Despre lectura, in general
 

Am deschis acest thread pentru conversaţii paşnice, că de contradicţii şi certuri şi injurii am avut parte cu toţii pe-aici şi e nevoie şi de un moment de respiro.

Eu, personal, sunt dependentă de cărţi. Probabil din cauza mediului în care am crescut. Bunica era scriitoare, tata e poet, iar casa noastră e plină de cărţi. Pe la sfârşitul gimnaziului mi-am cumpărat prima carte - Anna Karenina (sorbeam literatură rusă şi încă e pe lista mea preferinţelor mele). Bineînţeles, citisem şi înainte, dar simţeam nevoia să am cărţile mele. Şi aşa am început să le adun. Mă încăpăţânam să le ţin pe toate în camera mea, să le simt aproape de mine (mai ales că citeam foarte mult noaptea, până-n zori). Pe la sfârşitul liceului, aveam în cameră o bibliotecă plină, câteva cutii de cărţi sub pat şi chiar şi prin sertare le puneam, că nu mai aveam loc. Când m-am mutat le-am adus toate cu mine. Vreau ca şi copiii mei să aibă parte de ele şi să le aducă şi lor linişte, cum mi-au adus mie.

Ultima carte pe care am citit-o a fost "Coliba unchiului Tom", acu' vreo două zile. Am recitit-o, de fapt, că mi se făcuse dor de copilărie. În rest, citesc mai mult cărţi de copii acum (că deh, meseria de mamă e full-time).

Voi ce-aţi mai citit? Ce cărţi au avut impact asupra voastră? Nu mă refer doar la literatură, orice v-a fost aproape de suflet. Poate îmi voi completa lista de lectură cu ajutorul vostru. :)

ultima carte pe care am citit-o a fost :,,Fratii Karamazov”(ultima parte).In trecutul destul de indepartat,obisnuiam sa citesc mult,si unele carti le-am citit de mai multe ori.De exemplu:,,Robinson Crusoe ” si ,,Jurassic Park”,alta pe care o tot citeam era :,,Gulliver in Tara Minciunilor”,sau ,,Aventurile lui Hucklebberry Finn” cu eliberarea sclavului Jim(care fusese deja eliberat).Apoi,doar ce ne cerea la scoala,si uneori nici alea:))...dar nu toate cartile au fost folositoare.De exemplu,era o carte a unui scriitor rus care efectiv batjocorea religia,si preamarea regimul sovietic.Alta era ,,Exorcistul”,unde autorul parea sa aiba o obsesie cu injurat lucruri sfinte(bine,le punea in gura demonului,dar...).Alte dictionare ale vremii dadeau la fiecare definitie invariabil :,,lupta de clasa”,,,alianta taranimii cu clasa muncitoare”...si vorbeau de Egiptul Antic si Grecia Antica(apropo,in definitiile alea toate statele erau ,,sclavagiste”) iar critica la adresa religiei era dure de tot(nu cum fac unii de aici).Definitii de genul:,,miticul Hristos” sau ,,evanghelia=colectie de povestiri fantastice”,si nici referitor la alte religii nu erau mai blanzi...Oricum,eu cred ca este important nu atat cat citesti,ci mai ales ce citesti.Si da,este foarte bine sa citesti si inveti multe lucruri...

Ultima carte citita...a fost "Vijelia" de G. Garcia Marquez, duminica aceasta. Nu e lunga, se poate finaliza intr-o zi cand ai putin timp liber.
Dupa ce am terminat-o am avut un sentiment ca va fi nevoie sa o reiau, ca nu am patruns-o in profunzime si ca poate sunt prea mica sa o deslusesc acum.

Problema cu deslusitul am avut-o si la "Romeo si Julieta" , dar asta e alta poveste:)).

In viitor mi-as dori sa citesc "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Povestea e chiar interesanta, iar mintea ce a tesut-o cu multa creativitate si...adancime.
Surprinde niste idei sa le zicem comune, dar le abordeaza intr-un asa fel...

Nikos Kazantzakis ai citit ? Este un autor grec de o profunzime ortodoxa autentica. Personal, il ador. ("Iisus rastignit a doua oara", "Raport catre El Greco", "Alexis Zorba" etc...).

------------------------------------------
... si acum sa glumim, a propos de "Ana Karenina":

Trei ciori barfeau pe o creanga. Una din ele se credea marginalizata si neinteresanta pentru suratele ei. Pentru a se face remarcata, le spune intr-o doara ca ea se muta pe firul electric de pe linia ferata. Una din ele ii spune celeilalte: "Uita-te, draga, si la asta! Se crede Ana Karenina!" :3:

:)) Drăguţ bancul!
Nu am citit Kazantzakis, deşi mi-a fost recomandat. O carte care pe mine m-a mişcat profund a fost "Cămaşa lui Cristos".

Si mie imi place literatura rusa, ultima carte citita a fost ''Umiliti si obiditi'' de Dostoievski. Zilele trecute am inceput sa recitesc - nu stiu a cata oara - Fratii Karamazov.
Pe langa literatura rusa, in ultima vreme am citit carti despre casatorie (asta pentru ca sunt in pragul casatoriei:) - mi-a placut foarte mult ''Viata de familie '' a parintelui Paisie Aghioritul.

,,Wolf Hall" (Hilary Mantle), ,,Wild Swans:Three Daughters of China" (Jung Chang) ,,The Elephant's Journey" (Jose Saramango) ,,Despre Cioran si fascinatia nebuniei" (Dan.C.Mihailescu) ,,Cunoasterea lui Dumnezeu" (Karl Barth).

Am citit de la Saramango "Eseu despre orbire". E pe lista mea de preferate. Care e cam lungă ce-i drept.

Omul nu a avut carti in copilarie.Mergea la biblioteca publica din Lisabona din curiozitate si asa si-a format inclinatia catre lectura.Cand mergi mult ca sa ajungi la o biblioteca probabil ca asta se regaseste cumva in scris :) Spunea despre el ca nu este un nuvelist ci un eseist ratat care a inceput sa scrie nuvele pentru ca nu stia cum sa scrie un eseu.

Apropo despre orbire,avea o vorba Saramango: ,,I think we are blind. Blind people who can see, but do not see." Asta m-a dus cu gandul la vorbele lui Hristos: ,,De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea" (Matei 13:13-14).

Toate cele bune Lilith

Am incercat sa citesc Maestrul si Margareta a lui M. Bulgakov, dar nu am reusit decit prima parte. E greoaie!
Si asa am facut efortul sa citesc din ea de amorul artei ca auzisem eu ca e capodopera. Eu nu am avut nici o revelatie dar marturisesc ca ajunsese sa ma sperie cu povestile ei macabre. Nu sunt deloc genul horror! Sunt cit se poate de pasnica!
Am inceput apoi Idiotul de Dostoievski si fac plecaciune in fata acestei carti, desi ma nauceste citeodata cu multimea personajelor, dar de dragul printului Miskin merita citita pina la capat! Aferim!

Chiar e greoaie?
Intreb pentru ca si ea face parte din planuri;; ).

Maestrul si Margareta?
Nu stiu, mie nu mi s-a parut greoaie, dar e o carte ce se poate citi pe mai multe paliere...prima data am citit-o in liceu si partile cu societatea moscovita m-au distrat ENORM! Apoi am citit-o acum cativa ani si mi-a placut la fel de mult, dar altfel. Acum, daca ma gandesc la ea, gasesc influente ale gnoselor dualiste- eretice, deci...cred ca ar trebui sa o reiau, sa ma conving!:4:
Oricum- merita incercarea!

Pina a nu o incepe stiam doar ca e viziunea lui Bulgakov despre diavol! Bun, dar ca sa insiri tot felul de povestiri macabre despre ,,activitatea,, si influenta lui asupra celor atei mie una imi ajungea un capitol.
Sincer cind am ajuns la partea a II-a am renuntat! Poate ca ce e mai interesant urmeaza, dar pentru mine doza de horror era prea mare. Mie imi place sa nu ma uit cit mai am de citit din carte ci sa o sorb. Ori la ea prea ma uitam chioras!
Incearca, dar parerea mea e sa nu o cumperi, se gaseste la biblioteci cu imprumut. Eu asa fac descopar cartile de la biblioteca si dupa aia le cumpar.
Numai bine!

Abia astept sa primesc "Ignatius Catholic Study Bible -- New Testament" de Scott Hahn si Curtis Mitch, cadoul meu pentru duminica de la niste prieteni. Este inca in posta.

Momentan ma uit printre scrierile Fr. John Henry Newman, noul meu sfant patron.

Ok, multumesc pentru pareri.

Categoric o carte buna trebuie citita de (minimum) 2 ori, la un interval serios de timp.

Erezii am mai intalnit, n-ar fi prima...

Cu mare placere!:1:

Eu recomand Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale
Platon
poezie latina din perioada clasica - Vergiliu, Horatiu, Ovidiu
si cartile de capatai Iliada si Odiseea care pot fi citite la orice varsta.

Le'am bifat deja. De la Yourcenar doar "Memoriile lui Hadrian".
Ah, şi că tot veni vorba de memorii şi biografii: "Eu, Claudius Împărat".

picanterii
 

Un moment din viata lui Yourcenar:

Avea 7 ani. Bona ei frecventa pe ascuns un bordel in Paris. O lua pe micuta cu ea. Fetita, in timp ce astepta, se cocota pe o masa si recita poezii spre marea admiratie a domnilor prezenti. "Acestea au fost primele mele iesiri publice", precizeaza scriitoarea intr-un interviu difuzat pe "arte" in Franta.

frumos thread :)
 

De pe la 14 ani am inceput sa-mi pierd noptile citind iar acest obicei il am si acum,numai ca acum citesc online caci nu gasesc carti in lb romana;prima carte in lb engleza citita aici a fost"The lovely bones" de Alice Sebold pe care am gasit-o intr-o seara la laundromat;iar ultimele carti:The American Conspiracy si Don't Start the Revolution Without Me-ambele de Jesse Ventura.

Romanele care m-au marcat profund au fost cele interbelice,am fost fan Mircea Eliade si am trait foarte intens scrierile lui,atat m-au marcat incat am pictat un tablou"La tiganci"-cum de altfel am facut si cu The Great Expectations a lui Charles Dickens.

Alte romane care m-au fascinat au fost:O tragedie americana de Theodore Dreiser,Tess of the d'urbervilles-Thomas Hardy,La rascruce de drumuri-Emily Bronte,Accidentul de Mihail Sebastian,Noaptea de Sanziene-Mircea Eliade,Morometii-Marin Preda,Ion-Liviu Rebreanu,Enigma Otiliei-George Calinescu,Ciocoii vechi si noi-Nicolae Filimon,Logodnicul-Hortensia Papadat Bengescu,Suflete moarte-N.V.Gogol

Am fost mare consumatoare de dramaturgie,iubiri imposibile si Un-happy end-uri;acum m-am mai domolit :)

Cartea mea de suflet ramane Citadela lui Antoine de Saint-Exupery.

“Am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.”

[quote=LapetiteMoc;368768]Nikos Kazantzakis ai citit ? Este un autor grec de o profunzime ortodoxa autentica. Personal, il ador. ("Iisus rastignit a doua oara", "Raport catre El Greco", "Alexis Zorba" etc...).
QUOTE]



..."Fratricizii", "Ultima ispita a lui Hristos"...

O fi avut candva profunzime ortodoxa in perioada nealterata de influentele ateiste, doar ca, ulterior, datorita supraomului lui Nietzsche, a ajuns sa deformeze atat de mult adevarul despre divino-umanitatea lui Iisus in romanul “Ultima ispita a lui Hristos”, incat Biserica Ortodoxa Greaca l-a anatemizat pt. viziunea lui blasfemiatoare, la care n-a vrut sa renunte.

Biserica Catolica a inclus cartea lui Kazantzakis in lista cartilor interzise, iar despre controversatul film al lui Martin Scorsese, cu acelasi nume, inspirat din romanul lui Kazantzakis, se stie ca a generat un mega scandal in media.

Nici nu-i de mirare: o blasfemie fantezista despre un fiu al lui Dumnezeu, atat de stapanit de indoieli, spaime si vicii, atat de confuz si chinuit de menirea lui, incat ajunge chiar sa creada despre sine ca e o iluzie a satanei.
Iuda e configurat la Kazantzakis drept singurul ucenic fidel, un fel de constiinta a lui Iisus care il ajuta sa-si spulbere confuziile, singurul ucenic “suficient de credincios pt. a-l trada”, pt. ca, in viziunea lui Kazantzakis, Iuda a tradat la cererea expresa a lui Iisus.

Cred ca dincolo de calitatile de scriitor exceptional, scrisul si ideile lui Kazantzakis fascineaza printr-o ambiguitate voit frapanta, printr-o deschidere periculoasa catre mai multe interpretari.
In cazul “ Ultimei ispite”, menita daca nu sa-l instraineze de adevaratul Hristos pe omul nedus la Biserica, macar sa-i ofere “materie prima” pt. a si-L imagina in ipostaze blasfemiatoare.

In “Ultima ispita a lui Hristos”, Kazantzakis, practic rescrie si reinterpreteaza Evanghelia, introducand detalii naucitoare, stupefiante si blasfemiatoare la adresa lui Hristos.
Si tocmai aici isi arata Kazantzakis talentul literar, inducand in eroare. Ceea ce vrea sa para o alegorie, ajunge sa fie o erezie, atunci cand scriitorii depasesc granita dintre fictiune si adevar (si inca adevar revelat de sus).

Dincolo de scopul demonstratiei, ca pana la urma, Hristos a invins si ultima ispita, ideile lui - subtile si paradoxale -transmit insidios un mesaj subliminal, menit sa clatine, sa produca oscilatii pe firul subtire al credintei omului.

E inoculata subtil ideea ca daca si Hristos a fost la un pas de a ceda placerilor omenesti pe care si le-a refuzat cu greu, chinuit de spasme, atunci cu siguranta, noua, muritorilor de rand ni se ingaduie, fara sa ne mai facem atatea procese de constiinta.

Daca si Hristos a fost pe punctul de a regreta paradisul terestru de aici si acum, atunci e foarte posibil ca acea Imparatie a cerurilor sa fie fictiva. Cam asta propune subtil Kazantzakis. Ceea ce e total neortodox si periculos pentru cei inca necopti in credinta!

Deci nu din prea multa profunzime ortodoxa autentica s-a exclus singur din ortodoxie! Pacat de el! ca era chiar talentat!

As mai adauga si :
"E rau cand inima o ia inaintea sufletului."
"Caci orice opera este un drum spre eternitate si nu se poate sfarsi decat in moarte."
"Creatia este intotdeauna imagine ce se impune dintr-odata, nu deductie din aproape in aproape."
"Liniste, portal al vasului. Liniste intru Domnul, portal al tutror vaselor."

Niste insemnari proprii;)...

De la de Saint-Exupery cartea cea mai apropiată de sufletul meu e "Micul Prinţ". Nu contest valorea "Citadelei". Dar "Micul Prinţ" e genială în simplitatea ei. Eu o citeam cam de două ori pe săptămână, la rugăminţile copiilor mei. Acum le-am înregistrat un CD cu vocea mea citind "Micul Prinţ" şi îl ascultă în fiecare seară.

Ultima mea descoperire este Charles Williams, un autor englez, crestin, inspirat si de diverse mitologii, care a scris 7 romane intre anii 30 si 45, cand a murit.
Cel mai mult mi-au placut din ce am citit pana acum The place of the Lion si Descent to Hell.
A fost prieten cu C. S. Lewis si Tolkien, faceau parte dintr-un gruip de lectura si discutii numit The Inklinks.

L-am uitat pe Bacovia,de poeziile caruia am fost indragostita in adolescenta...

1.Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.


2.Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Liceu, cimitir al tineretii mele...