Nostalgia Inchiziţiei
 

În urma unui răspuns dat de userul Theodor de Mopsuestia pe un alt thread am înţeles, cu surprindere, că arderile pe rug practicate de Inchiziţie nu sunt pentru toată lumea crime cumplite, nici măcar regretabile erori; din contră, sunt considerate fapte meritorii, justificabile atunci, ca şi acum. Ce îi lipseşte lumii noastre pentru a fi mai bună, şi nouă pentru a fi mai buni creştini sunt niscaiva arderi pe rug: de masoni, de vrăjitoare, poate şi alte categorii. Putem, însă, răsufla uşuraţi: nu sunt vizaţi şi ereticii.
Vreau să le spun admiratorilor Inchiziţiei, deşi nu se poate să nu îşi dea seama, că se situează pe aceeaşi poziţie cu naziştii şi că, deşi se consideră creştini, împărtăşesc, de fapt, credinţa lui Nietzsche, cel care considera că mila îl înjoseşte pe om, că, pentru a fi bun, trebuie să tai în carne vie.
Creştinismul pe care îl aveţi în vedere nu seamănă cu Hristos, cel „blând şi smerit cu inima”, cel care a spus: „cine scoate sabia de sabie va pieri”, „cine e fără păcat să arunce primul cu piatra” ş.a.
Oamenii din vremea Sa L-au vrut împărat (politic), neputând să înţeleagă că împărăţia Sa este înlăuntrul nostru; drept care L-au răstignit. Catolicismul a încercat, din nou, să schimbe societatea, să o îndrepte, să o curăţească... A reuşit acelaşi lucru: a ars pe rug mulţime de oameni în a căror suferinţă Hristos a fost prezent, cu siguranţă.
Au trecut de atunci sute de ani; timp suficient să înţelegem atrocitatea acelor crime făcute, culmea, în numele lui Hristos. Dar unii (sper că nu mulţi) nu înţeleg. Iar dacă nu învăţăm nimic din greşeli, suntem condamnaţi să le repetăm.

Subscriu in totalitate.

Si eu am ramas siderata la postarile userului Theodor de Mopsuestia, care pare a fi un personaj aterizat in anul 2011 din perioada cumplita a inchizitiei..E trist si alarmant ca exista in ziua de astazi o astfel de mentalitate "crestina"..Colegul nostru Colaps ( pe care nu stiu daca tu l-ai prins online pana acum) era mic copil nevinovat cand propunea sa ardem Bibliile sectare..:-))Si ce am mai sarit toti cu gura pe el aici..Dar uite ca se poate si mai "strong" !!

Perfect "argument" de tip reductio ad Hitlerum . Ca la carte.

In vremea Inchizitiei au fost erori si orori.
In ultima vreme insa, se face mare reclama la faptul ca in acea perioada a fost un genocid impotriva vrajitoarelor si a tot ce era intr-un fel nefast mantuirii sufletelor noastre.
Dar nu se pomeneste deloc ce faceau acele personaje "martirizate", cum se traia, care erau principiile existentei umane ale acelor vremuri si locuri!
Ce s-ar fi intamplat daca vrajitorii ar fi ramas la mare cinste? Poate ca acum, in loc sa acultam cu intelegere, ne-am fi dus la vreun vrajitor sa ne bolboroseasca ceva si dupa aceea sa facem dupa cum ne taie capul, fara nici o teama de Dumnezeu. Sau, chiar mai rau, ceea ce faceau Mayasii si Aztecii, altare de jertfa a vietilor umane (daca este sa dam crezare cercetatorilor civilizatiilor disparute, oare de ce?)

Deuterenom 16:
9. Cand vei intra tu in pamantul ce ti-l da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te deprinzi a face uraciunile pe care le fac popoarele acestea.
10. Sa nu se gaseasca la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator,
11. Nici descantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici de cei ce graiesc cu mortii.
12. Caci uraciune este inaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru aceasta uraciune ii izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta.
13. Iar tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau;
14. Caci popoarele acestea, pe care le izgonesti tu, asculta de ghicitori si de prevestitori, iar tie nu-ti ingaduie aceasta Domnul Dumnezeul tau.


LC 16
16. Legea si proorocii au fost pana la Ioan; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea.
17. Dar mai lesne e sa treaca cerul si pamantul, decat sa cada din Lege un corn de litera.

Eu cred ca nu intelegeti prea bine ce a spus Theodor de Mopsuestia. Vroia sa spuna ca crimele depe vremea inchizitiei, in care erau arsi pe rug crestini, eraufloare la ureche pe linga crimele si atacurile pe care masoneria le practica impotriva Bisericii (inclusiv ortodoxe). Eu nu am studiat prea multa istorie insa unele lucruri sint evidente. In spatele Revolutiei Franceze, in care au cazut doar citeva capte incoronate, de fapt au murit martiri mii de preoti, calugari si calugarite, au fost desfiintate ordinele calugaresti; la fel s-a intimplat si in alte state europene din vest. Apoi a venit revolutia comunista. Au fost luate la rind statele din estul Europei, catolice sau ortodoxe. Inchisorile comuniste au avut ceva intelectuali in ele, insa marea majoritate a celor care umpleau inchisorile erau cei care credeau in Dumnezeu, ortodocsi sau catolici. Exploatarea omului de catre om nu era decit o abureala. Pentru ca un calugar care a stat in minastire sau un preot care a slujit la altar nu a exploatat pe nimeni si totusi, a intrat in inchisoare. Ei au intrat in inchisoare pentru CREDINTA lor, asta i-a deranjat pe "revolutionari": credinta in Dumnezeu.

Chiar duminica am vazut un reportaj la TV in care niste fosti detinuti dintr-o inchisoare (Pitesti, mi se pare) au povestit despre experientele de acolo. Spuneau ca, in bataie de joc, gardienii si directorii inchisorii mimau Sfinta Liturghie; au facut un penis din lut si ii obligau pe detinuti sa se inchine la acel penis si erau "binecuvintati" cu el. Deasemenea, isi bateau joc de Sfinta Ostie, nu va mai spun cum. Ce legatura are "exploatarea omului de catre om"-motivul instaurarii comunismului- cu faptul ca promotorii acestei idei i-au distrus sistematic nu pe cei care "exploatau", ci pe cei care aveau credinta? Cel putin in Romania, in inchisorile comuniste a fost dus tot ceea ce reprezenta morala, spiritualitate, valoare fie ca era ortodoxa, catolica sau protestanta. "Sa urasti cu patima" era motto-ul Anei Pauker. Iata ce promova "revolutia": ura. Exact opusul a ceea ce ne-a invatat Domnul, adica sa iubim. Pentru mine toate aceste "revolutii" au fost revolte impotriva orinduirii Domnului, fiecare dintre ele cu martirii ei; iar in spaltele acestor revolte au stat masonii (se presupune). Eu nu stiu sigur; stiu sigur ca este deasemenea greu sa ierti; o spuneau si detinutii de la Pitesti pe care i-am auzit. Cel mai greu e sa ierti. Faptul ca unii iarta mai usor, iar altii mai greu nu are nici o legatura cu nazismul...

La inceputul crestinismului, erau crestinii cei martirizati. Dupa ce au ajuns la putere, au inceput ei sa martirizeze pe altii. Si tot asa. Cei care l-au urmat mai bine pe Hristos sunt cu siguranta primii.

N(e)Priceputu e foarte priceput si a inteles foarte bine ce a spus Theodor de Mopsuestia. Se pare ca dumneavoastra n-ati inteles. Dar va ajut eu, ca sa intelegeti exact :
Edit: si apoi se vor ridica altii ca sa-i arda pe ERETICI..tot in numele lui Domnului, desigur, uitand ca a LUI e razbunarea, nu a omului, in caz ca greseste careva! Le da tuturor Dumnezeu dupa inima si dupa fapte, nu trebuie sa ne umplem noi de ura ca sa facem dreptate!O dreptate care poate in ochii Domnului este o crunta nedreptate. Nu stim noi toate masurile LUI.Noi trebuie sa ne iubim unii pe altii ,inclusiv pe dusmanii nostri! ASTA NE ESTE PORUNCA!

Subscriu ! Într-un stat creştin normal, toţi ăştia care ne chinuie cu flacăra lor violet ar trebui să aleagă: retractarea sau rugul. Dar, noi nu mai suntem de mult un stat creştin normal. Nu mai suntem un stat creştin de niciun fel. De fapt, state creştine nu mai există. Doar state masonice sau islamice.

Si asta face parte din doctrina oficiala a BC sau trebuie sa o luam totusi ca parere personala?

Doctrina oficială a BC este următoarea:
1) vrăjitoria este păcat capital împotriva poruncii 1
2) creştinii şi, cu precădere, laicii, trebuie să facă astfel încât să transpună legile lui Dumnezeu în legislaţia statelor, astfel încât Cetatea Oamenilor să fie Cetatea lui Dumnezeu.

În consecinţă, vrăjitoria ar trebui incriminată. Ca şi uciderea de copii, adulterul sau prostituţia.

Si scrie in doctrina oficiala a BC cum anume ar trebui incriminata si de cine?

Si evreii incriminau adulterul si prostitutia, insa am vazut ca voia Domnului a fost cu totul alta in momentul in care a zis ca cel care este fara pacat sa arunce primul piatra.

Si pe vremea Sf. Apostoli existau vrajitoare si nu am vazut sa le fi incriminat in vreun fel ci din cauza credintei si sfinteniei lor, vrajitoarele isi pierdeau pur si simplu puterea.

A existat vreodată un stat (cu adevărat) creştin? Chiar vi se pare că Mântuitorul a vrut să instituie o ordine politică perfectă? Nu cumva lucrul acesta se va întâmpla abia după Judecata din urmă? Mulţi, în istorie, s-au substituit Judecătorului, vrând, chipurile, să facă o lume mai bună; nu numai Inchiziţia, ci şi naziştii, şi legionarii, şi comuniştii. Ce au reuşit, în afară de a inventa noi modalităţi de a ucide şi de a chinui, torturi din ce în ce mai cumplite, mai de neimaginat?
Un sistem totalitar duce, inevitabil, la suprimarea libertăţii persoanei, la nevoia de a-i uniformiza, de a-i băga pe toţi într-un pat al lui Procust. Într-un stat inchiziţional, probabil şi ateismul ar fi considerat păcat de moarte, şi atunci toţi (crezând sau necrezând) ar trebui să se declare creştini. Nu vi se pare că e cea mai sigură modalitate de eşec a credinţei?

Înţeleg şi vă împărtăşesc indignarea faţă de proliferarea răului, sub toate formele, în lumea în care trăim. Se pare că mereu am avut de ales între două rele: totalitarismul (cu păcatele lui) vs democraţia, libertatea socială (cu alte păcate). Mi se pare, totuşi, că a trăi printre vrăjitoare, şmecheri, hoţi, masoni... e mai suportabil decât a trăi printre rugurile lor aprinse.

Cred ca, dimpotriva, societatea actuala este BOLNAVA SPIRITUAL, as indrazni chiar sa afirm ca este MURIBUNDA, exact cum si-au dorit "fratii". Si asta din cauza acelor "vrajitori, smecheri, masoni", pe care ii vreti vii si liberi. Acele fiinte fac victime, spirituale sau chiar fizice, stimate domn. Va sugerez, cu respect, sa dati un search de ce inseamna "facut pe soarta". NU, nu e superstitie babeasca, chiar daca aceasta sintagma suna a limbaj de baba. DIN PACATE, E CAT S EPOATE DE REAL. Cat priveste excesele Inchizitiei (a propos, ORICE institutie de control si represiune ajunge, fiind compusa din oameni sa comita acest gen de excese), Sfantul Parinte a pronuntat scuze PUBLICE SI OFICIALE. Si Papa care a pronuntat aceste scuze este astazi Sfant al Bisericii Catolice. Macar aceste doua fapte, corelate, trebuie sa va arate ceva... Si, pentru a mia oara, NU SUNT DE ACORD CU ARDEREA "ERETICILOR". NU, NU II CSID PE CEI DIN ALTE RAMURI CRESTINE "ERETICI". Sunt ortodocsi, protestanti si neoprotestanti, inclusiv aici, pe forum, oameni de o inalta tinuta crestina si de o patrunzatoare inteligenta. As avea nu doar fanatism, ci si lipsa de caracter sa ii vad ca "eretici", buni de parlit nitel, sau macar de blestemat ritualic, pardon, dat anatemei. Nu, nu as fi fost de acord (ca sa folosesc nitel metafora aia rasuflata cu "masina timpului", "ce-ai fi facut daca traiai atunci?...") cu noaptea Sf. Bartolomeu, sau cu reeditarea ei. As fi luat, daca traiam atunci, partea "ereticilor". La urma urmelor, si Geneva lui Calvin, si puritanii americani din secolul XVII, si Sfanta Inchizitie au eliminat, fizic, slujitoarele/slujitorii Aluia de Jos. SI BINE AU FACUT!
Inca ceva: domnule Priceputu, vedeti dvs., masele, mai rar indivizii, au memorie scurta. Uitati-va in jur, la cat de specialisti sunt baietii cu echerul, sortul si compasul la mistificarea istoriei. Un moment petrecut acum mai putin de un sfert de veac, si ma refer la neferictul moment 1989, ne este inca, neclar. V-ati intrebat daca nu cumva istoria, cu cat este mai veche, cu atat e mai usor de mistificat?
Noi, "ereticii" astia "occidentali" (catolici, luterani, calvini, etc.), dar si "orientalii" intr-o mai mica masura, am dat piept, primii, piept cu cel mai insidios si periculos dusman vazut al umanitatii. "Ocupatia turca/ruseasca" si alte clisee est-europene cu tenta nationalista si filetista sunt un fleac pe langa un dusman multicefalic, deci quasi-anonim, care in fiecare zi mai smulge credintei si Bisericii suflete din poporul tau. Uitati-va la scandinavi, in mare parte nici macar atei (ateismul macar presupune o implicare militanta, deci macar gandire; din nou, sunt atei, inclusiv pe forum, pe care ii respect), ci pur si simplu brainwashed. UCIDEREA SPIRITUALA ESTE CU ADEVARAT INGROZITOARE. Sau nu e crima decat daca "se vede"?! Adica numai daca victima a fost injunghiata, otravita, impuscata, calcata, etc.?
DACA CREDINTA, INCLUSIV AICI IN RASARIT, INCA SUPRAVIETUIESTE, SE DATOREAZA INCLUSIV BAIETILOR DE LA SFANTUL OFICIU, SI, IN MAI MICA MASURA, CELOR DIN REPUBLICA TEOCRATICA GENEVANA. Amintiti-va de versetul din 2 Tesaloniceni, cu "cel care va fi dat la o parte" cand va veni Javra Haploida, care va "invia" dupa ce a fost impuscata in cap. Meditati, va rog, la aceasta: oare nu cumva si Sfantul Oficiu a fost o mica, dar semnificativa piedica in calea Javrei? Si la fel si protestantii care au mai trimis vrajitoare unde le este locul?

Probabil numiţi excese crimele în masă, lipsite de o cercetare prealabilă. Celelalte crime sunt justificate, în opinia dv., probabil. În numele cui au fost arşi pe rug acei socotiţi vrăjitori (printre ei poate chiar oameni de ştiinţă, nu?). În numele Bisericii? În numele lui Hristos? Vă puteţi imagina o mai mare deturnare a operei Sale mântuitoare decât a ucide în numele Celui care a venit să primească El moartea în locul oamenilor?

am înţeles lucrul ăsta şi chiar am subliniat că putem fi liniştiţi întrucât nu îi vizaţi pe eretici

Oare Biserica din primele veacuri nu a fost confruntată cu nişte pericole cel puţin la fel de mari? Nu trăiau ei într-o lume păgână, plină de vrăjitori şi de toate păcatele? Ei, însă, au învins şi au convins murind, nu omorând.

Bine ar fi ca Biserica să nu se implice în politic, să nu îşi asume roluri care nu i se potrivesc, să nu mai dorească să deţină controlul. Rolul ei este sporirea duhovnicească a credincioşilor. O lume mai bună se realizează cu oameni mai buni. Dacă s-ar limita la rolul spiritual, ar fi cu siguranţă mai convingătoare, şi atunci ar spori credinţa şi moralitatea şi spiritul jertfelnic în lume.

Moartea spirituală care invadează lumea în care trăim, şi care se reflectă în vidul spiritual din fiecare suflet, în lipsa de sens a vieţii, vine nu numai de la masoni şi vrăjitori... Formele de închinare aduse „Ăluia” sune extrem de variate. Goana după lucrurile lumii acesteia, „nevoile” omului modern (de confort, de prestigiu, de siguranţă, de sex ş.a.m.d.), consumerismul, diferitele tipuri de idolatrie (fotbal, vedete) sunt tot atâtea moduri de ucidere spirituală. Ar fi cu totul greşit să credem că omorând exponenţii acestor stări am scăpa de rău şi am trăi într-o lume mai bună, mai respirabilă.
Trebuie înţeles că răul nu este în lumea din jur ci în noi înşine. A tot proiecta răul din noi în lume înseamnă a nu scăpa niciodată de el. Când lumea ta lăuntrică se schimbă, lumina în care îi vezi pe ceilalţi este alta, şi nu mai puţin reală. Atunci vor vedea şi ei în tine lumină, lumina lui Hristos, şi vor dori să o cunoască şi ei.
E singura schimbare a lumii în care cred.

Daca noi toti am fi sfinti ca sfintii apostoli, nici o vrajitoare nu ar mai avea putere sa faca nici un rau. Deci de vina este putina noastra sfintenie si in loc sa ne asumam vina, dam cu pietre in ceilalti.

Iar eu ti-am raspuns ca aceasta a fost practica si doctrina BC de-a lungul mai multor veacuri, catolicii sau Bc nu are cum sa se dezica de ea sau sa o condamne. Sunt condamnate doar exagerarile personale ale unor inchizitori.
Inchizitorul era numit de papa si reprezenta pe papa si BC. El dadea sentintele mergand pana la condamnarea la moarte. Avea aceasta prerogativa data de BC si papa. Exista si bule din care reiese ca papa autorizeaza si tortura (interesant e ca tortura nu era doar pentru vinovati, si martorii aveau parte de ea, desi ei nu erau incriminati).
Aici e ce spune BC despre inchizitie: http://www.newadvent.org/cathen/08026a.htm Mai era pe un site traducerea in romaneste, dar vad ca nu mai e site-ul, discutia de pe forumul catolic: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...hp?f=18&t=3636

Cum arata si pe site-ul catolic, sfintii si Biserica din primul mileniu erau impotriva omorarii sau chiar molestarii ereticilor. Si se dau chiar sfintii din apus.
Abia dupa schisma s-a produs schimbarea in BC. Imediat dupa schisma in apus laicii si conducatorii au inceput sa-i prigoneasca si sa-i omoare pe eretici. La inceput unii episcopi catolici s-au opus. Abia dupa mai mult timp in BC s-a hotarat ca acesti eretici sa fie judecati de inchizitori, si pentru a se stopa uciderea arbitrara a ereticilor. Doar cei dovediti eretici de inchizitor puteau fi condamnati, iar apoi puterea laica indeplinea sentinta (daca era una punitiva).
Si bineinteles ca s-au facut si asa exagerari, unii inchizitori condamnand la ardere pe rug sute e persoane doar intr-o zi.
Si cel mai important, unii inchizitri au fost facut apoi sfinti de BC, pentru activitatea depusa in cadrul inchizitie, deci BC nu are cum sa condamne inchizitia. Dar asta e una din multele greseli ale BC.

Eu cred ca daca e sa anatemizam (cu ce efect?) pe cineva bine este mai intii sa analizam integritatea textului biblic in decursul istoriei si sa cautam vinovatii adaugirilor si scoaterilor (mult mai multe) pe motiv ca ar fi "adaugiri".
Sa corectam dogmele dupa textul original si nu sa modificam textul dupa dogma.
Sa dam timpul inapoi si sa vedem cum erau normele canonice referitoare la intrunirile sinodale si in ce fel nu au fost respectate si de catre cine.
Sa vedem cind si de catre cine au fost modificate normele canonice referitoare la sinod) in BC in timp ce in BO au fost pastrate intocmai.
Sa vedem care sint apocrifele aprobate semioficial si sa daca tot sint valabile si nu contrazic scrptura sa fie canonizate pe fata.
Sa analizam revelatiile VT si NT si sa vedem cum se impaca ele cu dogmele actuale si sa corectam dogma intro viziune unitara VT-NT.

Sa cercetam scriptura si sa intelegem de ce in zilele din urma incercarile sint mai grele ca sa nu mai cautam tapi ispasitori si infierari prin minciuni justificate ca sa avem la ce sa dam foc.
Sa vedem prin cercetare istorica cit de reale sint povestile despre masoni si ce legatura au ei cu textul biblic. Daca este asa cum afirma publicatile partinitoare atunci sa fie facuta o lista publica cu fetele bisericesti care au facut sau inca fac parte din masonerie.
Sa facem o lista cu preotii care au calcat pe bec din diferite motive, cunoscuti din scandaluruile publice si apoi musamalizati, analizind si motivatiile pastrarii lor imorale in sistem.

Daca din toti ce care cred in Iisus doar masonii ar trebui matrasiti iar restul demoninatiunilor nu atunci poate ar trebui sa analizam si alte sisteme religioase care cred sau nu in divinitatea lui Iisus, incepind cu mozaicii, musulmanii, sufii, hindusii, taoistii, buddhistii, jainistii, etc
Poate nu ar strica o conflagratie mondiala occident-orient in care sa ne anihilam reciproc daca tot ne plictisim,....

Subscriu in totalitate.
Sau macar doar credinta daca am avea cat o boaba de mustar, nu s-ar prinde nici o vrajitorie de nimeni.."Mergi in urma mea satano !" ar fi suficient sa spunem si "atacurile" vrajitoresti nu ne-ar atinge!

Sa lasam judecata celor sapte Biserici, pe care le iubeste, pe seama Lui Dumnezeu!
Si daca Judecata Lui Dumnezeu stim ca este dreapta, sa ne sarguim deci sa ne pocaim!

Asta aţi învăţat la cateheza comunisto-ortodoxistă ? Un exemplu, o sursă credibilă, ceva ?

Cam asa Melissa :)

Daca am fi... Cam citi sfinti ca sfintii apostoli s-au nascut in 2000 ani? Oare s-au mintuit mai multi oameni pe vremea inchizitiei, cind oamenii mergeau la biserica de frica sau acum, cind, liberi fiind, oamenilor nici nu le pasa de Dumnezeu! Inchizitia a fost ca un parinte sever care si-a obligat copiii sa invete. Si cred ca acei copii ai Bisericii Catolice care au respectat poruncile bisericii de frica, s-au mintuit; oare putem spune acelasi lucru despre oamenii de astazi? In mod "liber" au decis sa scoata icoanele din institutii publice, ca sa nu-i ofensam pe altii (in timp ce in aceleasi institutii troneaza calendare cu femei semidezbracate); in mod liber decid duminica sa mearga la ski sau cumparaturi, uitindu-L pe Dumnezeu. In mod liber si "uman" avorteaza pentru ca intretinerea unui copil ar costa cit o masina, iar ei prefera sa-si schimbe masina! SI cite altele. In aceasta "libertate" invatam ca e normal sa fii homosexual, ca e obligatoriu sa avortezi daca nu exista resurse financiare pentru intretinerea "decenta" a copilului, ca e normal sa divortezi, ca e normal sa mai ai cite o mica aventura, ca doar oameni sintem, ca e obligatoriu concubinajul pentru a intelege ce inseamna viata de cuplu..

Aceasta asa zisa libertate este de fapt o dependenta de diavol.

Vi se pare că Hristos a venit să aducă frica, sau dragostea? Chiar credeţi că respectarea credinţei de frica morţii sau a torturilor poate mântui pe cineva? E adevărat că Înţeleptul spune că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. Totuşi, nu frica de oameni. Iar frica de Dumnezeu este un alt fel de frică, şi anume frica de a nu-I pierde iubirea. Cel puţin în modul ăsta o înţelegem după venirea Mântuitorului, care ne-a dezvăluit adevărata faţă a lui Dumnezeu.

Apăraţi-vă convingerile proprii! Nu vă solidarizaţi cu orice opinie, doar pentru că ea vine din partea unui catolic. Oricine socoteşte că arderea pe rug, indiferent a cui, e un lucru bineplăcut lui Dumnezeu se situează de partea vrăjmaşului Domnului iubirii şi se face părtaş cu cei care o pun în practică.

Eu nu sint de acord cu excesele inchizitiei si am fost bucuroasa cind papa Iona Paul al II-lea si-a cerut iertare pentru greselile facute de crestinii catolici de-a lungul timpului. Asta nu inseamna ca voi spune ca Inchizitia a fost in totalitate gresita.

Nu îmi este clar ce se înţelege prin ceea ce se numeşte atât de eufemistic „excese”. Vă referiţi la ucideri în masă?
Şi ce anume nu intră în categoria excese? Arderile pe rug individuale? Când Papa şi-a cerut iertare pentru aceste „greşeli”, a specificat mai exact la ce anume se referă?

Pe de altă parte, problema pusă în deschiderea topicului nu este atât a Inchiziţiei de altădată, ci a nostalgiei după ea, a dorinţei de a o reactualiza.

Cind papa s-a referit la greseli s-a adresat si dumneavoastra, individual. Si-a cerut iertare pentru tot ceea ce dumneavoastra, N.Priceputu, considerati greseala, oricare ar fi ea, mare sau mica. Iar in masura in care dumneavoastra veti fi capabil sa iertati greselile in aceiasi masura va ierta si Tatal Ceresc greselile dumneavoastra personale, asa cum va rugati in "Tatal nostru".

Eu personal sint nostalgica dupa Inchizitie sau mai bine zis dupa o institutue care sa aduca valorile Lui Dumnezeu in viata omului de fiecare zi; o Inchizitie care sa readuca cele 10 porunci ca piatra de temelie pentru viata oricarui om, nu dupa o inchizitie care sa ma arda pe rug pentru ca intr-o duminica nu am ajuns la biserica! Iar Inchizitia a avut o existenta de vreo 400 ani. Nu in toti cei 400 ani Inchizitia a ars pe rug eretici.

Nu se pune problema iertării. Nu m-am apucat să judec şi să acuz faptele Inchiziţiei. Însă iată că dv. spuneţi că Papa şi-a cerut iertare pentru toate greşelile, inclusiv pentru cele pe care le consider eu greşeli. Problema este că nu toţi socotim ca fiind greşeli aceleaşi fapte, unii ajungând să justifice uciderile şi torturile, pe care eu le consider nu doar greşeli, ci crime. Prin urmare, e important să înţelegem care sunt faptele Inchiziţiei reprobabile din punctul de vedere al Bisericii Catolice de azi. Întrucât, dacă ele nu includ şi arderile pe rug, credincioşii catolici vor putea considera că au fost fapte meritorii şi, prin urmare, repetabile şi azi.

Să le aducă în ce fel? Tot prin metodele Inchiziţiei? Ucigând şi torturând?

Stimata doamna, magistral exprimat! Doar sfintii ar fi putut s-o spuna mai bine! Va multumesc!

Pai Din cite am citit eu -fapte care nu au fost infirmate este ca inchizitia se baza pe dogma nu pe revelatie -care nu este chiar acelasi lucru- dar mai ales ca ea este vinovta nu doar de singere propriilor calugari care fiind sfinti erau trimisi de Dumnezeu ca si proorocii din vechime sa mearga in fata sinoadelor sa le comunice in ce fel sa corecteze dogmele si sistemul insa papa si au lui inchizitori evident ca nu au luat decit ca ofensa "prostiile acestor sfintisori"- ofensa de neiertat si ca urmare ii torturau pina la moarte sau doar ii ologeau.
Apoi in istorie se cunoaste prigonirea tuturor celor care indrazneu sa aibe libertate religioasa ( un oras intreg a fost maturat pentru ca nu se supuneau bisericii)-libertate de constiinta sau celor care cereau mai multa cunoastere decit li se oferea -in conditiile in care detinerea Bibliei de catre mireni era interzisa si pedepsita. De aici si motivele intemeiate ale celor care simtind si cunoscind mai bine ca noi atmosfera totalitara a acelei perioade au decis sa se desprinda de papalitate. Adica protestantismul - cuvint care sugereaza un protest si nu o lauda.
Abia in 1910 prin revelatii personale dar si prin calugari mesageri insotite de amenintari cu blestem greu divin Dumnezeu a reusit sa-l convinga pe papa acelei vremi sa stopeze criminalitatea Inchizitiei.

Inchizitia nu statea sa urmareasca pe fiecare in toate amanuntele ca sa stie Biblia ci mai degraba ca sa nu o stie asa incit sa i se picure doar ce voia dictatura religioasa fara ca sa aibe prea multe efecte adverse deranjante pt ea.

Nu spun ca astazi societatea este roza avind in vedere ca traim vremurile de dinainte de curatenia generala insa nici cealalta extrema nu este o solutie ci doar o iluzie.

Solutia este o cale de mijloc in care conducerea sinodala sa nu o detina cei care sint aproape mireni ci cei mai mari sfinti si teologi ai vremii care astazi se ascund in pustie prin manastiri sau comisii teologice in subordinea celor care decid tot cum vor ei si exclud tot pe cine vor ei iar revelatiile si adevarurile grele sint inca tanuite. Degeaba sint detinute, degeba este adevarul detinut daca nu este si promovat -fiind tainuit. Insa trebuie curaj.
La acest curaj se referea Fecioara cind prin revelatie a indemnat papaliatea sa promoveze devarul detinut de ea -adevar si dogma tainuita prin care sa unifice lumea religioasa ca sa se faca pace in intreaga lume.
insa dezvaluirea acestor adevaruri ar fi totodta echivalente cu formula oameni buni pina acum v-am pacalit ca nu v-am spus tot ce stiam /insa la o adica ce este mai rusinos..sa te corectezi sau sa persisti in greseala?
Sa te faci de rusine in opinia publica sau in ochii lui Dumnezeu?
Probabil acele adevaruri prin promovrea lor cer ca atitudinea sa fie schimbata catre una de infratire reala si nu doar una declarativa si pe jumatate ostila.
Oricum adevarul va iesi la lumina atunci cind minciuna va ajunge la capatul drumului.
Am intrat si pe forumul catolic si am pus in discutie diferite chestiuni deranjante in urechile unora insa in afara de gratulatii si suspendarea contului nimeni nu a putut sa imi raspunda prin dialog si demonstratii pertinente.
Probabil daca eram catolic sau eram in vremea inchizitiei eram demult anatemizat, apostaziat si torturat.

Probabil Iisus a dorit sa fim o comunitate frateasca nu un imperiu militarizat plin de tensiuni interne care au tot expandat in afara spargind unitatea initiala.
Probabil nu la Petru (lasat doar ca patriarh) s-a referit Iisus cind a spus ca va construi o biserica de neinvins. Nici la taria pumnului. Ci la taria unui caracter onest si plin de respect. La taria sfinteniei care la fel de bine poate fi intruchipata de personalitatea care va fi ultimul papa din istorie, acel "Petrus Romanus" din lista de 112 din profetia sfintului Malachy.

Domnule Priceputu,
Bun. Stiu ca pare off-topic, dar: acei, saracii, proto-scientisti arsi de "odioasa" Inchizitie aveti ideea cam cu ce se ocupau? Haideti sa facem cu totii un exercitiu de logica: lumea asta, post-moderna, cam ce forte emotionale si (anti)-spirituale au configurat-o? Nu cumva o sete dementa de cunoastere si putere, ingemanata cu o pofta nebuna pentru placeri pacatoase? Sa incepem, pedagogic, cu cel mai elementar si necesar lucru din viata terestra: mancatul. Nu e treaba cuiva ce mananca oricine altcineva. Stiti cate porcarii mancam? Stiti ca e planificat sa nu mai existe fructe/legume/mirodenii nemodificate genetic? Si astea cui se datoreaza? Nu colegilor de breasla, de peste veacuri, ai alora arsi? Cu riscul de a fi banned de pe forum, o zic: DA, BINE LE-AU FACUT! O fi viata mai usoara in unele privinte (tehnologia vitezei si a comunicatiilor au cultivat lenea si trancaneala), dar muuuult mai grea in altele (vezi criza financiara, sau in vremuri de boom chiar, birocratia, poluarea, desfraul si legile care il incurajeaza).
Mantuitorul si apostolii puteau ierta. E logic, era iertarea unui Infinit si a unor Uriasi fata de niste bieti gandaci rai, veninosi, dar mici (oamenii si demonii in comparatie cu El). NOI, CA SOCIETATE (CARE AR TREBUI SA FIE) CRESTINA, NU NE PUTEM PERMITE ASTA. Nu toti putem si trebuie sa fim niste martiri iertatori. Pe multi dintre noi Domnul ne-a ales pentru o altfel de slujire: in munca, in viata de familie, in...orice gasiti "bun dupa voia lui Dumnezeu". Nu stiu daca locuiti la curte sau la bloc. Insa, voi spune la modul general: daca nu ucideti nevastuica care v-a exsanguinat gainile, respectiv blatidele care v-au invadat bucataria, FIINTELE ACELEA VOR MAI FACE RAU SI ALTORA, VOR LUA POATE ULTIMA MANCARE A UNUI NEVOIAS. V-ati prins? Mutatis mutandis, un vraj

Cind si-a cerut iertare public este ca si cum si-a cerut iertare de la fiecare in parte pentru tot ceea ce fiecare in parte considera ca e gresit. Daca dumneavoastra nu considerati ca Biserica Catolica v-a gresit cu ceva nu aveti ce ierta. Iar credinciosii catolici au incredere in Biserica Catolica si in deciziile ei.
Inchizitia a avut o existenta lunga, astazi i s-a schimbat doar numele; nu in toata perioada lunga a ucis si a torturat. Nu stiu care ar fi metodele, ca nu ma apuc sa fac scenarii ipotetice. Mie mi se pare ca in ziua de astazi ar trebui sa existe o voce care sa ne atraga atentia ca ne indepartam de valorile fundamentale pe care ni le-a lasat Dumnezeu. Biserica Catolica e o astfel de voce, cea mai puternica as spune eu, insa insuficienta fata de avalansa raului care vine peste noi si fata de care noi nu avem reactie.

Se pare că pentru Biserica Catolică marea provocare pe care Hristos a lansat-o este tocmai libertatea dată omului să-L aleagă pe Dumnezeu sau să-L refuze, condiţie indispensabilă iubirii. Or tocmai asta i-a încurcat pe inchizitori în dorinţa lor de a îndrepta lumea şi au socotit-o indezirabilă.

Da, oricât ar fi de tragic, libertatea presupune şi posibilitatea de a deveni dependent de diavol. Însă dacă nu-i laşi omului posibilitatea de a cădea, lipsindu-l de posibilitatea alegerii, îl lipseşti de virtute şi de posibilitatea de a se înălţa.

Nu aş fi crezut până acum că Legenda Marelui Inchizitor a lui Dostoievski este atât de actuală.

Aveţi o viziune rasistă, întrucât împărţiţi lumea în fiinţe inferioare şi fiinţe superioare prin definiţie. De aceea puteţi compara oameni cu gândaci. Însă în fiecare om, oricât ar fi el de ticăloşit, e chipul lui Dumnezeu; iar acela nu îl văd decât atunci când eu însumi mă curăţesc şi devin fidel chipului lui Hristos din mine.

După părerea dv., tot răul din lume se datorează faptului că Inchiziţia nu i-a putut stârpi pe toţi. Nu aţi înţeles că, omorând, moartea trece, de fapt, în tine; că tu însuţi devii un suflet mort, despărţit de Hristos. Că nu mai ai capacitatea de a vedea în altul chipul lui Hristos; că nu mai poţi iubi. Vei vedea tot mai mulţi răi în jurul tău; vei ajunge la concluzia lui Sartre: „Ceilalţi. Iată iadul”.
Observaţi că toate relele pe care le-aţi enumerat şi care au ajuns să ne sufoce şi să ne ucidă spiritual au originea tocmai în Occidentul catolic. Sunt capetele hidrei ivite după lupta Inchiziţiei cu poporul pe care ar fi trebuit să-l iubească, nu să-l diabolizeze.

Cu cât această voce e mai neconvingătoare, cu atât strigă mai tare pentru că îşi închipuie că oamenii sunt surzi şi de aceea nu ascultă. Gândiţi-vă la puterea de convingere a apostolilor şi a tuturor martirilor.
Trebuie să înţelegem unde este sursa răului, şi anume în noi înşine, altfel vom alerga ca orbi identificându-l de fiecare dată în „celălalt”, ajungând în felul ăsta într-un război cu toţi, urându-ne unii pe alţii, încredinţat fiind fiecare că el e de partea binelui. Iar la capătul efortului nostru de a întemeia o împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ, vom constata că am reuşit să realizăm... iadul.

In legatura cu ultimii papi o profetie primita de la Fecioara la Garabandal de catre o fetita (Conchita) spune ca ultimii papi vor fi 3 iar dupa aceasta va veni sfirsitul timpului dar nu si Sfirsitul Lumii .
Dupa aceasta numaratoare al 112 -lea din lista lui Malachi nu ar figura .
In lista respectiva a lui Malachi copiata de un bibliotecar "Petrus Romnus" nu este numerotat.
Insa al 111 lea are la rindul lui efigia lui separata "Gloria Olivae"

Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia "Profeția lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto dar si câteva versuri în limba latină a căror traducere sună cam așa:

"În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru, romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin"

În privinţa interpretării numaratorii se contrazic două şcoli.

Prima, şcoala latină, a susţinut dintotdeauna că lista cu cei 111 Papi ai lui Malachia este exactă şi că „vremurile din urmă“ vor începe cu al 111-lea Papă, adică tocmai cu Benedict al XVI-lea. După cum am văzut deja, acest lucru corespunde, de asemenea, revelaţiilor Fecioarei de la La Salette în Franţa şi de la Garabandal, în Spania: Conchita Gonzales, una dintre micile clarvăzătoare, spusese: „Fecioara mi-a spus că nu vor mai fi decât trei Papi“. Deci pentru Fecioară, Benedict al XVI-lea este tot „Petrus Romanus“ al Sfântului Malachi.

A doua şcoală, anglo-saxonă, susţine că ultimul Papă, faimosul "Petru al II-lea", nu va veni decât după decesul „Gloriei măslinului“ (Benedict al XVI-lea). Această afirmaţie a fost în principal sustinuta de Peter Bander, profesor de teologie la Cambridge, în cartea sa „Profeţiile sfântului Malachia şi ale sfintei Columbkille“.

Exista si alte revelatii referitoare la papa actual si la ultimul papa.
Despre papa actual unele spun ca va initia mari schmbari in sinul bisericii, -schmbari revolutionare. Altele dezvaluia mai multe lucruri si arata ca intradevar el va produce schimbari insa nu vor fi intentionate ci dimpotriva se va afla in situatii in care nu va sti pe unde sa scoata camasa ca sa ascunda unele adevaruri iar ca sa iasa basma curata va divulga o parte din adevaruri iar cu alte documente tainuite va incerca sa provoace o schisma ca sa ramina totusi pe un fotoliu pontifical- parasind Roma pentru a se stabili cu gasca lui in alt oras. Insa acele prime adevaruri odata divulgate va stirni o avalansa in care toate adevarurile vor fi cercetate si scoase la lumina incit vor conduce la o revolutie care deja isi facuse aparitia "pe cerul rasaritului".
Despre ambii papi diferitele profeti vorbesc ca in vremea lor sa surveni Judecata -lucru care poate fi la fel de adevarat.
Despre ultimul papa insa profetile spun ca va fi un "papa al poporului" -el nu va fi ales de conclav ci mai nainte dorit de popor si abia apoi se vor face formalitatile de numire -respectind aceasta dorinta- in unanumitate iar "incoronarea" se va face la Roma dar in acele momente cum nimeni din respect nu va indrazni sa ii aseze pe cap coroana pontificala o va aseza singur. Dupa care la 5 minute cu de la sine putere si in aplauzele tuturor va declara dizolvata institutia papalitatii stabilind totodata noi reguli pentru accederea in posturile importante. In lumina noilor dezvaluiri se va continua punerea in practica a unificarii religioase internationale prin care se va aduce pacea pe pamint si pacea cu Dumnezeu insusi chiar daca pentru aceasta lumea va fi nevoita sa treaca prin sacrificiul unui razboi purificator care mocnea de mai multa vreme si care era inevitabil.
Persoana Sa va cistiga din ce in ce mai multa apreciere in toata lumea pe masura ce se va dovedi a fi de o rara sfintenie si pentru ca va pune accentul pe o inalta spiritualizare atit a credinciosilor cit si a mediului cultural si mediatic. Sfaturile Sale vor contribui la refacerea societatii dupa necazul razboiului si a urgiei justitiare divine inevitabile.
Locul unde va sta si locurile pe unde va trece vor deveni locuri de pelerinaj.

Cel care incriminează este reprezentantul statului, care acţionează în baza împuternicirii legitime (în numele lui Dumnezeu). În statele moderne, procurorii se ocupă cu asta, baza incriminării fiind legea penală. Deci, legea penală trebuie să prevadă că fapte rele precum vrăjitoria, sacrilegiul, uciderea de prunci, prostituţia sunt de incriminat.

Pedeapsa prevăzută pentru vrăjitorie trebuie să fie proporţională cu extrema ei gravitate, în baza legii mai generale că trebuie să existe corelaţie între gravitatea faptei şi dozarea pedepsei. În legislaţii care prevăd pedeapsa capitală, nu mi se pare ilogic ca pentru vrăjitorie să se prevadă pedeapsa capitală. De fapt, ce anume contestaţi ? Că vrăjitoria e faptă rea, pe care Dumnezeu însuşi a condamnat-o, ca şi pe făptaşii ei, de atâtea ori ? Principiul pedepsei cu moartea ? Competenţa Bisericii în a numi o faptă că este vrăjitorie ? Sau ce anume contestaţi ?

Nu am auzit ca Domnul să fi susţinut că trebuie schimbată Legea. Dimpotrivă, El a spus că a venit nu ca să schimbe Legea, ci să o împlinească. Văzând cu claritate în suflete şi văzând că cei care strigau împotriva prostituatei erau, în realitate, o gaşcă de curvari, Domnul ne invită la reflecţie asupra propriilor păcate, nu la emanciparea păcatului din legislaţia penală.

În perioada apostolică Harul a fost supraabundent, apostolii având charisme speciale, ca aceea de a face minuni vizibile. Ne amintim că şi Moise a avut asemenea capacităţi, în confruntarea sa cu vrăjitorii lui Faraon. Apostolii nu erau în poziţie de a stabili ce anume trebuie incriminat şi ce nu în legislaţie, fiindcă nu erau legislatori, ci hăituiţi de o lume întreagă împotriva lor. Dacă ar fi fost legislatori, aşa cum au fost atâţia legislatori creştini după ei, nu am nicio îndoială că ar fi prevăzut pedepse aspre pentru vrăjitorie.

Pai ati ajuns deja pe scaunul de Judecata a lui Dumnezeu ca sa stiti cati s-au mantuit in vremea Inchizitiei si cati acum? Si chiar credeti ca are legatura cu Inchizitia? In cazul asta sa inteleg ca, pe cand in Occident trona Inchizitia, in Rasarit oamenii avortau si isi schimbau masinile? Cum de in Rasarit s-a putut dezvolta spiritualitatea crestina si fara Inchizitie?
Iar noi suntem chemati la sfintenie, nu la crima. Daca avorturile sunt crime, pai si uciderea in numele credintei tot crima se cheama. Si intr-un caz si in altul, multa lume a fost si este oarba nereusind sa puna numele corect greselii lor: crima.

De ce sa nu ne permitem sa iertam? Cine nu ne permite? Cel rau poate, ca Domnul nu numai ca ne permite, dar ne-a zis ca este si singura cale spre desavarsire, dar se vede bine ca este prea grea pentru multi iar multi nici nu o afla...

Ok. Acum inteleg mai bine de ce pentru tine ultimul Papa este 112. Nu cunosteam aceasta ultima parte. Cum se face atunci ca profetiile nu concorda?