eu mai credincios ca vecinu
 

Eu sunt mai credincioasa decat vecina mea si in concluzie ea e mai putin credincioasa decat mine. Cine are dreptul sau poate sa imparta oamenii in functie de credinta lor? Foarte des intalnim sintagme de genul.."e o persoana credincioasa..", "nu prea e credincioasa"...cine poate vedea credinta din sufletul nostru pt a pune grade de comparatie intre oameni in functie de credinta? Cu siguranta doar Dumnezeu si uneori duhovnicul.

Cred ca gresim cand catalogam oamenii in functie de credinta si ca dc tot vrem sa facem o diferentiere ar trebui sa folosim termenul de religios: cutare e o persoana religioasa, adica respecta regulile bisericesti si are viata adevarata de crestin.

Foarte des facem confuzie intre o persoana religioasa si o persoana credincioasa.

Ai tot dat-o din condei sora pina ai ajuns sa te contrazici .
Deci nu accepti formularea : cutare este mai credincios decit cutare ?
Doresti sa se foloseasca : cutare este mai religios decit cutare , adica respecta regulile bisericesti si are viata adevarata de crestin !

Pai ce inseamna sa ai viata adevarata de crestin si sa respecti regulile bisericesti ? nu sa fi credincios ? Ia cauta mata sora la DEX inainte sa mai scri ceva !
Te impiedici in lucrui pe care nu le intelegi tu , nu altii . Ca urmare , lamureste-te mai intii tu si apoi ai sa vezi ca nu trebuie sa iti mai pui intrebari filosofice de genul : de ce este apa calda, calda ?
Nu are rost sa ne facem ca nu putem vedea padurea de copaci

Si ar mai fi de comentat la postarea ta , dar deocamdata atit !

Mantuitorul ne-a prevenit: ,,Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati veti fi judecati"(Matei 7:1-2).Prin urmare mi-se pare extrem de discutabil a da verdicte cu privire la credinta cuiva.Ne asumam o mare reponsabilitate si vom da socoteala pentru ea,sa nu aiba nimeni indoieli cu privire la acest lucru.Este o tentatie greu de infrant.

Daca,de exemplu,Apostolul Petru ar fi fost judecat intr-un anumit moment cu greu ar fi putut spune cineva ca ar fi avut un dram de credinta-n el.Cand Dumnezeu i-a spus lui Anania sa-l caute pe Pavel,acesta a protestat judecandu-l pe Pavel dupa trecutul sau dar Domnul i-a spus: ,,Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea imparatilor si inaintea fiilor lui Israel si ii voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu."(FA 9:15-16).

In scena cu cei 10 leprosi (Luca 17:11-19) toti au fost curatati dar doar unul dintre ei s-a intors ,,slavind pe Dumnezeu cu glas tare."Si Mantuitorul a intrebat: ,,Oare n-au fost curatati toti cei zece? Nu s-a gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?" Si apoi i-a spus acestuia: "Scoala-te si pleaca; credinta ta te-a mantuit."(Luca 17:19).Ceilalti au fost vindecati de boala fizica dar acesta a fost mantuit prin credinta lui.Unul din zece.Cand au plecat toti 10 vindecati ar fi putut spune cineva care dintre ei era mai credincios?Toti s-au rugat sa fe vindecati dar doar unul s-a intors sa multumeasca Mantuitorului.Si mai era si samaritean.

Cred ca cel care face aprecieri cu privire la taria credintei cuiva ori este un duhovnic ori risca sa devin un fariseu, precum in scena cu vamesul si fariseul (Luca 18:10-14). Iar Apostolul Iacov a spus "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har"(Iacov 4:6).

Eu mă raliez mai degrabă confratelui Zaharia. Credinţa cuiva poate fi văzută prin destule semne exterioare ei. La fel, şi necredinţa. Când văd pe cineva postind, dăruind aproapelui şi mai ales celui în nevoie, când îl văd schimbat şi pe Cristos Îl văd strălucind în el, eu nu pot să trag altă concluzie decât că, pesemne, am în faţă un om credincios. Şi dimpotrivă, când văd că cineva, uitând de cele ce l-a învăţat Cristos şi Biserica Sa, se bucură de răul altuia, adesea dorindu-l, când îl văd învârtoşat în ură, bătându-şi joc de Sfintele Taine, afirmând răspicat că Biblia e fabulaţie, Biserica impostură, Domnul Însuşi vreun marţian adus cu astronava, când îl văd urând Sfintele Icoane, preoţii şi mai ales episcopii şi pe Papa, când îl văd zicând că beţivăneala e viaţa cea adevărată, curvia un imperativ biologic, uciderea de prunci un drept al mamelor, atunci eu nu pot să trag altă concluzie decât că am în faţă un om necredincios.

si ce insemnatate are pentru tine impartirea in credinciosi si necredinciosi?

Exact aceeaşi înseamnătate pe care o au şi alte împărţiri, precum: în cinstiţi şi în hoţi, în sinceri şi mincinoşi etc.

Dar cel care face aprecieri la cunostintele cuiva de matematica sau de chimie sau in general despre nivelul de pregatire intelectuala a cuiva, cum se numeste ?
Dar cel care face aprecieri la modul in care te comporti in societate , la nivelul moralei pe care o practicam , la modul cum ne imbracam , cum se numeste ?
Dar cel care ne judeca sau ne apreciaza constinciozitatea si devotamentul, bunul simt cu care ne indeplinim sarcinile de serviciu stipulate in contractul de angajare , cum se cheama ?
Cum se cheama cel care ne apreciaza comportamentul fata de legile scrise si ne scrise ale societatii , cum se cheama ?
Dar cei care apreciaza profesionismul si devotamentul profesorilor , medicilor, preotilorl, conducatorilor politici in functii de stat si a tuturor celor care desfasoara o munca in folosul public , cum se cheama ?
Cum se numeste cel care mergind in magazine sa cumpere orice judeca sau apreciaza caliateta mincarii , imbracamintei, electrocasnicelor si a altor bunuri de consum ?
Dar cel care judeca , apreciaza , nivelul de calitare si oportunitate a programelor de televiziune , a programelor scolare, a programelor de asistenta sociala a guvernului , a calitatii si a nivelului de asistenta medicala a populatiei , s.a.m.d. ...... , cum se numeste ?????????

Si mergind cu ideatia tot asa, trecind in revista toate, toate aspectele vietii omului pot spune ca personal cred ca va grabiti si va indeletniciti cu ideatii care nu va sunt folositoare . Nu va prindeti mintea cu Scriptura si nu cautati deloc sa o intelegeti in talmacire proprie ! Au fost deja altii care au facut asta pt. noi . Pe acestia sa ii urmati .
Exista nenumarate carti ale sfintilor parinti de la Optina , ale Sf. Teofan Zavoritul , ale parintelui Justin Popovici, Nicolae Velimirovici, Paisie Aghioritul , Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Cleopa, Catehismul ortodox ... si multi altii , scrise sub forma de intrebari si raspunsuri prin care va puteti lamuri ce inseamna a judeca, a discrimina, a cerceta , a osebi si a deosebi, in contex hristic, lucrurile si calitatile altuia sau a lumii in general.
Nu va grabiti ca sub false trairi (impresii si trairi neinspirate de Dumnezeu intotdeauna) sa emiteti idei absolut false ! Nu va folosesc !

Si pt. ca vad ca va coditi , sub falsa smerenie, sa observati , sa masurati , sa judecati , cit de crestina este o persoana am sa va fac eu prototipul acesteia poate va va fi de folos pe viitor : deci un credincios adevarat este acela care nu maninca carne ca sa nu depaseasca greutatea ideala , care fumeaza numai tigari filtrate (pt. a preveni bronsita cronica si cancerul pulmonar) , care nu bea decit un pahar de palinca la masa pt. a-si face digestia , care nu injura de Dumneze, care nu merge in restaurante si discoteci decit pina la ora 22.00, care se roaga ori de cite ori familia sau el este la nevoie si care atunci merge si la biserica , care se spovedeste ori de cite ori ,din prea multa iubire ,se intimpla sa cada in pacat cu colega de serviciu , care isi primeste fetita in casa cu prietenul de pe o zi pe alta ca sa nu mearga ca saracii pe strada sau prin baruri si hoteluri, care atunci cind face o afacere verosa sau un ciubuc mai consistent sau are angajati platiti la negru de la care mai cistiga cite ceva mai da si la biserica milostenie impartind astfel cu Dumnezeu, care chiar daca are impreuna cu sotia 13 avorturi facute o trimite cu mare grija pe aceasta in fiecare paste si nastere a Domnului cu pomelnic la biserica , care imparte pt. neamul sau raposat tot ce-i prisoseste prein casa ...... s.a.m.d.

Deci daca voi nu puteti judeca si aprecia cit de cit corect un crestin ortodox v-am dat eu un prototip ca de acum in colo sa il puteti recunoaste fara frica de a mai judeca vreun crestin !

interesant... si exista cumva si o corelare intre cele doua clasificari si cea facuta pe baza credintei, sau erau doar aleatorii exemplele asta?

Marc Ascetul, in ,,Despre Legea Duhovniceasca" spunea ca: ,,Fiecare primeste ceea ce merita potrivit starii sale launtrice.Dar numai Dumnezeu intelege feluritele chipuri cum acesta se intimpla." iar Apostolul Pavel sublinia anumite lucruri,extrem de actuale as spune: ,,Asadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri."(Romani 2:1)

Nu acesta este subiectul topicului, ci: dacă există sau nu elemente vizibile ale credinţei şi, în caz afirmativ, care ar fi acelea.

PM atunci... sau nu vrei sa raspunzi?

Oricine poate vedea credinta din sufletul nostru. Pentru ca ea se manifesta prin faptele si vorbele noastre. Prin tot ceea ce facem si spunem, vorbim lumii despre noi.

Trunchind textul Dumnezeieştii Scripturi, se poate demonstra (aproape) orice. Inclusiv ideea că "a nu judeca" se referă la judecăţi morale.
Versetul citat începe cu "aşadar". Prin urmare e o concluzie. Concluzie la ce ? Ia să dăm foaia înapoi şi să citim capitolul 1 din Romani. Şi ce vedem ? Doamne, ce mai judecă Apostolul. I-auzi aici, judecarea aproapelui: (citez selectiv, enumerarea e lungă): "au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună", "săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor", "Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,"

Deci, domnule Scoţian, să nu schimbăm adevărul lui Dumnezeu în minciună. El, Dumnezeu, nu ne-a îndemnat să-i spunem hoţiei altfel decât "hoţie", nici necredinţei să-i spunem altfel decât "necredinţă". Prin porunca "să nu judeci", Dumnezeu nu ne cheamă să nu mai facem judecăţi morale, ci ne cere cu totul altceva: să ne abţinem de a judeca starea sufletului cuiva. El Însuşi se arată aspru în judecată cu cei care aveau credinţa alienată a timpului lor şi în mod deosebit cu fariseii. Lor le spune: "şerpi veninoşi" şi "pui de vipere". Lor le spune "morminte văruite". Ce nu le spune ? "Damnaţi", asta nu le spune.

Revenind la prima dv postare de pe topic: este legitim să spui că ceea ce a făcut Petru a fost lepădare de credinţă. Este legitim să spui că ceea ce a fost Pavel a fost persecuţie a oamenilor lui Dumnezeu. Este legitim chiar să mergi mai departe şi să spui că Petru, cu acel prilej, a fost un laps, iar Pavel, bună parte din viaţa lui, un complice al asasinilor. Ce nu este legitim să spui este că Sfinţii Petru şi Pavel au murit în stare de ruptură de Dumnezeu. Ar fi mai mult decât o judecată aberantă, ar fi, abia aceasta, una interzisă de porunca "să nu judeci !".

Mai mult despre asta, m-am străduit să scriu aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...-sa-nu-judeci/

Nu-mi aduc aminte ca restul Apostolilor sa-l fi judecat pe Petru sa sa-l fi numit ,,laps" dar cu inovatiile sunt obisnuit.Psalmistul spunea ,,Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, intru asternuturile voastre, va caiti"(Psalmul 4:4) iar Casian Romanul, in ,,Despre manie" talcuia acest verset in felul urmator: ,,adica aprindeti mania asupra patimilor voastre si asupra gandurilor rele si nu pacatuiti savarsand cele puse de ele in minte." ceea ce este perfect justificat din perspectiva invataturii Mantuitorului: ,,De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? Sau, cum poti zice fratelui tau: "Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau", si, cand colo, tu ai o barna in al tau?… Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau."(Matei 7:3-5).

Judecata,draga meu domn,conform celor spuse de Mantuitor,trebuie sa inceapa cu dvs si apoi,cand finalizati acest demers, este corect sa le judecati altora credinta.In situatia in care ati terminat de remediat ceea ce ati constatat la propria dvs persoana.

Observ că persistaţi. Ce mai spunea Psalmistul ? Păi, să vedem ce spunea de la început: "Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;"

Ce necredincioşi, domnule ? Care păcătoşi şi ce hulitori ? Păi, noi nu avem voie să spunem despre nimeni că este necredincios. Nici păcătos, ori hulitor. Doar asta înseamnă "să nu judeci !". Hm, nu prea merge. Poate că înseamnă altceva ?

Eroare. Unde aţi văzut dv că judecata de sine şi judecata aproapelui sunt realităţi antinomice ? Ce anume vă face să credeţi că ele stau precum cele două talere ale unei aceleiaşi balanţe, încât prea mult aici înseamnă prea puţin acolo ? Aţi auzit mai sus, din postarea mea, cât de aspru îi judecă Sf Paul pe cei răi. Să însemne asta că este prea indulgent cu el însuşi ? Chiar credeţi că Sf Pavel suferea de lipsă de smerenie, sunteţi sigur că, văzând paie în ochii altora, nu-şi vedea bârna din ochi ?

Am serioase rezerve cu privire la cei care,in prezent,se erijeaza in judecatori.Dumneavoastra nu puteti judeca un aspect cu privire la credinta unui alt om decat daca dumneavoastra sunteti fara pata pe acel aspect.Altfel sunteti un fariseu,nu puteti da lectii cand inca nu ati inteles propria lectie.Mai mult decat atat,altii trebuie sa aprecieze cu privire la capacitatea dvs de a judeca,intrucat in caz contrar ati depune dvs marturie cu privire la propria dvs persoana ,ceea ce a mai facut un singur om in istorie si banuiesc ca stiti cum il cheama.
Aspectul care ma face sa privesc calm problema este unul de timp.Mai devreme sau mai tarziu si Scotianul si Mihnea Dragomir vor auzi ce spunea Apostolul ,,Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup. "(II Corinteni 5:10).Iar in acel moment nu va fi nimic care sa nu fie stiut sau judecat,dar nu de catre noi.Inclusiv ce am vorbit noi azi va fi judecat.PS:Daca Apostolul Petru are cheile atunci as tacea chitic la faza cu lapsul.Cenusa-n cap,sac gaurit si mea culpa :)
Trebuie sa ma culc,maine muncesc din greu,si pe timp de criza si pe canicula.Puteti sa-mi judecati spusele cum vreti.Nu veti auzi din partea mea,ars fiind pe rugul desertaciunii virtuale,decat,eventual,cuvintele lui Ian Huss pe rug: ,,Sancta simplicitas". :) O seara placuta in continuare,in acest Sanhedrin al internetului.

OK. Ca să nu mai aveţi atâtea rezerve, ascultaţi ce vă spune Domnul: Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă. Este vorba de Ioan 7:24, în contextul în care Isus, după părerea unora, încălca repausul de Şabbat deoarece îi vindeca pe unii.

Prin urmare, Domnul ne invită să judecăm, dar să o facem cu dreptate.

Cum se explică, totuşi, că în unele părţi ale Bibliei suntem îndemnaţi să nu judecăm, pe când în altele, iată, Domnul Însuşi ne invită să judecăm ? Este o contradicţie biblică aparentă, ca atâtea altele. Merită un topic special.

Nu e ca si cum ar fi prima...

Ati sesizat bine ,nu este sensul de a judeca faptele cuiva ,a osandi ci de a aprecia o situatie.
Nu putem fi orbi la faptele rele ale cuiva.
Sfantul Pavel ne indeamna sa mustram cu duhul blandetii pe cel care e fara oranduiala..

Fals. Oamenii mint si disimuleaza.

Daca in intelegerea Scripturii o vom lua dupa capul nostru sau dupa tilcuitorii de ocazie , neinvestiti cu har de la Hristos si neiluminati de acesta , vom sfirsi in cele din urma exct in palma satanei (ceea ce se intimpla de fiecare data cind facem asa ceva !) si vom ajunge sa strigam in gura mare ca : nici nu exista Dumnezeu !

De ce tocmai asa ceva ? Pt. ca asa citim noi cu mintile noastre intunecate si in tilcuirea noastra proprie si in instrainarea noastra de trunchiere a Scripturii, conform Psalmului 13/1 : ,,... Nu este Dumnezeu" !

Ori starea aceasta nu este decit luciferica !

Frica de a pune o intrebare, frica de a sustine o opinie in contra majoritatii, frica de a esua, frica de a nu fi pedepsiti... frica ne consuma!

Credinta se arata in fapte, in general. E adevarat ca unele fapte se fac in ascuns (si asa ar trebui sa se faca si faptele bune), dar eu una nu pot spune despre unul care sustine ca se trage din maimuta ca este un om credincios, asa cum nu pot sustine despre un om care isi ajuta semenii, merge la biserica, face milostenie, ca este un om necredincios.

Cred ca, pana la urma, ideea initiatoarei era faptul ca in orice clasificare / generalizare e, inevitabil, si o marja de eroare, pentru ca noi cunoastem in parte anumite lucruri, nu ca toate clasificarile sunt gresite si ce treaba avem noi sa ne judecam aproapele.

Dar despre un om care detoneaza o bomba intr-o piata si omoara zeci de nevinovati? Ce poti spune? E credincios sau necredincios?

:) Tu vorbesti despre un alt sistem de valori. Insa credinta nu poate fi relativizata, pentru ca e una singura.
As zice despre respectivul ca era nebun sau drogat, in nici un caz ca era un bun credincios musulman.:5:

Unii oameni il vad ca pe un martir. Care si-a dat viata pentru credinta sa si a murit pentru ceea ce considera el "adevarat". Ceea ce am vrut sa zic este ca credinta nu ne face automat oameni mai buni ci noi facem credinta mai buna prin faptele si actiunile noastre.

Esti superficial.

Oamenii mint si disimuleaza cand o fac pentru un scop anume, pentru interese proprii, pentru a obtine avantaje materiale, nicidecum spirituale. Un om meschin fara urma de credinta, nu poate poza in om bun, altruist si plin de credinta deoarece pentru el aceasta disimulare este deosebit de obositoare si oricum n-o poate presta pe termen lung. Intotdeauna "mizeria" iasa la suprafata si se vede cu ochiul liber. Este doar o chestiune de timp.

Gesturile necontrolate, detaliile aparent minore, situatiile ad-hoc si cele limita, INTOTEAUNA vor vorbi EXACT despre credinta noastra.

Ai prea mare incredere in capacitatea ta de a evalua oamenii. Multi dintre noi umbla cu crucea pe buze si dracul in inima. Daca cineva crede ca poate avea ceva de castigat mimand spiritualitatea, atunci o va face.

Una e sa iti dai viata pentru credinta (si noi avem martiri), alta e sa le-o iei pe a altora pentru "credinta". O sa imi servesti exemplul cu Inchizitia.

Faptele si actiunile izvorasc din intentie, adica din credinta. Am citit si eu vorba asta la par. Teofil, ca, daca esti om necredincios, dar vrei sa ai credinta, sa faci faptele credintei. Dar cum sa le faci, cand tu esti necredincios?!

Si chiar nu stiu cati musulmani cu capul pe umeri ar vedea ca martir un kamikaze...oricum, se stie ca, in astfel de cazuri, e, mai degraba, un substrat politic, nu religios, asa cum a fost, la inceput, si in cazul Inchizitiei. Nu ii dureau pe ei de catarii aia atat ca refuzau Sfintele Taine si ierarhia bisericeasca, ci mai ales ca refuzau sa recunoasca autoritatea regala...

Vrei sa iti enumar o serie de martiri crestini care au ajuns sfinti dupa ce au savarsit crime in numele Crestinatatii?
Eu subliniam faptul ca omul este cel care conteaza si nu trebuie sa-i justificam faptele prin prisma religiei.

"With or without religion, good people can behave well and bad people can do evil; but for good people to do evil—that takes religion. "

Steven Weinberg

Multumesc pentru acest citat.

Nu e bine sa ne facem avocatul diavolului :D. Nu omul e masura tuturor lucrurilor, ci Dumnezeu.

Poate nu ai inteles ce am vrut eu sa spun. Poate comentariul lui Raziel este mai sugestiv.

Desi gasesc putin exagerata aceasta afirmatie, ea cuprinde totusi realitatea. Religia a devenit un instrument. Il folosesc cei care doresc sa-si satisfaca propriile lor ambitii, exploatand latura cea mai sensibila si,in acelasi timp cea mai puternica a fiintei umane - cea spirituala.

Paradoxul este ca Intemeietorul Bisericii Crestine a promis ca "vom cunoaste adevarul, iar adevarul ne va face slobozi." Eu nu prea vad libertate in jurul meu. Si, adesea ma intreb cum ar fi trebuit sa arate aceasta libertate ... Ea nu se afla, cu siguranta in sanul religiei, oricare ar fi ea ... ci numai in relatia reala cu Mantuitorul ... Atunci cand un om are o legatura permanenta cu Dumnezeu, cand ceea ce este pe buzele sale se afla cu adevarat si in inima sa ... atunci oamenii buni nu pot face lucruri rele, oricare ar fi religia care le-ar cere aceasta ...

Nici o religie nu este raspunsul cautarilor noastre. Ci doar Dumnezeu.

Par. Paraian despre credinta
 

Revenind la topic...
 

Cand putem spune ca cineva nu are credinta?

Poate atunci, cand o persoana are o problema sau mai multe; sau i se intampla in mod repetat acelas necaz si iti cere sfatul, tu ii spui ca solutia este sa mearga la duhovnic si sa se spovedeasca, precum si sa facea canonul care i se va da. Deasemeni sa mearga duminica la Sf. Liturghie, sa se roage.

De multe ori la acest gen de sfaturi, vine parca automat si raspunsul: tot timpul imi spui acelasi lucru: alta solutie nu ai?
Atunci, cu parere de rau constati, ca persoana din fata ta nu are credinta, caci cel care are, ar sti ca e un sfat bun si l-ar urma.

90% de acord cu tine!

Libertatea trebuie sa o simti tu personal, nu sa o vezi la cei din jurul tau.
"Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi."
Cine nu se simte eliberat nu a aflat inca adevarul..

Libertatea nu e ceva ce o vezi sau o "simti", dar in mod real o ai de la nastere. Sa fii liber nu inseamna sa faci ce vrei, sa gandesti ce te duce mintea sau sa altele asemena. A fi liber inseamna sa fii in stare sa cunosti adevarul, si sa te lipsesti de minciuna. A fii liber inseamna sa nu faci pacatul, sa nu cazi in lanturile sale, orice om poate sa omoare sau sa minta; a fi liber inseamna sa poti sa nu omori, sa nu minti, sa nu simti diavolescul simtamant cum ca e necesar sa-ti iei propria viata dar sa traiesti si sa-L simti pe Dumnezeu caci El e Adevarul si Viata si Calea. El ne cheama la adevarata libertate, la indumnezeire, la viata cea de veci si la cunoasterea tainelor Sale. Daca te limitezi la viata asta si al ce iti prezinta ea inseamna ca nu esti liber, dar constrans si inlantuit si ti-e teama sa calci peste ea si sa o birui, asa cum a facut Mantuitorul nostru.