judecata
 

Am citit undeva , nu retin unde ca daca oamenii te judeca ai scapat de judecata lui Dumnezeu(privind acel pacat).Daca ati avea trimiteri la ceva surse ar fi si mai bine:)

Adica oamenii care te-au judecat, il substituie pe Dumnezeu? Si asa bine isi fac treaba, incat Dumnezeu nu-i mai judeca apoi pe vinovati? Si in acest caz cei care judeca, in loc sa fie osanditi ca si-au judecat aproapele, sunt premiati de Dumnezeu??

Am inteles ca sunteti preoteasa. De ce nu va intrebati mai bine sotul si apoi sa ne spuneti si noua, o parere oficiala despre asta?:-)

Parintele Proclu Nicau
 

„Nu mai este nevoie sa vina Hristos pe pamant. Noi am facut judecata”

"O perioada de cincisprezece ori douazeci de ani, n-am dat niciun cuvant de folos. M-am ferit a da sfaturi, dar am simtit candva, m-a mustrat, ca un talant mi-a dat si l-am ingropat. Si pe urma, cand a venit la mine un parinte sau cineva cu vreun necaz, nu am mai avut rabdarea asta sa nu-i spun, si-a trebuit sa-i zic un adevar. Si, spunandu-i, am simtit ca Duhul Sfant nu ma mai mustra ca un talant mi-a dat si l-am ingropat.

In manastire cat am stat, atat am simtit ajutorul lui Dumnezeu: cat m-am ferit sa judec si am luat tot asupra mea. Iar cand am zis ca si cutare ii vinovat, atunci gata: am pierdut.

Cand eram in manastire era un frate, mai bun ca mine, dar s-a intamplat ca s-a jeluit mie de ispitele lui. Si eu, in timpul acesta, am batut in struna lui: ,,Da, da, ai dreptate, ai dreptate…“. Si in timpul acela eu m-am despartit de Dumnezeu, pentru ca am judecat pe aproapele. El o zis ca cutare face asa si asa, si ca-i un hot si-un potlogar; si eu tot am batut in struna lui: „Da. Da, da...”

Dimineata mi-am luat ramas bun, si mi-a zis:

- Bogdaproste c-ai venit, de-abia te astept sa mai vii.

- Vai de mine, i-am zis. Ce-am vorbit noi azi noapte… Nu mai este nevoie sa vina Hristos pe pamant. Noi am facut judecata.

Dupa aceea, ce sa vezi? Ce ispite am avut! Si cand am mers la marturisit, duhovnicul mi-a spus:

- Ispitele astea le ai din cauza c-ai judecat.

Atunci Duhul Sfant m-a lasat in parasire si dimineata eram nauc de cap, obosit, si ma durea capul.

De atunci m-am intalnit cu un parinte si mi-a zis:

- Cate zile vei avea, sa te feresti a judeca si a osandi. Cand iti spune gandul ca cutare nu corespunde, ori este pacatos, sa-i spui asa gandului: „Eu sunt mai pacatos ca acela! Acela poate se marturiseste, poate plange, poate are smerenie, si Dumnezeu il iarta pe el pentru ca el se pocaieste.”

Si, totodata, eu daca judec, am pierdut. Vai de mine! Ani intregi iti trebuie ca Duhul Sfant sa-ti vina iar in ajutor."

Exagerări, păi dacă nu judeci ceea ce e drept față de ceea ce e nedrept, cum scoți din tine neghinele?.. că asta e porunca, să ajungi sfânt, și sfânt cu neghine în tine nu se poate, iar dragostea nu se bucură de nedreptate ci de Adevăr.

A judeca pe aproape cu răutate, cu minciună, fără dovezi, din bârfe, din știința închipuirilor, aia e prostie și atunci pleacă Duhul, căci te pui pe tine mai știutor și mai bun ca Dumnezeu, știutor al inimilor și al faptelor ascunse... osândind și nu mântuind, și o faci ca să ai mărire mincinoasă de sine însuți.

Dar așa cu mici vorbe și judecăți copilărești ori prietenești, aia nu-i nimica, să nu fim chițibușari... problema e când îndreptățești serios o falsă victimă, când iei partea celui rău că-ți place ție de persoana care se plânge și se dă mare victimă, când vrei să te dezvinovățești și tu împreună cu ea, că cică tu ești cea mai mare victimă, mai mare decât Domnul Iisus... atunci e bai căci faci scârteală, o pui de o revoltă satanică a mândriei în contra sfântului... și orice oftat contează, orice cuvânt invocat, căci trebuia să fii drept și să iei partea săracului, orfanului, văduvei, și străinului prigonit fără să judeci după fața omului căci este poruncă:

Bucurați-vă când veți suferi de la cei ce mint pentru Mine și spun tot cuvântul rău împotiva voastră... căci iată că ei mint pentru orfan și văduvă și pentru cel sărac... și cum mint ei, în mod viclean? Nu, ci pentru că ei îl iubesc cu adevărat pe sărac, deci bucurați-vă și vă veseliți împreună cu Domnul și nu căutați să vă dezbinați de frați ci de satana gLumii acesteia și doar așa veți fi cu adevărat fericiți.

Nu e vorba de multe sau puține cuvinte ci de starea sufletească și de profunzimea nedreptății din slujitorul Domnului, de neascultare, căci Domnul nu a venit să judece și să dea cu toiagul ci să caute și să găsească pe cel pierdut, pe oaia rătăcită care e „vindecată” de gLume prin curvii și superstiții de păcălici.

Am auzit si eu ceva de acest gen. Neoficial desigur.
Nu era vorba ca nu vei mai fi judecat. Dar o data ce ti-ai primit pedeapsa pe Pamant, judecata ultima va fi mai indulgenta.

Depinde cum primesti judecata oamenilor.
Daca te recunosti, si nu te intristezi, dar nici nu te consideri superior (ceva de genul "uite eu sunt cu Dumnezeu, si va iert, ca eu am scapat ...") atunci Dumnezeu vazand cainta si dragostea va ierta, si va ajuta la indreptare.
Altfel sufletul se va amara, infuria, trufi, izola de lume, si ce mai vezi in jur, ca astea sunt starile actuale ale lumii: unii se distrug ca vai ce zice lumea de mine, altii se considera superiori, si se dau rotunzi ca nu le pasa, ba chiar zicand ca pacatul lor e bun.

Era o pilda frumoasa cu batranul care trimite ucenicul la morminte sa le laude apoi sa le ocarasca. Iar la urma l-a intrebat daca ele au zis ceva. Evident ca ucenicul a raspuns ca nu. La fel ca si ele trebuie sa fim si noi: nimic din lauda sau ocara lumii sa nu se tulbure, ci sa ne recunoastem mereu slabiciunile si sa avem mereu drag fata de ceilalti oricum ar fi ei.

Probabil o vorba de consolare scapata pentru cineva care o intrat in gura lumii :)
Nu prea inspirata desigur, ba chiar daunatoare, daca cineva chiar o ia in serios..

Nu prea cred. Daca un criminal isi omoara victima si sfarste pe scaunul electric fara sa se pocaiasca pentru ce a facut..pedeapsa e cam aceeasi. Logico-teologic vorbind.

Asta e foarte tare :))

pedepsele omenesti sunt foarte subiective.
dar cand unul care a furat doua gaini primeste trei ani de inchisoare si mai este si batut si violat de zeci de ori acolo, tinzi sa crezi ca la Judecata va fi judecat mai bland, pentru acel pacat.

Nu pot nici sa te contrazic nici sa te aprob ca de acum pasim pe taramul fanteziei ..
Doar daca nu cunosti tu un caz fir-a-par, cu toata viata omului de pana atunci si trairile care le-a avut in inchisoare, caz in care efectiv asa s-a intamplat..

Si chiar si asa, nu poti sti ce gandeste Dumnezeu.

In orice caz, nu vad logica la: "ai furat o gaina - iei o bata peste cap si esti mantuit".

Si pana acum pe ce taram ati fost? (imi cer scuze nu m-am putut abtine)

Nu prea vad cum s-ar putea face o practica unitara, tinand cont de inprejurari ce agraveaza/atenueaza fapta, starea de recidiva si chiar pegatirea profesionala(sau modul in care gandeste) a fiecarui magistrat sau avocat in parte.

Nu sunt detalii suficiente pt a da un verdict dar cred ca inculpatul respectiv sigur a avut un avocat din oficu ;)

Inseamna ca homosexualii, moldovenii, politicienii si altii merg direct in Rai.

Lucrurile sunt legate de pocainta si de Taina Spovedaniei. Uite aici o pilda a par. Cleopa:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou44.htm
in care duhovnicul ii spune paricidului:

- Fiule, tatal tau cere judecata lui Dumnezeu asupra ta! Dar nu stiu un lucru: daca cere judecata în lumea aceasta sau în cealalta. Deci, bine ar fi sa fii judecat în lumea aceasta!

- Parinte, dar de unde am sa stiu eu aceasta?

- Iata, fiule. Daca judecata lui Dumnezeu te va ajunge în lumea aceasta, are sa fie bine. Ai sa tragi un necaz mare si ai sa scapi în cealalta lume; te duci acolo la bine. Iar daca judecata lui Dumnezeu te urmareste dincolo de mormânt, este mult mai greu! Fiule, acum du-te acasa si daca pe drum nu vei pati nimic, mai fa un an de zile canon si apoi vino iar la mine! Iar daca ai sa întâlnesti un necaz mare în drumul acesta spre casa, sa-l rabzi cu mare barbatie de suflet, ca prin necazul acela ai sa te curati si ai sa scapi de osânda pe care o ai asupra ta, ca ai fost ucigas de tata!


Iarasi, mai e o pilda tot la parintele Cleopa cu judecatile lui Dumnezeu, care pare sa indice acel lucru:

un calugar se intreaba de ce unii patimesc pe nedrept, iar pacatosilor le merge bine, si e pus sa asiste la o intamplare, pentru a vedea judecatile Domnului: un boier se odihneste la fantana, ii scapa pe jos o punga cu bani, dar nu observa, si se duce la drumul lui. Punga e gasita de un om, care se bucura de ea si care pleaca. Intre timp, boierul isi da seama ca a pierdut punga si se intoarce la fantana, unde gaseste un mosneag, care ii spune ca nu a furat nimic. Furios, ii da una in cap mosneagului, ucigandu-l, apoi vede ca punga nu era nicaieri si fuge plangand, batandu-se cu pumnii in piept. Calugarul e uimit si spune ca nu e drept ce s-a intamplat: mosneagul a murit nevinovat, hotul a ramas nepedepsit. Ingerul Domnului il lamureste ca Dumnezeu a facut dreptate: Omul care a luat punga fusese nedreptatit candva de boier exact cu suma care se gasea acolo; mosneagul era om bun, dar, in tinerete, ucisese fara sa vrea un om, si cu acest pacat, mergea in iad, dar prin moartea sa violenta si nedreapta i s-a rascumparat pacatul si se duce in iad, iar boierul si-a dat seama de nedreptatea lui si se va duce la manastire, unde se va pocai 40 de ani pentru faptele sale si asa se va mantui si el. Poate o gasesti pe google. Aici se sugereaza clar ca mosneagul si-a platit pacatul uitat prin moartea pe care a avut-o.

In concluzie, se zice ca mai bine patimesti aici, decat pe lumea aialalta, nu stim cum functioneaza judecatile Domnului, de aceea e bine sa ne ferim de pacate, sa le spovedim...

Ah, am, gasit linkul: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...opa-68439.html

Repet, fara pocainta, orice ar patimi degeaba este..

Eu nu cred ca judecata oamenilor te scapa de judecata Celui de Sus din simplul motiv ca Judecata, in forma ei absoluta,este un atribut al divinitatii.Prin urmare oamenii te pot judeca partial si subiectiv din perspectiva judecatii divine.In I Corinteni 4:5 se spune ,,De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu.". Multi considera ca o tacere divina echivaleaza cu o inexistenta a judecatii dar psalmistul avertizeaza: ,,Iata ce ai facut, si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra si iti voi pune totul sub ochi!"(Psalmul 50:21).

In plus nu exista semn de egalitate intre perceptia umana si judecata divina dupa cum se spune in Isaia 55:8-9: "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre."

Daca ar fi sa sintetizez ar rezulta faptul ca nu exista nici o asemanare intre modul divin de a judeca si cel uman,perceptia umana este subiectiva si imperfecta si prin urmare nu vad cum ar putea omul substitui judecata Celui de Sus.Mai mult, Apostolul Pavel, in Romani 12:19 spune: ,,Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati", zice Domnul."

Prin urmare nu cred ca poate exista un substitut uman pentru Judecata divina.Exista insa oameni care patimesc pe acesta lume in urma judecatii altor oameni.In Apocalipsa 6:9-10 se spune ,,Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera. Ei strigau cu glas tare si ziceau: "Pana cand, Stapane, Tu, care esti sfant si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor pamantului?"
Va exista o judecata a celor care i-au facut sa patimeasca insa toti vom ajunge in fata Scaunului de Judecata dupa cum avertizeaza Apostolul Pavel: ,,Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu. Sa nu ne mai judecam, dar, unii pe altii."(Romani 14:12-13a).La final,pentru cei drepti,va veni rasplata,dupa cum pune Iacov: ,,Ferice de cel ce rabda ispita. Caci, dupa ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc."(Iacov 1:12)

Din categoria "si altii" fac parte si catolicii ?

E vorba că omul grozăvindu-se și vrând să dea lecții... de profit viclean... pentru supraviețuirea eroului dracului, nu vrea să vadă că defapt încearcă din frica de răspundere să-și dezvinovățească păcatul lui mai mic decât al altuia, pentru ca să scape de muncă... și așa își concepe aprige pledoarii ca să smulgă aplauze cu care apoi să se flateze în ascuns... căci pe față el e un foarte mare neprimitor de slavă deșartă, să vezi cât de tare se laudă că el nu se laudă la nimeni și nu se arată vrednic... și de aia se laudă, că-i place să se porcălească prietenește, să se batjocurească cu băieții asemenea celor mari... în gluma și joaca necredinței, căci nu poate crede sărmanul fără bere, nu poate și ca atare vrea mereu răzbunare până la moarte... eroul dracului.

Deci nu e nicio dreptate la om ci doar o problemă de grozăvie... așa ca-ntre pescar sau vânători... care mai de care să vedem care e cel mai mare... viteaz violatorez... căci se pune accentul pe soluții și rezultate căci la ei calea nu mai contează decât ceea ce se vede, vânătăile sau frica.

Iar ce se vede e minciună și ce nu se vede e Adevărul, astfel că orice judecată a faptelor e greu de făcut din pricina avocaților care măsluiesc probele și căile și ridiculizează păcatele, în ideea că scopul scuză mijloacele... și ei au musai scopul cel bun, unul să-l înfunde pe infractor iar altul să-l scape pe nevinovat... dar mereu fac viceversa.

Așa e și omul gLumii, ca un judecător mituibil ce face jocurile împreună cu cei doi avocați cu care înscenează marele proces: viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc, Stop! De parcă nu v-aș fi zis că nu există niciun glob de pământ, nu există planete iar stelele nu sunt sori!

Noi nu pe altul trebuie să judecăm în timp ce noi facem același păcat ci trebuie să scoatem afară neghina din noi, aia care cere noi și noi satisfacții justițiarde, adică pofta cea mare de grozăvelile răzbunării din necredință.

Si eu am auzit cuvantul asta, insa nu cred in el. Daca tu judeci un om, iar acela zace in nepasare, nepocaindu'se vreodata pentru pacatele sale, nu pot crede ca Domnul il iarta pur si simplu, pentru ca l'ai judecat tu. Domnul iarta numai pe acela care se pocaieste de relele savarsite, ori pe acela pentru care se roaga si se ostenesc altii. Cuvantul este mai mult moralizator, spre a ne smeri si a nu incerca sa indeplinim lucrarea lui Dumnezeu. Judecata noastra ne face rau noua, fara a da aceluia nici rasplata, nici pedeapsa, pe cand judecata Domnului se va solda intotdeauna cu rasplata sau pedeapsa celui in cauza.

Cat adevar in acest cuvant al Parintelui Proclu! De cate ori am judecat pe cineva, Dumnezeu mi-a aratat, uneori doar peste cateva clipe, cat de mult ma insel, ce intelegere redusa si lipsita de iubire am. O sa va povestesc doua intamplari recente.

Eram la denie si se citea Sfanta Evanghelie. Pe o banca in curtea bisericii, un tanar statea culcat cu capul in bratele prietenei lui. Pozitia lui mi s-a parut lipsita de respect fata de momentul in care ne aflam si in mintea mea l-am judecat. Cand s-a terminat denia, o doamna farmacista mi-a spus ca se bucura tare mult ca il vede pe acest tanar la biserica, deoarece anul trecut se droga si daca nu ii dadeau seringi facea foarte urat. Mi-a spus ca l-a mai vazut si la Sfantul Maslu si ca se bucura mult pentru schimbarea lui.

Alta data eram la spovedit. In fata mea am vazut o colega de facultate. Era imbracata intr-un tricou larg, aproape barbatesc si cu o pereche de pantaloni ce pareau intre trening si pijama. In mintea mea ma gandeam cum a venit asa imbracata?! Cand ne-am salutat si am stat de vorba, am vazut ca avea o mana in ghips, si atunci am inteles de ce nu se putea imbraca altfel.

In ambele situatiile am inteles ca este gresit sa judecam dupa mintea noastra, chiar daca credem ca avem dreptate. Cel mai bine este sa punem inainte gandul cel bun, asa cum ne sfatuieste Parintele Paisie Aghioritul.