Ce parere aveti de tinerii care fac urmatoarele....
 

1)se saruta in public,uneori fara sa le pese de ce cred ceilalti? 2)Isi pun pe status sau retelele de socializare poze ostentative alaturi de iubitele/iubitii lor,si se lauda celor ce le citesc,cat de fericiti sunt?

Ce inseamna "poze ostentative", in conceptia ta?
Cat despre sarut, daca e unul cast, inocent si scurt, nu are de ce sa strice.

Pai ... daca te deranjeaza acest aspect , ignora-i :)

Ca sunt niste tineri normali care isi traiesc adolescenta...dumneavoastra ce parere aveti?

1)lipsa de educatie.
2)nu mi se pare ceva rau.

Sa ne preocupe mai putin ce fac altii si sa ne preocupe mai mult ce facem noi.

Cei care se grabesc sa-i judece pe altii ajung mai devreme sau mai tarziu sa faca aceleasi lucruri ca si ei.

Asa e! :) In curand, nu o sa ne mai intrebe ce sa le raspunda celor care nu ii suporta cainele, ci celor care nu suporta sa il vada sarutandu-se cu prietena lui! :)

Adolescenți fără simțul ridicolului, la fel ca toți cei crescuți după șabloane hollywoodiene, din păcate, de multe ori, cu părinți asemeni lor pentru care e firesc să fie chemați de proprii copii pe nume și nu cu apelativele de tată ori mamă (unii tați sunt Nelu și Vasile pentru progenituri nu tati și mai apoi ne mirăm de incesturi, dar psihologic e OK).

Și evident lipsa de educație și influența nefastă a tuturor specimenelor psihosocioloparde specialiste în psihologie și asistență socială din educație, care niciodată nu o să privească cu ochi răi manifestări nepotrivite unei ființe umane din secolul XX. Dar psihologic e OK, e vârsta, bat-o vina...

Eu totusi il fericesc ca la 21 de ani nu are probleme existentiale mai adanci... sa nu fim, totusi, rai. Toti avem nevoie de intelegere, de afectiune si de comunicare. Unii mai mult, altii mai putin.

:)):))
Draguta remarca!;)

Nu sunt chiar deloc rău și-mi pare rău că par astfel, cu atât mai mult cu cât și eu am fost adolescent. Și îi înțeleg foarte bine (cred asta, vreau, nu vreau, îmi trec vremea zi de zi printre ei)... Cât despre probleme existențiale mai adânci tare mi-e teamă că unele apar tocmai pe fondul ăsta de iubire, afecțiune ... fizică și comunicare... tactilă. Și culminează, uneori, cu sinuciderea, dar cred că am mers prea departe deja.

Eu nu-i fericesc, se preafericesc ei înșiși...

P.S. Oricum, afecțiunea exprimată public e doar mascaradă și bravură ("vedeți, am și eu pe cine strânge în brațe", asta ca să nu spun mai mult).

Remarc cum forumul acesta se transforma incet intr-o cafenea virtuala de lifestyle,bagatele,vrute si nevrute.
Noroc cu articolele de pe crestinortodox.ro si cu existenta unor useri care inca posteaza subiecte folositoare.

That is the point...

Scuze,dar ce inseamna ?

Si ce anume intelegi la ei?Sinuciderea e cauzata de intimitate?Dar cum iti explici asta,ca m-ai facut curioasa...
PS:Si cum se manifesta afectiunea sincera,autentica?Exista vreo locatie anume,vreun cadru in care s-o desfasuram ca sa nu parem bufoni?
Scuze ca pun atatea intrebari,dar sunt o fire curioasa si caut sa inteleg ce mi se transmite in general...

psihosocioleopard = un individ cu veleități de cunoscător întru cele omenești din punct de vedere psihologic și sociologic, dar cu un coeficient de inteligență și apucături războinice specifice animalelor de pradă (îți voi da și referința bibliografică când, probabil, vreo carte a unuia cunoscut și mie va apărea).

Sincer nu stiam,cine i-a dat aceasta denumire?Are o denumire de personaj mitic cum erau centaurii in mitologia greaca.Se pare ca avem oameni care se ocupa si de mitologie contemporana....frumos,mie intotdeauna mi-au placut basmele si legendele!

Nu, draga mea, sinuciderea nu e cauzată de intimitate. Sau, mai bine spus, apropierea dintre cei doi înainte de a putea fi responsabili și conștienți de rolurile pe care și le pot asuma într-o relație, ar putea, in the long run, "ajuta" nițel și la alimentarea unor gânduri de sinucidere. La adolescenți, problema sinuciderii poate deveni acută în momentul în care "se dezgolesc sentimental" în fața celuilalt și ruptura relației devine iminentă.

Cum se manifestă afecțiunea sinceră, autentică? În nici un caz (în) public! La o eventuală despărțire tânărul nu se va mai simți într-atât de frustrat încât să apeleze la sinucidere. "Și ce dacă m-a lăsat? Nu știu numai eu și ea ce a fost și ea poate să spună orice!" Dar când toți știu (sau el / ea are această percepție că toți le monitorizează relația), ce Doamne iartă-mă, mai poate fi după...? Precizez: vorbesc doar de tinerii care chiar cred în iubire și în ceea ce simt atunci și manifestările care decurg ulterior dintr-o atare situație. Chefurile și iubirile periodice dintre chefuri nu fac parte din discuție. (Oricum, am spus și înainte "culminează, uneori, cu sinuciderea, dar cred că am mers prea departe deja.")

NU există nici o locație atâta vreme cât nu ne place afișarea și manifestarea unor tendințe sexuale și sexualicești față de alții! Și în natură și în parc și aiurea e OK! Dar fără ochi să vază!

Acum referitor la asumarea rolurilor despre care vorbeai,eu cunosc persoane cu ceva ani buni pe cartea de identitate care nu sunt capabile sa fie mature emotional si sa isi asume responsabilitati intr-o relatie de cuplu.
Deasemenea cand te implici intr-o relatie este firesc sa te "dezgolesti sentimental",ca doar nu o sa stai vesnic in defensiva ma gandesc...asa cum au invatat sa o faca multe dintre persoanele numite "adulte".Insa tot nu inteleg ce legatura are asta cu sinuciderea si nici cu manifestarea in vazul celorlalti a afectiunii?
Spui ca afectiunea autentica nu trebuie manifestata in public.Inseamna ca atunci cand sarut la biserica crucea sau icoana ar trebui sa ma pitesc dupa vreo draperie?Pentru ca pana la urma si asta este o dovada de daruire,afectiune fata de Dumnezeu,de cele sfinte,nu-i asa?
Referitor la ultima fraza,eu nu am inteles ca autoarea topicului vorbea despre a face amor in public,ci despre niste saruturi schimbate intre tineri...

Nu tot ceea ce facem natural e și firesc. "Te dezgolești sentimental" față de al tău soț. Până atunci sunt doar tatonări, relații de prietenie etc.

Hai să nu confundăm situațiile... te rog (nu-mi prea plac sofismele și dacă ții neapărat pot să formulez și eu vreo două, dar câștigă unul sau altul ceva?Nu o dată am ieșit (for a while) de pe acest forum din lipsă de partener la discuție, tocmai datorită invocării unor sofisme. Sincer, dacă vrei să mă crezi, vorbesc prea mult de ele altora și acest forum îmi oferă din belșug exemple, mai ales, în cazul ateilor). "Mi-e silă de sofisme", cum zicea cândva un apropiat.

Nici eu nu vorbeam de "amor în public", vorbeam doar de "manifestarea unor tendințe sexuale și sexualicești față de alții". Eu cred că sunt două lucruri distincte.

Daca pui semnul egal intre manifestarea afectiunii si a sexualitatii este firesc ca ai vazut un sofism in ceea ce te-am intrebat,doar ca eu intrebam strict referitor la afectiune,care este ceva specific uman si nu se poate ingradi pentru ca te uiti in buletin ca esti minor sau ca nu ai inca pirostriile puse pe cap.Pur si simplu ti se intampla sa te indragostesti,mai ales ca adolescent,ca de aceea suntem umani si nu robotzei programati...
Nu stiu despre ce vorbesti cand spui "sexual si sexualicesc"...?

NU eu am pus semnul de egalitate între afecțiune și sexualitate. Cât despre săruturile adolescenților, nu știu ce cunoaștem fiecare dintre noi despre ele, dar chiar sunt o exprimare a sexualității (sau chiar trebuie să descriu sărutul unor adolescenți?). Afecțiune? E ceva diferit față de atracția fizică. Că ar putea să existe afecțiune? Sunt convins că o fată care își dorește să fie cu respectivul ("până când moartea ne va despărți") nu va răspunde public unei astfel de solicitări.

Și da, afecțiunea e specific umană confundată adeseori cu descătușarea unor manifestări sexuale și sexualicești (sexual - conotație volitivă, sexualicesc - conotație impulsiv-irațională; a propos de ce folosesc doi termeni care, într-adevăr, pot să însemne același lucru).

parere !
 

E clar o atitudine de prost gust ,din partea acelor persoane,mai ales cand exagereaza !
Niste crestini nu cred ca ar putea avea vreodata un astfel de comportament pe strada !

de ce trebuie mereu sa gasiti noi si noi pacate, sa vedeti doar comportamente rusinoase in jurul vostru??? acum nici sa te saruti nu se mai poate? nici sa pui poze pe facebook cu tine si iubitul tau?

Stai tu linistita ca nu pune problema chiar asa...
Subiectul este un troll ca multe altele...pacat de cei care-i dau atentie!

Haideti sa facem ceva folositor astazi,de exemplu avem rude batrane?vecini batrani?bolnavi?
poate le facem o vizita sa-i intrebam daca nu au nevoie de ceva?poate o paine,ceva cumparaturi de la piata...poate cineva are nevoie de putina curatenie prin casa,poate niste plante in fata blocului au nevoie de apa sau copiii familiei sarace de la etajul 7 si-ar dori o inghetata in parc dar nu are cine sa le-o ofere!
Daca tot ne ducem sa-i vizitam,poate le ducem si ceva in dar,si uite asa a mai trecut o zi cu mici bucurii si satisfactii ca am putut fi aproape de alti semeni :)

Ca sa ii raspund in primul rand lui Paprika,vedem in ceilalti ceea ce am fost obisnuiti sa vedem in noi insine.
Atunci cand cultivam iubirea,frumosul,sacrul,le vom vedea in absolut orice fiinta,vedem in ceilalti ceea ce este in noi.Ce este in jurul nostru nu este altceva decat o oglinda a propriei noastre fiinte.
De aceea unii pot transforma un simplu gest de afectiune in pacat si sa vada in el doar o tenta pur sexuala,carnala,iar altii pot creea si din actul de a face amor ceva sacru.
Cu Yasmina sunt absolut de acord: ar fi minunat sa aducem in fiecare zi macar un strop de lumina in vietile noastre si ale celor din jurul nostru!

1. Fie sunt inconstienti si neatenti, fie sunt prost crescuti si rau'voitori.
Cine te pune pe tine sa privesti spre ei ?! Sigur, nu Domnul !

2. Ce cauti pe astfel de retele de socializare ?!
Nu sunt acestea oare precum 'panza de paianjan', iar noi slabi precum mustele ?!