moartea-fenomen sau entitate?
 

pe net scrie,dar contradictoriu..asa ca am incredere ca aici voi fi lamurit,ca la toate celelalte topic-uri!! :)

O entitate care se manifestă printr-un fenomen.

Pentru ortodocşi, moartea este sinonimă cu învierea. Hristos a trăit pe Cruce moartea fiecăruia dintre noi, dăruindu-ne posibilitatea învierii la viaţa cea adevărată împreună cu Biserica şi cu Dumnezeu.

Moartea este deci o trecere, adică un Paşte. Este o trecere de la viaţa de acum la următoarea viaţă, ca într-un joc pe nivele. Dacă eşti suficient de bun şi reuşeşti să treci de primul nivel, ajungi la nivelul doi. Dacă nu, rămîi la primul nivel în care cel rău se amestecă cu existenţa noastră făcîndu-ne fiinţarea veşnică un IAD.

E, cu siguranţă, un fenomen. Nu este o entitate. Nu are fiinţă. Moartea, în sens biologic, e încetarea vieţii.
Nu există „Cea cu coasa”, aşa cum e descrisă popular. Însă spaima de moarte este insuflată de ameninţarea diavolului, care vrea să ia în primire sufletele noastre atunci când viaţa încetează. De aceea, spaima asta nu poate fi biruită decât lipindu-ne cât mai strâns de Mântuitorul, care a biruit moartea pentru noi.

noi am avut in ingrijire o matusa.dupa aprox 4 ani si jumatate de paralizie s-a stins biata de ea.dupa o noapte de chin pe la 5dim am pus-o in pat,am atipit si noi si dupa aprox 20 de min am auzit ca nu mai respira.murise linistita cu ochii inchisi fara alte chestii cu care ma tot speria lumea ca se intampla la moartea unui om.cum masina noastra era stricata un prieten a aparut dupa inca vreo jumatate de ora sa ne dea masina lui.in mom in care sotul meu a iesit din casa a vazut un fel de umbra foarte inalta ca intr-o haina calugareasca cu gluga din care nu se vedeau decat 2 ochi patrunzatori ca 2 flacari.iar umbra plutea.a vazut-o si prietenul.eu nu.a iesit prin poarta.s-a uitat patrunzator in ochii sotului ca si cum ar fi vrut sa-l determine sa nu se apropie de ea,dupa care si-a continuat plutirea pe strada disparand la prima intersectie.

Mulţi oameni povestesc că văd lucruri extraordinare la moartea cuiva. Unii văd duhuri înfricoşătoare, alţii văd îngeri. Existenţa duhurilor este o realitate, însă nu e vorba de moartea în sine. Pentru că Dumnezeu nu a creat moartea. Creaturile întunecate sunt diavoli.

Daca omul se aseamana cu o lumanare atunci moartea este tot timpul cu el si il consuma pana cand flacara se stinge. Dar daca omul se preschimba in candela atunci Cineva are grija sa completeze tot timpul untdelemnul si flacara va arde vesnic.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si noi trebuie sa-i credem pe cuvant :))

Daca tot exista cu certitudine, vreau si eu sa vad odata aceste duhuri ca ma tot tin in suspans

Ai stat vreodată la căpătâiul cuiva care trece dincolo?

Ai să vezi, stai liniştit!

poate ca durerea te face sa vezi sau sa nu anumite lucruri.cu cateva saptamani ininte sa moara matusa a mai avut o stare:adica s-a blocat cu ochii deschisi larg si nu mai raspundea la nimic.atunci eu m-am speriat si am strigat la ea si am scuturat-o si si-a revenit.rudele spun ca am"intors-o",adica nu am lasat-o sa moara.ca ea dupa ce si-a revenit a inceput sa planga si mi-a zis 'Diana nu stii cat de rau imi pare de voi si nu pot sa mor".poate de aia eu nu am vazut nimic ca numai la ea ma uitam,nu in jurul meu.dar pot sa spun ca e o durere sfasietoare cand stai langa cineva care moare.n-ai cum s-o descrii.e o durere care nu trece niciodata.sper doar ca cei morti sa-si gaseasca linistea.asta-i tot ce mai alina suferinta celor ramasi in viata.cred ca suferinta asta e de fapt un dor imens si o parere de rau ca n-ai apucat sa le spui cat de mult ii apreciezi si iubesti.

PS sotul meu era febletea matusii.era de fapt nasa lui de botez si l-a iubit enorm,mai mult decat o mama si cu mult mai mult decat mama lui.

Desi evangheliile apocrife sunt necanonice, biserica ortodoxa le considera ca un fel de poveste, transmisa de acum 2000 de ani si pana astazi in randul credinciosilor. Biserica nu le condamna dar nici nu le recomanda ca fiind sfinte. Intru-catva ele intregesc oarecum partile lipsa din intregul tablou.

"Putem zice că multe informaţii conţinute în apocrife sunt acceptate de Sfânta Tradiţie, atunci când este vorba de relatări necuprinse în Evanghelii. Dar, în contextul în care sunt prezentate chiar şi aceste informaţii corecte, amestecându-se cu eroarea, devin păgubitoare pentru cititorul neavizat." Monah Savatie Bastovoi
Asadar apocrifele pot fi citite daca avem siguranta ca nu ne insusim elementele eretice si ca ne folosim doar pentru intregirea tabloului cum am mai spus.
Iata in textul apocrif Viata lui Iosif Tamplarul ce scrie, ca fiind rostite de insusi Iisus Hristos la capitolul despre moartea lui Iosif:

"1. M-am uitat şi am văzut moartea venind spre casa noastră. În urma ei erau amenti şi diavolul însoţit de o mulţime uriaşă de „ciocli” îmbrăcaţi în foc şi vomitând fum amestecat cu sulf. 2. Tatăl meu îşi ridică ochii şi dădu peste chipurile acelea care îl priveau cu mânie şi ură. Căci aşa se uită ei la toate sufletele ce ies din trup, dar mai ales la cele păcătoase. 3. Văzând că moartea se află în fruntea lor, ochii bunului bătrân se umplură de lacrimi.4. În clipa aceea tatăl meu Iosif îşi dădu sufletul cu un suspin adânc. Iar sufletul său căuta un loc unde să se-ascundă şi să scape. 5. Eu, auzindu-l pe tatăl meu suspinând din pricina acelor dihănii necunoscute, m-am ridicat iute şi am strigat către diavol şi către cei din jurul lui. 6. Şi îndată ei o luară la fugă ruşinaţi şi buimăciţi. 7. Nimeni din cei de faţă, nici chiar Maria, Maica Mea, n-a simţit oastea aceea înspăimântătoare care vânează sufletele oamenilor. 8. Când moartea şi-a dat seama că alungasem din preajma ei toate puterile iadului, astfel încât nu-i mai putea face nimic lui Iosif, s-a umplut de frică. 9. Iar eu m-am ridicat şi am rostit o rugăciune către Tatăl meu, Dumnezeul preamilostiv.

Vreau sa repet ca pentru mine sfanta este Sfanta Scriptura asa cum este ea tiparita de biserica ortodoxa dar multe fenomene luate separat, ca moartea de pilda poate fi inteleasa si prin prisma apocrifelor.

Moartea nu este diavolul. Pentru ca prin moarte toti trecem la o alta viata in lumea de dincolo. Moartea va veni pentru toti, pacatosi sau mai putin pacatosi. Ea este cea care face sa se desparta sufletul de trup.
In traditia populara moartea intodeauna a fost zugravita ca entitate si nu numai ca fenomen. Si aproape intotdeauna traditia a avut si un sambure de adevar de la care a pornit .

Nu dati cu pietre pentru am citat din apocrife.

Legat de duhuri necurate.
A fost candva o vreme cand ca si tine nu credeam defel in ele. Si la fel ca tine am spus: daca existi duhule, sau spirite sau ce oi fi sa te vad, daca exista lumea de dincolo, trebuie sa fie si trecerea spre acea lume, sa vad. Am staruit in cererea mea pana intr-o zi cand am vazut.
Te rog nu te juca cu focul. Te va prinde nepregatit (a) si va fi vai si vai.
Parintele meu mi-a spus: sa nu mai ceri niciodata asa ceva. sa nu te joci cu asa ceva. Dar stiu asta eu acum destul de bine.

Eu iti spun asa: nu cere sa vezi ca nu sti daca esti pregatita sa scapi cu bine din asa ceva. Dar daca crezi ca asta e singura sansa sa capeti credinta atunci iti spun cere, dar pregateste-te cu toate armele crestinesti: cruce, numele lui Iisus Hristos si Sfanta Scriptura.

Posibil, dar chiar si asa de unde poti fi sigur ca ce ai vazut a fost autentic? cum poti fi sigur ca nu era rezultatul unei emotii puternice? si pur si simplu ai vrut sa vezi atat de mult incat creierul tau a interpretat ca este un duh/spirit...
Simturile omului pot fi pacalite cu asa usurinta incat ai sa ramai surprins....vezi prestidigitatia.

Simţurile ca simţurile, dar dacă există şi înregistrări video?

Da cand te uiti la un magician la tv nu vezi aprox. acelasi lucru?
Cu inregistrarile video sau poze e o problema, ele pot fi falsificate, pot fi erori pe pelicula si in cazul in care nu este nici una de mai sus iarasi nu inseamna ca sunt duhuri, pot fi fenomene naturale rare si neexplicate inca.....sunt multe posibilitati, de ce trebuie mereu sa credem ca-s duhuri?

Ok, ai dreptate.

Rezultatul unei emotii puternice presupune exact emotia de care amintesti.
Pot sa iti spun ca ceea ce mi s-a intamplat nu a fost rezultatul unei emotii puternice cum zici. Sa iti spun si de ce. Pentru ca a survenit in clipa in care nu ma gandeam la acest aspect ba mai mult dormeam profund si m-a trezit din somn. Deci daca dormeam, nu aveam cum sa am vreo emotie puternica. M-a trezit din somn trantitul usii de la apartamentul meu. Primul gand a fost: cum a intrat sotul meu in casa daca usa mea e incuiata? Imi asteptam sotul sa vina de la schimbul doi care nu avea chei si adormisem intre timp. Si mi-am zis, poate am lasat-o totusi deschisa incredintata fiind ca e sotul meu. deci fara urma de emotie sau frica crezand ca e sotul meu. Deci nici urma de emotii ca urmare a dorintei sa vad atunci ceva. A fost pe neasteptate si pe negandite. Gestul cu trantitul usii a fost intentionat ca sa ma trezeasca. Ce a urmat nu povestesc acum dar iti spun cu siguranta ca exista diavol, ca ia chipuri umane si ca pune stapanire pe simturi, dar pe ganduri niciodata. Si iti pot spune ca in clipa in care am inceput sa spun Tatal nostru, ca atat stiam pe atunci, desi mi-a fost foarte greu, aproape supranatural sa pot sa spun cuvantul Tatal, dupa 3 incercari grele, Ta...., Ta....., Tatal a treia oara am putut sa turui Tatal nostru si sa pot sa ma misc si sa dispara din fata mea.

Probabil că tocmai din cauza unor astfel de relatări au rămas apocrife; pentru că nu e conform cu învăţătura Bisericii. Moartea nu e diavolul, adevărat. Diavolul poate, însă, să apară în momentul morţii cuiva, luând o înfăţişare groaznică.
Dar moartea în sine nu are fiinţă. Încă de la început în Biblie spune că Dumnezeu nu a creat moartea. Şi apoi, Sfinţii Părinţi când vorbesc despre tot ce a creat Dumnezeu, la cele nevăzute e vorba doar de cetele îngerilor şi de îngerii căzuţi. Moartea nu apare nicăieri. Ea e doar un fenomen.

nu ai de unde sa stii ca nu exista un inger al mortii.lumea nevazuta este o lume pe care in mod normal nu ne este permis sa o percepem cu simturile trupesti,dar daca de Sus se considera necesar a ne demonstra ca exista,sa ne fereasca Sfantul.nici sotul meu nu credea ca exista ceva ce Dumnezeu a creat cu care sa nu se poata "lupta" ca sa zic asa.dupa acea noapte... nu mai e la fel de increzator.spune ca a simtit ca e o forta dincolo de puterile lui.prietenul refuza sa vorbeasca despre ce a vazut si nici n-a mai calcat pe la noi pana ce am facut festanie.eu nu cred ca era un duh rau,ca daca era ne-ar fi facut rau.numai Dumnezeu stie ce a fost ca numai El ne poate feri de rele.

O fi.
Dar iata cum Parintele Cleopa se exprima ca unei entitati spunand: ``daca am fi avut pe moarte inaintea ochilor`` sau ``el intreaba pe moarte, ce zici sa fac lucrul acesta? la care moartea raspunde : nu sa nu faci ca eu vin indata dupa pacat si te duc in Gheena``.
Deci intrebam moartea, vine moartea, ne duce moartea ne asteapta moartea.

``si de aceea, vai de acela care uita de moarte, ca acela moare cu trupul la vremea lui, dar cu sufletul moare cand face pacatul. Daca am fi avut totdeauna pe moarte inaintea ochilor, n-am face pacatul nu numai cu lucrul, nici cu cuvantul, nici cu gandul. Pentru ca Dumnezeu judeca pacatul si cu gandul ca pacat desavarsit. Ce spune dumnezeiescul parinte Efrem Sirul ? "Nu mai aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul, ca ar fi usoare. Daca pacatele cu gandul ar fi usoare, nu socotea Insusi Hristos, Intelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie intru pofta de muiere si ucidere intru ura de frate. Numai ai cugetat cu patima la muiere si te-ai facut preacurvar! Numai ai cugetat cu ura asupra fratelui tau, si-l urasti, esti ucigas! " Ai auzit ?! Preacurvie din gandire, precurvie din a gandi, din a ura pe fratele, ucidere. Vezi ? Iar moartea nici aici nu te lasa. Moartea te opreste nu numai sa nu te iei la pacatul cu lucrul, nici la acel cu gandul. Pentru ca Dumnezeu osandeste gadurile ca pe fapte in Legea Darului. El n-a venit sa strice Legea, si sa o desavarseasca. In Legea Veche era "sa nu furi", iar in Legea Darului, nici sa nu poftesti lucrul altuia. Deci, te opreste nici sa nu gandesti cu patima asupra lucrului altuia. Fratii mei, fericit, de trei ori fericit, este omul acela care si-a luat semen pe moarte, si totdeauna cand il lupta lenevia sa nu faca canonul, sa nu-si faca canonul dat de duhovnic, cand il lupta dracul sa nu pazeasca posturile sa dezlege la mancare de orisicand nu trebuie, sau cand il lupta dracul sa fure, sau sa adune avere, sau sa razbune pe altul, sau sa curveasca, sau sa fure, sau sa injure, sau sa se imbete, sau sa fumeze, el intreaba pe moarte: "Ce zici moarte: sa fac lucrul acesta ?". Si moartea ii spune: "Nu, nu fa! Ca plata pacatului este moartea. Si eu vin indata dupa pacat, si te iau si te duc in Gheena." Si iata cum moartea de care noi ne temem, ea ne este cel mai mare prieten si cel mai mare sfetnic in viata, spre viata vesnica. Nu, filosofia noastra a crestinilor nu este sa fugim de moarte! Dar ce ? Sa ne pregatim de moarte. Sa o asteptam sa vie la noi. Si cum ? Sa ne marturisim curat pacatele, sa ne facem canonul, sa ne impacam cu toti, sa incetam de la pacate, sa facem fapte bune. Si atunci asteptam moartea ca pe o mare parada, ca pe o mare sarbatoare. Auzi ce spune Sfantul Efrem: "barbatul mustrat de stiinta sa pentru pacat, foarte se teme de moarte. Iar omul drept asteapta moartea ca pe o mare sarbatoare: sa vie sa trecem din moarte la viata, ca viata de acum este moartea sufletului, pentru cei ce se lovesc de dansul." Vezi moartea, nu ne temem, vai de mine, mor! Ne temem ? Sa nu ne temem de ea. Sa ne temem de pacat, ca pacatul ne duce la moarte, ca plata pacatului este moarte. Si adevarata moartea a sufletului este pacatul. Si acestea am zis pe scurt despre moarte, dar sa vorbim ceva si despre judecata de apoi in aceasta predica .`` Parintele Cleopa

Moartea, cel mai mare prieten si cel mai mare sfetnic in viata. Un fenomen? si atat?

Din punctul tau de vedere experienta a fost cat se poate de reala, nu am motive sa ma indoiesc, dar trebuie sa tinem cont ca unele circumstante pot trezi anumite sentimente sau temeri din subconstient fara ca tu sa realizezi lucrul asta la nivel constient, somnul, mai ales daca aveai si vise este metoda cea mai facila.Sunt vise care par atat de reale incat pot fi confundate cu realitatea si meditatia mai poate face lucrul asta.
Sunt lucruri neplacute, angoase, pe care omul le ascunde adanc in subconstient prin simplu fapt ca nu vrea sa mai aiba de-a face cu ele si le ingroapa acolo dar pot fi readuse la suprafata foarte usor printr-un miros, printr-un zgomot, culoare etc.
Asa vad eu lucrurile, am avut la randu-mi experiente ciudate dar intotdeauna la o cercetare mai atenta s-au dovedit a fi lucruri banale in circumstante ciudate. Nu zic ca este imposibil sa existe asa ceva dar in lipsa dovezilor concrete probabilitatea este sub 1%, din punctul meu de vedere, desigur.

Moartea? da un fenomen natural si nimic mai mult, dar datorita fricii de necunoscut, oamenii au inventat tot felul de lucruri in legatura cu acest fenomen, datorita fricii au inventat multe alte lucruri dar nu are rost sa intru in detalii.

Bineînţeles. Altfel, dacă o luăm ad-literam, înseamnă că nici măcar nu ne vrea răul, căci ne este cel mai mare prieten... păi de ce să ne mai temem, atunci, şi de ce s-o mai socotim rea? Tocmai pentru că e rea o socotim sfetnic bun. Căci de teama morţii ne putem îndrepta viaţa.
Personificarea morţii este, într-adevăr, întâlnită nu numai la Părintele Cleopa, ci chiar şi la Sf. Pavel: „Unde îţi este, moarte, boldul?”. Însă, repet, nicăieri în scrierile Sfinţilor Părinţi nu apare Moartea ca persoană. Părintele Cleopa vorbea mult despre vămile văzduhului, despre cele 40 de zile pe care sufletul le parcurge după ce moare. Este vorba acolo de vreo fiinţă numită Moarte? Este vorba doar de diavoli, care vor să ia în primire şi să chinuiască sau să nimicească de ar putea sufletul nostru, şi mai este vorba de îngeri... şi de Dreptul Judecător.

In cartea despre vamile vazduhului exista un personaj numit Moarte...

Omul credincios utilizează „instrumentarul” credinţei, nu gândirea dubitativă, pentru lucrurile care ştie că nu-i intră sub simţuri. Nu trebuie cerute dovezi. Apariţiile duhurilor nu pot fi experimentate pentru că ele nu apar decât atunci când vor sau când sunt trimise. Sigur, putem şi psihologiza. Însă atunci ieşim din teritoriul credinţei. Credinţa nu ajunge pe cale analitică la cunoaştere, ci pe cale revelată. Ea poate coborî înspre ştiinţă, iar dacă aceasta urcă în mod cinstit, fără prejudecăţi, se pot întâlni undeva la mijloc. Iar atunci când se întâlnesc se întăresc foarte mult una pe cealaltă.

În cazul ăsta... mă dau bătut. De fapt, m-am bătut singur. Eu rămân la convingerea mea, dar nu voi mai căuta să conving şi pe alţii de aici.

Cu asemenea "credinta" descrisa de tine nu vreau sa am de-a face.
Datorita "credintei" de genul asta s-au intamplat multe lucruri rele, imi aduc aminte despre o stire citita mai demult, cum o femeie "credincioasa" si foarte respectata in orasul ei, si facand numai lucruri bune si-a omorat copiii pentru ca i-a vazut ca au chip de diavol.
Sfatul meu este sa ne ferim cat putem de aceasta credinta oarba pe care o descrii tu.

Nu m-am referit la o credinţă oarbă, ci la una luminată. Nu cred că trebuie să ne abolim raţiunea pentru a crede. Trebuie doar să înţelegem că raţiunea are limite, iar credinţa e dincolo de aceste limite. Raţiunea poate analiza ceea ce cade sub simţuri, ceea ce este experimentabil. E bine să înţeleagă lucrul ăsta şi să nu vrea să analizeze ceea ce nu poate cuprinde. Neînţelegerile apar atunci când raţiunea nu-şi cunoaşte locul şi, la fel ca Lucifer care a vrut să ia locul lui Dumnezeu, ea vrea să cuprindă credinţa. Nu va putea niciodată, pentru că e mai mare decât ea.
La lucrurile descoperite prin credinţă se meditează. Numai în felul ăsta pot fi înţelese. Şi atunci vine o lumină a înţelegerii peste toate.
Cazul pe care îl menţionezi nu are de-a face cu credinţa. Acolo e probabil vorba de schizofrenie. E păcat să arunci cu noroi în felul ăsta în credinţă.
Credinţa nu înseamnă ignoranţă, ci deschidere către mister.

Nu auzi ca m-am trezit> ? sau vrei sa ma convingi acum ca nu stiu ce inseamna sa sari din somn cand auzi o usa trantita in miez de noapte cand e liniste deplina.

Sunt de acord cu tine(de data asta) numai ca se intelegea altceva din ce ai spus tu mai sus.Viziunea moderna(general acceptata acum) a credintei nu corespunde cu cea de acum 500 de ani si pe langa asta sunt si acum credinciosi care refuza ratiunea si in prezent, cand vine vorba de biblie.Pot sa te intreb ce s-a schimbat? societatea cumva? Toate ca toate, credinta este ceva subiectiv, la fel si intelegerea divinitatii.
Cazul pe care l-am mentionat are de-a face cu credinta inteleasa prost, este clar ca femeia suferea de o boala psihica intrebarea este ce a declasat-o? Eu nu arunc cu noroi in nimic, doar am mentionat un caz despre care am citit(si nu este singurul motivat de aceiasi credinta inteleasa prost), femeia era un crestin model(asa spuneau toti cei care o cunosteau), se pare ca cei care arunca cu noroi in propria credinta sunt chiar credinciosii prin actiunile lor(nu neaparat crime).

Eu cred că visai că te-ai trezit.:25:

Nu vreau sa te conving de nimic, te agiti inutil, eu mi-am expus punctul meu de vedere, faptul ca te-ai trezit brusc dintr-un somn in care poate erau si vise te-a facut susceptibila la anumite lucruri. Cum le-ai interpretat tu, te priveste in intregime.

Nu ma agit, stai linistita, am depasit de mult faza de a ma agita, mai ales inutil.
Daca m-am trezit brusc nu puteam continua sa visez. ca nu visezi treaz cu ochii dechisi. ce a urmat a durat.

Se pare ca Moartea este si o stare si un personaj.
Sunt in Biblie cel putin doua pasaje care ne lasa sa credem ca Moartea ar fi un personaj. In opinia mea textele sunt greu de inteles si nu se poate trage o invatatura sigura.

Unul este in Apocalipsa 6:8 unde ni se spune ca unul din cei patru cai avea drept calaret un personaj numit Moartea. Si ceilalti trei calareti par a fi persoane. Apocalipsa insa abunda de simboluri si in multe locuri nu poate fi interpretata literal.


Al doilea pasaj se gaseste in 1 Corinteni 15:25,26. Apostolul Pavel vorbind despre vremurile sfarsitului afirma ca toti vrașmașii Domnului vor fi „pusi sub picioarele Lui”. Ultimul dintre acesti vrașmasi care vor fi nimiciti va fi Moartea.

Totusi Biblia ne precizeaza ca moartea este un vrasmas, nu un prieten.
.

Am spus de noroi din cauză că se ia un astfel de caz şi se spune: uite, credincioşi.
Poate femeia era într-adevăr un model. De aceea am zis că e probabil schizofrenie, pentru că schizofrenicii au personalitate dublă. Iar cazurile în care cineva vede diavoli în alte persoane şi aud voci care le spun să-i omoare sunt tipice de schizofrenie. Din punctul de vedere al credinţei s-ar putea bănui că o astfel de persoană e ea însăşi posedată de diavol. Însă nu pot să o spun eu, pentru că nici nu cunosc efectiv persoana şi nici pricepere duhovnicească nu am.
Pe de altă parte, am întâlnit şi eu în biserici multe persoane cu probleme psihice. Dar ar fi o greşeală să credem că Biserica le provoacă. Ei vin acolo pentru că simt mângâiere. Acolo se mai liniştesc cât de cât.

O mica corectie: sunt linistit(la genul masculin) nu linistita :D
Nu este vorba ca ai continuat sa visezi, pur si simplu creierul tau era vulnerabil la anumite situatii si puteau parea reale(nu stiu cum sa spun altfel ca exista posibilitatea s-o interpretezi ca pe o jignire, si nu asta este intentia mea).
Dca vrei poti sa cauti informatii pe net despre acest extraordinar organ numit creier(este incredibil de cate este capabil).

Corect. Este subiectivă pentru că Dumnezeu însuşi este Subiect pur (Pr. Dumitru Stăniloae) şi nu poate fi cunoscut decât printr-o relaţie personală. Ceea ce vrea să facă religia este să ofere o cale de a ajunge la întâlnire, pentru că rătăciri sunt foarte multe.

Nu as face nicodata greseala de a generaliza, asemenea greseala este des intalnita la oamenii informati prost(ca sa fiu elegant), sunt si crestini/credinciosi absolut respectabili din toate punctele de vedere, am zis ca este un caz de credinta inteleasa prost combinata cu o afectiune psihica, nu biserica le provoaca neaparat dar este un mediu propice petru ca multi crestini promoveaza credinta aia oarba, inca un caz ar fi cel de la Tanacu(o zic fara a arunca cu noroi :D)