Se poate tine "post partial?"
 

Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atunci cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)

Nimic nu e bătut în cuie. Orice regulament îşi are derogările lui, funcţie de situaţia particulară a fiecăruia. Tocmai de asta s-a inventat duhovnicul şi s-a lăsat Taina Spovedaniei, ca el să te sfătuiască şi să urmărească evoluţia ta pe plan spiritual. Deci trebuie să ceri sfatul lui, nu să întrebi pe forumuri sau să cauţi pe net răspunsuri, căci nu se vor potrivi neapărat situaţiei tale.

Doamne ajută!

Din ceea ce spui,rezulta ca ai o cruce de dus ,daca vrei sa practici virtutile.Nu este o noutate pentru un crestin,sa fie in dezacord cu ceilalti.
Pentru pace,nu trebuie sa sacrifici virtutea.A mentine pacea inseamna a nu provoca tu cearta,facand ceva rau;insa daca esti certata pentru virtute,asta nu inseamna ca tu esti vinovata de aceasta dezordine,si trebuie sa renunti la a practica virtutea.

Sfatul meu este urmatorul :du crucea pana la capat,posteste cum trebuie,mergi la Biserica,si daca ceilalti nu sunt de acord,trebuie sa lupti ,sa mergi pana la capat.Cel rau ii indeamna sa te atace,insa tu nu trebui sa cedezi.

In privinta relatiilor sexuale,nu ai ce face,poti doar sa incerci sa eviti cat poti in perioadele de post,in celelalte lucruri insa poti merge pana la capat.

Cele menţionate de dv sunt cel mai tipic exemplu de lucruri care este mult mai bine a fi discutate cu îndrumătorul spiritual, deoarece nu au soluţie universal aplicabilă.

Iată cum văd eu lucrurile şi ce cred că aş face în asemenea caz. Desigur că trebuie să ne îngrijim de pacea familiei noastre. Pe de altă parte, o asemenea pace nu poate fi "cumpărată" cu un preţ atât de mare pentru sufletul nostru, cum e rejectarea credinţei noastre. Aşa cum au spus apostolii, noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Dacă aş fi copil (minor) şi tatăl ori mama, cărora trebuie să le dau ascultare, mi-ar cere să nu postesc, ori să nu merg la biserică în zi de obligaţie, încă nu aş asculta, fiindcă limita ascultării este atunci când persoanele de care trebuie să asculţi îndeamnă la păcat. A nu ţine post, a nu merge Duminica la slujbă, sunt păcate şi mai mult îmi doresc să nu Îl supăr pe Cristos decât să nu-i supăr pe părinţii mei.

Cu atât mai mult e valabil acest lucru cu cât sunt major. Soţia trebuie să asculte de soţ, dar nu aşa cum trebuie să asculte un copil de părinţi, fiind în toate tovarăşă a lui. Deci, dacă soţul cere soţiei să păcătuiască, ea nu trebuie să asculte (în această privinţă, nu să nu mai asculte în general de aci înainte).

Exemplul dat de dv, de abstinenţă în perioada postului de la relaţii trupeşti e cu totul altă situaţie: aici intră în concurs două obligaţii: aceea a abstinenţei şi aceea a datoriei conjugale. Cea a datoriei conjugale prevalează, deoarece nerespectarea datoriei conjugale este păcat grav, pe când nerespectarea abstinenţei nu este păcat grav. De aceea, nu voi recurge la abstinenţă fără acordul liber al soţiei mele, dar voi posti şi fără să am acordul ei.

Este importantă pacea cu ceilalţi, însă nu cea obţinută prin compromis. Dacă aşa ar fi gândit creştinii din primele veacuri, că e mai de folos să fie în pace cu stăpânirea, ar fi renunţat la a-L mărturisi pe Hristos.

Dacă nu eşti lăsată să-ţi practici şi să-ţi afirmi credinţa, ea va fi înăbuşită, se va stinge. Vei suferi simţind că mori încet, încet; că moare duhul în tine. Dacă familia iubeşte lumea iar tu Îl iubeşti pe Hristos, conflictul va fi cel dintotdeauna, dintre lume şi Hristos. Şi nu poţi să-L alegi decât pe El. E dureros că astfel de lucruri apar chiar în legătură cu cei pe care-i iubim cel mai mult.
Însă cuvintele Mântuitorului sunt foarte clare pentru situaţia descrisă de tine:

„dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri.
Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n'am venit să aduc pace, ci sabie.
Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei.
Şi duşmanii omului sunt casnicii lui.
Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.
Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10, 33-38)

Foarte bine ar fi dacă soţul, iubindu-te, te-ar înţelege şi ar putea să-şi depăşească prejudecăţile pe care probabil le are în legătură cu Biserica.

Dragostea fatza de Dumnezeu trebuie sa primeze fata de cea pentru oameni, pentru ca prima este o garantie pentru ce-a de a doua si nu invers.

In ceea ce priveste mersul la biserica nu are nici un drept sa va interzica acest lucru, cel putin o data pe saptamana la Sfanta Liturghie.
Cred ca treburile de care vorbiti se pot face si dupaamiaza, nu?

In ceea ce priveste postul nu dvs. sunteti cea care faceti mancare? Atunci nu puteti face si mancare de post si fiecare sa manince ce considera de cuviinta?

Este tipic pentru persoanele necredincioase sa incerce sa manipuleze pe cei credinciosi cu reprosul "degeaba mergi la biserica pentru ca..".

N-am cunoscut nici o persoana credincioasa care sa faca astfel de reprosuri.

Aveti copii?

Multumiri si scuze
 

va multumesc si inca o data ma scuzati.
stiu ca trebuie sa vorbesc cu duhovnicul unele lucruri dar nu vreau nici sa abuzez de prezenta dlui. (nu vreau sa devin de-pendenta de nici o alta persoana pe care s-ar putea dintr-un motiv sau altul sa n-o mai pot "accesa").
nu am copii inca si sincer ma mai gandesc daca partenerul meu este persoana potrivita pentru a-mi educa copiii. si da, stiu ca eu ca femeie ar trebui sa fiu mai puternica si sa-mi impun pct de vedere, mai ales in privinta cultivarii spirituale a celorlalti (asemeni "mironositelor"). dar mai stiu si ca s-ar spune ceva de genul "sa nu vii singur in Imparatia Domnului", ci sa aduci cu tine pe cat mai multi "cazuti". (cu toate ca nu stiu daca m-am recuperat inca nici pe mine din "cadere"). poate ca tocmai de-asta nu mi-e usor si intimpin obstacole pentru a ma intoarce la Dumnezeu, pentru ca "multi sunt cei chemati, putini sunt cei alesi". asa cum puneati si dvs si mi-a spus si parintele meu, am de dus o cruce. din pacate mi-e prea frica de unele persoane si situatii ce s-ar putea intampla ( ex. conflicte) si nu atat de consecinte cat de reprosurile care mi s-ar face pe motiv ca ii "ranesc" pe cei apropiati ( = santaj sentimental). parintele meu mi-a atras atentia ca s-ar putea cauza sa fie de fapt mandria. asta ar fi o alta problema , deoarece e un pacat mare, dupa cum se stie. inca nu stiu daca asta e ceea ce simt cand ma 'ocarasc " ceilalti. al meu spune ca ei toti o fac pe buna dreptate, ca eu sunt cea care nu-mi fac treaba cum trebuie. dar el mai are si obiceiul sa dezminta ceea ce spune, zice ca a fost nervos, etc. e cam imatur. dar cu siguranta am si eu partea mea de vina.
Nu conteaza. Ma iertati ca "dau din casa". Stiu ca ar trebui sa imi rezolv singura problememel, dar din pacate sunt putin depasita.
va multumesc si ma iertati!

In afara copiilor ,nu esti responsabil in fata lui Dumnezeu decat pentru mantuirea ta.
Este pentru fiecare foarte grea aceasta misiune,sa ne mantuim ,asa ca nu mai avem responsabilitatea si pentru ceilalti.

Doar sfintii,batranii,reuseau prin Duhul Sfant care il aveau in ei,sa schimbe destine....

Postul NU înseamnă NUMAI mâncare!

Interesant,dar ce mai inseamna?

Isaia 58

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Asta nu inseamna anularea postului alimentar.

Afirmatia postul nu este numai alimentar,multi o fac in ideea anularii acestui post,pretextand inlocuirea cu alte virtuti,de aceea am pus aceasta intrebare....

Problema din topic era: ce sa fac cand altii ma determina sa nu tin postul ?

Si raspunsul a fost : lupta sa poti tine postul cu orice pret.

Cand se vine cu alte probleme,pe o situatie care trebuie rezolvata,de cele mai multe ori duce la complicarea raspunsului ,sau inlocuirea postului ,cum am zis mai sus...

De ce spuneti: "partenerul meu" si nu: "sotul meu"? Poate ca NU sunteti casatoriti?
In cazul in care NU sunteti casatoriti puteti face cum doriti pt ca nu aveti nici o obligatie fata de "partenerul" dvs. Si in acest caz, sa stiti ca primul pacat de cate trebuie sa scapati este ADULTERUL.
Daca sinteti casatorita cu "partenerul", si acesta se opune vietii religiose pe care v-o doriti, se poate face cumva sa-l impacati si pe el si sa fiti si in regula d.p.d.v. crestinesc. Dar asta va spune duhovnicul dvs. cum si ce sa faceti.
"Dependenta" de sfaturile duhovnicului nu este rea. Nu cred ca se supara daca-i cereti sfaturi mai des

Te las pe tine să descoperi ce mai înseamnă postul, dar dacă pentru tine a ţine post înseamnă a nu mânca "de dulce" înseamnă că de fapt eşti la un soi de regim alimentar.:3:

Eu stiu ca asta e definitia postului,asa e definita si de calendarul ortodox.Sunt stabilite in mod clar si precis care sunt zilele in care se posteste .....
Si cred ca nu e facut cu scop de a tine regim,ci porunca Bisericii.

Nu se specifica ca pentru cei mai subtili se poate face dezlegare...E acelasi pentru toata lumea,bogati ,saraci,destepti ,saraci cu duhul,cu pozitie sociala, fara etc..

Postul inseamna in primul rand abtinerea de la mancare!
Porunca de a posti e una dintre cele mai vechi porunci primite de om: in Eden Dumnezeu ii cere omului sa nu manance din pomul cumostintei binelui si al raului. Aceasi porunca o primesc evreii prin intermediul lui Moise, astfel ca pana in ziua de azi evreii se abtin de la o serie de alimente.
Apoi ne indeamna sa postim si Mantuitorul Iisus Hristos fiindu-ne si exemplu in acest sens: postul de 40 de zile din pustia Carantaniei.

Domnia ta te grabesti in a prezenta raspunsuri fara sa asiguri si suportul credibilitatii acestora. Calendarul nu poate fi document normativ in definirea postului ortodox. Sa stii ca chiar asa si este: postul ortodox nu inseamna oprirea de la mancare (numai).

Aici esti in ratacire si (poate) ratacesti si pe altii cat timp afirmi acestea. Daca te vei documenta, vei putea afla ca exista, dintotdeauna, post pentru fiecare putinta ori neputinta.


In conformitate cu invatatura ortodoxa, postul este un obiect si nu un scop in sine. Scopul unic si desavarsit al oricarui crestin este mantuirea sufletului. Fiecare crestin insa are un traseu intim si individual de parcurs pentru a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu, la sfintenie. Pe tot acest parcurs, Dumnezeu este in permanenta in apropierea noastra, "asteptand" sa-L rugam (prin rugaciune, credinta, fapte bune divese, acte de cult, etc.) sa intervina in sprijinirea si calauzirea noastra. Postul este unul din "obiectele" pe care le folosim in ajutorul nostru pentru a asculta (a dovedi ascultarea), ori pentru a multumi (lui Dumnezeu), ori pentru a razbate in lupta de zi cu zi fata de cel care poate pierde si trupul si sufletul pentru vesnicie.

Postul nu trebuie incarcat cu puteri pe care nu le are, dar nici nu trebuie lipsit, dezbracat, de lucrarea lui de baza: fortarea liberei vointe spre a face binele prin ascultare inteleapta si infranare curatitoare. Postul nu poate fi (si nu este) la fel pentru toti crestinii. Exista o serie de reguli de baza ale postului, ce au scopul de a asigura buna intelegere si asezarea initiala corecta, dar postul se dimensioneaza individual, prin sfatuire in duhovnicie, in functie de scopul principal: mantuirea.

Crestinul este dator sa se spovedeasca inainte de a tine post, spre a cere prin duhovnic binecuvantarea lui Dumnezeu pentru lucrarea ce urmeaza sa fie inceputa. Crestinul este dator sa accepte, in smerenie, calauzirea duhovnicului in fiecare lucrare ce o savarseste cu scopul de a castiga raiul. Alta randuiala este de la drac, iar dracul stie sa "te gadile intr-un mod placut pe la urechi" cu mandria propriilor virtuti, unele inchipuite doar, daca asa crede ca te face sa cazi!

In concluzie, orice crestin inainte de a dori sa tina post trebuie sa-si doreasca cu totala tarie sa se mantuiasca. Apoi va folosi si postul si orice alt sprijin ii va pune Dumnezeu la indemana dupa cuvantul celui pe care tot Dumnezeu l-a trimis sa fie calauza. Nimeni nu poate castiga mantuirea ca autodidact, ci mantuirea se poate obtine doar prin ucenicie in ascultare iubitoare.

Tinand postul faci ascultare fata de Biserica.
Dezlegare de la postul randuit de Biserica ,poate sa faca numai duhovnicul,dand dovada de discernamant.

In topic se vorbeste de postul randuit de Biserica,nu de cel personal.
La intrebarea ,daca postul (cel randuit de Biserica) poate fi partial,raspunsul meu este :

NU,Nu poate fi partial,ci conform normelor din calendar.

?????????

Mai, frate "invatatorule", nu-i bine ce spui! Nu sunt doua feluri de post. Nu exista reguli (norme) cu aplicare generala in duhovnicie! Nu foloseste sa vorbesti cand nu stii ce ai a spune; mai de folos este sa taci si sa iei aminte, parerea mea!

Ma tem ca aveti dreptate, ceea ce am propus eu poate fi considerat intr-adevar o ipocrozie, e ca si cum as vrea sa tin post acasa, sa ma vada toata lumea si sa maninc de dulce pe ascuns sau in oras. Ei bine, eu vreau sa fac invers, tocmai ca sa nu ma critice nimeni, sa postesc in ascuns. Stiu ca nu e bine si ca ar trebui sa-mi asum in intregime consecintele faptelor mele, dar ce sa fac, imi este frica, si nu atat "frica " propriu-zis cat lehamite de discutiile si comentariile care vor avea loc.
Ma intreba un domn daca sunt eu cea care gateste. Ei bine, in perioada asta nu eu sunt, ci el, pentru ca e in concediu toata vara (desi nu e profesor). Si nici nu-mi este sot, ca ma mai intreba cineva. Si acum, ca barbat nu te infurii daca stai acasa si faci de mancare si femeia cand vine acasa nu mananca? Iar in Postul Mare am gatit eu intr-adevar dar nu intotdeauna am reusit sa fac 2 feluri de mancare, si de post si de dulce. E drept ca s-ar fi putut cu putina bunavointa, improviza ceva (de ex. un carnat sau o buc. de carne la gratar alaturi de mancarea de cartofi sau legume) dar e mai usor intotdeauna sa arunci vina pe altul.
Iar in e priveste adulterul, intr-adevar am realizat ca am luat-o pe un drum oarecum ocolit catre mantuire. In ce sens: mi-am dorit cu orice chip sa am o familie. Cand am vazut ca lucrurile nu merg asa cum trebuie, am zis ca am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, cand de fapt trebuia mai intai sa am binecuvantarea Lui si apoi sa incerc sa-mi intemeiez o familie. Dar asta am realizat abia azi, din pacate. E uimitor cate lucruri ti se arata, cu voia Domnului, atunci cand ai nevoie, nu? Si inca mai sunt multe, dar trebuie sa ai foarte multa rabdare si credinta, virtuti pe care din pacate nu le ai din nastere ci le dobandesti cu greu.

Va rog inca o data sa ma iertati (de fapt sa ma ierte cine trebuie) ca mi-am judecat aproapele (l-am numit imatur sau nu mai stiu cum) si sa ma ierte si duhovnicul meu daca ma vede si ma recunoaste ca nu i-am cerut sfatul dlui mai intai sau macar permisiunea de a scrie pe forum, si domnul care mi-a spus ca astea nu sunt chestii de discutat cu strainii pe net.
Stiu ca poate acest forum are ca scop dezbaterea altor chestiuni teologice mult mai importante, dar iata ca nimic nu e intamplator si ca eu azi intrand aici am avut o mica revelatie. Poate e doar o coincidenta, dar in ultima vreme, de cand am inceput sa ma preocup mai serios de apropierea de Dumnezeu, s-au intamplat multe astfel de "mici revelatii" (la modul ca aveam in cap o intrebare si am intrat pe acest site si fara sa vreau am gasit un articol exact despre chestiunea respectiva). Deci? (insusi contextul de imprejurari in care mi-am gasit duhovnicul cred eu ca a putut fi posibil numai cu voia Domnului). Dar iata ca, aici se pare ca El vrea de la noi sa dobandim acea virtute foarte pretioasa care este rabdarea, si iata de ce: daca n-ar fi asa, s-ar inventa " spovedania on-line" si ar fi mult mai usor, nu? scrii ceva, dai "send" si asta e, dar nu se poate (inca). Altminteri, daca vrei sa mergi la preot sa discuti personal, e mai greu, poate nu-l gasesti, poate n-are timp, sau n-ai tu, si astfel momentul spovedaniei se amana exact pana in momentul cand binevoieste Domnul sa se intample. Oare de ce? Ca sa ne exersam rabdarea?

Sigur ca se poate tine post partial, dupa cum nu se poate tine deloc, in virtutea "libertatii" de alegere si actiune.

In privinta postului partial, aratam insa tocmai faptul lipsei de libertate, faptul ca ramanem "legati" de parerile celor din jurul nostru, de anumite sarcini pe care trebuie sa le ducem la sfarsit, de o anumita boala etc.

Postul partial arata o libertate interioara partiala. Or noi suntem chemati, in Hristos, la o libertate deplina.

Nu e pacat ca nu postim deplin, e pacat ca putem infinit mai mult, dar din varii motive, nu luptam pentru a atinge aceasta masura.

De aceea, nu trebuie sa ramanem la postul partial. Poate fi numai o etapa, o exceptie, un pogoramant, (lamurit cu duhovnicul) nu o stare pe care s-o percepem ca fiind fireasca si pe care sa o perpetuam la nesfarsit.

In fond, nu trebuie sa postim partial, pentru ca Dumnezeu nu ne-a iubit si nu ne iubeste astfel, ci pe Fiul Sau l-a trimis in lume spre mantuirea noastra, ca semn al iubirii sale depline. Mai mult, Hristos Insusi, in Sfata Euharistie ni se ofera intreg, neimpartit, spre iertarea pacatelor si viata de veci.

Fallen, sunteţi, în acest caz, absolut simpatică afişând toate scrupulele legate de post. Starea dv îmi aduce aminte de un banc bun. Se pare că Bulă avea o soră: Bubulina. Cam de vârsta lui, amândoi puştani. Într-o bună zi erau ei singuri acasă. Tatăl lor se înapoiază mai târziu decât de obicei, după căderea serii. Vede la fereastra Bubulinei o lumină roşiatică difuză. Sună la uşă, nimic. Tot ce aude era un fel de chicoteală de adolescenţi hârjonindu-se. Bate la uşă: nimic. Furios, zgâlţâie uşa să o scoată din ţâţâni, când, în sfârşit, Bulă şi Bubulina deschid tatălui lor, amândoi îmbujoraţi şi aranjându-şi ţinuta.

-Bă !!! Ce făceaţi voi aici ?
Tăcere, priviri spre pardoseală.
-Bă, n-auziţi ? V-am întrebat ce făceaţi voi aici ??? Bulă răspunde:
-ĂĂĂ, tată, ştii, îîîî, noi, adică Bubu şi cu mine, ne dezbrăcasem şi ne mângâiam. SSSSsă vedem şi noi, cum e: ne jucam de-a mama şi de-a tata.

-AAA, bine ! Răspunse tatăl uşurat. Bine, bine. Credeam că fumaţi. Înapoi în camerele voastre !

Mai era un "banc"...

Cica trei talhari au intrat intr-o biserica si au inceput sa o jefuiasca.Apoi dupa ce au luat tot ce si-au dorit,s-au asezat tot in biserica sa manance niste bucati de carne ce le aveau in traista.
Al treilea insa,care nu se asezase inca la masa,a inceput sa strige la cei doi:

Mai pacatosilor,va spurcati si mancati carne vinerea?

Vezi , asta-i treaba cand rezumam postul doar la mancare , si pe celelalte nu le mai socotim . Asa ca cele spuse de "cineva " mai sus , pe care ai ironizat-o , sunt perfect adevarate !

Nu m-am contrazis in ceea ce am spus,tinerea postului inseamna ascultare,si daca esti un crestin in parametrii obisnuiti,are foarte mare importanta.

Insa daca ai comis un pacat de moarte,sa pui mai presus postul de acel pacat ,este o greseala.Intai incerci sa repari ,sa rezolvi problema cu acel pacat,si apoi intrand in ritmul obisnuit,tii post,mergi la Biserica etc.

Ideea era ca nu poti sa omori un om,si in acelasi timp sa fii preocupat daca nu ai mancat de frupt vinerea....

Insa daca nu ai aceste probleme ,este o greseala sa nu tii postul randuit de Biserica ,din diverse motive: ca sunt in compania unora,ca acasa la mine toti mananca de frupt,ca am iesit cu colegii la o terasa,sa sunt prea slabit etc...

Si ,in aceste cazuri,se fabrica si motive de genul: lasa ca iubirea,dragostea ,milostenia sunt mai presus de post etc...

Toate se traduc prin dreapta socoteala !

Critici constructive
 

Va multumesc din nou pentru "criticile constructive". Poate ar trebui sa ocolesc biserica pe la 3 strazi distanta. Ma mir ca nu s-a daramat peste mine cand am intrat in ea.
Ma scuzati pentru "aciditate". De fapt nu m-am suparat, era doar o ironie. Stiu ca sunt pacatoasa si ca merit tot ce mi se intampla, dar refuz sa cred ca daca fac ceea ce fac nu mai are nici un rost sa postesc si sa merg la biserica, pt ca oricum sunt "damnata".
In ce priveste casatoria, nu stiu ce ar trebui sa fac. In primul rand nu pot sa oblig pe nimeni sa se casatoreasca cu mine, si sincer nici nu cred ca ar trebui. In al doilea rand daca nu imi demonstreaza cumva ca ma merita, nici nu cred ca vreau lucrul asta. Iar neacceptarea credintei mele e mai degraba o dovada ca nu. Ramane de vazut daca vreodata se va "da pe brazda". Eu tot ce caut este sa gasesc calea prin care sa-i demonstrez ca credinta in Dumnezeu si tot ceea ce facem in numele ei ( cununia, postul, slujbele, etc) sunt lucruri bune si necesare. Daca nu voi reusi, inseamna 3 lucruri :
1. nu m-am straduit indeajuns
2. nu a venit timpul
3. nu este pentru mine
Pentru oricat de mult mi-as dori un lucru si oricat m-as ruga si oricat ar vrea Dumnezeu sa ma ajute, daca un lucru sau un om nu este pentru tine, nu-l vei avea. Fiecare are liberul arbitru si raspunde pentru faptele sale, nu poti sa-i bagi credinta in cap cu de-a sila. Poti doar sa te rogi pentru sufletul lui ratacit sa gaseasca calea cea buna. Asta doar in timp si cu rabdare se va vedea.

Daca ar fi astfel , ai vedea peste tot "mormane de moloz si de cadavre" , dar nuuu , ea Biserica sta cu usile deshise si se bucura pentru orice nou venit:6: , mai ales pentru cei pacatosi precum suntem noi , caci Hristos nu pentru cei drepti s-a Ratignit !

Frate, iarta-ma ca "ma iau" de fratia ta din nou.
Oare vrei sa spui ca daca ai ceva probleme duhovnicesti, de constiinta mari poti considera ca esti dezlegat de randuiala postului de mancare pana la rezolvarea problemelor acelea? Iar (te) amesteci (in) lucruri ce nu le cunosti! Te judec dupa inganfarea ce o ai spre a da sfaturi chiar si atunci cand ti se spune ca trebuie sa taci ca esti pe aiurea. Oare ai in treaba sa spovedesti pacatele oamenilor? Daca nu, te cam contrazici fara rost: spui ca trebuie sa mearga la duhovnic si apoi te lansezi in a da sfaturi. Am treaba, n-am treaba, iaca stau si eu pe-aici! Problema ridicata in acest topic nu cerea rezolvarea prin polemica si luari de pozitie despre cine da sfaturi mai "mişto". Esti invatator adevarat, spune ce ai de spus ca sa zidesti si apoi taci ca sa nu smintesti. Dar daca nu esti invatatorul altora de ce te bagi in seama ca si cand stii ce faci?

Spunea cineva pe aici pe forum, ca prea putini preoti mai posteaza ceva, cate-odata, chiar daca foarte multi crestini cer sfat. M-am ambitionat sa tot stau pe aici dar, cum se face nu stiu, mereu ajung sa cert pe unu sau altul ca o face pe duhovnicu'-puternicu', "teologu' de rang inalt", cand se vede ca nu prea stie bine nici Tatal Nostru.

Un lucru te mai intreb: spune-mi cati oameni ai spovedit (aproximativ) pana acum, frate?
Un lucru iti mai spun: Daca nu esti duhovnic, fereste-te sa dai sfaturi despre cum trebuie tratat fiecare pacat cand se complica cu alt pacat si cand omul nu mai stie ce sa faca. In aceasta situatie nu ai decat o singura varianta care te scapa de pacatul mandriei si al prostiei: asa cum pe un bolnav l-ai trimite la medic ca sa fie operat, trimite-l si pe cel pacatos la medicul sau, si asa ai implinit si dragostea si dreptatea! Daca nu poate sa mearga singur ajuta-l tu, sacrifica-te pentru fratele tau, dar nu te apuca sa-l operezi!

Iertati-ma fratilor ca poate unii iar se vor sminti si vor zice: ce preot mai este si asta ca ne cearta asa? Eu am vorbit o data, de doua ori, chiar de trei ori... Acum gata! Iertati-ma!

Pacat este ca acest forum, de multe ori poate fi ceva, dar ajunge a se transforma de fiecare data, incredibil de usor, in... altceva!

Părinte, sfinţia voastră să ne iertaţi şi să ne mai certaţi, că bine ne prinde. Eu, unul, chiar mă întreb uneori dacă nu vorbesc aiurea, şi aş dori să fiu certat de cineva ca sfinţia voastră. Da, şi eu cred că bine ar fi dacă ar fi mai mulţi duhovnici care să răspundă la întrebările care se pun pe aici, ca să nu ne asumăm noi roluri care ne depăşesc.

Cand vrem sa schimbam pe cineva, sa ne intrebam mai intai daca am ajuns noi la masura aceea la care vrem sa-l aducem pe celalalt. Cum credem ca putem invata un om sa vorbeasca, cand noi abia silabisim?

In situatia ta am fost si eu, nu pe el trebuia sa-l schimb, ci pe mine.

Multa multa rugaciune, mai ales la Maica Domnului. Pr. Arsenie Papacioc ne spune ca Maica Domnului e suparata pe noi ca nu-i cerem nimic. :) Paraclisul, Sf. Acoperamant, astea mi se par cele mai folositoare.

Nu mai sta cu el necasatorita! Nu lucreaza Duhul Sfant in relatia asta. Si multe necazuri si neintelegeri vi se trag tocmai din cauza pacatului desfranarii care este foarte mare. Lasa Dumnezeu sa va munceasca raul si sa bage zazanie si neintelegeri tocmai pentru ca traiti in afara voii Lui. E simplu. Pacatul atrage suferinta.

Roaga-te la Dumnezeu sa-ti descopere voia Lui cu tine. Nu te incapatana sa schimbi pe cineva cand poate nu este asta voia Domnului cu tine. poate altcineva este destinat, -a sa-l schimbe in bine pe omul asta. Atentia ta trebuie sa fie la relatia in care te afli tu cu Dumnezeu. Faptele mele sunt pe placul Domnului? Asta o fi voia Lui? Am facut azi pe plac Domnului sau barbatului ?etc.

Tre sa te hotarasti ce vrei: ori la deal ori la vale. Si sa-i explici si lui. Mai asta e ceea ce-mi doresc, sa merg la biserica sa postesc, sa ma infranez, etc. Vrei, bine, nu vrei, uite eu asta imi doresc si drumurile noastre se despart aici. Staruind tu insati in pacat nu ai sa-l schimbi pe el. Ci asta inseamna ca el te tine pe loc.

Si cine stie, poate Domnul il va schimba si pe el in bine prin rugaciunile tale pentru el. Dar ca sa schimbi un om eu consider ca trebuie sa ai timp pentru rugaciune, sa poti sa postesti si sa mergi la Sf Liturghie.

Slava Domnului pentru toate! :)

Fratilor! Nu uitati ce ne invata marele nostru Duhovnic Arsenie Papcioc "e de preferat PACEA dreptatii "

" Doi monahi in pustie: frate, noi doi nu nea-am certat niciodata zice unul, ia hai sa ne certam! Pai cum, intreba celalalt. Pai uite, iau piatra asta si zic ca este a mea, iar tu sa zici imediat ba nu, ca-i piatra mea si uita-asa ne-om certa. Primul ia piatra si zice: uite frate, piatra asta-i a mea. Iar celalalt raspunde: no, daca-i a ta, atunci ia-o! "

:)

Oare de aceea unii dau cu nuca in perete, ca nu le-a luat-o preotul inainte pe net ca sa dea sfaturi??!!?? Dracu' mandriei ii face sa se aseze pe scaune (chiar si pe forum) ce nu sunt ale lor. Iar acest drac e unul din aia ce nu iese decat cu post si rugaciune. Smerenia, spunea parintele Arsenie Papacioc, este sa te simti pe tine mai mic decat oricine, chiar si decat dobitocul ala de caine ce trece pe strada; ia zii cutu sa vezi cum vine, ia zii mars sa vezi cum pleaca, ia zii stai aici, jos, sa vezi cum sta! Nici nu ridica ochii macar; stie cine este stapanul!

Noi putem fi asa? Daca nu, inseamna ca suntem departe de ortodoxie!

Iata cuvantul unui invatator! Amin! Domnul cu fratia ta!

Si in timpul acesta, traiti in concubinaj? Ca sa schimbi un om iti trebuie, pe langa mijloacele pe care le arata Corinne,si timp, mult timp. Nu merita sa iti pierzi tineretea langa cineva care nu e hotarat, de vreme ce nici tu nu esti hotarata, chiar daca acela are oaresce calitati si mai si gateste....

definitie adulter
 

Pacatul desfranarii unui om casatorit. Face parte din pacatele care impedica intrarea in imparatia lui Dumnezeu (crestin prtodox = dictionar religios)

Iata cum am fost acuzata de ceva ce n-am facut, si in loc sa verific informatia, m-am grabit sa ma apar. Adevarul e ca tentatia a fost mare. Nu stiu vorbitul pe forum e un lucru bun sau rau, dar iata ca aici am avut curajul sa imi apar punctul de vedere fara sa ma simt amenintata.
Ce putea sa-mi faca mie omul care ma acuza de adulter daca el era la km distanta si nici macar nu-l cunosc? Alta era daca ma privea in ochi si-mi spunea vorbe de ocara. Dar chiar si asa, n-ar fi trebuit sa ma intimidez ca doar nimeni nu e Dumnezeu sa ma judece, si in general oamenii se limiteaza la lovirea cu cuvinte, nu ia nimeni o piatra din caldaram sa-ti dea cu ea in cap. Mai sunt amuzanti cei care te ameninta cu expresii de genul "daca nu taci din gura sau stiu eu ce faci vezi ca te ia naiba" (scuzati expresia). de parca ar putea cineva inafara de Dumnezeu sa ne trimita acolo. Poate pentru cei ce fac asta ar trebui sa ne rugam sa fie iertati caci nu sunt constienti cat e de urat acest lucru (sau poate e doar parerea mea).

definitie desfranare
 

cu totii stim ce insemana,(depravare, stricaciune) dar poate imbraca si alte aspecte inafara de cel sexual. De exemplu, cand mananci prea mult, cand bei, cand pierzi vremea aiurea. iata de exemplu si eu acum o comit, ca stau pe net la 4 dimineata, in loc sa dorm, caci mi-a plecat omul la pescuit si profit de ocazie sa-l vorbesc pe la spate. Urat, nu? Iar despre acel tip de desfranare de care ma acuzati dvs, credeti-ma sincer ca nu-mi mai amintesc cand s-a intamplat ultima oara. Ma simt oarecum tradatoare ca fac asta, mai ales ca zilele astea a fost mai binevoitor cu mine, iar eu ma fac tot mai recalcitranta si simt ca ma indepartez de el, parca vreau sa-i platesc pentru vorbele necugetate pe care mi le-a zis de atatea ori.
Cateodata ma intreb : oare daca l-as convinge pana la urma sa ma ia cu acte si eventual si cu cununie, as fi totul in regula? as fi multumita cu el sau vreau altceva? Oare nu ar fi ceva fortat, un compromis de ambele parti? Daca cununia religioasa ar fi o garantie a binecuvantarii relatiei de catre Dumnezeu, atunci de ce se mai despart atatia oameni? Oare nu din cauza ca nu sunt capabili (sau cel putin unul din ei) sa respecte juramintele facute la Sfanta Taina a cununiei, sau din cauza ca unul/ambii nu au crezut de la inceput in importanta acestor lucruri sau nici macar nu au stiut ce implica aceasta. Cred ca asa cum nu poti sa-i impui unui om credinta, asa nu poti sa-i impui nici cununia.
haideti ca am deviat rau de la subiect si e clar ca daca stau la ora asta pe forum am "issues", plus o durere de stomac bonus.
Inca o data va multumesc pentru sfaturi si pentru oportunitatea pe care mi-ati dat-o de a-mi apara drepturile fara sa primesc un bolovan in cap.
Doamne ajuta!

Părinte, ambiţionează-te şi mai stai. Te rog să mai intervii pe ici pe colo unde se vede de la o poştă că lumea-şi dă cu părerea de dragul de a se auzi (mă rog, vedea pe net).

Doamne ajută!

Trecând peste definiţia din dex (apropos, de ce nu foloseşte definiţia dată de Biserică?), vreau să te corectez un pic: NU e omul tău! NU sunteţi căsătoriţi => NU e omul tău.