Iertare
 

Vreau sa-mi cer iertare tututror membrilor pe care i-am suparat. Iertati-ma

Pe mine nu m-ai suparat. Dumnezeu sa te ierte!

Pe mine nu m-ai suparat deloc. Dar vreau sa te intreb, de ce iti ceri iertare? Este un exercitiu de smerenie? Sau asa simti tu sa faci? Sau ti-a spus duhovnicul?

Intreb doar ca nu inteleg, dar nu trebuie sa-mi raspunzi daca te incomodeaza acest raspuns. E in regula:-)

Dumnezeu sa te ierte si sa te binecuvinteze.Doamne Ajuta.

Asa simt sa fac si este normal ca atunci cand superi pe cineva sa-ti ceri iertare. Si cred ca asa este bine, sa-ti ceri iertare ca nu se stie niciodata cu ce l-ai suparat pe cel de langa tine, si poate ii este oarecum greu sa-ti spuna "Stii m-ai suparat"........

Ai dreptate, in fiecare minut ne facem vinovati de ceva fata de Dumnezeu si fata de aproapele, fie prin faptele noastre, fie prin aruncatul vorbelor netrecute prin filtrul ratiunii, fie prin gandurile rautacioase despre aproapele. Asa este, Bogdan, trebuie din cand in cand sa ne cerem iertare si de la semenii nostri chiar daca ei nu ne-au reprosat ceva.
Sa te ierte Dumnezeu si sa te binecuvinteze! Mie nu mi-ai gresit cu nimic dar te iert in avans:)

Inteleg ce spui dar mi se pare ciudat sa-ti ceri iertare cand habar nu ai daca si cum ai gresit. Acest gest mi se pare mimetic si ma convingi ca asa e, cand spui"si cred ca asa este bine".Eu imi cer iertare atunci cand stiu ca am gresit si stiu si cum am gresit. Si cerandu-mi iertare ,prezint si o garantie ca imi asum greseala si nu o mai repet. Ca degeaba imi cer eu iertare in plen si maine fac aceleasi greseli, pentru ca eu nu stiu exact cand si cum gresesc.

Şi dacă nu ai greşit cu nimic dar îi ceri iertare celui de lângă tine doar pentru a-i arăta dragostea pe care i-o porţi? Doar pentru a-i arăta că eşti dispus să fii tolerant doar pentru a păstra o relaţie bună ...Tu cauţi nod în papură sau ce? Omul n-a făcut decât să-şi ceară iertare...Când ceri cu insistenţă socoteală şi argumente pentru asta, cred că e o dovadă de băşcălie...

Iti multumesc pentru iertarea ta in avans m-ai facut sa rad cand am vazut. Si multumesc si celorlalti care m-au iertat si eu inteles gestul meu. Cei care il inteleg stiu cu adevarat sa ierte si stiu ce inseamna dragostea fata de aproapele lui.

Multumesc.....

Se pare ca si a ierta este greu in ziua de astazi.......:-(. Atunci cum de mai rostim rugaciunea Tatal nostru daca nu facem cum ne rugam "Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".....Era un simplu gest de iertare pentru a ma impaca cu cei pe care i-am suparat. Si daca i-am suparat nu o sa-mi zica "stii pe mine m-ai suparat" si daca nu imi spun de unde sa stiu pe cine am suparat si pe cine nu? Si atunci socot ca dator sunt eu de a-mi cere iertare. Pe cine am suparat si ma iarta bine, pe cine nu am suparat dar tot imi cer iertare si ma iarta si acestia iarasi bine. Nu vad nimic rau in asta.

Nu asa se arata dragostea!Asa se arata falsa smerenie.

Nu caut deloc nod in papura. Caut sa inteleg gestul.

Asta poate dupa logica ta de fier!!

Dar daca vrei sa vezi o dovada de bascalie, priveste-ti numele de user, reciteste-ti mesajele si vezi ca bascalie faci tu la adresa acelei minunate carti!

Iar tu cu acest "multumesc" adresat unuia care da cu parul, m-ai lamurit de ce iti ceri iertare..

Sunteti incredibili!
Reusiti sa ajungeti la divergente, chiar si pe un topic atat de simplu:(. Adica unul vrea sa isi ceara iertare si ne comportam mai rau ca bunicutele fara ocupatie.

Nici nu ma mai mir de alte topicuri...

Am o intrebare dvs va impartasiti? Pentru ca atunci cand va impartasiti trebuie sa fiti impacata cu toata lumea si asta inseamna ca trebuie sa va cereti iertare nu? Eu stiind ca am avut discutii in contradictoriu pe forum si in mod sigur am suparat cateva persoane de pe acest forum am decis sa-mi cer iertare, nu falsa smerenie. Eu zic ca pacat mai mare imi faceam atunci cand nu mi-as fi cerut iertare si cu toate acestea m-as fi impartasit. Si preotul isi cere iertare in fata credinciosilor "Binecuvantati si ma iertati fratilor". Si atunci cand zice asta ce sa fac sa-i spun ce ati scris dvs mai sus stiind ca nu mi-a gresit cu nimic si asa mai departe?

Ai dreptate când spui că am o logică de fier şi falsă smerenie. Îmi cer iertare că te-am atenţionat şi că m-am mândrit faţă de tine. Am vrut doar să arăt frumuseţea unui gest simplu care poate apropia oamenii, lăsând la o parte raţiunea care ne trage în jos de cele mai multe ori.

"Daca crestinul ar cunoaste cu adevarat sensul profund si grav al acestor cuvinte, desigur ca, uneori, ar ezita sa le pronunte, dandu-si seama ca singur isi cere osanda grea de la Dumnezeu, in cazul in care el nu se apleaca, nicidecum, spre indurare si iertare.

Cand credinciosul se roaga spunand: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", nutrind mereu ura si dusmanie impotriva aproapelui sau, atunci rugaciunea se indreapta impotriva sa, in felul urmator: "Doamne, eu raman pentru totdeauna dusmanul aproapelui meu, fii si Tu totdeauna dusmanul meu.".

Importanta si puterea imperativa a iertarii crestine decurge deci chiar din rugaciunea pe care ne-a lasat-o ca exemplu Domnul nostru Iisus Hristos, ea fiind nu numai un sfat, ci o porunca ce nu se poate inlatura fara a pune in primejdie insasi mantuirea sufletului credincios. De aceea Mantuitorul intareste aceasta porunca prin cuvintele: "Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." (Matei 6, 15).

Iertarea este o binefacere atat de mare, incat ea este insusirea care il aseamana pe om cu Dumnezeu, in gradul cel mai inalt. Cucereste cu o putere incomparabila sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele pacate - permanentizarea urii si a razbunarii - care da dreptul lui Dumnezeu, dupa cum am vazut din pilda cu cei doi datornici, sa-si reconsidere, in mod radical si imediat, pornirea spre bunatate si indurare, reinviind osanda, in intregime, pentru toate pacatele deja iertate."

Sursa: Crestin Ortodox.ro (http://www.crestinortodox.ro/morala/...ine-70853.html)

In crestinism am observat ca iertarea si greseala sunt intelese altfel decat le intelegem noi in viata de zi cu zi. Astfel incat, la slujba, preotii isi cer iertare de la enoriasi de foarte multe ori; aceasta cerere de iertare e facuta in mod ritualic si nu mimetic(sper). De asemenea, la slujbele de inmormantare, se citeste un fel de cerere de iertare adresata de catre cel mort celor in viata. Cineva m-a invatat ca atunci cand Il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte nu e voie sa spunem "Iarta-ma Doamne daca Ti-am gresit", ci mai degraba "Iarta-ma Doamne pentru ca Ti-am gresit". In cazul de fata, e normal ca Bogdan sa spuna "daca" pentru ca nu se adreseaza lui Dumnezeu, ci noua. Cand preotul spune la biserica "Iertati-ma fratilor" nu vine cu o lista de motive(ar fi amuzant daca stau sa-mi imaginez:))) ci o face din tot sufletul pentru ca vrea sa se impace cu lumea ca sa se poata impaca apoi cu Dumnezeu(si cu sufletul sau).

Iarta-ne si tu pe noi, Bogdane!

Ce frumoasă-i iertarea! E ca atunci când copilaşul aleargă acasă către maica lui, ca să-i ofere stângaci, dar cu o inimă zveltă de bucurie şi emoţie, o floricică firavă şi puţin ofilită. Te năpădesc lacrimile...

Dumnezeu sa va ierte si sa va binecuvinteze.Amin

Minunat !

Dar in viata se intampla si altfel:
Un elev a suparat-o tare pe mama lui. I-am dat banuti unui coleg de clasa sa cumpere un trandafir rosu. Stiam ca mama copilului va veni la scoala sa vada ce a mai facut. Cand a venit, copilul i-a daruit mamei trandafirul cerandu-si iertare in fata mea si a colegilor. A primit, drept raspuns, o palma. Noi toti ne asteptam la duioase imbratisari.

La asta chiar nu m-am asteptat....

Imi cer si eu iertare daca am suparat pe cineva de pe forum cu vreo postare de-a mea, dar nu am facut-o cu rautate, ci de fiecare data am spus ce am gandit. Imi sunteti cu totii tare tare dragi! :)

Nu putem face tuturor pe plac şi uneori poate rănim pe cineva sau poate suntem răniţi..
De aceea, e tare frumos să ne cerem iertare unii de la alţii, că poate prin ce am scris aici am tulburat, rănit sau supărat pe cineva.
Iertaţi-mă şi pe mine, fraţi şi surori!

iertare
 

Sa ne iertam unii pe altii de 70 de ori cate 7, si apoi sa-i cerem Domnului putere tot pentru iertare!

Iertare cer tuturor celor care s-au simtit lezati de ceea ce mai postez pe forum. Nu am nicio scuza, firea mi-e pacatoasa si greu se da pe brazda. Doamne, miluieste!

"Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri"

Va rog frumos sa primiti si scuzele mele daca exprimarile sau mesajele scrise v-au suparat in vreun fel.
Iertare!

Ce sa zic, astea sunt cam dume....
Ce nu mai degraba sa fi dat mesaj pe privat :D:D:D:D:D:D...
Dar hei, in public e mai bine :D

Nu înţeleg nimic din postarea ta.
Ce înseamnă "dume"?

Dume, inseamna poante, minciuni. Vorbe sa te afli in seama.

Si m-am referit la faptul ca.... decat sa scrii un thread cu numele Iertare, cerandu-ti iertare tuturor, mai bine cauti sa intri la fiecare pe privat si sa spui iarta-ma....

Mulţumesc pentru răspuns.
Consider că e util thread-ul. Nu de puţine ori au fost polemici, jigniri sau alte discuţii sterile pe acest site.. Unii chiar s-au supărat şi au plecat din pricina asta.

Nu prea cred.
Pentru ca mult mai bine ar fi sa raspunzi nu pe loc, dar macar, sa zicem dupa o zi, doua, celui caruia i-ai gresit, decat dupa vreo suta de mii de ani, intocmind un thread pentru toti... din care, intre timp, au mai plecat, s-au mai suparat, si poate nimeni, nu a citit threadul....

Ce inseamna a ierta si cum/cind iertam !
 

Interesant thread ! Cu varzaria lui de pareri contradictorii , multe frizind ridicolul si cu mierea care incearca sa inlocuiasca dreapta socoteala, nu stiu unde se va ajunge ?
Este de urmarit , mai ales ca s-a pornit in esenta de la o intentie buna . gresit abordata , dar buna !

NB : citeam povestea cu elevul,trandafirul,mama si palma si am ramas surprins de confesiunea finala .
Poate ca ar trebui , maturi fiind, sa intelegem ca lumea nu este intotdeauna asa cum am vreao noi si ca nu intotdeauna propunerile noastre sunt cele mai bune.
Rostul trandafirului , socotit ca este dat din dragoste, era cu mult inainte de eveniment . Cind omul a pacatuit , frumos este ca sa stea sincer si drept inaintea judecatorului (mama, tata, profesor, etc) marturisindu-i inima si aratindusi pocainta si smerenia . Asa trebuia pregatit copilu, dupa parerea mea ! Nu intotdeauna merge cu flori ! Uite si un alt exemplu la repezeala, si mai lesne de digerat : cind sotul ne inseala... sentimentele, credeti ca un trandafir mai are vreo valoare ? Si ca si sotul , mama a fost inselata in asteptarile ei !
Asa cred ca trebuie obisnuit sa procedeze un pui de ortodox (indiferent ca in realitate nu ar fi fost) si un copil in general,deoarece stratageme pt. iesirea din situatii tensionate are cine sa il invete .
Eu inteleg ca dragostea se manifesta neconditionat , si nu atunci cind pluteste in aer ambiguitatea sau nevoia de isbavire, pt. ca atunci , chiar minat de inima buna, este mai greu sa convingi ; lucru si petrecut !

Pt. cei nedumeriti : am postat o atitudine legata de posibilitatea de a ierta (pe un caz particular) si o parere despre acest thread !

"Eu inteleg ca dragostea se manifesta neconditionat , si nu atunci cind pluteste in aer ambiguitatea sau nevoia de isbavire, pt. ca atunci , chiar minat de inima buna, este mai greu sa convingi ; lucru si petrecut !"

Eu cred ca dl. Zaharia a vrut sa scrie ca "dragostea ar trebui sa se manifeste DEZINTERESAT" si nu cum, in graba, a scris: "neconditionat". Pentru ca "neconditionat" insamna ca nu se mai potriveste cu afirmatia dumnealui de pe alt fir de discutii, cum ca dragostea mult proferata este conditionata... Neconditionata, ar fi o manifestare libera, in orice conditii, in orice imprejurari, fara oprelisti...

Postarile (prin care suparam, printre altele) sunt publice, dedicate tuturor celor care citesc, nu numai unei singure persoane, supararile sunt, de cele mai multe ori, publice, deci si scuzele trebuie sa fie publice. Plus ca scriind pe un forum care este foarte citit, nu ai de unde sti pe cine superi sau nu. Sunt unii care isi manifesta supararea, altii nu, altii scrasnesc din dinti si pleaca mai departe.

Da acuma inteleg, mersi frumos... Atunci rectific, sa spuna la sfarsit scuze, daca persoana respectiva se manifesta, nu?
Cat despre cei care se manifesta sau nu prea... un astfel de lucru depinde de fiecare. Cat de serios, cat de inteligent, cat de mult se lasa afectat de astfel de chestii.
Parerea mea personala e ca un forum, e un forum... ceva virtual si ca cineva se poate sau sa aiba dreptate, sau mai putin, ca deh asta e viata.

Dumnezeu sa va ierte pe toti.

Si ma iertati si pe mine.

Si Iarta-ne noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri!