intamplare
 

eram odata la vecernie si era o fatuca in pantaloni scurti (chiar f scurti) dupa un moment dat a lesinat acolo la vecernie; a foast oare o pedeapsa data de la Dumnezeu?

Nu, Dumnezeu nu pedepseste. Probabil ca i-a fost prea cald sau cine stie.

In nici un caz. Eu socotesc ca a fost o ispita si pentru ea (sa nu mai mearga la biserica), si pentru tine (sa crezi ca a fost pedepsita pentru pantalonasi).

Era o pilda cu doi calugari: in prima saptamana din Postul Pastilor, unultinea post si se indeletnicea cu rugaciunea, dar a vazut un altul care facea treaba, catarat intr-un copac, curata pomul, nu stiu ce facea, in fine. Calugarul ravnitor se mira si il judeca pe celalalt cum, in timpul postului, nu sta in chilia lui sa se roage si face treaba. Cel din pom a suferit un accident, a cazut din copac si si-a rupt un picior, de nu a mai putut merge pana la Pasti, iar celalalt s-a bucurat: Aha! L-a pedepsit Dumnezeu ca a muncit in loc sa se roage! Iar apoi un inger al Domnului vine si ii explica cum stau, de fapt, lucrurile: ca si calugarul muncitor se ruga in gand si ii era placut lui Dumnezeu si ca accidentul sau nu a fost spre mustrare, ci spre incununarea nevointelor lui, dar ca acela care l-a judecat s-a facut raspunzator de multe pacate: si-a judecat aproapele, s-a falit pe sine ca el sta si se roaga si face ce trebuie,spre deosebire de celalalt, l-a invinuit pe Dumnezeu pentru accidentul care s-a abatut asupra fratelui, s-a bucurat de asta...

Ar trebui sa ne bucuram pentru toti fratii nostri care vin la biserica, spunea par. Paraian ca mult se mai lupta ingerii pazitori sa ne aduca la biserica pe unii si sa nu ne mai uitam la marimea fustei sau a pantalonilor, ci a sufletului, care se vede mai greu.

Nu, a fost o incercare de a atrage si mai multa atentie decat cu pantalonasii scurti, chiar foarte scurti. :)

De la mirosul de lumanari si tamie la multi care vin rar la biserica le vine rau , eu nu cred ca a fost o pedeapsa Doamne fereste.

Raspuns corect :)

Ma intreb de ce barbatii sunt vazuti prost pentru pantaloni scurti la biserica, ma indoiesc ca picioarele lor exercita asa fascinatie asupra femeilor cum se intampla invers.

In schimb femei cu fusta doar putin peste genunchi, nu par a fi o problema.

Si culmea, femeile sunt cele mai "saritoare" cand e vorba de a impune norme..

Păi poate pt. că se promoveaza egalitatea barbaţilor cu femeile şi vizavi de ţinuta în biserică, deşi la cîte "paranteze" se pot vedea purtînd pantaloni scurţi,îti dau dreptate, te apucă rîsu plînsu...Iar la femei fusta poate fi şi de un deget, două deasupra genunchilor că incă nu agresează inocenţa sexului opus. Dar să nu fie transparente ori mulate excesiv. Cît despre cît de săritoare ar fi femeile, mă duce gîndul la zicala aia că in spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie inteligentă chestie care adaptată aici vine: in spatele fiecărei femei săritoare se află un bărbat mai mult sau mai puţin....adăugaţi voi ce!
Alinb chiar te simpatizez!

Cum lungimea fustei la femei variaza (maxi, midi, midi-mini) ,insa lungimea pantalonului la barbat e de cele mai multe ori constanta in Biserica, normal ca o exceptie de la regula – barbat in pantaloni scurti , iti distrage atentia, mai mult decat fusta unei femei. Apoi, femeile au un spirit de observatie mai acut, in timp ce barbatii se autcontroleaza, se concentreaza la slujba, nu la o barfa mica :) Acum, barbatul in pantalon scurt e exceptia de la regula, daca pantalonul scurt devine o "regula", adica tot mai multi barbati ii vor purta in incinta Bisericii, nu-ti va mai atrage atentia, caci te vei obisnui cu "peisajul". De regula limita decentei in Biserica e o tinuta pana la genunchi si umerii acoperiti, tot ce depaseste aceasta limita ( fusta sau pantalon scurt, decolteu adanc,umeri goi) intra in categoria indecent. Biserica e un loc sfintit, nu un spatiu public obisnuit, iar tinuta exprima si ea in mod tainic modul de comuniune cu Dumnezeu.

Parintele Arsenie Papacioc spunea ca tinuta in biserica a femeilor in pantaloni este o anatema.
Probabil fata intra pentru prima data intr-o biserica si atunci nu stia ce tinuta sa adopte.
De obicei acestia sunt "turisti" in biserica. Vin, stau 5 minute se foiesc putin dupa care pleaca.
Domnul sa fie cu ei si sa le indrepte calea!

Poate chiar acestea care stau 5 minute sunt mai buni decat noi....in 5 minute s-a cait sincer......

numai Dumnezeu știe

E bine sa avem atatea reguli?!
 

Nu cred ca fata a venit in biserica sa atraga priviri, probabil ca nu stia de anumite reguli, a venit la biserica sa fie mai aproape de Dumnezeu;
Cred ca fiecare om care vine in Biserica ar trebui sa urmareasca sa intre in comuniune cu Dumnezeu, sa-si deschida sufletul, sa se roage sau sa-i multumeasca Domnului nu sa-si chinuie mintea pe ce parte sa stea, cum sa se roage, cum sa se inchine; sa faca ce crede el ca e firesc in intalnirea in Casa Domnului;

Acuma... mie mi se mai intampla sa nu imi planific intr-o zi sa intru intr-o biserica sa ma inchin, daca sunt in zona, si sa ma trezesc ca sunt in pantaloni sau ca nu am nimic de pus pe cap si mi-e rusine... Poate ca respectiva nu isi propusese sa vina in acea zi la biserica si de aceea avea o vestimentatie nepotrivita, dar tot a adus-o Dumnezeu.

Si culmea Maria40 vad aici romance venite noi din Rom si vin la slujba in pantaloni nu stiu daca trebuie sa fie o anatema dar cred ca Dumnezeu nu ne judeca asa aspru cum judecam noi.

si eu sunt smintita de tinutele altora in biserica,insa mi-am dezvoltat un punct de atac:in biserica stau cu ochii in podea,in acest fel nu mai privesc pe nimeni in mod intentionat sau accindental...

Tinuta in biserica
 

Cred ca mai mai mult castig ar fi avut fata cu pantaloni scurti daca NU ar fi intrat in biserica...
Poate ca ea nu stia ce ganduri poate provoca in mintea barbatilor si ce paguba duhovniceasca pot avea ei in aceste cazuri... Si ea este vinovata ca si ei... Apoi, desigur, poate nu stia ce lipsa de respect fata de preoti, care sunt invesmantati cu atea vesminte si suporta zaduful zilelor toride imbracati cum este regua in Biserica. Si lor le este cald dar suporta cu dragoste si cu daruire fata de Hristos , de Maica Lui, fata de Sfinti, si de ce nu, fata de noi, caci pentru noi se roaga ei.
NU trebuie sa intram in biserica imbracati oricum. Daca suntem in trecere pe langa o biserica si avem nevoie urgenta de inchinare si rugaciuni o putem face si de afara, la usa, langa intrare daca nu suntem intr-o tinuta decenta.
In lupta pt mantuire, scopul NU scuza mijloacele.

Daca sintem credinciosi, ar trebui sa ne dorim cu onestitate si tarie ca TOTI oamenii sa intre in biserica si sa-L afle acolo pe Dumnezeu. Ar trebui sa dorim ca TOTI sa se mantuiasca.
Gandeste-te ca daca insusi Dumnezeu i-a permis sa intre in biserica imbracata asa (sau nu crezi ca i-ar fi putut da Dumnezeu alta treaba de facut daca ar fi vrut?), atunci cine sintem noi sa judecam si sa decidem in locul Lui Dumnezeu cu privire la semenii nostrii? Nu crezi ca Dumnezeu a facut ca ea sa doreasca sa intre in biserica? Stii tu ce-o fi fost in sufletul fetei aceleia? Numai Dumnezeu stie. Asa ca mai bine l-am lasa pe Dumnezeu sa-i pastoreasca pe semenii nostrii cum stie El cel mai bine si sa-i cheme la El cum stie El cel mai bine, iar noi sa ne vedem de pacatele proprii si sa nu punem stavila nimanui de a intra in biserica, prin nici una din actiunile noastre (nici prin atitudinea lipsita de intelegere si de dragoste fata de ceilalti).
Iar de te sminteste, lupta-te TU cu ispitele tale spre pacat (caci asa sintem datori), roaga-te Lui Dumnezeu sa-i lumineze mintea ca sa-si dea ea singura seama ca poate sminti pe altii (roaga-te pt ea ca Dumnezeu sa o ajute sa devina ea mai credincioasa). De te simti ispitit (deci slab), cere-i Lui Dumnezeu ajutorul - si pt tine si pt ea.
Iar de te simti duhovnicesc, atunci poti sa incerci s-o indrepti, dar NUMAI cu duhul blandetii - caci asa e porunca Biblica:

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6:1

Imi doresc cu tarie si cu onestitate ca TOTI oamenii sa intre in biserica drept maritoare unde il vor afla pe Dumnezeu.
Imi doresc mult ca toti oamenii sa fim mantuiti.
Daca dumnezeu ne "permite" sa facem fel de fel de pacate inseamna ca ii si place? NU! Daca i-a permis fetei sa intre in biserica in pantaloni scurti, asta nu inseamna la a fost si pe placul Lui... Doar nu era sa-i tranteasca Dumnezeu usa in nas, nu? Dar, pe usa, la intrare, in multe biserici este afisat un regulament de "decenta" in biserica...
Maica Domnului in toate icoanele ortodoxe este infatisata in imbracaminte decenta, cu capul acoperit. Atunci noi? sa luam ex de la ea macar in biserica la rugaciune.
Asta este... geaba te superi...
Domnul sa ne lumineze pe toti si sa ne ierte pacatele!

Pai sa ia fiecare femeie exemplu personal de la ea (pentru sine insasi), dar sa NU ii dai cu exemplul in cap aproapelui tau !!! (surorii tale care poate ca nu stie sau nu simte asa)
Daca chiar vrei sa o iei ca exemplu pe Maica Domunlui (acum am vazut ca esti femeie), pai atunci ia-o ca exemplu pina la capat - ia-o ca exemplu si in faptul ca Maica Domnului nu s-a impus ca exemplu nimanui nici pe ea, nici pe nimeni altcineva, decat pe Hristos in sensul de a-i indemna pe ceilalti sa faca cum zice El! Daca Maica Doimnului, in smerenia ei, desi este nu numai o sfanta, ci chiar Maica Lui Dumnezeu nu a dat nimanui in cap cu exemplul ei (nu a pretins nimanui sa o urmeze ci a acordat - tocmai pt ca era smerita- libertate tuturor - aceeasi libertate pe care a acordat-o si Hristos), atunci sa nu devina nimeni din cele ce vror sa ii ia exemplul, o terorista care pretinde sau ii impune exemplul Maicii Domnului pe care Ea insasi nu si l-a impus. Daca Maica Domnului a respectat libertatea de alegere a tuturor, rezumandu-se sa dea doar un indemn - nu a judecat ce fac unele femei sau ce fac altele, sau ce ii este de folos uneia sau alteia care doreste/alege sa mearga in casa Lui Dumnezeu, atunci cei care vor sa-i urmeze exemplul, sa faca la fel, nu?! Sa nu dea cu exemplul Maicii Domnului in cap aproapelui sau!

Cat despre ce ii place sau nu Lui Dumnezeu, nu mai judeca tu ce-i place sau nu Lui Dumnezeu referitor la altul si cum ii cheama pe fiecare sa Il caute, sau cum actioneaza Dumnezeu in viata fiecaruia pentru a-l mantui (caci nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca) - poate ca Lui Dumezeu ii place mai mult ca acea fata si-a dorit sa Ii viziteze casa Lui, biserica, chiar si in pantaloni scurti, decat sa stea acasa (este si asta un inceput de intoarcere) si de aceea nici nu i-a inchis usa in nas (ca doar o putea face, nu, ca e Dumnezeu - si astfel ar fi vazut fata respectiva si anuntul de pe usa bisericii ;-) Chiar crezi ca stii tu ce gandeste Dumnezeu fata de alt om in fiecare clipa si cum alege El sa-i cheme pe fiecare?

Dragul meu prieten,
Vad ca te-a tulburat rau cele scrise de mine si ma certi foarte tare. Intr-o oarecare masura ai dreptate, nu-mi este mie a judeca pe nimeni... dar nu am avut intentia sa judec ci voiam sa scot in evidenta ca uneori chiar daca avem intentii bune putem gresi. Cazul dezbatut aici este de acest fel. Exprimarea mea nu a fost prea clara, probabil.
Nu retrag nimic din cele ce am scris, ba chiar le-as repeta chiar daca tu nu esti in asentimentul meu.
Doamne ajuta!

Mie mi-a spus un preot de curand ca el se bucura atunci cand vin tinerii la biserica, chiar daca nu sunt imbracati corespunzatorm sau daca fac galagie..... Dumnezeu nu se uita la vesminte, se uita la suflet... E adevarat ca astfel de fete distrag atentia barbatilor si baietilor, dar asta e ispita.... Diavolul lucreaza mereu, e neobosit.... Cunosc fete de cea mai joasa speta, dupa parerea multora, dar care au o credinta atat de puternica incat ar putea sa faca de ras multi crestini, asu farisei, doar ca ele nu vor sa se afiseze, pentru ca nu e la moda.... Cunosc baieti care se dau atat de smecheri si care se cred stapanii lumii, dar sunt atat de credinciosi incat multi nu ar crede nici daca ar vedea... Va rog sa nu mai judecati atat dupa aparente, pentru ca numai Dumnezeu stie care e cu adevarat alaturi de El si care nu... Doamne ajuta!!!

sau ati facut hipoxie din cauza lumanarilor aprinse. Opinia mea e sa nu cautam explicatii metafizice la o problema ce are raspuns stiintific...

E foarte curios cum unii oameni sustin ca nu are importanta tinuta in biserica dar cand e vorba de iesit in oras, mers la teatru/cinema, la concert, la party-uri etc. fiecare din oamenii astia acorda o foarte mare importanta tinutei(ceea ce e si normal de altfel); astfel ca ai trece drept un badaran daca te-ai duce la teatru in slapi si pantaloni scurti de trenning.
Lucrurile ar trebui sa stea la fel si cu tinuta in biserica. Eu tin minte ca in copilarie aveam ceea ce mama mea numea foarte frumos "haine de duminica"...
E-adevarat ca tinuta nu e totul. Conteaza mai ales sufletul dar nu-nteleg de ne nu le-am putea impaca pè amandoua?

...Scuze, da' cum poti sa fii in acelasi timp foarte credincios si sa te si crezi stapanul lumii?
Sau cum poti sa crezi in Dumnezeu dar cei din jurul tau sa te considere de cea mai joasa speta pentru ca tu nu iti afisezi credinta? De ce sa nu-ti afisezi credinta? Nu e destul sa-L marturisesti pe Iisus Hristos cu inima; trebuie sa Il marturisesti si cu gura. E foarte mare pacat si lasitate sa crezi in Dumnezeu dar sa nu le spui celorlalti pe motiv ca nu e la moda.
Sa ne ierte Dumnezeu pe toti!

Foarte de acord ! Evident, nu trebuie să "strigăm de pe acoperişuri", nici să "ne rugăm pe la răscruci". Dar, creştinii de azi par a fi căzut în extrema opusă fariseismului: în extrema ruşinării de Cristos. Or, chiar El ne spune ce se va întâmpla cu cei care se ruşinează de El.

Când mergem la biserică, mai ales Duminica la Sf Liturghie, nu trebuie să uităm Cine este Acela care ne-a invitat la ospăţul Lui. Câtă grijă avem să ne îmbrăcăm cu cele mai bune haine atunci când ne invită prostul satului la bairam ! Iar, dacă cel care ne invită ar fi Băsescu, ori vreun şef de judeţ, atunci am avea grijă nu numai de înfăţişarea noastră, ci şi să ajungem la timp, ba chiar cu puţin timp înainte de începerea întrunirii şi în niciun caz nu am socoti potrivit să "trecem pe acolo" dernajându-i pe meseni ca să "aprindem nişte lumânări". Chiar ne-am pregăti înainte, să ştim ce să-i spunem potentatului clipei. Ne-am tot gândi de ce ne cheamă: poate ca să ne felicite, ori ca să ne facă vreo observaţie aspura comportamentului nostru recent ? Ne-am cerceta cugetele cu atenţie, bineştiind că respectivul are mijloace de supraveghere pe care noi nu le cunoaştem. Dar, toate acestea nu le facem când cel care ne invită este Împăratul Împăraţilor, Cel la numele Căruia tot genunchiul trebuie să se plece ! Cel Care ne vede neîncetat şi pe Care legiunile de îngeri Îl slujesc !


Pe de altă parte, "a ne îmbrăca cum se cuvine" e un lucru care trebuie făcut nu numai la biserică (deşi acolo în mod deosebit, având în vedere că numai acolo Cristos este în mod substanţial prezent). Trebuie făcut în general. Unul dintre motivele ascunse pentru care trebuie să facem acest lucru, unul dintre motivele despre care nu prea se vorbeşte, e acela că felul în care ne îmbrăcăm nu numai că îi influenţează pe alţii, ci ne influenţează pe noi înşine. Nu imediat, în sensul că dacă ieşim o dată la cumpărături îmbrăcaţi lălâi, gata, suntem deja sub o rea influenţă; dar, în timp, felul cum ne îmbrăcăm ne influenţează mentalitatea şi, în cele din urmă, ajunge a avea influenţă spirituală. Legea "lex credendi-lex orandi" (aşa cum credem, aşa ne rugăm) este biunivocă: ei îi corespunde "lex orandi-lex credendi", adică aşa cum ne rugăm, aşa (ajungem să) credem. Acest caracter biunivoc este mai general decât aplicarea lui în liturgică. Iată ce spunea, în 1960, un cardinal, arhiepiscopul Genovei, despre acest lucru: http://olrl.org/virtues/pants.shtml

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

Cand mergem la biserica mergem la Hristos, doar ca nu ne intalnim numai cu Hristos acolo, ne mai intalnim si cu inca 100, 200, 300 de oameni. Nu e cazul sa-i impresionam pe toti, dar ar trebui sa ne gandim sa nu-i deranjam (prea tare)... si nu e nimeni deranjat daca culoarea hainelor nu mai e stralucitoare ca in prima zi, daca puloverul e scamosat sau manecile de la camasa sunt roase... pentru ca doar pe acestea le avem. In schimb, daca hainele sunt nespalate si miros urat, sau sunt rupte de nu mai pot acoperi cuviincios trupul... ceva lipseste, anume bunul simt.
Unii sfinti pustnici au petrecut singuri zeci de ani in pustietati sau paduri, doar ei si Hristos si fireste ca nu mai aveau haine "de biserica"... adica nu mai aveau deloc, dar atunci cand s-au intalnit cu oamenii, s-au ascuns si au cerut intai sa li se aduca o haina si apoi s-au aratat.

Domnule, un crestin pe planul duhovnicesc trebuie sa fie crestin si pe planul lumesc.

Eu vad lucrurile exact invers de cum le vedeti dumneavoastra; eu nu ma imbrac decent la biserica pentru a impune respect, ci DIN RESPECT pentru Dumnezeu-in primul rand, pentru preoti, pentru ceilalti crestini si din respect pentru mine.
Probabil ca argumentarea-refren cu care tot dati inainte serveste impulsurilor dumneavoastra de a purta slapi, pantaloni scurti si sapca in biserica. Eu altfel nu imi explic de ce sunteti atat de incapatanat incat sa refuzati sa vedeti ca treaba asta cu imbracamintea e pur si simplu o chestiune de bun-simt. BUN-SIMT! Atat.
Pentru mai multe informatii despre tinuta in biserica rasfoiti putin biblia la Corinteni si incercati sa va debarasati de ideile prefabricate imprumutate de pe la americani.

Marturisesc ca imi pare si firesc si necesar (...:) sa acordam o atentie aparte hainelor noastre exterioare cand intram in Salasul Domnului.
Aceasta, in primul rand, intrucat spatiul si timpul liturgic constituie o "ruptura" in raport cu spatiul si timpul profan, lumesc. Si ne imbracam in acord cu situatia, daca nu tinem mortis sa fim in dezacord cu ea sau sa fim pur si simplu indiferenti.
Apoi, tinuta in Biserica este elaborata meticulos, viu - in ton sau inganare cu Duhul, in pas cu istoria sfanta a Bisericii, in oglinda, ecou cu faptele vietii sfinte iar nu sub influenta contingentului (nu e moda!). Cum portul Preotului nu e arbitrar sau intamplator, asa si portul credinciosilor. Haina preoteasca (precum e orice lucru in Sfantul Salas) este elaborata in impreuna-lucrare cu Duhul Sfant (gasim toate detaliile in cartile de Liturgica).
Apoi, venind in planul sufletesc al fiecarui crestin, cand pornesc la intalnirea si impartasirea cu Domnul (Sfanta Liturghie fiind, cum stim, cel mai inaltator si complet act de intimitate cu Hristos, conform Cuvantului si intregii Traditii a Bisericii Ortodoxe), se naste firesc (precum si suprafiresc!) in noi un imbold fin, delicat si ferm de a aduce in apropierea lui Hristos tot ce avem mai bun, mai curat, mai cinstit. (Vreau sa plac Celui Care ma iubeste nespus!+ Macar atat, macar acolo, atunci...)
Tocmai aici cred, iata, se cuvin cateva precizari, pentru a nu risca o cadere in formalism (incerc sa citez pe scurt din biata mea memorie, ma iertati pentru imprecizie...):
1) La Nunta, Stapanul il arunca afara, in intuneric, unde e plansul cel mare, pe cel fara haina de nunta. E haina omului launtric, Haina Botezului, vai, patata de noroiul pacatului... E terfelirea prin fapte nevrednice, prin faradelegi, a numelui de crestin...
2) Domnul il lauda pe unul dintre cei care Il gazduiesc, deoarece e foarte atent la cele exterioare, dar ii atrage atentia asupra curatiei celor launtrice...
3) Marta cea harnica in toate cele vizibile si Maria "risipind" mirul, in duh lucratoare si intru anticiparea Jertfei...
4) Morminte frumos varuite pe dinafara, spune Domnul, iar inlauntru pline de toata necuratia...
5) Din inima vin toate relele...
6) In acelasi ton imi pare: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit..."

Asadar, eu inteleg, precum iata caut, ca prioritara este curatenia hainei sufletesti, roua adancului inimii, lepadarea intregii rautati...
Cred ca atunci cand are loc o astfel de asezare launtrica, vine firesc, in completare spre exterior, in extensie sau manifestare concreta, atat conduita cat si haina ...
Inima buna intru Hristos Domnul aduce si haine pe masura.
Haina launtrica isi pune amprenta pe haina exterioara.
Smerenia inimii si a mintii se exprima in haina trupului: curata, simpla, cernita sau luminoasa - in acord cu evenimentul din Biserica.
Broboada traditionala a femeilor din Romania crestina... Acoperirea capului cu un batic, macar...
Descoperirea capului, cand barbatul evlavios simte impulsul launtric de a se inchina la intalnirea unei biserici...

Tinuta vestimentara la intrarea in Sfantul Lacas, fixata in cultura poporului roman crestin, este rodul experientei duhovnicesti a sute de ani, este rod cu nestiut de numeroase si puternice radacini (hranite cu sange de mucenici si mucenite) pe care, oricat ne straduim sa le smulgem in clipele noatre de ratacita "inovatie", nu reusim. Un om sau mai multi pot incerca o alta tinuta in Biserica dar portul traditional in spatiul si timpul liturgic romanesc tin de fiinta si memoria neamului si raman cata vreme traieste neamul romanesc. Care este, cum stim, durat din fibra dubla: daco-romana si, in duh, crestina prin Sfantul Andrei ucenicul dintai-chemat al Domnului.
Asa cred, pur si simplu. Ma iertati!

Atunci de ce ne mai acoperim goliciunea,daca nu conteaza decat sufletul si faptele bune??
Oare de ce goliciunea se numeste"parti intime"?Nu deoarece trebuie pastrata intima?
Decolteurile generoase si"vederile"la fund provoaca furori chiar si intr-un bar vexat de noapte,insa in biserica provoaca adevarate socuri.Nu cred ca este bine sa smintim alte persoane care se roaga-sunt intr-o stare modificata a constiintei si nici pe cei care servesc acolo!
Pe cine vrem sa impresionam sexual in biserica?Preotul?dascalul?femeia de la lumanari?
Daca intr-adevar conteaza numai credinta din suflet si faptele bune atunci numai acestea ar trebuie sa ne impodobeasca,nu machiajul,bijuteriile si hainele tipatoare.
In biserica trebuie sa fii aproape invizibil ca aparenta,insa incarcatura spirituala trebuie sa primeze.

Ei, ce bine ar fi sa fii si, totodata, invizibil...:)
Sau sa te vada doar unul, doi credinciosi vrednici...

Scuzati-ma,nu inteleg :)

Citesc in ultima vreme doua carti, una despre viata lui Gheron Iosif Isihastul, cealalta despre viata Cuviosului Paisie Aghioritului. Doua minuni ale Ortodoxiei.
In aceste carti sunt relatate cateva minunate intamplari petrecute in timpul Sfintei Liturghii. Anume, unii dintre parinti, cei mai curati si nevoitori, s-au invrednicit sa vada in Sfantul Altar sau in alte parti ale Sfantului Salas pe Hristos, pe Preasfanta Nascatoare, pe ingerii slujitori sau pe unii dintre sfinti. Celorlalti oameni din biserica, aceste aparitii minunate le erau inaccesibile. Pentru ei nu erau acolo sfintii, desi sfintii erau cu adevarat prezenti...
Am vrut asadar sa iti urez crestere duhovniceasca atat de mare incat sa ajungi la masura sfintilor, fiind atat de subtire incat sa capeti vizibilitate doar pentru cei care pot vedea, fiind si ei la fel de subtiri, de gingasi...

Da,am auzit si eu aceste intamplari si cred ca sunt adevarate!
Iar ce-mi urati este deosebit de frumos,multumesc si va doresc la fel :)

in biserica trebuie sa fim firesti...nici prea prea..nici foarte foarte...simpli si firesti..
dar daca totusi mai sunt unii care nu stiu asta...de ce sa ii judecam...eu ma bucur ca totusi si-au facut timp si au venit...poate data viitoare..uitandu-se la altii, se vor imbraca mai decent..