Renuntarea la prietenie
 

Dragi cititori,
Vin si eu, ca multi altii, sa cer sfatul si parerea dvs.
Baiatul este student la Teologie, eu sunt mai mare cu trei ani, am terminat deja facultatea. Din cunostinte intamplatoare, am devenit prieteni. Stam de vorba, de fiecare data cand timpul ne permite, foarte mult. Ne intelegem extrem de bine, pot spune ca este prima oara cand comunic pe aceeasi lungime de unda cu un baiat. S-a inchegat o prietenie extrem de rara si jertfelnica, in care Hristos e centrul.
Eu sunt singura. El are o prietena, despre care am vorbit de multe ori, el cerandu-mi sfatul sau parerea in anumite chestiuni. De atatea ori mi-a marturisit ca in ciuda problemelor din relatia lor, el nu se vede decat alaturi de ea pentru tot restul vietii. De atatea ori am stat de vorba despre ei doi, incercand sa il sfatuiesc in masura priceperii mele, pe langa sfaturile duhovnicului.
Din pacate, eu am inceput sa simt mai mult decat prietenie pentru el. Oricat m-as stradui, nu mai reusesc sa-l mai vad la fel ca la inceput: cel mai bun prieten de discutii. Si mi-e teama ca incep sa ma indragostesc de el.
Nu stiu cum ar fi mai bine sa procedez. Sa continuu asa, straduindu-ma din rasputeri sa imi cenzurez noile sentimente sau pur si simplu sa incetez prietenia? Cum ati proceda daca v-ati gasi intr-o situatie de acest fel?
Parerile dvs sunt binevenite!

Zicea bine Freud ca intre un barbat si o femeie nu poate exista o prietenie "nevinovata", pentru ca in orice astfel de prietenie, exista o cat de mica conotatie sexuala, chiar daca unul sau ambii prieteni reusesc sa reprime aceste instincte.

Daca eu as fi in locul tau, as alege o varianta pe care tu nici n-ai specificat-o.:-))...As lasa lucrurile sa curga firesc fara sa-mi fie teama sa ma indragostesc! Iubirea este cel mai inaltator sentiment uman si ti se poate intampla si doar o singura data in viata! De unde stii ca acum nu este acea 1 singura data in viata ta? Multi oameni parasesc aceasta lume fara sa fi intalnit iubirea vreodata! Au citit despre ea, au vazut-o la altii, au auzit multe despre ea, dar n-au trait-o niciodata! Probabil acest sfat al meu nu este prea ortodox, dar parerea mea este sa nu-ti fie teama sa te indragostesti si sa iubesti .Alegerea aceasta poate sa-ti aduca si suferinta daca iubirea nu-ti va fi impartasita. Dar merita tot riscul !:-)

Din variantele expuse de tine, as alege-o pe cea cu incetarea prieteniei. Varianta cu cenzurarea sentimentelor dupa parerea mea, este o varianta falsa, meschina si mult prea dureroasa pentru tine si care oricum va denatura in timp prietenia si te va umple de frustrari.

Draga Ionela,
Pornise foarte bine prietenia dintre voi, frumos si jertfelnic, cum spui tu, fiind centrata pe Hristos, lucru minunat si rar.
Ceea ce s-a intamplat cu tine poate ca vine de la Dumnezeu si poate ca si baiatul simte la fel. Am putea spune ca Domnul v-a scos pe unul in calea celulilat, tot El v-a schimbat natura sentimentelor, ca sa va iubiti ca barbat si femeie si sa puteti intemeia o familie crestina, frumoasa.
Sau:
Schimbarea naturii sentimentelor tale sa nu vina de la Dumnezeu ci din alta directie.
Prea era curata, frateasca si ziditoare prietenia dintre voi si nu era pe placul satanei. Atunci a inceput atacul cu artileria grea. Te ispiteste cu ganduri si dorinte "necurate"... Poate ca si lui i s-au transformat sentimentele si poate ca si pe el il chinuie dorintele trupesti in legatura cu tine...
Cine stie?

Dar n-ai cum sa afli decat cu ajutorul rugaciunii si tot cu rugaciune fierbinte, neincetata poti afla rezolvarea problemei. Cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate ce sa faci.
Pana se vor lamuri lucrurile luati o pauza. Nu va mai intalniti, nu mai vorbiti si fiecare cerand sfat de la duhovnic si ajutor de la Domnul Hristos o sa aflati ce viitor are prietenia voastra.
Despartiti-va un timp, e mai bine ca pana la lamurirea lucrurilor sa nu mai fiti unul sub influenta celuilalt. Iti trebuie liniste pentru rugaciune si meditatie.
Dumnezeu sa va ajute si faca-se voia Lui!
Maica Domnului sa va ocroteasca!

[quote=Melissa;371317]Zicea bine Freud ca intre un barbat si o femeie nu poate exista o prietenie "nevinovata", pentru ca in orice astfel de prietenie, exista o cat de mica conotatie sexuala, chiar daca unul sau ambii prieteni reusesc sa reprime aceste instincte.

Da, in realitate asa se intampla, din pacate. Unde este un barbat si o femeie este si pofta trupeasca. Si nu este rau daca acestia sunt legati in cununie, ba e chiar minunat!
Dar unde nu este legatura cununiei si lipseste si Hristos atunci Freud are dreptate, este "spatiul lui Freud" cum zicea parintele Savatie Bastovoi.
Este foarte greu pentru un om lumesc sa-si reprime instinctele sexuale, dorintele trupesti. Lucrul acesta strica cele mai frumoase prietenii.

"Abstinenţii în numele lui Hristos fac aceasta din voia lor liberă, ei nu sînt siliţi de circumstanţe şi de aceea nu pot fi comparaţi cu frustraţii lui Freud."

http://www.scribd.com/doc/45254615/I...C5%9Fi-Hristos


Am dar acest citat din cartea "Intre Freud si Hristos " a parintelui Savatie Bastovoi pe care-l citez cu orice ocazie cand in discutie sunt problemele tinerilor din zilele noastre. Este tanar si a trait din plin necazurile si rusinile tineretii.

Ionela, fii tare daca poti. Stiu ca este greu.
Si eu mai spun ceva: numai Dumnezeu va stie planul de viitor.
Fa-ti viata normal, cu el, sau fara daca ti-este mai bine.
Daca va fi sa fie sa fiti impreuna, se va intampla.
Faptul ca asa cum spui au probleme in relatie, s-ar putea sa insemne ceva...
Dar tu trebuie sa ramai neutra. Daca se poate ramaneti prieteni si ajuta-l in mod corect si neutral.

Va multumesc
 

In primul rand, va multumesc pentru raspunsuri!

@Melissa: Si eu as lasa lucrurile sa curga firesc, da, as face lucrul acesta... insa nu degeaba nu l-am enumerat printre optiunile initiale.
Faptul ca baiatul are o prietena, faptul ca el o iubeste extrem de mult, desi ea mereu ii spune ca are rezerve si ca nu-l iubeste la fel, in timp ce el imi marturiseste mie ca desi sufera din pricina ei, totusi va lupta pentru ea pana in panzele albe - ei bine, cum sa las lucrurile sa curga firesc din partea mea?... N-ar fi, oare, o alegere masochista?

In acelasi timp, datorita prieteniei si sinceritatii profunde dintre noi, el mi-a spus de multe ori ca admira multe lucruri la mine, iar eu la el. Avem o comunicare dincolo de cuvinte, continuam sa vorbim unul cu altul si atunci cand nu mai rostim nimic. Pentru mine - care am cunoscut de doua ori dragostea si suferinta din dragoste, insa in modul cel mai platonic cu putinta - este totusi prima data cand simt ca sufletul meu se odihneste langa alta persoana. O odihna care ma doare, pentru ca stiu ca ma odihnesc langa un copac inflorit pentru altcineva.

@Vintage: Gandurile si dorintele nu sunt nicidecum "chinuitoare", in sensul acela "romantic" al filmelor de dragoste. Pur si simplu, simt ca dragostea mea frateasca s-a transformat incet-incet in iubire. O iubire pura, care s-ar multumi cu simpla tinere de mana, ori sprijinire a capului pe umarul celuilalt. Insa care sa fie marturisita - asta ar implini-o, nicidecum alte manifestari.

Am sa tin cont de sfaturile dvs. ale tuturor. De fapt, mi-ati vorbit despre acelasi lucru la care alerg si eu: tot despre rugaciune. Am sa ma rog Lui Hristos sa faca voia Lui cu mine si cu prietenia noastra si sa-mi dea puterea sa primesc cu inima deschisa totul.

In acelasi timp, va rog pomeniti prietenia noastra, atat de rara si de scumpa - mi-ar plange sufletul sa o pierd!

@ Sophia: Da, numai Dumnezeu stie de ce a luat nastere prietenia aceasta si de ce eu am ajuns acum in aceasta situatie complicata. Este inca un test, asa cum mi-a randuit atatea, din care stiu sigur ca trebuie sa invat o lectie. Doamne ajuta sa inteleg si sa invat ceea ce trebuie!

Am sa incerc sa "pun la pastrare" prietenia noastra, sa ma distantez cumva o perioada si sa-l las doar pe el sa ma caute, cand va simti nevoia sa vorbim. Imi vine foarte, foarte greu sa fac lucrul acesta, dar trebuie.

@ Vintage: Multumim pentru carte! De multa vreme voiam sa o cumpar, mereu am amanat pentru alte prioritati... iar acum iat-o cadou! Multumesc mult!

Nu mai masochista decat alegerea lui..:-)

Cred ca rugaciune ta trebuie impletita cu o spovedanie cat mai deasa. Exista riscul sa te adancesti in aceasta dragoste care nu mai este prietenie si la un moment dat sa apara "sfarsitul" discutiilor sinonim cu sfarsitul relatiei si atunci suferinta este mare. Cu cat te adancesti cu atat suferinta este mai mare. Trebuie sa fii mai rezervata pentru o perioada.

eu zic tot asa sa iti vezi de viata, sa lasi sa decurga lucrurile in mod normal, dar totusi incearca o perioada sa stai mai departe de el ... poate iti va face si tie bine si poate asa vezi si el ce simte pentru tine, daca iti simte lipsa prieteniei ...

@ Georgeval: Da, spre spovedanie ma indrept cat de curand!
@ Mirela: Da, asta am sa si fac. Cum spuneam, de voie de nevoie.Trebuie.

Cu multa placere!

Mulţumim!
Abia astept sa o citesc.

Poate ar fi fost bine daca o cunosteai personal si pe iubita acestui baiat....cum se zice sa vezi cu ochii tai ce si cum....si abia dupa asta poti lua hotararea de a sta deoparte si mai ales sa nu mai discutati despre o persoana care nu-i de fata....gasiti alte subiecte....parerea mea.....daca continuati discutiile s-ar putea ,la un moment dat sa nu mai fii obiectiva...
Deci vezi cum faci......Doamne Ajuta!!!!!......Stie Dumnezeu cum sa oranduiasca lucrurile...ai rabdare

Ia-ta un sfat deosebit de echilibrat si intelept si realist! Bravo Iolanda!:53:

Un parinte spunea foarte frumos ca perechea este cel sau cea langa care simtim ca ne odihnim sufleteste... deci, rabdare, rugaciune si incredere!

Ai merita un raspuns sincer , frumos , deschis si motivat intru Hristos .
Dar pt. ca ai asemenea ginduri , adica ai ajuns la indoiala nestiind ce sa faci, tu ortodoxa si el asemenea (adica tu stiind bine ca el s-a pregatit teologic ) cind ar trebui sa-ti fie deja clar , atunci eu iti raspund ca am sa mai astept 2-3 ani pina ce vei deschide un thread asemenea Anei_Maria dar si a altora prin care sa ne intrebi ce-i de facut deoarece iubitul tau te-a parasit !

Am mai spus intr-un tread al sorei amintite mai sus : daca purtati nenumarate discutii teologice si aveti preocupari teologice comune cum se face ca dorinta si modelul vostru actual nu este Hristos ci este lumea aceasta ? Voiesti sa iti iei plata acum, in aceasta lume ?
In cazul acesta nu ai decit , da curs indemnurilor pe care le-ai primit mai inainte !
Si ca sa parafrazez o sora segalnica in credinta : ne spun sfintii parinti din patericul egiptean si cei capadocieni ca pe diavolul desfrinarii sau al iubirii aproapelui nu in duh ci in trup , nu l-a biruit nimeni pina acum luoptindu-se cu el ci numai fugind de el .
Si ca sa nu dai curs unei iubiri veniale si nici sa nu iti para rau ca ar putea fi unica sansa la dragoste din viata ta , te invit sa il crezi pe proorocul David care ne invata : ,, Arunca toata grija ta asupra Domnului si el te va hrani pe tine "!

Parerea mea de frate intru Hristos este sa faci cum sti mai repede si mai bine si sa nu il mai vezi nici o data pe acest flacau! Daca nu, va trebui sa inveti sa rabzi batjocura diavolului care dupa ce inseala muritori de rind voieste si ceva mai special , teologi (lasindu-i apoi doar OLOGI) preoti mireni, preotese, calugari, episcopi , s.a.m.d.

Sa inteleg ca e un pacat sa te indragostesti de un absolvent de teologie?

Cred ca ideea era ca el, fiind absolvent de teologie, deci viitor preot, ar trebui canonic sa se pastreze virgin pentru sotia lui, deci sa nu cada in pacat...

Parerea mea este ca ai ales bine.
Tu ai mai trecut prin experienta nefericita a atasamentului emotional si ti-ai dat seama ca nu te poti identifica cu atasamentul, nu este adevarata noastra natura. Insa el probabil ca nu a mai trecut, abia acum trece dar inca nu realizeaza ca este inlantuit si ca ar trebui sa se elibereze.
Tu ai fost in stare din acest punct de vedere sa iti fi duhovnic, el insa nu.
Noi ca crestini nu avem o educatie emotionala -chiar daca Iisus a spus ca cei care nu sint casatoriti sa fim ca El- adica fara prietena, iubire atasata, etc.
Viata afectiva a celui necasatorit trebuie umpluta cu anturajul pozitiv al prietenilor si al fratilor. Exact ca in viata sfinta monahala.