casatoria cu o persoana nebotezata
 

buna,
sunt noua pe forum si am urmatoarea intrebare: cunosc persoane care doresc sa se casatoreasca religios cu toate ca dor mirele este botezat. mireasa nu este botezata. preotii verifica in vreun fel lucrurile acestea? ei spun ca nu se va boteza mireasa decit daca preotul o intreaba. dar de unde sa stie preotul ce e nebotezata?
Ce parere aveti? ce ar trebui sa fac?

De regulă, preoţii întreabă sau cer certificatul de botez. Dar dacă preotul nu face aceasta, presupunând că e botezată, e de datoria ei să spună aceasta.

Nu se poate cununa ortodox o persoană nebotezată. Pentru că botezul înseamnă unirea cu Hristos. Or, dacă nu ai împlinit aceasta, nu eşti creştin şi atunci nu ai cum să primeşti tainele Bisericii.

Dacă vrea să se căsătorească ascunzând faptul că nu e botezată face un grav păcat, minţind (prin omisiune) Bisericii.

Dacă numai mirele e ortodox, ar trebui să meargă la un preot, să se spovedească şi chiar să vorbească de intenţiile lui de căsătorie, cerând sfat.

Cred ca ar trebui sa iei atitudine si sa nu taci!

Ei doresc sa ascunda faptul ca fata nu e botezata.
Daca eu spun preotului mi-e teama ca o sa am probleme daca se afla ca am spus (porobleme cu mirii).
Chiar nu o preotii obligatia sa verifice lucrurile astea?

Te înţeleg. Eşti într-o postură delicată. Încearcă să stai de vorbă cu ei şi să-i convingi că e o mare greşeală să ia cununia drept o formalitate. Să nu se joace cu cele sfinte. Dacă nu cred în Dumnezeu şi în Biserică, mai bine le este să nu se cunune în biserică, pentru că tot în păcat rămân.
Să nu o facă doar de ochii lumii.
De ce nu vrea fata să se boteze? Aparţine altui cult? Dacă e aşa, înseamnă că are totuşi o frică de Dumnezeu, şi atunci ar trebui să înţeleagă că nu e bine ce vrea să facă.

Dacă tot nu vor să te asculte, după ce încerci să îi convingi, va trebui să le spui, deschis, că dacă lor nu le e frică de Dumnezeu, ţie îţi este, şi îl vei anunţa pe preot. E o răspundere pe care o ai, pentru că altfel, ştiind ce au de gând, te faci complice cu ei şi ai şi tu păcat. Chiar dacă acum se vor supăra pe tine, peste un timp poate îţi vor mulţumi.

Si chiar daca nu va vor multumi, macar stiti ca ati facut ce era drept inaintea lui Dumnezeu:) .

Iar noi stim ca am facut drept sa o sfatuim sa nu taca si sa se faca partasa la acest joc de-a Sfintele Taine...Nunta si Botezul nu sunt simple formalitati! Sa nu le fie spre osanda!

Dea Domnul sa gaseasca un preot "tipicar" care sa le ceara certificatul de botez!

Cred ca depinde de relatia pe care o ai cu acele persoane. Daca sunt din familie e de datoria ta sa le convingi ca nu fac bine. Dar daca e vorba de vreun vecin nu stiu ce treaba ai avea sa-i ameninti ca spui preotului.

De vreme ce mireasa nu a fost botezata, inseamna ca nu crede in Hristos si implicit, nu stie ce inseamna Sfintele Taine – dintre care prima e Sf. Botez.

Iertati-mi va rog indignarea, dar nu inteleg pentru ce vrea mireasa o sfanta taina daca nu vrea sa aiba de-a face cu Daruitorul tainelor, ci doar cu cei ce se ocupa doar cu partea vizibila, ritualica a lor?

In toata povestea asta, ce rol are Hristos in Biserica dupa parerea dvs.? E un personaj si El pe acolo ca si vanzatorul de la lumanari? sau cum? Se poate face ceva fara stirea Lui?

Prin Sfanta Taina a Cununiei, Hristos-"daruitorul tainelor" le pune in chip mistic El Insusi pe cap celor doi miri cununile, coroanele regale. De aceea se numeste "cununie" - de la cuvantul cununa, coroana imparateasca.

Toate sfintele Taine au o parte vazuta si o parte nevazuta. Hristos Insusi e savarsitorul partii tainice, nevazute, iar preotii savarsesc doar partea sesizabila cu ochii si urechile trupesti. Insa partea cea mai importanta e cea sufleteasca, tainica, launtrica prin care Hristos ii uneste pe cei doi miri prin harul Lui cel nevazut.

Regele insusi al Universului e acolo in chip nevazut asteptand sa apara printul si printesa pentru a le pune coroanele.

Cum credeti ca ii poate pune miresei coroana de printesa daca in prealabil, ea nu si-a imbracat sufletul cu vesmantul Botezului, ci apare doar pe dinafara imbracata intr-o superba rochie de satin iar sufletul ii e in zdrente?

Cum isi imagineaza mireasa ca il poate face pe Rege sa nu observe ca are sufletul neinvesmantat in haina Botezului?

Cum crede mireasa ca isi poate lua cununa din mana Regelui si eventual sa se incoroneze singura?
Cum ar arata o printesa in zdrente dar cu coroana pe cap? Ar crede cineva ca e intr-adevar o printesa sau doar o impostoare care s-a furisat clandestin si pe cand Regele se uita pe fereastra, a luat coroana si a fugit ?

Daca mireasa tine neaparat sa sfideze pe cineva in Biserica, ii merge eventual sa o faca cu vanzatorul de la lumanari, femeia de servici, gradinarul, cersetorul de la poarta, dar nici intr-un caz, nu-i merge cu Hristos.

Pai este foarte simplu. Este o traditie, pe care multi o vor facuta chiar "dezbracata" de caracterul religios, pentru ca "asa trebuie", "asa se face", "asa e frumos", "sa fim in randul lumii" etc.

multumesc de promptitudine si de raspunsuri.
Mirii sunt din familie, de aceea sunt asa de necajita. Am cautat eu sa ii conving ca nu e bine ce fac, am incercat sa le explic ce inseamna casatoria si ca nu poate exista fara botez.
Incerc totusi sa inteleg: preotii nu verifica lucrurile acestea? la oras merg casatoriile pe banda rulanta? trebuie sa precizen ca in momentul in care au anuntat casatoria la biserica nu i-a itrebat nimeni daca sunt crestini ortodoxsi.

Daca dai un "search" pe google vei vedea:
Actele necesare sunt:

- certificatul de casatorie civila
- adeverinta de Botez (in cazul in care una din parti nu face parte din parohia unde se va savarsi Cununia).

Asa ca poti sa le spui sa nu-si faca iluzii.

din pacate Marcela, intr-adevar la oras casatoriile cam merg pe banda rulanta iar preotii nu mai solicita certificate de botez si nici nu intreaba (asa cum ai spus si tu) daca cei doi miri sunt crestini ortodocsi :(

eu cred ca daca ai cunostiinta care este biserica la care se va oficia cununia ai putea sa mergi sa vorbesti cu preotul de acolo si sa-i spui despre asta. Poti sa-l rogi pe dansul sa nu spuna nimanui din familie cine l-a informat ci doar sa discute cu mirii, le poti da un nr. de telefon sa-i contacteze. Preotul va spune ulterior ca cineva l-a instiintat despre aceasta si ca tine sa verifice ce i s-a spus. Nu este obligat sa divulge identitatea persoanei.

Nu trebuie sa consideri ca faci ceva gresit. Mai gresit este, cred eu, in fata Lui Dumnezeu sa te faci partasa la asa ceva.

Si intre timp, poti sa te rogi pentru cei doi sa-i lumineze Dumnezeu si sa inteleaga ca ceea ce vor sa faca nu este corect.

La Reine, urmeaza sa ma casatoresc si am fost sa vorbesc cu preotul care va oficia cununia.

Mentionez ca preotul nu ma cunoaste, nu fac parte din parohia dansului.
Ne-a spus ca trebuie sa venim doar cu certificatele de casatorie civila.

Dansul este duhovnicul viitorului meu sot, pe el il cunoaste dar pe mine nu. Daca eu nu as fi botezata nu ar avea de unde sa stie.

Plus de asta, cati dintre cei de astazi mai au certificatele de botez? Eu nu il am. Intentionez de multa vreme sa ma duc sa-l cer de la biserica unde am fost botezata dar.... stiu ca e un lucru uimitor, f putini dintre cei din familia mea s-au aratat dispusi sa-mi explice unde este acea biserica. Iar eu nu am de unde sa stiu, caci nu este posibil sa-mi amintesc unde am fost botezata la cateva luni.

Celor din familia mea nu le pasa de lucrurile acestea asa ca nu au cerut certificatul meu de botez.

Cred că e suficientă o discuţie cu preotul. El trebuie să se asigure că persoana care vrea să se căsătorească este botezată şi trebuie să-i fie de ajuns simpla mărturie. Dacă acela minte, îi minte lui Dumnezeu şi o face pe propria răspundere. Ce folos ai să te duci la preot, să te cununi, să te spovedeşti, dacă minţi? Nu-ţi va folosi la nimic.

In cazul meu sunt de acord cu cele de mai sus. Parintele care ne va cununa pe noi stie deja despre mine ca sunt ortodoxa din marturia mea, desi nu mi-a cerut-o dar... ce sa zic, atunci cand ne-am cunoscut era de Inaltare si l-am salutat cu Iisus s-a inaltat, eu la fiecare cuvant de-al dansului spuneam Doamne ajuta si Amin, asa cum fac de fiecare data cand vorbesc mai ales cu un preot, am discutat despre data cununiei noastre si m-a intrebat de ce am ales acea zi si i-am raspuns ca ne vom cununa pe 1 octombrie pentru ca ne dorim sa ne fie casnicia ocrotita de Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului.... avea suficiente "dovezi" ca sa-si dea seama ca nu sunt vreo "impostoare" intr-ale credintei.
Dar sunt si preoti care nu discuta, nu intreaba ci doar cununa pe banda rulanta, si atunci, in cazul din acest topic eu consider ca este de datoria Marcelei sa spuna ceea ce stie.

Stiu ca unii fac cununia la biserica doar de ochii lumii, dar macar au fost botezati, adica au primit vesmantul alb al Botezului iar prin cununie, au primit si coroana imparateasca.

Faptul ca prin pacate isi murdaresc din nou vesmantul de la Botez e cu totul altceva in cazul celor deja botezati. Acesta poate fi oricand dus la curatat, adica tot la Biserica , la sectia “curatatorie duhovniceasca a vesmantului de la Botez”, sau pe limba ortodoxa - “Spovedanie”.

In cazul unei persoane care nu vrea sa se boteze , ci doar sa se cunune religios, nu inteleg de ce ar vrea cineva doar coroana de printesa dar nu si vesmantul ?

De fapt, nu-i greu de observat.... necredinta, ignoranta, impostura, sfidare, slava desarta de ochii lumii, interese materiale si altele.

Tocmai de aceea a lasat Hristos slujitori ai Sfintelor Taine ca nu cumva sa dea buzna toti neavenitii si ignorantii, fara o minima catehizare si care habar n-au cu ce se mananca Sfintele Taine.

Am convingerea ca preotii aceia stiu ce au de facut, plus ca inainte de eveniment, ei anunta la sfarsitul Sf. Liturgii, 3 duminici la rand intentia celor 2 de a se cununa.

Scopul acestor “vestiri” (asa se cheama) e tocmai de a aduce la cunostinta celorlalti membri ai comunitatii intentia celor care vor sa primeasca aceasta sfanta taina.

Cu ocazia asta, preotul solicita enoriasilor care cunosc vreun impediment prin care cei doi nu pot fi cununati, sa il anunte si pe el.

Sunt de ex. cazuri in care, cei doi miri s-ar putea sa fie frati sau rude, dar separati inca de cand erau bebelusi , fara ca ei sa stie sau vreunul din ei sa fie poligam sau mai stiu eu ce impedimente.

Asa incat , cei care cunosc impedimente, au obligatia de a anunta din timp preotul. Oricum, trebuie sa duca si certificatul de botez, oricum, normal ar fi ca mirii sa se spovedeasca inainte.

Indignarea mea ramane. Mireasa nu-L vrea pe Hristos, dar ca sa se vada maritata si cu sacii in caruta, hai, treaca-mearga, ar face si botezul, desi n-o intereseaza si i se pare o formalitate.
Sa nu-si faca iluzii ca va ajunge prea departe cu o asemenea mentalitate.

Mai devreme sau mai tarziu, toti care Il sfideaza constient pe Hristos sau au impresia ca Hristos e vreun personaj de umplutura in peisajul Bisericii ca un fel de “pacalici” la jocul de Poker, isi vor vedea goliciunea sufleteasca in toata hidosenia ei.

Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!

Inainte de data cununiei, preotul are datoria de a face 3 vestiri, 3 duminici la rand, la sfarsitul Sfintei Liturghii, pentru a aduce la cunostinta celorlalti enoriasi intentia celor 2 miri si pentru a le cere sa anunte daca cunoaste cineva vreun impediment canonic.
Deci, cine cunoaste are obligatia de a anunta preotul.

Problema insa ramane.
Botezul nu se poate face daca mireasa il evita, il refuza cu buna stiinta, ba mai mult, vrea sa primeasca cealalta sfanta taina prin impostura. Are nevoie
de multa catehizare.

Spune-i miresei mai bine sa-si ia gandul. E suficient de grav ca nu vrea Botezul, de ce sa-si mai adauge si pacatul imposturii si al "furtului" de cele sfinte?

draga delia31, eu locuiesc in Bucuresti si am participat la foarte multe sfinte Liturghii in parohii diferite.

Nicaieri nu am auzit sa intrebe preotul ceea ce spui, sau sa anunte ca urmeaza sa savarseasca cununia intre cutare si cutare. Stiu ca asa trebuie facut, insa f putini preoti mai practica aceasta.

Plus ca multi aleg sa se cunune in alte parohii decat in cea de care apartin, pe criteriul ca biserica aceea e mai frumoasa si o sa le iasa pozele mai bine, asa ca, de unde sa stie preotul respectiv date despre cei doi?

mergi inainte la biserica unde se va face cununia religioasa si vorbeste cu preotul de acolo asa nu te va afla nimeni si nu vei avea probleme

Ce va mai place sa va bagati in treburile altora!!

dormi linistita ca nu te trezeste nimeni

M-ai facut sa zambesc...

sa nu fie tocmai miresica in cauza :) in cazul asta ar trebui sa ne rugam s-o trezeasca cineva

In mod normal, preotul ar trebui sa-si cunoasca enoriasii, insa asta e aproape imposibil in parohiile urbane mari cu credinciosi diferiti la fiecare liturghie. Ii cunoaste desigur pe cei constanti si fideli acelei comunitati.
Asta e in Romania.

Am facut o vreme parte dintr-o comunitate parohiala din Atena, in care toti enoriasii se cunosc intre ei, participa aproape toti la evenimentele tuturor. Dupa fiecare Liturghie se organizeaza o agapa intr-o parte anexa a Bisericii, de dragul de a se cunoaste si comunica, mai mult decat de dragul cafelei si snacksurilor.

Evident, preotii parohiei nu lipseau si tot acolo se discutau tot felul de probleme cam ca si aici pe forum. Asta, pe langa catehezele organizate separat si structurate tematic in care se puneau intrebari precise si la obiect, si pe langa alte evenimente, expozitii de icoane, concerte, pelerinaje la manastiri in insule si in strainatate. Faceau impreuna si donatii periodice de sange si vizite la spital cand vreunul din ei era bolnav. La zilele de nastere, invitau si preotii la ei acasa.

Toti erau foarte implicati, nu puteai ramane outsider. Era si este ceea ce se cheama o comunitate euharistica rasariteana.
Idilic, nu? Cred ca asa era pe vremea primilor crestini si chiar daca inevitabil, pot aparea diverse probleme, parohia e bine inchegata si functioneaza ca o comunitate euharistica adunata in jurul lui Hristos prin sfintele Taine.
La mare cinste e la ei Sf. Nectarie de la Eghina, despre care vorbesc cu firescul cu care ar vorbi despre un prieten cunoscut.

Din pacate in Romania domneste un autism religios crancen, din care nu stiu cum am putea iesi.
Mare parte din "credinciosii de ocazie" din Romania traiesc cu falsa idee ca la Biserica mergi doar cand ai o problema iar Dumnezeu e un fel de functionar care sta la un ghiseu si asteapta clienti carora sa le indeplineasca dorintele. Un fel de "Dumnezeu utilitar". Iar Biserica un fel de tonomat. Scrii un pomelnic, bagi fisa, eventual aprinzi o lumanare, zici un Tatal nostru si asta e tot.

Ideea e ca oamenii nu pe Hristos Il cauta la Biserica, ci facerile Lui de bine, minunile si avantajele de la El. Cert e ca pana cand, oamenii nu-L vor vrea pe El si comuniunea cu cei care vor la fel, vom ramane scindati si izolati in autismul asta.

Cert e ca nu e suficient doar ca preotul sa doreasca o comunitate inchegata, ci fiecare credincios in parte trebuie sa contribuie la asta, prin aceea ca nu va concepe viata in afara lui Hristos prin Sfintele Taine.
Problema romanilor e ca si catehismul li se pare prea greu de inteles.

Daca in Romania, unii oameni n-au nici macar o minima catehizare (ca deh, nu i-a interesat), si habar n-au cu ce se mananca Tainele Bisericii, unui preot nu ii este ingaduit sa se joace de-a Sfintele Taine si sa le dea oricum si oricui, fara o discutie prealabila.

E impardonabil ca preotul sa nu aiba o discutie duhovniceasca cu viitorii miri, sa vada in ce ape se scalda. Daca un preot isi permite sa cunune chiar si pe cineva nebotezat, o face pe riscul lui.

O sfatuiesc pe initiatoarea topicului sa aduca la cunostinta preotului ca mireasa nu doreste sa se boteze decat daca cumva e "stransa cu usa" si trebuie sa aplice planul "B" pt. a se vedea maritata.

Ai mare dreptate. E cea mai mare lipsă a noastră, a ortodocşilor români. Ne ducem singuri şi ne întoarcem singuri de la biserică. Nu formăm comunităţi. Nu ne cunoaştem, nu ne ajutăm. În unele parohii preoţii se străduiesc să mai adune oamenii, măcar la hram... Dar ar trebui ca după fiecare liturghie să fie ori o mică agapă, ori, mai pe seară, câteva ore de discuţii libere sau (şi) de catehizare. Se mai fac astfel de întâlniri în unele biserici din Bucureşti, în serile de peste săptămână, însă sunt rezervate tinerilor.

Doamne ajută!
Deşi nu sunt în măsură să-ţi dau sfaturi în această privinţă (pentru că sunt foarte tânără şi, în plus, n-am trecut niciodată printr-o astfel de experienţă), îţi sugerez să încerci să-i convingi pe miri că plănuiesc o faptă neplăcută lui Dumnezeu. Le poţi da drept argument pericopa din Faptele Apostolilor cap. 5, în care se relatează despre viclenia soţilor Anania şi Safira care au ascuns o parte din banii făgăduiţi lui Dumnezeu. I-ai putea spune miresei că şi ea va auzi, în ziua Judecăţii, înfricoşătoarele cuvinte: " De ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu". Totuşi, înţeleg că, dacă mirii nu sunt credincioşi, aceste argumente biblice ar putea rămâne fără efect. :( Din mesajele tale reiese faptul că mireasa ar accepta să se boteze, dacă preotul i-ar cere aceasta, ceea ce înseamnă că nu este ostilă faţă de credinţa noastră. În acest caz, i-ai putea spune că, dacă nu este împotriva Botezului, o rogi mult să accepte această Sfântă Taină, pentru liniştea ta sufltească (dacă mirii sunt din familia ta), pentru a nu-ţi crea probleme de conştiinţă, pentru că tu te simţi responsabilă de greşeala lor. Mai mult decât atât, fapta lor te îngrijorează şi te întristează, pentru că te temi ca nu cumva mântuirea lor să fie pusă în pericol din cauza unei decizii atât de incorecte faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserica Sa. Cred că ar fi foarte folositor să ai o discuţie cu ei despre semnificaţia Sfintei Taine a Botezului, prin care devenim creştini, fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har. Ce poate fi mai minunat decât bucuria de a deveni credinciosul lui Hristos Dumnezeu, de Care nimeni şi nimic nu te va mai putea despărţi vreodată (Romani8, 31-39)?
Dacă relaţia voastră este suficient de apropiată, poate că ai putea încerca să-i şi şantajezi puţin sentimental, spunându-le că, dacă vor săvârşi acest grav păcat, nu vei merge la nuntă, fiindcă-ţi va fi ruşine să-l priveşti în ochi pe preot.
Dacă nu vor accepta sfatul tău şi vor ignora toate argumentele teologice şi rugăminţile tale prieteneşti, îţi va mai rămâne o şansă de a o aduce pe mireasă la lumina credinţei: rugăciunea.
"Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios." (I Corinteni7)
Dumnezeu să-ţi ajute şi să nu uiţi că, potrivit cuvintelor Mântuitorului Hristos, Duhul Sfânt îţi va lumina mintea, astfel încât să ştii cu ce cuvinte îi poţi convinge să aleagă binele.
Nădăjduiesc din tot sufletul că acea tânără probabil total neinformată în privinţa credinţei Îl va primi pe Dumnezeu în inima ei şi va deveni creştină, primind de la Hristos, "Mirele Cel veşnic al inimilor noastre", harul Sfântului Botez.

A voastră soră întru Hristos,
Laura Stifter

În mod normal, preotul celebrant cere dovada botezului (certificatul de botez, în cazul ortodocşilor).
Ceea ce nu este clar e ce anume urmăresc cei doi, dacă vor să facă o căsătorie invalidă ? Să mai adauge încă un păcat de moarte care să atârne de sufletul lor, sau de ce se "căsătoresc" ?

Sunt multe biserici unde se face cateheza pentru toti, la biserica unde merg eu se face duminica, la ora 17, dar vine extrem de putina lume. Acum cateva luni imi amintesc ca am postat o lista cu bisericile din Bucuresti unde se organizeaza asa ceva. In ce zona a Bucurestiului locuiti?

În Militari. Aici este o biserică unde îmi place în mod deosebit să merg, şi ştiu că se face cateheză marţi seara, însă nu am apucat încă să mă duc. E vorba de parohia Sf. Nicolae. Însă mai cunoscute până acum mi-au fost alte parohii: Podeanu şi Bazilescu.

fa-le un bine si spune-i preotului sa-i intrebe lucrul asta si roaga-l sa-ti pastreze anonimatul, simplu...

Am o nedumerire, daca viitorul sot este botezat, nu este el cel care doreste casatoria religioasa? Daca unul din miri este credincios botezat si celalalt nu, de ce sa nu poata cel credincios sa se casatoreasca religios si casatoria lui de ce sa nu fie valida asa cum era la primii crestini cu casatorii mixte intre credinciosi si necredinciosi? De ce a devenit biserica atat de intransigenta? In zilele noastre nu se mai sfinteste necredinciosul prin cel credincios? Si pentru asta nu trebuie ca cel credincios sa fie casatorit in Hristos cu cel necredincios?

Buna din nou,
Uitati cum stau lucrurile: cineva a spus preotului ca mireasa e nebotezata. Oricum preotul "om de treaba" i-a zis miresei: "cineva mi-a spus ca nu esti botezata". Si de aici in colo au inceput problemele. In capul meu s-au spart oalele, deoarece eu l-em tinut multa teorile cu privire la lucrul gresit pe care vor sa-l faca. Amandoi mirii banuiesc toata familia si toate cunostintele si sunt tare suparati ca si-a bagat cineva nasul in treburile lor.
In final fata s-a botezat, lund ca nasa pe nasa de cununie, apoi s-au spovedit si s-au impartasit ambii miri, urmand sa se casatoreasaca.
Cred ca e un final relativ fericit.
Va multumesc pentru sfaturi.

Totu`-i bine cand se termina cu bine!:-) Ma bucur ca fata s-a botezat! Sa ii ajute Dumnzeu sa aibe o casnicie fericita!

Ma bucur foarte mult pentru ei si pentru tine :)
Un final fericit care ne bucura pe toti,mai ales ca deznodamantul nu a fost dramatic!
Felicitari mirilor:)

Si eu ma bucur ca nu s-au adaugat mai multe pacate decat erau...
Casa de piatra!

Ma bucur pt. mireasa daca s-a botezat din convingere si nu doar ca plan “B” pt. a-i iesi pasientele.
Mai e inca suparata chiar si dupa Botez ca si-a bagat cineva nasul unde nu-i fierba oala?

Poate n-am inteles eu bine - trageti-ma de maneca, va rog - dar parca mireasa a refuzat pana acum botezul din motive doar de ea stiute, iar acum intr-un final l-a acceptat doar ca se se poata cununa.

A catehizat-o cineva inainte de botez? Stie ce bine i se face prin Botez, stie despre ce fel de bine e vorba?
A ajuns sa-si dea singura seama ca a refuza constient un asemenea dar din mana lui Hristos inseamna a-L rani pe Daruitor si implicit a-si refuza ei insisi vindecarea ranii sufletului?
De cand tot sta Daruitorul ceresc cu darul in mana intinsa, asteptand-o pe mireasa sa-l primeasca si sa se bucure asa cum se bucura copiii de daruri?

Acum intr-un final, s-a botezat, a acceptat darul , dar stie mireasa ce comoara pretioasa i s-a dat? ori l-a primit doar asa ca o concesie a lehamite, un fel de “bine, fie, treaca-mearga de la mine, primesc darul, desi nu tineam neaparat”?
L-a primit din convingere proprie sau doar pt. ca altfel nu poate primi cealalta taina?

Pt. ca una e sa nu te botezi din nestiinta, ignoranta, nepasare, nehotarare si cu totul alta si mult mai grav e sa refuzi constient Botezul, sa-l eviti, sa-l respingi, sa te eschivezi. Ba mai mult, sa pui la cale si o conspiratie, cum sa nu afle preotul de asta?
Pt. ca harul Botezului e ca roua cerului ce cade peste flori. De aceea se boteaza copiii mici pt. ca in mod firesc, sufletul lor se deschide natural in fata harului la fel cum florile isi deschid cupa pt. a primi roua.
Daca vreun adult a ramas nebotezat, e esential sa aiba aceasta deschidere pt. a primi harul Botezului.

A refuza constient harul Botezului e cumva echivalent cu a-ti imbraca sufletul cu un echipament impermeabil de protectie, la fel cum se echipeaza in laborator specialistii NBC pt. a nu se contamina nuclear-biologic-chimic.

Sper din toata inima, sa fi aflat de la preot toate astea, sa fi ajuns sa-si doreasca singura Botezul si sa-i fie inceput bun spre mantuire si temelie de piatra pt. casa de piatra!

Si mai am o nedumerire pt. cunoscatorii randuielilor bisericesti. De vreme ce harul Botezului curata si innoieste sufletul de pacatul stramosesc si de toate pacatele savarsite pana in acel moment, de vreme ce noul botezat e o fiinta cu totul noua, imbracata launtric cu vesmantul de lumina al lui Hristos, pt. ce i s-a mai facut ulterior Spovedania?

“Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”, nu? Vesmantul primit la Botez trebuie curatit prin Spovedanie daca are pete de pacate. Or, imediat dupa Botez, e imaculat, nou-nout.

Nici spovedania si nici botezul nu sunt "automate/masini/algoritmi" de iertare a pacatelor. Spovedania nu are rol de a ierta juridic un pacat. Pacatul este boala a sufletului, faptele urate pe care le facem sunt doar efecte ale pacatului ce traieste inca in noi. Spovedania vine in incercarea de a vindeca sufletul de pacat. Iertarea spovedaniei nu e juridica, pentru ca nici in ortodoxie pacatul nu e inteles juridic (si cine nu ma crede poate sa citeasca doar cuprinsul din Sf Ioan Casian, unde nu este vorba despre "Pacate de moarte" - [denumirea e luata de la catolici] ci "duhuri" (duhul lacomiei, duhul desfranarii, etc), ceea ce subliniaza ca pacatul nu e incalcarea unei reguli, ci o stare nefireasca a sufletului). Se face spovedanie dupa botez pentru inceperea vindecarii. Pentru inceperea pocaintei (si pocainta nu e parere de rau, ci schimbarea mintii, transformarea vietii, si nu are nici o legatura cu parerea de rau) se face spovedania dupa botez.

Pe scurt cam asta ar fi fundamentul dogmatic.

Multumesc de precizari. La fel cred si eu ca pacatele sunt rani ale sufletului si ca nici Botezul, nici Spvedania nu sunt vreun mecanism care functioneaza "automat" indiferent de vointa omului.
De aceea in cazul de fata, daca mireasa nu s-a botezat din convingere, ci mai mult impinsa de la spate, nu mi-e prea clar.

Eu inteleg ca in momentul botezului, orice duh necurat care se salasluia pana atunci in sufletul omului, e efectiv alungat, izgonit de Duhul lui Hristos care e primit sa-si faca El salas in suflet. Dar pentru asta e nevoie de deschidere pt. primirea harului (copiii nou-nascuti au aceasta deschidere).

Evident, e imposibil ca de-acum incolo, noul botezat (daca e adult) sa nu fie ispitit si sa nu faca nici un pacat. Prin urmare, primul pacat savarsit dupa Botez provoaca o fisura sau o ruptura sau chiar un “crater”, o spartura uriasa (daca e strigator la cer).

Prin acea fisura, sau ruptura sau spartura in fiinta launtrica, singuri-singurei am deschis poarta pe unde se pot strecura bine-mersi, duhurile rautatii cu tot cortegiul lor de duhuri ale intunericului.
Duhurile rautatii profita de orice fisura pt. a se strecura si a se salaslui in acel suflet.
Iar Spovedania alunga acele duhuri si inchide rana creata de fisura. Constientizarea, rugaciunea, cainta si primirea Impartasaniei fac din nou loc Duhului lui Hristos pe care Il alungam ori de cate ori primim in suflet duhurile rautatii.

Eu inteleg ca Botezul e nasterea din apa si din Duh, sau iesirea din acea apa impregnata de Duhul Sfant, invaluiti, imbracati intr-un vesmant de Har.
Iar Spovedania (cu tot ce implica: marturisire, cainta, dezlegarea de la preot, metanoia, procesul de schimbare a mintii, lucrarea de despatimire) e renasterea din lacrimi si din Duh.

Marturisirea pacatelor consider ca e identificarea, depistarea, darea in vileag a duhurilor rautatii care si-au gasit loc in suflet.
Nu e suficient sa fie date in vileag, ci trebuie neaparat sa vedem ce ravagii launtrice ne–au provocat si ce s-ar putea intampla daca nu le izgonim.
Cand vom simti durere pt. ranile sufletului, cand vom vedea ca singuri suntem de vina ca am hranit serpi la san, atunci vom avea si cainta adevarata si motivatia de a lupta contra lor.

Cu toate astea, unele duhuri ale rautatii nu se lasa izgonite asa oricum. La ce strategii perverse folosesc, unele sunt chiar dispuse sa stea “cuminti”, sa nu tulbure, doar-doar sa nu fie sesizate si alungate.

De aceea, le-a dat Hristos apostolilor si urmasilor “instrumentul” de dezlegat lanturi pt. ca stia ca fara dezlegare, vom ramane in continuare legati: “oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer si oricate veti tine, tinute vor fi”.
Dupa dezlegarea data de preot urmeaza terapia, vindecarea ranilor si fisurilor.
Fara metanoia, fara respectarea “tratamentului” (canonul), ranile se pot deschide oricand.
Iar daca ne prinde moartea cu sufletul fisurat, plin de rupturi si rani nevindecate, ca o zdreanta plina de gauri, nu vom putea primi Viata Vesnica in noi deoarece se va “scurge” (ca sa zic asa) dintr-un astfel de suflet ciuruit.
De aceea, e esential sa-L lasam pe Hristos sa ne “sudeze” fisurile prin har in Sf. Euharistie. El a zis: “De nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea viata vesnica in voi”.

Deci, sa inteleg ca in cazul unui adult nou-botezat, se face si spovedanie dupa Botez pt. ca preotul sa-i poata prescrie tratamentul duhovnicesc in functie de predispozitia lui de pana acum ?