Religia pentru prescolari
 

Bună! Eu sunt educatoare la o grădiniţă de stat în Cluj-Napoca, iar din toamnă, la opţionalul educatoarei vreau să fac (cu acordul părinţilor) religie. Poate cineva să îmi recomande cărţi cu poveşti religioase pentru copii şi, dacă există, o metodică de predare a religiei la copii mici? Şi desene animate sau orice m-ar ajuta cu copiii preşcolari.
Eu am doi copilaşi, dar de educaţia religioasă s-au ocupat bunicii până acum, iar eu doar le-am răspuns la întrebări, că deh, sunt curioşi, ca toţi copiii.

daca vei preda sa predai in duh ortodox

Dacă voi preda, îi voi învăţa pe copii despre Dumnezeu, despre Iisus (viaţa şi faptele lui), despre iubirea de semeni şi despre bunătate, nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin. :)

Eu nu sunt pedagog de profesie, dar pot sa-ti spun ca al meu a receptat f bine cartea "Micul Pateric" de Savatie Bastovoi (f bun pt ilustrarea unora dintre virtutile crestine).

In ce priveste desenele animate, eu gasesc foarte bune productiile Big Idea.
Desenele se numesc Veggie Tales, au ca personaje legume si fiecare episod este centrat pe o tema (ajutarea aproapelui, despre iertare, despre efectele minciunii, lucrurile nu te fac fericit etc..). Copiii mei prefera episoadele "Where's God When I'm scared?" (despre teama) si "Madame Blueberry" (despre lucrurile care nu te fac fericit). Nu sunt ilustrari directe ale Bibliei si nici nu apare Iisus Hristos ca personaj (ar fi hulitor, cred ca ei tot asta au in minte). Dar au un film despre Iona, altul despre cei trei tineri din Babilon etc..
Marea problema este ca nu exista traduse in romana, cineva trebuie sa traduca celor mici.
Un exemplu de pe youtube - povestea lui Iona. (sper ca e intreg ca nu l-am verificat pana la final).

Acum nu stiu cat vrei sa asimileze un copil de gradinita. Eu de la ai mei am doar pretentia sa stie doar ceea ce este cuprins in Crez + despre Taine (ce este Sf. Impartasanie, spovedania, botezul ortodox, preotia etc). Atat!
Ocazional ii mai citesc din Biblia copiilor, dar fara interpretare (=talcuirea pe care o gasim in traditia bisericii ortodoxe), nu cred ca ajuta mult.
Si cel mai mult invata copilul nu din carti, ci din participare la Sf. Liturghie, obisnuinta de a se ruga, obisnuinta de a-I multumi lui Dumnezeu.

Mă iertaţi, nu vă întreb din răutate, ci din curiozitate: nu este ciudat ca o persoană care se declară agnostică să predea religie ?

:)
Si eu eram necredincioasa cand am inceput sa duc primul copil la biserica.
Ma gandeam ca indiferent de convingerile mele, nu trebuie sa-i inchid lui o usa.
Si mai stiu atei care-si duc copiii la biserica.

Lilith, poate ai auzit de cartile pentru copii ale lui Leon Magdan. Intra pe site http://www.magdan.ro/magdan/carti-pt-cei-mici.htm si o sa gasesti foarte multe titluri de carti cu specific religios, in special povestioare si pilde cu talc, carticele de rugaciuni, carticele de colorat cu tematica religioasa, ghicitori crestine, poezii crestine pentru serbari, legende crestine, proverbe crestine, chiar si probleme de logica si perspicacitate cu tematica religioasa.

Tot pe site e si o sectiune de spectacole si evenimente, de unde fie te poti inspira pentru serbari de Craciun si Paste, fie poti solicita trupa lui Leon Magdan la gradinita voastra: Teatru interactiv, Teatru de umbre cu surprize, Teatru tematic -” Ce stim si ce nu stim despre Craciun”?, „Ce stim si ce nu stim despre Pasti?”

Iti dau cateva titluri:
Enciclopedia copiilor isteti –carte cu CD
RUGĂCIUNI PENTRU COPILAŞII BUNI
POVEŞTI CU HAR
PILDE ORTODOXE - carte de colorat
PILDE ORTODOXE ŞI POVESTIRI CU TÂLC
POEZII ORTODOXE
LEGENDE CREŞTINE
CE ÎNSEAMNĂ NUMELE MEU
CELE MAI FRUMOASE PROVERBE
JOCURI CREŞTINE
GHICITORI CREŞTINE
POVESTIRI CU SFINŢI
DICŢIONAR - LITERA A
PROBLEME ÎNDRĂZNEŢE
POVESTEA BUNICULUI MEU
CEI TREI COPACI
POVESTEA CELUI MAI BUN BACI
POVESTE PENTRU TOŢI COPIII
POVESTEA TIMPULUI
POVESTEA CELUI MAI BUN ŞI MAI RĂU LUCRU
40 GHICITORI CREŞTINE
LEGENDA CELOR MAI FRUMOASE DARURI
CELE PATRU LUMÂNĂRI
POVESTEA CELUI MAI OCUPAT OM
CĂRTICICA DE RUGĂCIUNI
LUMEA CREDINŢEI PENTRU COPII
PROBLEME CREŞTINE DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE
ÎNŢELEPCIUNEA SUFLETULUI - Almanah

Nu mi se pare ciudat. Eu am (ne)credinţa mea, nu înseamnă că vreau ca alţii să o împărtăşească. Mai ales copiii. Eu am crescut cu credinţă, mergeam la biserică, aveam cărţi de rugăciuni şi Biblia pentru copii. Mă rugam înainte de masă, dimineaţa, înainte de culcare. Şi cred sincer că fără credinţă, în acei ani fragili ai vieţii mele, nu aş fi ajuns omul care sunt azi.

Vă mulţumesc mult, Anna şi Delia! Răspunsurile voastre îmi sunt de un real folos. O seară minunată!

1.Chiar pe crestin ortodox este o sectiune speciala pentru copii si gasesti acolo multe resurse: http://www.crestinortodox.ro/credint...ovestiri-talc/

2. Filocalia pentru copii, Editura Cristimpuri - http://www.librariasophia.ro/carti-F...n-so-5613.html

3.Carti si jocuri biblice: Puzzle-uri cu tematica religioasa (arca lui Noe, In drum spre Egipt, Trecerea Marii Rosii), flanelografe, Biblia in flanel, rebusuri si integrame crestine, jocuri ''Identio'' de memorat versete biblice, jocuri – Alfabet -Arca lui Noe, jocuri si scenete tematice pt. teatrul de papusi cu Nunta fiului de imparat, Profetul Iona, teatru magnetic cu teme biblice- http://bebedream.ro/index.php?main_p...roducts_id=258

4. Corabia fantastica a lui Noe o Carte-joc http://www.librariasophia.ro/carti-C...--so-4123.html

5.Carte de colorat si de lipit stickere pt. copii 5-8 ani - "Drumul spre inviere", Editura Sf. Mina, Autor Camelia Muha.

6. Jocuri cu tematica crestina pe calculator in limba engleza (puzzle, de colorat imagini din Biblie, labirint- Gaseste Tara Fagaduintei, un joc distractiv Corabia lui Noe cu toate animalele si altele : Saints Alive http://games.goarch.org/

Interesanta stare, Lilith. Poate e veriga lipsa dintre certitudine si incertitudine, sau cum zicea Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu: indoiala e jumatatea drumului dintre credinta si necredinta si poate duce fie la una, fie la cealalta.

Pot sa-ti zic ceva vizavi de cuvintele tale subliniate? Zic oricum ca sa luam toti aminte. E vorba de cuvantul de incheiere din pledoaria unui avocat al unui tanar de 18 ani condamnat la inchisoare pentru crima.

Cuvânt de încheiere
"Domnilor, însărcinarea ce am primit-o este foarte uşoară. Acuzatul îşi
recunoaşte vina, prin urmare e puţin de apărat la dânsul Totuşi, mă simt chemat să spun câteva cuvinte.

Inaintea mea şi a judecătorilor văd pusă Crucea; se află aici, în sala în care acuzatul va fi condamnat, îmi pun, însă, întrebarea de ce nu
se găseşte Sfânta Cruce şi în şcoli, în fiecare sală de învăţământ, oriunde se află şi învaţă copiii.

De ce condamnatul vede crucea abia astăzi, aici, în sala de judecată, când este prea târziu?

Dacă i s-ar fi arătat încă de pe băncile şcolii,
sunt sigur că astăzi acest tânăr nu ar mai fi aici, în postura de criminal.

Domnilor, Dumneavoastră sunteţi adevăraţii vinovaţi! Pe voi vă acuz! Prin
Dumneavoastră se seamănă în popor necredinţa. Condamnaţi pe clientul meu,
căci aceasta este meseria Dumneavoastră. Eu însă vă acuz pe voi, căci aceasta este datoria mea!"

Extras din pledoaria avocatului unui tânăr de 18 ani acuzat de crimă în
1910

..asa ca bine faci ca nu vrei sa fie lipsiti copiii de credinta.

Desen animat despre Sf. Serafim de Sarov.
http://www.youtube.com/watch?v=tzvk4...embedded#at=12

E in limba rusa dar am gasit un rezumat in romana.

"Sfântul Serafim de Sarov s-a născut din părinţi credinciosi, Isidor şi Agatia Moshnina, în orasul Kursk.
Tatăl lui, comerciant de meserie, la bătrâneţe a început să construiască o catedrală în Kursk, pe care n-a apucat s-o vadă terminată. Fiul său, Prochorus, viitorul Serafim, a rămas împreună cu mama lui, care l-a crescut în multă credinţă.

După moartea soţului ei, Agatia Moshnina a continuat construcţia catedralei.
Într-o zi, luându-l şi pe micul Prochorus cu ea pe şantier, acesta a căzut de pe schela turnului de clopote, de la o înălţime de 7 etaje. Băiatul ar fi putut muri, dar Bunul Dumnezeu a avut grijă de el. Îngrozită, mama a alergat la el şi şi-a găsit fiul nevătămat. -min 1.08

Tânărul Prochorus, înzestrat cu o memorie excelenta, a învăţat repede scrisul şi cititul. Din copilărie îi plăcea să participe la slujbele bisericii.
La un moment dat, Prochorus s-a îmbolnăvit foarte grav, viaţa lui fiind în pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului, care i-a promis ca îl va vizita şi îl va vindeca. -min 1.24

Tânăr fiind, Prochorus îşi făcea planuri pentru a-şi dedica viata în întregime lui Hristos şi a intra la o mănăstire. Mama lui nu a fost împotriva acestei decizii şi l-a binecuvântat în drumul lui, dăruindu-i o cruce de aramă pe care tânărul a purtat-o pe piept toata viaţa lui. min 1.40

Prochorus l-a vizitat pe Părintele Dositeu, care i-a dat binecuvântare să se retragă la mănăstirea din pustia Sarovului şi acolo să-şi câştige mântuirea.
Cu binecuvântarea egumenului Pahomie, Prochorus se abţinea de la mâncare în zilele de miercuri şi vineri şi mergea singur în pădure, unde practica Rugăciunea lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”).

După doi ani ca novice, Prochorus s-a îmbolnăvit, corpul a început să i se umfle şi suferea îngrozitor. Părintele Iosif şi ceilalţi părinţi îl iubeau pe Prochorus şi aveau grijă de el. Boala l-a ţinut cam trei ani, timp în care ei nu au auzit nici un cuvânt de nemulţumire din gura lui. - min 2

Apoi a cerut să i se citească o rugăciune pentru sănătate. În timp ce restul părinţilor se rugau în biserică, Prochorus a avut o viziune în care i-au apărut Maica Domnului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan. Arătând cu degetul spre călugărul bolnav, Maica Domnului îi spuse Sfântului Ioan: “Acesta este unul de-ai noştri”, după care l-a atins cu toiagul într-o parte pe călugăr şi imediat lichidul adunat în corpul acestuia a început să iasă prin incizia făcută de Preacurata. După terminarea rugăciunii, fraţii l-au găsit pe Prochorus vindecat, având o singură cicatrice, ca semn al miracolului ce s-a împlinit - min 2.19

Dupa opt ani de novicie la manastirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care arata dragostea lui vie pentru Domnul si dorinta sa nestavilita de a-l sluji. Dupa un an, Serafim a fost numit ierodiacon. – min 2.24

Cu spirit zelos, el slujea în biserică zilnic, rugându-se permanent şi după terminarea slujbelor. Domnul îi îngăduia să aibă viziuni în timpul slujbelor bisericeşti, de multe ori văzând îngeri care slujeau laolaltă cu preoţii.

În timpul Sfintei Liturghii din Marea şi Sfânta Joi, slujită de egumenul Pahomie şi părintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. După introducerea la Sfântă Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronunţa cuvintele: “O, Doamne, mântuieşte pe cei ce se tem de Tine şi auzi-ne”, după care ridica orarul spunând: “In vecii vecilor”. Dintr-o dată a fost orbit de o lumina strălucitoare şi, ridicând privirea, Îl văzu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrând din partea de vest a bisericii. - min 2.35

Pustnicul Serafim îşi petrecea timpul în pădure citind în întregime Noul Testament într-o săptămână. De asemenea, citea şi din Sfinţii Părinţi şi sfintele slujbe. - min 3.30

Prin rugăciunile sale, cărarea către chilia lui a fost acoperită de crengi mari care au căzut din brazii antici învecinaţi, blocând orice acces. Doar păsările mai veneau la el şi animalele sălbatice în compania cărora a trăit că şi Adam în rai. Animalele veneau la miezul nopţii şi aşteptau ca sfântul să-şi termine pravila de rugăciune, după care hrănea cu pâine din mână lui ursii, râşii, vulpile, iepurii şi chiar lupii. Sfântul Serafim avea un prieten urs care i se supunea întru totul şi îl ajută la diferite treburi. - min 3.33

Odată, pe când lucra în grădină, trei hoţi l-au călcat în căutare de bani sau lucruri valoroase.
Deşi avea un topor în mână şi ar fi putut luptă cu ei, sfântul nu a ripostat, amintindu-şi cuvintele Domnului: “Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52).
Aruncându-şi unealta jos, el le-a spus hoţilor să facă ce doresc. Atunci hoţii
l-au bătut atât de tare, încât l-au lăsat mai mult mort decât viu. Au vrut să-l arunce în rău, dar l-au lăsat până au scotocit chilia după bani, însă negăsind nimic în afară de icoane şi câţiva cartofi, au plecat. Călugărul îşi redobândi cunoştinţa, se târî până în chilie şi rămase aşa toată noaptea. -min 3.45-min 4.20

Dimineaţa următoare porni cu mare greutate spre mânăstire iar fraţii,
văzându-l cu atâtea răni pe cap, piept, coaste şi spate, s-au înspăimântat. Timp de 8 zile a zăcut în suferinţă din cauza rănilor, iar doctorii care l-au văzut au rămas uimiţi că mai trăia după o asemenea bătaie.

Pustnicul fusese vindecat din nou de Maica Domnului. Cu toate astea el nu se putea îndrepta şi rămase îndoit de spate, neputând umbla decât cu ajutorul unui băţ pentru tot restul vieţii. Sf. Serafim a trebuit să stea vreo cinci luni la mânăstire după care a plecat înapoi în pădure. El i-a iertat pe răufacatorii lui. -min 4.30-4.40.

Când se întâlnea cu cineva, Sf. Serafim îl întâmpina salutându-l cu următoarele cuvinte pline de dragoste: „Hristos a înviat, bucuria mea!” – min. 4.50

Continuând să trăiască în tăcere, el s-a închis în chilia lui rugându-se şi citind. I s-a permis să servească masa şi să se împărtăşească în chilia sa. Acolo, sfântul a urcat pe înălţimile curăţiei spirituale şi prin mila Domnului a primit darurile divine ale înainte-vederii şi facerii de minuni. După cinci ani de singurătate, el şi-a deschis uşa chiliei pentru ceilalţi călugări, dar a continuat să folosească tăcerea, învăţându-i pe ceilalţi prin exemple. -min 5.05

În ultima parte a vieţii sale pământeşti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la mănăstirea de maici Diveyevo. -min 5.12

În 2 ianuarie, Părintele Pavel, ajutorul sfântului, a plecat la ora şase dimineaţa la utrenie şi a simţit miros de fum venind din chilia sfântului. Părintele obişnuia să lase lumânări să ardă în chilie şi Părintele Pavel s-a speriat să nu ia foc ceva.
“In timpul vieţii mele nu va fi nici un foc”, spuse el cândva, “dar când voi muri veţi şti, pentru că un foc se va aprinde”.

Când au deschis uşă au văzut cărţi şi alte lucruri mocnind iar sfântul era în genunchi în faţă icoanei Maicii Domnului, cu mâinile încrucişate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de îngeri în timpul rugăciunii şi a fost dus în faţă Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Cărui slujitor credincios a fost toată viaţa. – min 6.20

Sfântul Serafim de Sarov este pomenit în 2 ianuarie.

Inainte de toate, va multumesc tuturor pentru postarile voastre aici, va sunt recunoscator in numele meu, al sotiei mele si al copiilor nostri care sunt dornici de invatatura crestina.
Adaug imediat ca invat multe de la copii. Poate parea curios ca spun asta, ca invat eu de la copii, dar este cu totul adevarat. Am 3 copii si le datorez o parte esentiala din ceea ce sper ca am bun in mine. Cu adevarat spun ca invatam reciproc, impreuna, suflet la suflet. Nu le pot da eu invatatura, cu ei experimentez noi fapte ale cunoasterii impreunindu-ne timpul, sufletul.
Am lucrat 23 de ani in invatamant. Am lucrat cu liceeni, cu studenti, dar si cu prescolari si copii din scolaritatea mica. Spun doar, cu nadejdea la putina reflectie, sa imi fie cu iertare: nu avem niciodata suficienta smerenie pentru a invata noi ceva cu siguranta bun pe vreun copil. Aceasta e convingerea mea (ca dascal si ca tata).

Ma tem (e slabiciunea mea) sa imi imaginez ca as fi profesor de religie... Pentru mine e o responsabilitate prea mare. Daca as fi constrans, m-as supune si m-as stradui. Dar nu indraznesc sa propun eu din initiativa mea, nu am aceasta pornire (desi mi-ar fi la indemana). Vrednicie insa celor ce se incumeta, har lor de la Domnul!

Acum, te rog sa nu te superi draga Lilith, vreau sa comentez cu sinceritate si cu bunavointa doua aspecte care mi-au atras atentia, asa cum reiese din textul postat de tine.
Mai intai, eu cred ca nu e folositor copiilor sa le vorbim despre "viata si faptele lui". Daca vei face asta, ma tem ca vei risca sminteala lor, Doamne fereste! Nu se poate sa avem scapari de acest gen cand lucram cu copiii: Hristos NU a fost profet! Sa le vorbim, asadar, despre "viata si faptele Lui" - UNUL SFANT FIUL LUI DUMNEZEU INTRUPAT! Poate fi o scapare, scuzabila, ca tastam "lui" in loc de "Lui", dar chiar si asa, lapsusul tot spune ceva... Sa nu fim niciodata prea relaxati cand oferim invatatura pruncilor (E vorba de a pune temelia, "inceput bun", nu-i asa?)

Apoi, daca ai studiat serios religia crestina (de pilda daca ai avut acces la documente vechi, dincolo de orice banuiala a vreunei falsificari) ai aflat desigur cum s-au desprins din trunchiul sfant al Ortodoxiei tot felul de ramurisuri, pana la secte si alte asemenea rataciri. Cand spui, asadar, "nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin." - nadajduiesc ca stii bine ce vorbesti, asa sa iti ajute Dumnezeu.

Te rog sa primesti mesajul meu ca pe unul binevoitor si ca pe o rugaciune: Domnul fie cu tine atunci cand vorbesti cu copiii despre El si despre viata oamenilor in Adevar. AMIN

Din ce am observat, copiii, mai ales cei preşcolari, au o capacitate limitată (ca să nu zic: nulă) de a gândi abstract. Ei au nevoie de chestii concrete. Faptul că Isus e o Persoană a Sfintei Treimi este, deja, prea complicat. Apostolii erau oameni maturi, şi totuşi faptul că Isus este Dumnezeu s-a descoperit mai întâi unuia prin revelaţie divină. În mod sigur nu greşim spunând că Isus a fost un profet, un om care făcea multe şi mari minuni şi cunoştea viitorul. E o afirmaţie foarte ortodoxă: a fost preot, a fost profet, a fost rege.

O glumă drăguţă pe tema asta:
Un cioban, de câte ori mulgea caprele, punea de-o parte o ulcică cu lapte, ca să-i dea lui Dumnezeu. Se întâlneşte într-o zi cu Moise. Când aude Moise că acela punea lapte deoparte ca să-i dea lui Dumnezeu, are loc următorul dialog:
-Şi cum faci, fiule ?
-Ulciorul cu lapte îl duc într-o scorbură, în păduricea de acolo, în fiecare seară. Dimineaţa, nu mai e: l-a luat Dumnezeu, ca să îl bea.
-Măi omule, eşti dus cu capul ! Dumnezeu este spirit pur, cum să bea lapte din ulcică un spirit pur ? Ai înebunit ? Ia stai ascuns, la pândă, şi vezi mai bine ce se întâmplă cu laptele tău !

Omul a stat la pândă şi a văzut, în puterea nopţii, o vulpe care a venit fix la scorbură şi a băut tot laptele. Cătrănit, s-a întors la Moise şi i-a povestit ce a văzut.
-Ei, bine că te-ai lămurit măcar acu ! Să nu mai crezi în basme cu Dumnezeu care bea lapte !

Dar peste noapte, lui Moise i se arată Dumnezeu în vis, spunându-i:
-Ai greşit, Moise ! E adevărat că sunt spirit pur şi că nu-mi trebuie lapte. Dar mă bucuram să văd, în fiecare noapte, cum acea vulpe vine şi se satură din ulcior !

Morala ? Nu e bine să-i facem pe copiii noştri mitropoliţi înainte de termen !

Eu cred ca nu e vorba de a-i face mitropoliti, ci pur si simplu de a le facilita accesul la un univers in care se vor simti pur si simplu firesc, inainte ca "oferta" lumii acesteia sa-i acapareze si sa le perverteasca firescul.

Un suflet curat de copil percepe in mod surprinzator mesajul lui Hristos. Zicea mai sus Ioan Cezar ca de multe ori, noi suntem cei ce avem de invatat de la copii. Firescul. Pentru ca ei au sufletul curat si (inca) percep nealterat mesajul crestin.

O povestioara surprinzatoare si induiosatoare despre cum simt copiii mesajul lui Hristos: ( a spus-o cineva aici pe forum de Craciun)

"Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului... Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea...

Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.

După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată.

Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc.

Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie.

Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!
Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle. Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe.

Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle. De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!

.. Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El. Şi L-am întrebat: < Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine? > Şi Iisus mi-a răspuns: <Dacă îmi ţii de cald, ăsta este cel mai mare dar pe care mi-L poate face cineva.> Atunci
m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.

Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii. Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna…"

..."Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti" ...ca in sufletele lor curate si calde, vrea pruncul Iisus sa-si faca salas iar noi sa invatam de la ei cum sa ne transformam pestera rece si intunecoasa a sufletului.

Afirmatia ca Iisus Hristos "a fost profet" nu este, dupa intelegerea si trairea mea, ortodoxa.
Ortodoxa consider ca este urmatoarea afirmatie:
Iisus Hristos este Profetul, Preotul, Imparatul si acum si pururea si in vecii vecilor. AMIN

Minunata relatare, Delia, iti multumesc!
Copiii, cred, au multe lucruri in comun cu Pruncul.
Unul dintre aceste lucruri este capacitatea remarcabila de a ierta, a ierta, a ierta... Pe oamenii "mari".
Un altul este privirea larga, directa, curata. Oglinda in care nu privim fara emotie.

Carti si cd -uri audio pentru copii se gasesc aici:

http://www.edituracristimpuri.ro/

Ciudata marturie..
Nu este cel putin o lipsa de recunostinta pe undeva?

Unde anume?

Buna! Nu, nu ma supar, ai facut doua observatii foarte competente, insa ma tem ca nu m'ai inteles. Eu vreau sa le vorbesc despre Iisus copiilor de gradinita, care nu stiu sa scrie/citeasca, deci pentru care ortografia e irelevanta.
In al doilea rand, nu am studiat religia atat de serios. Stiu despre formarea sectelor, in linii mari. Dar vezi tu, tocmai asta voiam sa spun eu: copiii mei nu vor auzi cuvinte ca "ortodox", "catolic", "sectant" sau expresii ca "oameni de alta religie". Pana la urma, Dumnezeu, daca e, e unul singur, doar punctele de vedere ale oamenilor sunt diferite. Eu nu vreau sa le ofer copiilor un punct de vedere gata format, vreau doar sa le ofer baza pe care isi vor forma mai tarziu propriile idei si propria credinta.

Eu nu as vrea sa-mi educi copilul.
Doamne fereasca, sa predai religie... tu insuti admitand ca nu ai studiat religia atat de serios.
Atunci, mai bine ar fi sa taci... de teama de a nu sminti pe cineva.
Mai bine ar fi sa lasi educatia religioasa pe seama familiei si nasilor acelor copilasi.

Cu dragoste ti-am spus acestea.

Stii ce spune Sfantul Apostol Luca?
Iti dau un indiciu: Luca 17:1,2
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=17

amintiri
 

Imi cer scuze ca-s off topic...

Eu,in liceu am studiat "istoria religiilor"cu un tip foarte obscur;nu era ortodox,ci reprezenta o multitudine de religii,iar orele lui erau un balmes total:educatie sexuala(mai mult instigare sexuala si protectie),
problemele adolescentilor(din nou dragostea&relatiile),literatura,OZNistica...

De la una din orele lui ,toate fetele au plecat cu o reteta de cocktail pt excitat sexual barbatii :)
Vedeti,eu am ce povesti la nepoti despre orele mele de religie :))

Am impresia că nu ai priceput nimic! De fapt, am certitudinea că n-ai priceput o iotă din ce am spus eu aici.
Te rog cu tot respectul ca pe viitor, să te abţii de la formule de genu "mai bine taci" când mi te adresezi. Dacă nu ştii să citeşti mai mult decât jumătate dintr-un mesaj scris, te sfătuiesc (cu tot atâta dragoste) să emigrezi pe alte topicuri.

PS: Eu aş vrea să-ţi educ copilul! Că din mesajele tale de pe alte threaduri, pot să trag concluzia că în familie, bietul de el, nu ar avea parte de prea multă educaţie!

Da, mai sunt şi oameni din-aceştia! Eu am avut un profesor de istorie care era un om minunat. Mama lui era luterană, tatăl catolic, iar el avea propriile idei şi propria credinţă. Nu adera la nicio religie, ca formă organizată, sau la vreo biserică, ca instituţie. Dar era cel mai sufletist şi mai bun om pe care l-am întâlnit.

Există oameni şi oameni, niciodată nu mi s-a părut corect să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală :)

De ce imi rastalmacesti vorbele, Lilith?
Si de ce rastalmacesti vorbele tuturor cu care intri in contact pe acest forum?
Tu ai admis ca nu ai studiat religie.
Tu nu poti pune BAZELE unei credinte, in mintile fragede ale unor copii.... ca de vei smiti pe cineva....
Ti-am spus doar ca sa stii.

:)) Fată dragă, am spus că nu am studiat ATÂT de serios religia, pe cât fusesem întrebată (cu acces la documente vechi etc). Religia am studiat-o destul şi serios. Mă îndoiesc că toţi profesorii din lumea asta au avut acces la documente vechi şi la izvoare istorice înainte de a intra şi de a preda la clasă.

Pentru a le povesti copiilor despre Iisus, pentru a-i învăţa să fie buni şi milostivi şi să-şi iubească aproapele, nu ai nevoie de documente vechi. Copilaşii mei au trei ani, anul viitor - când voi face religie cu ei - vor avea 4. Nu fac cu ei exegeza Bibliei şi istoria religiilor. Vreau doar să le insuflu bunătate şi credinţă în sufleţelele lor. Acum pricepi? Sau ai să-mi scrii iar mesaje private pentru lămuriri, ca să mă poţi ataca mai uşor?

Tu nu pricepi!
Si tu esti cea care ataca pe toata lumea. Chiar nu vede nimeni?
Tu rastalmacesti vorbele tuturor.
Te-ai suparat, ca ti-am zis ca nu as vrea sa faci educatie religioasa copilului meu?

Nu, nu m-am supărat! Nu aş avea de ce, pentru că eu, ca şi cadru didactic, sunt respectată în instituţia în care lucrez. Iar părinţii copiilor mei au fost de acord ca în toamnă să încep orele de educaţie religioasă cu copilaşii. Aşa că părerea ta sau dorinţele tale sunt prea puţin importante pentru mine.

Oricum, ai grija ce le zici copiilor.

Voi avea, fii tu liniştită!

Nu te ingrijora pentru mine.
Mai bine gandeste-te la sufletul tau.

In primul rand Lilith nu este atee ci agnostica. In al doilea rand ai putea sa-ti iei notite de la Lilith din multe mesaje postate de ea aici pe forum.In al treilea rand NU ea ataca pe toata lumea ci tu esti cea "atacata" de toti.[vezi threadul pe care singura l-ai deschis despre colegele tale care zic ca esti habotnica(nu te-ai intrebat niciodata daca nu au cumva dreptate?)]

Si nu in ultimul rand, vezi ca TU ai o mare problema cu "ceilalti" .Ceilalti fiind toti cei care NU sunt ortodocsi.Te plangeai ieri pe mai multe threaduri ca ai crezut ca acesta este un forum ORTODOX, dar e plin de atei si alte confesiuni aici.Ti-am explicat si ieri ca BISERICILE ORTODOXE AU INTRAREA LIBERA PENTRU TOATA LUMEA ( la fel e si pe forum), indiferent de credinta sau necredinta oamenilor care ii trec pragul.Doar ca oamenii trebuie sa respecte NISTE REGULI pentru a putea ramane.Si in biserici si pe forum.Si asta indiferent daca esti ortodox sau nu!

Mulţumesc tuturor celor care mi-au răspuns la subiect. Sugestiile voastre îmi sunt de un real folos! Îi mulţumesc şi Melissei că mi-a sărit în apărare!

Îmi pare rău că de la ceva frumos, ca educaţia religioasă a copiilor, s-a ajuns la atacuri, pornite din resentimente de pe alte threaduri. Pentru asta trebuie să îi mulţumim domnişoarei ElisabetaM :)

Am vrut să încerc să închid acest thread, dar am să-l las deschis, pentru eventualele sugestii ce vor mai veni. Pe ElisabetaM am să o rog, dacă mai are ceva de-mi spus pe lângă subiect, să-mi scrie un mesaj privat. :)

O zi bună!

de aceea ca parinte ai obligatia,

1.in primul rand asa il formezi pe copilul tau asa cum ti-ai dori tu sa fie:sa-i insufli invataturile de credinta pe care tu le consideri importante, sa il duci la biserica de mic, sa il inveti despre ce inseamna tainele si cand se poate bucura de ele, sa il inveti sa o cinsteasca pe Maica Domnului si pe sfinti.Ceea ce il inveti tu ramane cladit defintiv.DE aceea parintii nu ar trebui sa lase educatia in grija exclusiva a dacalilor(fie ei educatori, invatatori, profesori)

2. e foarte bine sa te informezi in legatura cu institutia pe care o va frecventa copilul tau, precum si despre dascalii pe care ii va avea.o persoana nepotrivita, pe langa faptul ca produce confuzie in sufletul micutului, ii poate crea o impresie denaturata despre ce inseamna religia, si implicit raportul la Dumnezeu si biserica.

De aceea ne-a lasat Dumnezeu intelepciunea, sa ne putem folosi de ea:)

Mie mi-au placut foarte mult in copilarie desenele animate din Cartea Cartilor, cu robotelul si cei doi copii care ajung in vremurile lui Iisus, cu masina timpului - http://www.youtube.com/watch?v=aRUm8o_TzJ4, desi cred ca acum sunt cam depasite in ceea ce priveste grafica.

Am avut o profesoara de religie super, in generala. Era sotie de preot, desi se imbraca foarte modern si uneori se machia chiar mai mult decat era cazul, era destul de severa, dar de la ea am invatat foarte multe, caci lucra pe text, ne punea sa citim foarte multe pasaje din NT, ne explica toate pildele, ne explica ce se intampla in timpul slujbelor, ne indemna sa mergem la denii, iar cand eram mici, ne ducea la impartasit...

In liceu, orele de religie au fost un dezastru, faceam cu o femeie habotnica, suparata ca nu isi gasise un sot la varsta ei, care umbla numai cu fustele pana la pamant si care voia sa ne duca cu caruta pana la nu stiu ce manastire. Ea era bine intentionata, tot ne vorbea despre post, duhovnic, tinuta austera si despre dovezile creationistilor vs. evolutionistii, dar nu ii iesea nimic, pentru ca, pe de o parte, multi nu aveau cunostintele elementare, de baza, iar, pe de alta parte, altii voiau sa discute despre sexualitate, prietenie si chestii adolescentine. Plus ca erau dati in care nu venea la curs, pentru ca se ducea la biserica, iar noi asteptam ca fraierii! Plus ca cineva, avand incredere in ea, i-a povestit o problema mai intima (ii placea de nu stiu ce baiat si se simtea respinsa, ceva de genul...), cu marea rugaminte de a pastra secretul. Deh, se gandea ca, fiind de religie, are capacitatea de a intelege si de a da sfaturi bune. Doamnei profesoare i s-a parut o mare prostie si s-a dus cu posta pe la vreo trei clase, iar a doua zi tot liceul stia povestea indragostitei nefericite si credule. Va dati seama ce a simtit respectiva.

Ma rog, poate nu am stiut eu sa apreciez, oricum, cineva tot a avut de castigat de la cursurile ei, ca si-a facut duhovnic (dar ne lua pe fiecare in parte si ne intreba: Soro X, ai duhovnic? SoroY, nu ti-ai facut duhovnic? bine ca nu voia si adresele duhovnicilor lor).

Sper sa nu sminteasca pe cineva acest mesaj, dar am vrut sa arat un exemplu de asa nu! Trebuie mare grija cu predatul religiei!

copii tai nu vor avea nici o baza ... asadar ei te vor crede PE CUVINT cind nu le vei explica DIFERENTELE dintre secte , catolici si ortodocsi ... asadar din pacate tu nu ai cum sa predai un lucru la care si tu esti confuza ..... asadar tu agnostica predai religia in care nu crezi unor copii care nu inteleg nimic..... cum ar fi sa ai un profesor de matematica care nu stie ce spune , dar le da o tenta despre numere VAGA ? crezi ca acei copii sunt ok din punct de vedere informational ? sau o sa le spui ca o sa vina vremea cind vor alege CUM SA SOCOTEASCA ? asadar cineva aici pe forum te-a luat la ´´ puricat ´´ si te-ai ofuscat ... ei bine are dreptate ...
multa iubire

nu ai dreptate ... nu poti preda un lucru daca tu esti confuza ... asadar biserica ortodoxa are intrarea libera DAR SA NU CONFUNDAM LUCRURILE . ok? nu oricine care intra in biserica este si cel care detine adevarul intelegi ? si un hot intra in biserica , dar asta nu il face nehot sau egal cu biserica ..... asadar DIFERENTELE te fac sa intelegi minciunile sectare sau unele aberatii ale catolicilor ... cit despre habotnicie sa fim seriosi .... daca tu ii spui unui copil ca 2+2 fac patru si II EXPLICI DE CE si el te face habotnica in matematica tu ce raspunzi ? il crezi sau zambesti ?
multa iubire

Agnostic nu inseamna necredincios ci doar unul care in ciuda existentei divine crede ca nimeni nu paote avea dovezi in privinta asta, divinitatea nu poate si sondata si pusa in evidenta, desigur pina la proba contrarie.

oare citi crestini pe linga credinta au si dovezi personale , certitudini interioare?

gnoza - cunoastere . a- fara --- agnostic - FARA CUNOASTERE .... upssss ..... asadar ?
multa iubire