diavolul asculta rugaciunile?
 

As vrea sa stiu daca diavolul asculta rugaciunile noastre si ne poate citi gandurile?
Astept parerile voastre

nu cred ca poate citii gandurile dar stie momentele in care tu esti intr-o stare proasta de deznadejde si trimite ispite asupra ta pentru a cadea in pacat. Multi cad in pacatul betiei, desfranarii, din cauza acestor ispite. Tot ceea ce poti face sa nu cazi in astfel de isipite este sa te rogi. Rugaciunea poate face multe.

Sfintii Parinti spun ca doar Dumnezeu cunoaste gandurile omului. Diavolul nu le poate citi.
Dar ne poate insufla anumite idei rele, indemnuri pacatoase, prin care sa ne atraga in robia lui.
Pe acestea, cu ajutorul lui Hristos, trebuie sa le respingem.
Chiar de ar auzi diavolul rugaciunea noastra, putin conteaza. Important e ca o asculta Dumnezeu. Important e ca, rugandu-ne, punem capat discutiei cu diavolul si incepem sa vorbim cu Dumnezeu.

Diavolul este spirit pur. Are aceleaşi capabilităţi ca şi îngerul. El ne poate vedea şi auzi, iar cazul în care ne rugăm nu face excepţie.

Diavolul nu nu poate citi gândurile, dar ne poate trimite sugestii.

Eu cred ca e spirit impur... adica necurat..

Ce ispita mai e si gandul asta al tau...

Cel necurat fuge cand aude rugaciuni caci il arde numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Nu consider ca este o ispita.. .. mi s-a intamplat un lucru ciudat m-am rugat in biserica pt un preot si la final mi-a multumit si m-am cam speriat la faza asta pt ca nu ma cunostea deloc in acel moment

Din scrierile Sfintilor Parinti retinem ca diavolul nu cunoaste gandurile omului. De aceea se recomanda rugaciune lui Iisus sau a mintii. Daca vom avea pururea in minte numele lui Iisus ne vom impartasi de puterea Lui.

Daca rostim rugaciunea cu voce tare, ne aude dar gandurile nu le cunoaste.

Gandurile sunt cunoscute de Unul singur , Dumnezeu ! Diavolul numai vazand pe cineva ca se roaga , se cutremura , se tulbura , si la randu-i lupta impotriva celui ce se roaga cu tot felul de ispite , ingaduite de Dumnezeu pentru intarirea noastra . Nimic nu se misca in lumea asta , fara voia Lui !

Când te rogi cu inima deschisă, să ştii că un lucru e sigur...în momentul ăla ruga ta îl arde pe diavol, îl sugrumă de tot...asta-i arma noastră, a creştinilor, împotriva satanei...rugăciunea...mai cu seamă, rugăciunea inimii...

Foarte bine venita completarea ta , si doresc sa adaug doar atat : sa ne facem semnul Sfintei Cruci ori de cate ori putem , fara rusine si retinere !

Daca noi putem sa ne dam seama de slabicunile celui din jurul nostru, cu atat mai mai mult demonii. Nu e nevoie sa cunoasca cuprinsul rugaciunilor noastre pentru a ne ispiti. Nu e lipsit de inspiratie. Bine au spus Parintii ca dupa cum ne sunt gandurile, ne sunt si faptele, ca dintr-o minte patimasa ies numai fapte patimase. Asa ca diavolul aduce asupra noastra ispite nu la intamplare, ci potrivit faptelor noastre.

cata vreme diavolul nu este a toate receptiv si cata vreme rugaciunile nu se adreseaza lui el nu le poate asculta... ce se intampla cand se roaga mai multe persoane in acelasi timp?cum receptioneaza diavolul si asculta aceste rugaciuni?tot legat de acest lucru, vin si eu cu intrebarea: dar sfintii,ostile ceresti si ingerii, cum receptioneaza rugaciunile noastre, dupa acelasi criteriu?

''fara smerenie adevarul e orb "
 

Elisabeta...tzi s-a intamplat ca in timpul rugaciunii sa' nu poti face metanii cum trebuie,sau pur si simplu mana ta sa' nu duca' la bun sfarsit miscarea prin semnul crucii,sau sa' auzi pur si simplu in gandul tau..: e deajuns, nu e nevoie, sau pur si simplu sa' te blochezi in rugaciune,sau sa' te incurci la rugaciuni.Daca DA..atunci ,el "roseata' ",nu prea fuge cand spunem noi rugaciuni sau cand ne facem semnul crucii,doar se departeaza' nitel si sta' pur si simplu "gata de atac" undeva langa' tampla ta.Dar, sa' fim atenti daca' ceea ce am spus,nu e ispita' de la Dumnezeu,pt.ca' si Domnul ne poate incerca cu oarecare nevointa sau gand,dar este o diferenta'...doar cei desavarsiti cunosc asta(nu e cazul meu,vorbesc din ce am citit). In schimb el fuge putin mai departe,cand langa' noi( in noi) coboara' Duhul Sfant.Toata' viata suntem luptati de "roseata' ",el nu fuge nicaieri,el este mai sarguincios decat noi in ce are de facut.Citeste viata Sf.Irh Nifon, si sa' vezi acolo traire la Sfant, si ..."roseata' " tot statea undeva mai departe cei drept si astepta...astepta momentul sa' "muste".Dar Sf.Nifon,era un traitor in Hristos.Il arde numele Domnului, cei drept, dar nu fuge...se departeaza'. Poate gresesc, sa' ma ierte Bunul Dumnezeu..dar stiu ca asa este.
Dar cel mai bine,te poti documenta din scrierile sfintilor parinti.

''Nu te poti ascunde niciunde de ispite, fara numai in adancurile smereniei''- Staretul Macarie ,Optina

Eu cred ca Satana isi face aparatura de interceptare si asculta ruga credinciosului. Nu e de mirare ca de multe ori unora le raspunde "cuplajul".

vezi ca te votam din nou la faza zilei :)))

Frumos citat...
Ispitele sunt peste tot. Cu ani in urma, eu ma rugam mai mult decat acum si am avut o ispita.. nici nu stiu cum sa va spun, rugandu-ma simteam un miros nemaintalnit... Si am devenit mandra... Deci ispita..
M-am gandit apoi ca e o inselare...
Mai recent, mi s-a intamplat sa ma trezesc pe timp de noapte si sa simt ca nu ma pot misca si in acelasi timp simteam ca era o prezenta in incapere..
M-am speriat si am zis rugaciunea inimii si m-am putut misca si inchina.

"De la noi pana la cer e cale de o rugaciune? "
 

stim de la sfintii parinti ca', ''constiinta nu mustra', decat ori pe cei virtuosi ori pe cei prea intinati.'' asa si "roseata' "...nu este deranjat decat de cei virtuosi sau care sunt pe acest drum...in rest de ce sa'-i chinuie el pe cei care oricum sunt cu el. Lumea nu intelege!! Elisabeta, ne deranjeaza' cand vecinii asculta' muzica' la volum ridicat,corect!?...asa si roseata' este deranjat de noi,cand suntem in rugaciune si in fapte bune(la volum ridicat) inaintea Domnului. Ai intalnit un miros nemaintalnit..... se spune ca' atunci cand Dumnezeu te viziteaza' in timpul rugaciunii,versi lacrimi (mie mi s-a intamplat)...pe D-vstra' va imbratisat in candoarea Sa.Frumos... nu va' doriti din nou acel moment?..eu imi doresc ca de fiecare data' sa' am lacrimi in rugaciuni,atunci stiu ca' Dumnezeu mi-a mangaiat sufletul. Sunt convins,ca' momentul acela de mandrie,a fost din nestiinta'...si Bunul Dumnezeu va iertat....mergeti inapoi in acea smerenie,ca'.... viata e o clipa'. cu ganduri de bine va' doresc ..DOAMNE AJUTA'.


http://www.youtube.com/user/innocent.../0/ZsMn0GOMSO4

Ba da, mi-as dori sa am din nou lacrimi cand ma rog...
Numai sa nu ma mandresc din nou....ca eu gata, daca imi da Dumnezeu vointa sa postesc sau sa staruiesc in rugaciune, eu imediat ma mandresc..
Cred ca si vorbind despre asta, ma mandresc.. Iertati-ma.

Din pacate nu e deloc asa. Au fost destule cazuri cand diavolul insusi il trezea pe calugar pentru rugaciune, dandu-se drept... "Ingerul Pazitor". El face orice si este foarte rabdator si ingenios, pentru a-l aduce pe cel smerit cu duhul, in starea de pacat, fie ca e vorba de mandrie sau orice altceva.

Dumnezeu... nu ne incearca, dar ingaduie diavolului sa ne ispiteasca, atat cat noi insine putem suporta ispita. Niciodata nu vor veni asupra noastra ispite mai mari decat Dumnezeu stie ca nu le putem suporta. Iar toate astea din dorinta de a ne intelepti si de a-L cunoaste cat mai bine. Ca majoritatea dintre noi ramanem orbi si surzi la toate semnele din jurul nostru si ca dezamagim cu fiecare cadere in ispita, desi nu o recunoastem, sau o facem doar ca imagine a unei false smerenii, Dumnezeu stie exact ce-i in capul nostru. Tocmai de aceea uneori pare sa-si intoarca fata de la noi, in timp ce noua ni se pare o mare nedreptate.

De la Sfintii Parinti, stim ca diavolul nu cunoaste gandurile bune, dar pe cele rele intotdeauna le stie, ca doar el le initiaza. Paradoxul este ca uneori, ceea ce noi credem ca sunt ganduri bune, ele sa fie de fapt izvorate din mandrie. Iar mandria este cea mai delicata ispita pe care prea putini dintre noi o percepem sau o recunoastem.

Ai mare dreptate, totul se întâmplă cu îngăduinţa Lui Dumnezeu spre mântuirea noastră, dar rugăciunea într-adevăr arde pe diavol. Iar cea mai simplă rugăciune este închinarea cu Semnul Sfintei Cruci, rostind În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Nu o spun eu sau alt mirean neputincios. O spun sfinţii părinţi şi alţi monahi preţuiţi ai ortodoxiei.

Citind din viaţa Sfântului Mucenic Ciprian, vedem din însuşi glasul diavolului că Semnul Sfintei Cruci îl arde: <<[...]Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrînd, a mărturisit: "Nu putem, a zis el, să privim spre semnul crucii, ci fugim de dînsul, căci ne arde precum focul şi ne goneşte departe" [...]>>.

De asemenea, Arhimandritul Ilarion Argatu a dat nenumărate sfaturi duhovniceşti prin care ajută pe creştinii cuprinşi de duhuri necurate: "[...]Rugăciunea îi arde pe diavoli, le produce suferinţă ca o arsură. [...]Diavolul îl alungi stropind cu Agheasmă prin casă, afumând cu tămâie şi citind rugăciuni[...]".

În plus ştim că cele mai puternice rugăciuni împotriva diavolului sunt Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, care prin citirea lor îi determină adesea pe cei demonizaţi să răcnească: "Mă arde. Nu mă omorâţi".

Iertare, poate nu am înţeles ce vrei să spui, şi am scris ceva ce deja ştiai. Doamne ajută!