nu o sustin. Nici multi protestanti si neoprotestanti.
Pai despre asta era vorba: ca nu a fost infailibil.

Imi puteti da un exemplu de erezie hard sau char harsh? Ceva auzit de la penticostali...
Se pare ca v-ati inselat domnule AlinB. Uitati ce sustine un domn catolic.
Iar anabaptisti presupun ca avem destul de putini pe forum.
Oricum, si baptistii daca ar intra pe aici ar canta la unison.

Avem insa un subiect interesant: botezul in caz de necesitate.
Imi cer iertare ca am divagat.

Domnule ,noi ii ascultam pe sfintii parinti.
Sfantul Lavrentie de Cernigov a carui viata o puteti citi ,este o carte pe scribd ,spune ca sectantii nu se matuiesc.
Mai grav este pentru cei care au lepadat botezul ortodox.
Si Hristos vorbeste despre sectanti ,spune ca sunt lupi in haine de oaie si sa ne ferim de ei.
In Evanghelie Hristos spune ca cei care beau singele lui ,adica se impartasesc vor ajunge in Imparatia Cerurilor.
Remuscarile si pocainta pentru pacate nu sunt suficiente daca nu le spunem lui Hristos care este de fata cand preotul marturiseste.
Deci trebuie sa traim in biserica ortodoxa cu ale ei taine ca sa ne mantuim.
O conditie de baza asta este.
Ma iertati daca am fost prea directa ,dar un tanar care citeste ce ati scris poate sa se boteze la sectanti si sa isi piarda sufletul ,daca s-ar lua dupa ce spuneti d-voastra.

În fiecare dintre cei botezaţi zace latentă capacitatea de a săvîrşi orice taină, inclusiv Taina Preoţiei. Aceasta nu se activează decît prin hirotonisire, dar aici avem de-a face cu cazul-limită al unui suflet care e pe moarte. Dacă un om mi se va spovedi, vom face împreună o scurtă rugăciune de iertare şi am credinţa că Domnul îl va ierta.

Era undeva scrisă o istorie de genul acesta. Pe o corabie ce urma să se scufunde, oamenii erau disperaţi în aşteptarea morţii iminente. Cineva le-a propus să se spovedească unii altora şi aşa au făcut. La scurt timp corabia s-a scufundat şi toţi au murit, mai puţin unul care s-a agăţat de o scîndură. Acela a văzut cum sufletele celorlalţi s-au înălţat împreună către Cer în chip de porumbei albi.

Nu reţin dacă în Patericul Egiptean este scrisă această povestire sau în altă parte.

Pruncul nu are o conştiinţă a sa, şi nici puterea de a se boteza singur. El are nevoie de ajutor, de un naş care să îl ducă la biserică pentru Botez. Sau, în cazuri de urgenţă, să fie botezat de un creştin, după cum bine s-a precizat.

Însă de la vârsta când devine conştient de păcatele lui, omul poate singur să caute un preot şi să le mărturisească. Astfel îşi va înnoi haina botezului, sufletul devenind din nou curat.

Păcatele pe care ni le-a mărturisit o persoană muribundă, pot primi uşurare dacă noi le spunem unui preot. Preotul se poate ruga pentru sufletul celui adormit, pentru iertare. Nu ştim însă în ce măsură Dumnezeu le iartă. Nu este acelaşi lucru cu Taina Spovedaniei.

Sunt rare cazurile când un om credincios nu găseşte un preot pentru a-şi putea mărturisi păcatele. Dumnezeu, în mila sa, îngăduie omului vreme de pocăinţă şi de mărturisire. Cel credincios nu amână spovedania până în ultima zi a vieţii sale, ci o face imediat cum un păcat îi mustră conştiinţa.

La Sfântă Liturghie ne rugăm pentru sfârşit creştinesc. Cred că aceste rugăciuni se vor împlini la timpul lor.

Aici trebuie facuta remarca urmatoare: sfintul Ioan se adresa unie comunitati convertite, iar primul lucru pe care il faceau cei care se converteau (asa cum mentioneaza faptele apostolilor) era botezul. Botezul, asa cum ne spune sfintul Petru, ne asigura posibilitatea primirii darurilor Duhului Sfint, si iata, asa devenim copii ai Lui Dumnezeu.

Asa ca, evident, a tine copiii departe de botez pentru ca ei nu au capacitatea de a alege, asa cum spun protestantii, este ca si cum am refuza sa administram medicamente unui copil bolnav pentru ca il privam de libertatea de a alege el insusi ce medicament i se potriveste. A tine copiii departe de botez e o inventie diavoleasca (dupa parerea mea), pe care, din pacate, neoprotestantii o practica.

Carmen,

Aici discutăm tocmai despre aceste cazuri [deocamdată rare] de necesitate, cînd preotul lipseşte şi omul stă să moară. Există astfel de situaţii, este clar. Ce ai face de exemplu tu, dacă ai merge într-o călătorie cu vaporul şi, în mijlocul oceanului scufundarea ar fi iminentă? Preot ortodox nu e pe vas, ci doar familia ta, să zicem. Ţi-ai mărturisi păcatele în ultimele minute ale vieţii sau ai risca să le iei cu tine pe lumea cealaltă? Sînt sigur că ai face-o cînd moartea va bate la uşa ta şi judecata particulară va fi la cîteva momente distanţă.

Chiar dacă te-ai fi spovedit cu o săptămînă înainte, în răstimp ai comis sigur păcate, indiferent care ar fi acestea. Iată că Dumnezeu ne-a arătat o metodă de folosit numai şi numai în cazurile-limită, metodă care funcţionează, după exemplul pe care l-am dat undeva mai sus, luat din vreun Pateric, nu mai ştiu exact, dar nu din imaginaţia mea. Dacă îmi amintesc bine - şi mă bucur că mi-a venit acest gînd tocmai acum - uite ce scrie în Noul Testament:

Iacov 5, 16
Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Da, va fi nevoie în vremurile ce vor urma în viitorul apropiat să ştim aceste lucruri. De aceste simple acţiuni ale credinţei, de aceste manifestări ale dragostei poate depinde soarta veşnică a unui suflet. Şi bine ar fi să facem cum ne-a descoperit Domnul, pentru fratele nostru care poate fi salvat prin simpla recunoaştere a greşelilor şi a păcatelor proprii pentru că BUN ESTE DOMNUL.

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

În actul I se presupune că nu există bărci de salvare. Ca şi cum ai fi într-un avion în curs de coliziune cu solul... Acolo nu-ţi mai rămîne decît rugăciunea şi speranţa.

Aici,chiar am zambit un pic....imi cer iertare ...dar asta e...ati fi buni de regizori....eu daca as fi intr-un avion ,in curs de prabusire nu voi incerca sa caut pe cineva sa-mi marturisesc ultimile pacate,ci imi voi ridica ochii spre cer si voi striga din adincul sufletului meu pacatos...."DOAMNE IARTA-MA "pe mine pacatoasa.....si sunt sigura ca Dumnezeu in marea Lui milostivire va avea grija de sufletul meu ...."un suspin ,poate fi o rugaciune"....asa spune marele nostru duhovnic Arsenie Papacioc.....si apoi sa ne gandim si la talharul de pe cruce.....nu????

:-))) ce frumos!! Draga MariS esti inconfundabil!:11:

Morala era să cauţi pe cineva şi să vă spovediţi reciproc. :) Asta după ce aţi spus şi celorlalţi să facă la fel, dacă se poate să le spuneţi.

Cum ar suna o spovedanie în grabă, full-duplex (ambii vorbesc şi ambii ascultă, în paralel), cînd mai sînt cîteva minute pînă la ciocnirea cu solul?

- M-am mîndrit, m-am mîniat.
- Am păcătuit cu lucrul, cu cuvîntul şi cu gîndul.
- Nu am iubit pe Dumnezeu şi pe aproapele.
- M-am lenevit la rugăciune.
- M-am împărtăşit cu nevrednicie.
- Am... BUF! Şi avionul se făcu scrum.

Bine aţi venit în Rai!