deznadejde si disperare
 

salutari tuturor!

va scriu deoarece am o problema peste care nu reusesc sa trec. am o serie de probleme personale cauzate de faptul ca din motive profesionale traiesc intr-o tara straina, am greutati in a ma obisnui aici, nu gasesc de munca pt ca a putea trai aici pe durata studiilor, ma simt singura. de peste un an sunt aici, am ajuns cu mari dificultati, pt ca nu oricine e admis, dar imi este ff greu. si am avut o serie de intamplari f neplacute cu persoane de aici.
nu pot spune ca eram o tanara prea credincioasa, dar niste intamplari grave din familie m-au apropiat de Dumnezeu. in acest an, m-am rugat de nenumarate ori Maicii Domnului si Sfantului Nectarie sa-mi gasesc de munca si viata mea profesionala si personala sa intre pe un fagas bun. dar nimic.
eu stiu ca nu trebuie sa ma rog si sa merg la biserica asteptand un rezultat concret dar am ajusn sa fiu disperata. inainte cand ma spovedeam si mergeam aici la slujbe ma simteam mai bine. dar de o luna, moralul mi-a scazut mult, plang adesea, nu stiu ce sa fac.
cel mai rau este ca am dat in deznadejde, un mare pacat si ca pur si simplu nu mai am forta sa ma rog. rugaciuni pe care le citeam cu placere asta iarna, acum nu ma mai pot concentra, tocmai din cauza deznadejdii. nu mai am rabdare si imi zic "la ce bun?"nu am ganduri sinucigase, doar ca sunt f descurajata si obosita.
ce e de facut? va multumesc

sa te rogi in continuare, pana sufletul iti devine o rugaciune.....inca nu ai ajuns la capatul disperarii....cand nu vei mai putea, d-zeu va intervenii....

Mulţi dintre noi am trecut prin situaţii de supravieţuire, trăind la limita sărăciei şi fără speranţe vizibile în viitorul apropiat. Dar am rezistat ani de zile, am sperat la mai bine şi, într-un sfîrşit, am ieşit din starea aceea disperată. Să dea Domnul să ne întărească pe toţi care sîntem încercaţi de greutăţile vieţii, să ne dea răbdare pînă ce va răsări soarele şi pe strada noastră.

Ai mare grijă cu stările de depresie, căci sînt periculoase. Încearcă să-ţi faci vreo doi prieteni care să te susţină, să te ajute cu un sfat măcar. Caută un preot ortodox căruia să i te spovedeşti în amănunt. Oricum, ideea e să socializezi, încearcă la biserică să cunoşti oameni...

Doamne ajută, pentru rugăciunile Sfinţilor!

Ce poti face tu, concret, pentru a iesi din situatia aceasta? Te poti intoarce oare in tara? Poti schimba macar temporar locul? Poate atunci cand ai plecat, ai pus pe primul loc viata profesionala, poate este un semn ca nu trebuia sa te gandesti asa si atunci trebuie sa te reorientezi... Stiu ca unele lucruri sunt foarte pretioase, dar nu e nimic mai pretios decat sufletul.

asta si incerc, sa socializez la biserica (ortodoxa, bineinteles) si in afara ei. sunt cateva persoane care stiu de problemele mele (materiale si de integrarea dificila) si incearca pe diverse cai sa ma incurajeze. problema este ca pana Bunul Dumnezeu nu-mi da forta sa ma ridic nu reusesc. singurul lucru care ma motiveaza e gandul la familia mea, sa-i fac mandri de mine.

concret, (profesional vorbind) cel mai bun lucru de facut este sa raman momentan aici. momentan inseamnand pe putin un an. nu mai intru in detalii sa spun ce si cum, trebuie sa stau aici ca sa pot duce la bun sfarsit ceea ce am inceput..

multumesc...

Mă tem că rugăciunile sunt necesare, dar nu suficiente. Ele vă apropie de Dumnezeu, dar nu vi-l dau pe Dumnezeu. Trebuie să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi. Tentaţia deznădejdii este atac diabolic, prin urmare numai riposta spirituală are succes. Iar cele mai puternice medicamente pe care ni le-a lăsat Cristos acestea sunt: Trupul şi Sângele Său.

Depinde mai intai in ce tara te afli si ce posibilitati concrete sunt acolo.
Nu stiu ce ai de dus la bun sfarsit si daca merita intr-adevar.
In tara straina este intr-adevar f.greu daca nu ai un sprijin si esti singur.
Nu stiu ce ai lasat, ce mai ai in tara.
Trebuie sa te gandesti bine.
Nu stiu cum mai este situatia in tara.
Trebuie vazut individual daca merita strainatatea si cat.
Daca trebuie platit cu sanatate, mai ales sufleteasca (asta daca se repara, atunci f.greu) sau cu viata privata, cu fericirea si multumirea sufleteasca, atunci...
Cand esti singur ai avantajul ca poti lua mai usor niste hotarari.

Biserica n-o uita nici o clipa, nu abandona.
Socializeaza si lupta, daca totusi vrei sa ramai acolo. Cauta, lupta...

bună seara!
 

Nu am scris niciodată pe forum, dar citesc cu f. mult interes toate discuţiile.....şi m-am gândit să-ţi împărtăşesc şi ţie o experienţă de-a mea...o experienţă pe care am avut-o recent. În ianuarie soţul meu a rămas fără servici, avem doi copii mici, rate la bancă şi ...aşa mai departe.Din luna lui ianuarie am început să mă rog DIN TOT SUFLETUL ŞI CU TOATĂ FIINŢA MEA la BUNUL DUMNEZEU, la SFÂNTA FECIOARĂ MARIA şi din aprilie am aflat de SF. IERARH NECTARIE care face mari minuni şi am început să citesc şi acatistul Sfântului şi pot spune cu mare bucurie şi mulţumire că rugăciunile mi-au fost ascultate şi soţul meu şi-a găsit un servici.Au fost momente când cădeam şi eu în deznădejde, dar începeam să mă rog şi mă linişteam.Ceea ce am învăţat în această perioadă este că trebuie să te laşi în voia lui Dumnezeu şi nu trebiue să gândeşti la viitor pt. că D-zeu oricum TE AJUTĂ.Nesiguranţa zilei de mâine te determină să cazi uneori în deznădejde.Învaţă să trăieşti de azi pe mâine şi vei vedea că o să te mai linişteşti.Trebuie să gândeşti POZITIV.
Rugăciunea din toată inima place lui Dumnezeu şi el nu lasă pe nimeni la greu!!!!Asta tot din experienţă am aflat-o!Vei înţelege mai târziu de ce a trebuit să treci prin asemenea momente, pt. că nimic nu se întîmlă în lume fară voia Domnului.
Să te ajute Bunul Dumnezeu să treci peste această experienţă tristă!

Pai cred ca stii ce trebuie sa faci, trebuie sa faci ce faceai inainte.

Iar tensiunea cea mare vine de la ambitiile desarte.
In loc sa-ti propui un obiectiv abstract de care esti legata prin ambitii materiale, mai bine te-ai intreba ceea ce vrea Dumnezeu de la tine si ce ar vrea sa faci pentru El in viata asta.

Daca tu esti dispusa sa accepti orice iti va da El, atunci nu mai ai de ce sa-ti faci griji, stiindu-te in manile Lui.

Poate ca ceea ce vrei tu acum nu este ceea ce El STIE ca este bun si bine pentru tine..

in cazul meu nu este atat de mult vorba despre ambitii abstracte, strict materiale. daca toti am gandi asa, ar fi mult mai putini oameni de stiinta, manageri, artisti etc.
nu inteleg ce inseamna sa accept ce imi da El. adica daca el imi da aceasta situatie foarte dificila in care ma gasesc, eu sa o accept? nu inteleg conceptul.
plus ca nu mi-am dat seama ca vrea El pentru mine. cred ca putini oameni au ajuns sa realizeze asta...

multumesc foarte mult pt ceea ce mi-ai scris! am tot recitit randurile tale pt ca ma motiveaza si ma incurajeaza.

stiu ca nu gandesc bine, stiu, dar am m-am mai impartasit de-a lungul acestei perioade si situatia mea nu s-a schimbat cu nimic. nu asa gandeste un bun crestin, dar eu am ajuns prada deznadejdii.

nu o sa intru in detalii acum, dar avand in vedere perspectivele pe care le-as avea aici si situatia din tara, decizia optima este sa stau aici, macar inca un an.

Draga Ilinca, iti voi spune la modul direct si fara menajamente ceea ce cred eu, in baza multor experiente personale asemanatoare cu a ta si in baza multor discutii pe aceasta tema cu oameni la fel de greu incercati. Spun direct pentru ca am convingerea ca te vei folosi asa, iar nu altfel.
Ma tem ca tocmai aici, unde pare ca se afla reazemul, se ascunde golul. Sub pavaza gandului aparent bun sta ascunsa uneori adevarata viclenie. Minimalizam mereu lucrarea din umbra, de-a dreptul o consideram fantezie, cel putin uneori. Si gresim tare.
MULTI COPII SE NENOROCESC SUB SOARE DIN DORINTA DE A-I FACE MANDRI, CU ORICE PRET, PE PARINTII LOR.
Iata alternativa:
1) de ce mandri? Oare chiar mandri?... Opreste-te o clipa si priveste in fata acest cuvant: "mandri de mine". Indrazneste, draga Ilinca si reflecteaza la asta o clipa, pur si simplu. Te multumeste cu adevarat ca e cineva MANDRU de tine? De ce nu mai degraba bucuros, sau iubitor, sau intelegator sau bland sau cald sau suportiv sau ingaduitor sau ... De ce tocmai mandru? Mandru, adica asa ca un bat? ca o beldie, ca o bidinea uscata? ATENTIE! ATENTIE EXACT LA ASTA! Nu simti uritenia plutind in dosul acestui cuvant? te rog, ai curaj si da-o afara din casa sufletului tau!
2) este familia ta atat de dependenta de succesul tau? Oare?... Oare chiar asa vitala e prezenta ta DE SUCCES pentru ei? Sunt oare dependenti ca de heroina de succesul tau? Oare parintii tai iubesc succesul tau mai mult decat pe tine? Oare PERSOANA TA vie, reala, concreta, nu o iubesc ei ci iubesc doar succesul???... mediteaza te rog, o clipa doar... Ti-au reprosat ei asta? Te-au obligat sa ai succes cu orice pret? Ti-au facut reprosuri inadmisibile? Te-au santajat oare emotional? Oare pun ei PRESIUNE? sau ... pui tu insati? Si pentru ce ai face asta? Chiar ar merita? pentru ce?...
3) cine iti interzice sa reconsideri una sau mai multe decizii? O poti lua de la capat, undeva intr-un loc anume, sau in mai multe. Totul poate fi retras o clipa si abordat un pic in alta maniera. Un asa/zis pas inapoi poate fi absolut necesar (in fata gropii preferam sa mergem inainte cu dirzenie?) si e adevarata luciditate sa dai inapoi un pas, daca vrei sa sari un obstacol care nu poate fi trecut din saritura de pe loc. (Exceptind cazul in care esti un tanc. dar nu esti.) Nu inaintam acolo unde mai avem nevoie de putina pregatire, uneori de foarte putin, putintel si usor ca gandul...
4) singurul gand CARE TE MOTIVEAZA e acesta? Pai... tocmai acesta?... E foarte rau in acest caz. E (auto)subminare pe fata. Pai cum sa nu dezvolti o tulburare depresiva, daca te sprijini pe un nonsens? Daca ar avea sens si seva vie, gandul (de sprijin autentic) te-ar revigora, te-ar reimprospata. Ti-ar da sentimentul linistii, certitudine, pace adanca, launtrica. Dar gandul asta e un gropar nenorocit si te trage in fundatura lui pe nesimtite.
Da-l afara! Da-i un sut tare in dos! Ai nevoie de energie vie, de soare, de verde crud! Iar nu de coji ofilite de banane rupte de maimute.
Un gand bun se recunoaste dupa efectul lui stenic in fiinta, dupa impulsul dat spre fapte bune, spre bucurie si seninatate. Cauta astfel de ganduri! Le ai in tine, le auzi intre oameni, le citesti in carti, le resimti la slujbele din biserica. Liturghia noastra este cu mult mai SOLARA decat orice alta sursa de lumina. Gandurile bune lasa-le (sa staruie) in minte, macina cu mintea ganduri bune iar nu ideatii negative bazate pe ce nu merge, ce nu pot, ce nu stiu, ce e rau si alte asemenea otravuri. Afara cu ele!
In fine, rezumind: sta in puterea ta sa cultivi florile gandurilor bune iar nu buruienile otravite ale gandurilor negative; dava vrei iti poti acorda chiar acum permisiunea sa iti traiesti experienta ta cu bucurie ca Domnul stie de ea, si nu cu incrancenarea ca raneste presupusa mandrie a parintilor sau altele asemenea.
Cand Biserica nu ne mai spune nimic, e semn clar ca ne va spune mult si bun in curind! (un strop de smerenie sa punem si noi, nitica acceptare a unor lucruri - si se revarsa harul de nu ne vine sa credem! Nesfarsita si necuprinsa e Dragostea Domnului pentru noi.)
Fa putintica rabdare, elibereaza pe cel intemnitat inlauntrul tau (ma refer la copilul liber si iubitor, si nu la cel obedient si fricos). Roaga-te frumos, ca un copilas ... si sa vezi bucuria!
Dumnezeu este cu noi, cu tine, mereu!

P.S. Subscriu opiniei postate anterior de a cultiva o relatie directa cu unul sau doi oameni care simti ca iti fac bine, impartasind cu ei tot felul de lucruri, nu doar ce te framanta in mod deosebit. Eventual, daca ai servicii de acest gen pe acolo, mergi si stai de vorba cu un consilier pe probleme de adaptare. Toata lumea are unele dificultati atunci cand incepe adaptarea la medii care solicita unele raspunsuri noi sau resimtite ca dificile. Tocmai de aceea e de folos un schimb de cuvinte cu o persoana disponibila si calificata pentru experiente de acest gen. Nu e nevoie sa petreci ani in cabinet, uneori e suficienta o intalnire (spun din experienta in ambele ipostaze - client si consilier, cel ce a solicitat ajutorul si cel ce l-a oferit).
Si toate revin in matca lor buna. Acum e doar un nor. Trece si asta.
Succes!

Dumnezeu e persoana si trebuie sa ii respectam libertatea ,El ne ajuta ,dar cand vrea si considera El.
Impartasania nu o facem numai pentru rezolvarea problemelor noastre pamantesti ,ci pentru suflet.
Preotul inainte de sf.Impartasanie spune :"Pentru iertarea pacatelor ,sanatate si viata de veci,Amin"
Sf.Impartasanie sa o primim pana la sfarsitul zilelor noastre ,daca putem si avem acest mare privilegiu de a merge la o biserica ortodoxa.
Am mai auzit aceasta replica ,"am fost si la biserica si nu s-a rezolvat nimic" ,de la persoane aflate in necaz .
Sa nu il ispitim pe Dumnezeu ,sa ne facem vrednici de ajutorul Lui.
Duminica trecuta orbul din nastere le-a spus fariseilor:
"De este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui ,Dumnezeu il asculta"
Ce alta solutie mai buna pentru rezolvarea problemelor decat asta?
Doamne ajuta !

Roagă-te Maicii Domnului să-ţi dea răbdare şi credinţă. Poate că tu nu ştii ce-i bine pentru tine, şi nu ar trebui să ceri ceva anume...Lasă-te-n voia Lui Dumnezeu...Acceptă totul cu pace şi bucurie în suflet...Răbdare...răbdând totul cu blândeţe, voi dobândi smerenia...cred că smerenia joacă un rol important, nu numai în cazul tău...te joacă diavolii pe degete, dacă n-ai smerenie, căci deznădejdea e arma diavolului asupra noastră...care-i fericit nevoie mare când te vede aşa...e maestru păpuşar care te joacă ca pe o marionetă, până-ţi soarbe orice strop de credinţă.......

Fereşte-te de deznădejde ca de ciumă...fii răbdătoare...iartă...şi zâmbeşte...

intrebare !
 

dar spune clar,ce tara, si ce experiente ai avut !
ai fost foarte eliptica !
cred ca ar trebui fiecare sa fim mai sinceri pe sait, si sa ne spunem problemele mai direct !
oricum nu ne cunoaste nimei aici, si nu ne inatalnim dupa -aia pe strada cu el !
de ce atata fereala ?

Sunt materiale prin prisma faptului ca sunt legate de lucruri materiale.
Cum iti spunea si Ioan Cezar mai sus, relatiile cu parintii ar trebui sa fie pe alte baze decat succesul profesional.

Uita-te putin in jur si zi-mi ce lipseste din lumea asta de merge asa rau?
Oamenii de stiinta, managerii, artistii sau sfintii?

Nu, el nu ne da situatii dificile.
El are un plan pentru fiecare dintre noi, prin care noi sa fim fericiti.

Problema este ca nu prea ne intereseaza care este acela si chiar daca ajungem uneori sa il intrazarim, din cauza unor patimi si ambitii absurde zicem ca nu e ceea ce ne trebuie, ceea ce ni se potriveste, ce ne-ar face fericiti, etc.

Si asa ne fixam diverse alte obiective, in care investim timp, energie, afectiune, pornind de la premiza ca asta este ceea ce ne trebuie si ne-ar face fericiti, fara sa ne intrebam daca e asa sau sa-L intrebam daca e asa, daca asta este directia in care ar trebui sa mergem.

Abia cand incepem sa realizam ca gustul alegerilor noastre este amar, incepem sa ne punem semne de intrebare dar chiar si atunci, refuzam sa chestionam fundamnetele spirituale ale alegerilor pe care le-am facut si le facem.

Si atat timp cat o sa refuzam sa vedem, o sa bajbaim pe intuneric, ne lovim de una, de alta, tipam ca ne doare si tot asa..pana cand o sa doara atat de tare incat o sa ajungem la concluzia ca e mai bine sa dam drumul la lumina mai intai.

Da.
Putini.
Si stii de ce? Nu pentru ca Dumnezeu este mut, ci pentru ca oamenii sunt muti atunci cand trebuie sa se raporteze la El.

De impartasit spui ca te-ai impartasit. Dar te-ai spovedit? Preotul ce ti-a zis despre momentele astea prin care treci? Ce sfaturi ti-a dat?

Daca te-ai impartasit doar "sa-ti poarte noroc in afaceri" si "sa-ti mearga bine", degeaba este.
Daca o faci, fa-o si roaga-te ca sa te lumineze Dumnezeu si cere-I sa-ti arate in ce directie sa o apuci, fie chiar si aceea de a reveni in tara.

Uite de exemplu tanarul bogat din Evanghelie, cel care de mic implinea Legea si aparent vroia sa-L urmeze pe Hristos. Aparent, pentru ca atunci cand i-a cerut sa renunte la avere, s-a vazut ca iubea averea mai mult decat pe Dumnezeu.

De asta Dumnezeu spune:

"Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă." (Matei 6:31-32)

Deci reteta de succes a crestinului aceasta este, sa dea prioritate lui Dumnezeu si sa-si indrepte atentia spre Dumnezeu si de restul se va ingriji Dumnezeu.

Mai stim un caz in care cineva a plecat din tara, din motive probabil similare, sacrificand legatura cu Dumnezeu si apropierea de Biserica.
Si din compromisuri in compromisuri si peste compromisuri comoditate, a ajuns si la apostazie.
Sa te fereaca Dumnzeu.

din motive de privacy, nu stiu cum sa zic in romana. pt ca cel putin 3 persoane pe care le cunosc, inclusiv mama mea ar putea citi aici. imi pare rau ca mama mea sa stie dramele prin care trec eu aici. desi le banuieste, eu incerc mereu sa-i prezint latura pozitiva a situatiei, desi e net inferioare dificultatilor.

buna cezar, multumesc pt sfaturi. m-am exprimat intr-un mod, care poate a dat curs interpretarilor. parintii mei niciodata nu m-au presat, nu au fost tirani. ei saracii,mi-au zis sa ma gandesc bine inainte sa plec pt ca nu va fi usor deloc. si eu stiu ca posibilitati profesionale as avea multe, dar imi trebuie rabdare si bani sa duc totul la bun sfarsit. si trebuie sa lucrez sa am acesti bani ca sa pot termina acest parcurs. la asta se mai adauga si greutatile de aici, rasismul, singuratatea etc.

cel mai mult ma doare ca parintii mei, desi afectati de criza care e acum in romania, trebuie sa se mai gandeasca sa-mi trimita si mie bani. efectiv, pe plan personal si profesional, acum avut numai conjucturi nefaste.

acum cteva minute, am deschis o carte a unui duhovnic roman si am citit despre deznadeje.
ai dreptate. de o luna jumate de cand am cazut in starea asta fara precedent, ma lupt cu starea asta. fac sarcinile pe care ar trebui sa le fac si de restul nu ma mai ocup, sunt descurajata. cel mai rau imi pare ca nu mai am rabdare sa ma rog. incep si nu mai termin. si asta de 6-7 saptmani. n-am rabdare sa ma spovedesc. la biserica imi e greu sa ma merg, (nu e in orasul meu), merg din inertie. sunt constienta ca doar inrautatesc situatia.

oameni buni, continuati sa-mi scrieti. imi face f bine sa vorbesc cu voi si ma multumesc ca v-ati rupt din timpul vostru sa-mi scrieti aici sau in privat.

eu sunt aici de un an jumate si desi am plecat pregatita psihic, conditiile au fost mai vitrege decat se astepta oricine. efectiv, am avut parte de o serie de conjuncturi profesionale si personale nefaste. am in continuare multe posibilitati sa-mi duc proiectul la indeplinire, dar imi trebuie rabdare, forta si rezistenta. pe care simt ca nu le mai am.
sunt extrem de obosita si de descurajata, adesea disperata. ma gandesc in continuu ca numai asa greu o sa fie. mi-am pierdut si entuziasmul si bucuria de a ma ruga. stiu ca inrautatesc situatia, ma lupt zilnic cu mine pt ca as vrea ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute sa-mi indeplinesc aspiratiile si visele.
nu intru in detalii personale pt ca persoane apropiate pot citi si nu vreau sa le ingreunez cu experienta mea, mai mult de cat o fac deja.

ma spovedesc si ma impartasesc pt linistea mea sufleteasca. chiar am fost f bucuroasa cand am primit drept de impartasanie pt ca nu l-am avut de la inceput.
Parintele imi spune sa am rabdare si mai multa credinta in Dumnezeu, sa ma las in voia Lui ca El imi va da cele de cuviinta cand va socoti ca este momentul.

pe moment sunt linistita. apoi cand vin facturile de platit, cand eu am diverse cheltuieli si raman fara bani, devin descurajata. si ma gandesc cand se vor misca lucrurile.

am inteles perspectiva ta asupra a ceea ce tine de cariera, dar pt mine sa ajung aici a fost un vis implinit. un vis la care am visat 2 ani de zile si pt care am facut numeroase eforturi. doar ca venind aici, a inceput partea mai grea.
compromisuri nu am facut nicioadata.

Nadajduiesc ca Ilinca se foloseste de sprijinul pe care il primeste de la fiecare, aici, cu atat de frumoasa buna voire. Pe mine ma lumineaza si ma intaresc cuvintele voastre, tot ce i-ati spus Ilincai am pus si eu la suflet. Va multumesc tuturor pentru dragostea voastra.

Ne exprimam cum putem, fiecare si uneori ne dam seama ce impact au cuvintele noastre.
Prin ele mangaiem un om, prin ele il ranim.
Dar la fel e si inlauntrul nostru. Asa cum ne exprimam in afara si in ganduri, asa e si starea sufletului nostru. Uneori, cand am o dispozitie jucausa, ludica, imi imaginez ca inlauntrul meu e un copil care trage cu urechea la camera in care vorbesc "oamenii mari"... Multe aude ... Cand aude vorbe rele, aspre, dusmanoase - el e speriat si ranit. Cand aude vorbe blande se simte si el mangaiat. Cand aude intelepciunea, creste si el in intelepciune.
Asa e de important pentru adancul din noi cum si ce vorbim in afara si in minte.
De aceea, eu unul, ma straduiesc sa ii ofer "copilului care trage cu urechea la cei mari" ganduri si vorbe bune, lecturi folositoare, rugaciune, cantec ingeresc...
Spor in lucrarea ta, Ilinca, Domnul cu tine.

PS. Imi pare ca a zis foarte bine Guardian... Spune mai explicit, macar o parte din situatia concreta. Sunt multi care citesc aici si care te pot sprijini daca afla mai detaliat despre ce situatii de viata e vorba. Un exemplu mic, ceva concret din multe ale vietii tale pe acolo. Nu cred ca spionii te vor para la parinti... Sau incearca pe privat, unul sau altul dintre forumisti ar putea sa vorbeasca cu tine despre detalii pe care spui ca te temi sa le postezi, ca sa nu ii necajesti pe ai tai.

Cred ca ce a spus este suficient pentru ca sa intelegem situatia prin care trece. Nu vad la ce ar ajuta detaliile, cu atat mai mult cu cat si-a expliat si retinerile pentru care nu se grabeste sa le ofere.

Cam asta e ce am incercat sa-ti zic si eu mai sus, in plus cred ca ar trebui sa te rogi mai mult sa-ti arate drumul pe care trebuie sa mergi, nu atat sa te incapatanezi sa zici tu "sigur asta e drumul meu" si pe urma sa te intrebi de ce nu primesti ajutor.

Nu stiu exact ce inseamna asta banuiesc ca totusi nu esti totusi in situatia de a fi data afara de unde stai sau a face foame, sper..nu?

Si motivul pentru care ai vrut sa ajungi acolo?
Dincolo de mandria parintilor..
Si care e finalitatea care o vezi la povestea asta?

Atat timp cat ai o biserica ortodoxa aproape poate ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele..

Cu ceva timp in urma nu reuseam sa ma angajez.
Si m-a intrebat cineva: "Ce stii sa faci?"
Si am inceput sa ma gandesc la asta.
Ce stiu si ce pot sa fac....
Tu ai accepta sa lucrezi pe un post care nu corespunde pregatirii tale ?
Ingrijire copii sau batrani, curatenie, etc..

Incearca sa te gandesti la ce stii si la ce poti sa faci.

Si, roaga-te in continuare cat poti tu de mult. Si cand nu mai poti, suspina adanc.
Chiar si un suspin ne apropie de Dumnezeu....

stiu bine ce pot sa fac, asta si in materie de competenta si ca experienta de lucru propriu-zisa pe care am avut-o.
nu mi-ar fi rusine sa fac munci sub competentele mele, atat timp cat nu fac compromisuri. problema este ca nu le pot face pe toate: de ex sa am grija de o batrana, pt ca aici trebuie sa locuiesc cu persoana respectiva si in cazul meu nu se poate ca am si studii de facut.

munca din restaurante mi-a lasat un gust amar. asta vara am fost undeva, la un mom dat m-am taiat la mana si proprietara mi-a zis ca am dreptul sa folosesc un leucoplast de-al ei, restul sa mi le aduc. si aici vorbim de o femeie bogata, care in fiecare iarna pleca in vacanta in caraibe...

unul din lucrurile care ma dor e ca am dat si peste multi oameni nenorociti...prea putini oameni buni, care oricum nu m-au putut ajuta.

[quote=ioan cezar;366090]/QUOTE]

imi este si sila sa mai povestesc, pe langa chestiunile de privacy. incerc sa punctez aspectele care conteaza.

am recunoscut cu placere in vorbele tale si ale celorlalti care mi-au raspuns, ideile pe care mi le-a transmis si parintele.
nu sunt in situatia de a fi data afara, dar imagineaza-ti ca sunt intr-o situatie grea.
scopul meu e/ era (nici nu mai stiu si asta e destul de grav) sa incep o cariera promitatoare care sa-mi aduca multe satisfactii personale. cu ajutorul Bunului Dumnezeu deja am inceput-o, dar inceputul asta e un maaaree hop...

[quote=ilinca20;366153]pe langa astea, avansuri primesc la tot pasul, dar nu am facut niciodata un compromis.

***chestiuni de privacy=chestiuni de intimitate,securitate personala

Daca ne-am intalni la niste povesti si i-as aduce si pe alti prieteni tineri,romani ai observa ca am avea de povestit multe istorii,drame,nedreptati si zile cand am plans,am fost dezamagiti.Cu toate acestea,avem de povestit si aspecte atractive,oameni si situatii pozitive care s-au ivit in calea noastra,lectii invatate,oameni necunoscuti care-ti zambesc pe strada :)
Nu te-ai intrebat,daca strainatatea este atat de rea/grea de ce nu ne/te intoarcem/intorci?

Banuiesc ca esti la primul tau job,astfel nu-mi explic cum te-a dezamagit faza cu proprietara restaurantului...pai ce in romania,oamenii de afaceri te primesc cu aperitive si cafea la serviciu?Nu uita ca Hagi_Tudose este un personaj autentic romanesc :)
Acum,plasturele este neinteresant,sa nu ne legam de lucruri marunte;important este care era satisfactia ta ca angajat,cum erai tratata si cati bani faceai...da sau ba?

Nu ti-ai facut prieteni acolo?

credinta si nadejde
 

ilinca daca esti sanatoasa nu-ti pierde nadejdea ca dunezeu are grija de toata lumea ,daca ai fi intr-un loc unde sar aduna toti cei cu probleme si ai vedea cu ochi tai ai fugi repede si ti-le ai lua pe ale tale inapoi.DUMNEZEU pe cel ce il iubest il tot incearca pentru ca el isi aduce aminte de el cei bogati nu se gindesc deloc si daca li se intimpla ceva ei platesc si scapa dar cel sarac se roaga de aceia nu putem fi toti bogai paminteste vorbind ,noi avemcomori ceresti ale virtuti---------dumnezeu sa te binecuvinteze sa-ti gasasti linistea si pacea sufleteasca

Sora (frate) draga! Daca Everestul putea fi urcat de oricine, acum poate era plin de oameni acolo! Vreau sa spun ca lucrurile mari se fac cu multa osteneala si numai de cei tari.

Doua lucruri (la rece, fiindca nu sunt date prea multe) ai de rezolvat: 1. calculeaza care sunt prioritatile in viata ta, in functie de importanta pentru mantuire, si 2. vezi ce efort iti solicita fiecare din lucrurile pe care le faci acum si daca este vreunul ce te aduce in stare de "faliment energetic", renunta la el, chiar de-ar fi si vis de 2 ani de zile.

Ma intreb ce te face sa te indarjesti asupra unui lucru ce - tu afirmi asta - nici material nu te satisface si nici spiritual nu te implineste? O fi oare vreo ispita ce are drept scop pierderea ta prin slabire sufleteasca si trupeasca? O fi oare urmarea vreunei alergari spre "oriunde, numai aici nu", produsa fie de temeri din trecut sau din mandrie? O fi oare vorba de frustrare si de teren predispus spre depresie? Vezi cate intrebari apar? Nici duhovniceste nici psihologic nu se poate face prea mult aici. In afara de sfaturi la modul general nu poate nimeni sa faca prea mult. Colegii nostri de forum, crestini buni, te-au sfatuit cu dragoste si datoare esti sa extragi iubirea cuvintelor lor si sa o folosesti, spre slava lui Dumnezeu. Dar nu uita ca trebuie sa mergi la doctor daca simti ca esti bolnava. Doctorul tau (in directia aceasta ne-ai facut partasi) este Biserica; nu te departa de ea!

Eu nu as sta intr-o tara straina, pentru un proiect profesional ce-mi conditioneaza (aproape) viata, daca nu as putea justifica necesitatea lui pentru mine fie in plan duhovnicesc, fie material! Ai ales, se pare, sa fii robul altora si te plangi ca nu te platesc. Elibereaza-te sau intareste-te cu rabdare daca merita sa pastrezi proiectul. Oricum se observa ca "managerul de proiect" nu este prea profesionist spre bine: nici multumire (esti in pragul depresiei de multe ori) nici plata materiala suficienta ca sa justifice statul in robie! Stii cine lucreaza asa? Oamenii rai si ispititorul diavol! Bag' sama deci, ca nu ai o companie prea placuta. De ispititor scapi usor prin rugaciune, spovedanie si unire cu Hristos prin Impartasanie, dar de omul rau... Sper sa gasesti taria sa alegi calea cea buna. Nimeni nu striga din apa "ajutor, ma innec!" decat daca vrea sa traiasca, iar pentru asta trebuie sa iasa din apa sau sa lase sa fie scos. Mergi la duhovnic deci si cere-i sfat sa scapi de chin nu sfat sa rabzi! Si asculta(-l)!

Cu dragoste de Domnul, pr. Gheorghe.

Amin, Amin, Parinte, Amin!

da, accept motivatia ta,si mersi pentru lamurire !

numai bine de la Domnul !