Furia
 

Buna ziua!
Sunt noua pe aici, dar am mai citit multe lucruri folositoare pe forum si am si eu nevoie acum de sfatul celor de pe aici. Sunt studenta in ultimul an si urmeaza sa ma casatoresc cu un baiat pe care il iubesc inca din liceu. Suntem prima dragoste unul pentru celalalt. Toate sunt bune in familiile noastre, insa eu am o problema. El este dependent de munca (uita ca trebuie sa plece de la serviciu si fie isi aduce aminte intr-un tarziu, sau ii trimit eu sms, fiind ingrijorata ca nu ajunge acasa), in sensul ca daca are ceva de facut nu se mai gandeste la nimeni si la nimic, nu mai face treburi casnice, nu-si mai suna parintii si gaseste, cred eu, o povara ca trebuie sa petreaca timp si cu mine in acele momente. Din pacate nici eu nu stiu cum sa-i mai explic, ma enervez si-l cert si in final ne suparam si ne ranim cu cuvinte pe care nu le credem. Tare as vrea sa stiu cum sa-l iau pentru ca de multe ori i-am explicat frumos, de multe ori ne-am certat si am plans. El isi cere scuze, dar eu desi ma bucur ca ne impacam raman de fiecare data trista si ma gandesc la certurile noastre. Va rog, daca credeti ca ma puteti ajuta cu un sfat, o critica, sa o faceti.

Dacă nu intră pe situri pornografice, nu stă pe chat cu diferite dame, nu bea în ascuns, nu stă pe situri cu jocuri, nu-și face proiecte ca să câștige rapid avere, atunci poate că doarme la servici așa ca mine.

Nu știu ce e de făcut că și eu mă enervez, parcă mi-a intrat în reflex pâra amestecată cu nemulțumirea și cu neplăcerea de a fi deranjat, și am impresia că celălat e devină pentru orice. Imi place să dau lecții ca să facă alții alții și eu nsă mă scap de răspundere și de griji.

Nu știu cum să te ajut.:39:

Nu cumva mâncă la servici?

Nu sta pe site-uri porno...si da, mananca la serviciu la pranz ca incepe la 9-10 si termina la 6-7 seara. Nu adoarme...lucreaza...

Păi de la 10 la 18 sunt 8 ore. Poate că e sătul să se tot uite la ceas.

Dar tu de ce anume-l bănui? Dacă nu sunt prea indiscret...

Asta e problema, ca nu am banuieli din alea cu dame, ci am senzatia ca se simte sufocat de mine si mai ales ca urmeaza sa ne casatorim incep sa ma intreb daca asa o sa fie mereu. Eu o sa fiu medic rezident din ianuarie, o sa lucrez mult, el de cand il cunosc are doua pasiuni: munca si munca. Deasemenea sunt si destul de impulsiva, ma enervez usor si spun mereu ce cred, chiar daca uneori il ranesc. Nu stiu insa cum pot accepta mai usor ca sunt mereu dupa pasiunile lui si cum sa fac sa nu ma mai supar asa usor.

Cum adica uita sa mai vina?
Depinde de profesia pe care o are,daca este ceva urgent ce nu suporta amanare e musai sa stea pana la stabilizarea situatiei;lucrul peste program este o trasatura comuna in anii nebuni ai democratiei de plastic.

Daca chiar"uita"sa mai vina nu inseamna ca se simte mai bine acolo decat acasa?

Uita la propriu sau cel putin asa spune. Lucreaza la un serviciu de relatii cu clientii si are program fix, daca s-a terminat programul nu-l obliga nimic si nimeni sa mai rezolve problemele care apar dupa acea ora.

Buna ziua, Aly,
Te inteleg... este neplacut. Dar daca acesta este singurul motiv de suparare intre voi, eu zic ca nu e chiar asa de grav. Unii oameni au o pasiune pentru munca si chiar daca pare a fi ceva inofensiv totusi genereaza suparare in cupluri. Asa cum altii fac pasiune pentru jocuri de noroc, chefuri cu prietenii, jocuri pe calculator sau bautura si femei care sunt greu de suportat si trecut cu vederea, pasiunea lui pentru munca se mai poate suporta. Nervii si cearta nu sunt metode bune ca sa-l determini sa se schimbe. Nu stiu cum l-ai putea vindeca de dependenta asta... Incearca si tu un program pentru fiecare seara, stiu eu, ceva ce-i place lui... poate vizite la prieteni, teatru, in alta seara altceva... ce sa zic... Suna-l la serviciu sau du-te dupa el si de acolo mergeti impreuna la o scurta plimbare, apoi la masa acasa sau in oras. .. Faceti un program de sala - sport de intretinere, alergare...Lucrusoare din astea, dragute, nu cearta si mutrite imbufnate, nu? ce zici? ar merge?
Iti doresc ca aceasta sa fie singura voastra problema si s-o puteti rezolva pasnic.
Dumnezeu sa va ajute sa va faceti o familie frumoasa!

De ce nu mergi și stai cu el și tu la serviciul lui până la sfârșit dacă ți-e așa de dor de el. După ce termini serviciul, mergi și rămâi cu el. Și atunci acasă o să fii mai relaxată și n-o să-l mai sufoci. Sau dacă nu ai chef să mergi la el la servici și mai bine mergi direct acasă de ce îți place să te joci cu el ca și cu un cobai?

Deci dragă Ally McBeall, oare tu nu știi că și cine se înfurie sau se mânie pe fratele său comite crimă?

Multumesc pentru toate raspunsurile voastre. O sa incerc sa-l inteleg mai mult si mai ales o sa incerc varianta cu iesitul in oras sau alte activitati pentru ca asa poate ca o sa aiba un motiv placut sa termine lucrul la programul stabilit. Nu e vorba de dor asa cum zicea cineva si cred ca toata lumea se mai infurie cand in cuplu exista o problema, mai ales daca tu incerci pe toate caile sa o remediezi si nu vezi ca si celuilalt ii pasa.

Poate omul pune suflet in asa maniera incat chiar uita de el.

Daca aceasta este unica problema dintre voi si restul merge ca pe roate, eu cred ca ar trebui sa-l "ademenesti" asa cum spunea si Vintage, cu programe "artistice" care incep imediat dupa ora de incheiere oficiala a serviciului lui. Dar asta doar in cazul in care comunicarea dintre voi nu functioneaza. Ar fi mult mai simplu sa puteti discuta deschis, sa vezi ce-i lipseste sau ce-l sufoca sau de ce anume fuge si apoi impreuna sa ajunge-ti la o solutie optima.

Am uitat sa spun ce era mai important :

Bine ai venit pe forum draga Aly !:53:

Ma bucur ca v-am gasit. Nu avem probleme mari, mici discutii obisnuite. Obsesia lui pentru munca ar fi singurul lucru mare de rezolvat, dar poate daca o sa am rabdare...cine stie? E o perioada stresanta si pentru mine acum si simt ca nu mai pot sa accept cu zambetul pe buze ceva care ma deranjeaza. In mod sigur cand ne mai linistim sper sa am o discutie cu el...iarasi pe tema asta. Imi spune totusi ca nu vrea sa imi dea socoteala de fiecare data cand ramane peste program ca cica asta l-ar ingradi. Si totusi, eu daca am planuri stau si astept, sau cum?

Draga mea,asta-i doar inceputul...viata in cuplu inseamna responsabilitate,ingaduinta si tot ce tine de astea...intr-un cuvant casnicia este o "CRUCE"...pe care ne-o asumam sau nu....si femeia este cea care "dirijeaza "sa-i zicem....bunul mers la ei(casniciei)..deci fara suparare=....rabdare,ingaduinta,intelegere si multa credinta in Dumnezeu si Maicuta Sfanta....si ai sa vezi ,cum lucrurile se vor "aseza"...Doamne Ajuta!!!!!!!!!!!

Invita-l sa-ti vorbesca despre prioritatile lui. Daca locul nr.1 = munca, parerea mea este sa te reorientezi. Inca nu te-ai casatorit. Si nu trebuie s-o faci din inertie. Intr-o casnicie trebuie sa intri cu sufletul curat, deschis, plin de iubire si de nadejde, plin de speranta si de fericire. Dar nu speranta de a-l schimba pe el DUPA casatorie, ca e gresit. Ci speranta ca aceasta stare de bine si de indestulare sufleteasca va dainui pana la adanci batraneti.

Ar mai fi o idee: daca tot ii place munca, gasiti ceva de lucru impreuna (de exemplu puteti face in week-end munca de volunariat, la un azil sau la un centru de plasament) o sa invatati multe(mai ales ca amandoi lucrati cu oameni) si o sa petreceti timp impreuna, facand si pe altii fericiti.
Asemeni ajuta mult daca tot veti froma o familie, sa va gasiti un loc pentru suflet. Folositi timpul liber, vacantele sa gasiti o manastire draga si un duhovnic bun, unde sa puteti sa va refugiati din cand in cand. Incercati sa faceti excursii in care el sa se simta util ( de exemplu iesiri pe munte cu cortul, sau la cabana, unde el sa poata sa pescuiasca, sa faca focul etc, si evident tu sa il feliciti).

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

Vrajeli :)).
Bine spuneti..."speranta".

Desigur ca exista si femei care accepta sa stea pe locul 2 .Eu nu fac parte din aceasta categorie, deci nu-ti pot da sfaturi mai departe.:-)

Doar sa ai grija cum evaluezi lucrurile. Un om poate sa aibe 100 de calitati si doar un singur defect. Tu sa nu te culci pe o ureche ca are atatea calitati. Ci sa te gandesti bine daca poti trai cu acel defect.

Sa-ti ajute Dumnezeu !

Din postarile tale succesive am inteles ca enumeri de fapt mai multe probleme.
Prioritatea lui (munca) +
supararea ta cand consideri ca el greseste +
nerabdarea ta si impulsivitatea +
calmul lui care te irita si mai mult +
nereusita ta, deocamdata, de a-l face sa vorbeasca mai mult +
eventuala, spui, obsesie a lui pentru castig.
Or mai fi si altele, pe care nu le-am retinut sau pe care nu le-ai enumerat.

Raspunsul meu, sper ca va fi cu folos, este acesta:
Mai intai sesizeaza ca prezinti un camp larg de probleme. Iti sugerez sa le ierarhizezi cumva si sa incepi sa lucrezi cu aspectul aflat mai la indemana, cu sanse mai mari si mai concrete de rezolvare.
Unele chestiuni par a tine mai mult de el, altele de tine. Cred ca folositor e ca prioritatea sa fie lucrul tau cu ceea ce tine de tine. De pilda, poti incepe sa lucrezi (ajutor mare aici din cartile duhovnicesti si de la duhovnic) cu impulsivitatea sau nerabdarea ta.
Un motiv pentru care intarzie la munca (din multe posibile) este comunicarea dintre voi. Cu cat comunicati mai bine, mai amplu, mai sincer, mai cald, cu bunatate si daruire sufleteasca, cu atat tendinta cuplului este sa isi petreaca timpul impreuna. (Si reciproc.)
Profesia de medic predispune la anumite atitudini subtile, care tin de amprenta profesiei asupra caracterului. Am avut sotie medic, am sora medic si am lucrat ca psiholog cu cativa medici. Iti sugerez sa dai atentie relatiei dintre personalitatea ta si profesie, adica impactului profesiei asupra relatiilor EXTRAprofesionale. Nu putem fi medici acasa. Intrebarea este aici: cine ce este? Medic sau partener de cuplu? Si trebuie raspuns cu hotarire si demonstrat concret prin modul de a fi. Nu e usor, e insa deplin posibil.
Iti sugerez sa lucrezi cateva sedinte cu un psiholog care se ocupa de relatii maritale. Perspectiva ta asupra problemelor voastre se poate largi considerabil in doar cateva intalniri. Sper ca nu vei face o opozitie intre credinta in Dumnezeu si psihologie (este o naivitate des intalnita si regretabila - e ca si cum nu ai mai avea pacienti in specialitatea ta pentru ca ei au o credinta tare...).
Ca ortodox, cred ca dificultatile dintre noi cand formam un cuplu sunt o sansa pentru a dezvolta bunatatea din noi, pentru a exersa dragostea. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

Nu încerca să forţezi lucrurile. Dacă vei insista să vină devreme acasă, deşi el acum nu poate sau nu doreşte, efectul va fi îndepărtarea lui de tine. Este ca şi cum ai vrea să îi îngrădeşti libertatea.
Poţi însă profita de aceasta situaţie, atât în favoarea ta, cât şi în favoarea lui. De exemplu, în timpul cât el mai întârzie, te poţi odihni puţin, aşa încât să poţi fi mai binevoitoare şi mai calmă când vine acasă. Mai ales că, fiind medic, probabil ai un program destul de încărcat. Sau poţi să rezolvi anumite treburi în linişte, după cum vrei. Multe femei ar dori să aibă libertatea pe care ţi-o dă el. Poţi să îi găteşti o mâncare pe care o preferă, să te aranjezi, să te îmbraci frumos, ca să arăţi cât mai agreabil atunci când te vede.

Încearcă să fii mulţumită de el, să vezi părţile lui bune, iar cele rele să le treci cu vederea. Evită dialogul în contradictoriu. Decât să îl cerţi, este mai de folos pentru amândoi ca să taci, atunci când simţi că începi să te enervezi. Desigur că nu este uşor, dar nici aşa greu nu este. În aceste situaţii "tăcerea e de aur". Dacă spui că el vrea să fie împreună cu tine, este păcat să îl pierzi pe motiv că munceşte prea mult. Aşa cum el îţi acordă ţie libertate şi încredere, la fel trebuie să faci şi tu. Nu îl sufoca cu prea multă grijă sau dragoste.

părere
 

1. Cred că ar fi bine să te duci după el la serviciu şi să faceţi împreună tot felul de chestii (film, teatru, plimbări, sport, vizite la prieteni)
2. Trebuie văzut dacă el într-adevăr munceşte sau face altceva. Dacă munceşte trebuie să se vadă şi la bani (căt de puţin dar să se vadă). Dacă nu se vede la bani înseamnă că el ori pierde timpul efectiv pe-acolo pentru că nu are chef să se întoarcă acasă (asta ar fi varianta cea mai bună), ori face altceva (jocuri de noroc, prostituate, iubită secretă, navigare aiurea pe internet, etc). Eu cred că o vizită neaşteptată ar putea lămuri unele lucruri...
3. Poţi încerca şi treaba cu gelozia, funcţionează garantat, fireşte subtil, ca să nu apară alte probleme... Dacă nu reacţionează la treaba cu gelozia, atunci există o problemă, e cert că are pe cineva (o iubită secretă). căci cine nu e gelos nu prea iubeşte persoana respectivă... Sper să nu fie cazul.

eu nu am inteles un lucru. ai zis ca incepe munca pe la 9-10 si vine acasa pe la 6-7. Pai asta este un program normal de lucru de 8 ore cu o ora pauza de masa cum avem toti.

inca o intrebare? Tu lucrezi?