Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Mari Duhovnici si predicile lor (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5036)
-   -   Sfantul Siluan - un sfant fara egal (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=13492)

Mosh-Neagu 04.08.2011 00:56:03

Sfantul Siluan - un sfant fara egal
 
Am cautat pe unde m-am priceput pe forum si am constat cu intristare ca nimeni nu i-a dedicat nici o pagina acestui sfant cu totul deosebit. Si e mare pacat, fiindca cine-l cunoaste odata, se va apropia de Dumnezeu mai mult decat a incercat cu disperare sa o faca prin post si rugaciune. Atata blandete, nu poate sa nu inmoaie si inima celui mai crud raufacator. Cititi-i scrierile sau ascultati-i cu rabdare lectura randurilor lui si veti descoperi opusul deznadejdii, care macina (sau macar ar trebui sa macine) orice crestin ce doreste sa se mantuiasca.

Mai jos cate ceva din bibliografia acestui mare sfant, catre care ar trebui sa ne indreptam gandurile ceva mai des!

Sfinte Siluane, roaga-te penru noi, cei rataciti si deznadajduiti.
__________________________________________________ __

Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcătuită - pe lângă părinți - din cinci băieți și două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi este primul model în viața sa lăuntrică.

Încă de mic copil, Simeon și-a pus în gând - avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul". Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon și-a dat seama că "dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc."

De îndată ce și-a dat seama că a găsit credința - împlinise 19 ani - Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci."

Această stare excepțională a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începe să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase.

Dotat cu o fire robustă și cu excepțională forță fizică, trece prin multe ispite ale tinereții; într-o zi lovește pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia rămâne în viață.

În vâltoarea acestei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală începe să se stingă. Într-o zi, însă, este trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa .

Această a doua chemare, petrecută cu puțin timp înaintea serviciului militar, a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă de acum înainte. Simeon a simțit o adâncă rușine pentru trecutul său și a început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea sa față de tot ce vedea în această viață s-a schimbat radical.

Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, a fost foarte prețuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăință, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar și bani). În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispită.

Puțin înainte de eliberare s-a dus să ceară binecuvântarea Părintelui Ioan din Kronstadt; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. Întors în cazarmă, Simeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părinte.

Mosh-Neagu 04.08.2011 01:07:36

continuare
 
Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă a vieții sale: Muntele Athos. "Grădina Maicii Domnului", citadela monahismului răsăritean și oaza spiritualității filocalice, Sfântul Munte cunoștea la sosirea sa un moment de apogeu.
În vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon). Introdus în tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la chilie, lungile slujbe în biserică, posturi, privegheri, deasa mărturisire și cuminecare, citirea, munca și ascultarea - fratele Simeon se împărtășește din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"

Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, dobândește - ca un dar neprețuit - rugăciunea inimii, ce țâșnea de la sine, fără încetare.

Lipsit de experiență, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonice.

După 6 luni de sfâșieri lăuntrice, într-o după-amiază, șezând în chilia sa, a atins treapta ultimă a deznădejdii, încercând preț de o oră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat sufletul în întunericul unei spaime de iad.

Pradă aceleiași spaime și întristări, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" și abia șoptește "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!". Atunci, în dreapta ușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe Iisus Hristos Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moarte.

Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii și al pierderii harului sfâșie sufletul ("nu puteți înțelege durerea mea" spunea Siluan).

Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăiește o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simțită a început să slăbească; pacea și bucuria lăsau loc unei chinuitoare neliniști și temeri de a pierde harul.

În efortul de a păstra adânca pace a lui Hristos, fratele Simeon (devenit acum monahul Siluan) recurge la mijloace ascetice care pot părea incredibile.

Păstrându-și "ascultarea" de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de viețuitori, se cufundă și mai adânc în rugăciune.

Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului și părăsiri dublate de intense atacuri demonice.

După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea și necredința. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Și atunci aude glasul Domnului: "Cei mândri suferă pururea din pricina demonilor".

"Doamne, zice atunci Siluan, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit".

Și din nou, în inima sa primește acest răspuns de la Dumnezeu:

"Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui."

Începând din acel moment sufletul său a înțeles că locul de bătălie împotriva răului, a răului cosmic, se găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în mândrie - acest flagel al umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu și cufundă lumea în nenorociri și suferințe; mândria - această adevărată sămânță a morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan își concentrează toate puterile sufletului pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruiește orice suferință pământească, aruncându-se într-o suferință încă și mai mare; osândindu-se la iad, ca nefiind vrednic de Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înțelept pe marginea adâncului, "și nu deznădăjduiește".

Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i-a fost arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsește ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi.

În această stare, Cuviosul Siluan începe să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea lui Hristos pentru toată omenirea.

Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ți așterne în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi. În această perioadă a vieții sale îl descoperă Arhimandritul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.

Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viață de călugăr. După o scurtă suferință (8 zile), perfect lucid, senin și cufundat în rugăciune, se stinge ușor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.

Prin Viața sfântă și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanității strivite de absurditatea experiențelor cotidiene, durere și deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele Sofronie (Saharov) într-una din cărțile sale - ultimul...

"Fost-a un om pe pământ mistuit de dorința lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite și zicând: "Miluiește-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni și luni de zile a rămas în această rugăciune și puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde și a strigat: "Ești neînduplecat!" Și când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima și trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supraviețuiască. Și de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândețe, nesfârșit iubitoare, plină de pace și bucurie. Și în toți anii îndelungatei sale vieți ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârșită, nepătrunsă..."


În cinstea Cuviosului Siluan Athonitul s-au alcătuit mai multe tropare și condace, cele ce se cântă în Mănăstirea întemeiată de Arhimandritul Sofronie, dar si slujbe speciale, un Acatist si un Paraclis .
In sinaxar il vom descoperi pe 24 Septembrie.
Doamne, ajuta-ne prin Sfintii tai cei bine-placuti Tie.

Daniel_7 04.08.2011 09:15:28

Domnule Mosneagu,e bine ca amintiti de acest sfant,insa cred ca sunt multi care au citit despre Sfantul Siluan de la parintele Sofronie.Cartea a fost intens mediatizata si reeditata de cateva ori.

Ana-Maria N 04.08.2011 11:10:08

ma bucur tare mult pentru deschiderea acestui thread
 
Un sfant pe care-l indragesc si eu mult! Un sfant aproape de inima mea!

Din cuvintele lui:
'Inima mea tânjeste dupa Domnul si-l caut cu lacrimi. Cum as putea sa nu Te caut ? Tu m-ai gasit, Tu, mai întâi. Tu mi-ai dat sa traiesc dulceata Sfântului Tau Duh si sufletul meu Te-a iubit. Tu vezi, Doamne, chinul si lacrimile mele… Daca nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-as cauta asa cum Te caut. Dar Duhul Tau mi-a dat sa te cunosc si sufletul meu se bucura ca Tu esti Dumnezeul si Domnul meu si tânjesc dupa Tine pâna la lacrimi.'


Sfinte Siluane, roaga-te Domnului pentru noi sa capatam si noi smerenie, sa ne dorim si noi din toata inima sa nu mai facem rau aproapelui nostru, sa iubim si noi pe vrasmasii nostrii, sa iubim si noi pana la lacrimi pe Domnul Dumnezeul nostru...

Ana-Maria N 11.08.2011 08:07:16

Citat:

În prealabil postat de Daniel_7 (Post 385829)
Domnule Mosneagu,e bine ca amintiti de acest sfant,insa cred ca sunt multi care au citit despre Sfantul Siluan de la parintele Sofronie.Cartea a fost intens mediatizata si reeditata de cateva ori.

O pagina in plus de aprecieri pentru Sf Siluan cred ca prinde bine :)

Tot din cuvintele Sf Siluan:
‘Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta in pacatul ei? Ci din inaltul Slavei Tale, Ti-ai aruncat in milostivirea Ta privirea asupra mea si - lucru ce intrece intelegerea mea - mi Te-ai aratat. Te-am ranit si Te-am intristat neincetat, dar Tu, Doamne, indata ce Te-am chemat, mi-ai dat sa cunosc marea Ta milostivire si uriasa Ta dragoste.
Privirea ta pasnica si blanda a atras sufletul meu.
Ce sa-Ti dau in schimb, Doamne, sau ce lauda sa-ti cant?
Tu dai harul Tau, ca sufletul sa se aprinda neincetat de iubire si sa nu cunoasca odihna, nici zi nici noapte, in iubirea pentru Dumnezeu.’

Sfinte Siluane roaga-te pentru noi Domnului nostru Dumnezeu!

Ana-Maria N 11.08.2011 21:43:44

Treptele iubirii de vrasmasi dupa Sf Siluan
 
'Te intreb:daca Dumnezeu ti-ar da un loc bun in rai si de acolo ai vedea arzand in foc pe cel caruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ti va fi mila de el, oricine ar fi?'

http://prieteniisfmunteathos.wordpre...uan-athonitul/

Ana-Maria N 11.08.2011 22:20:20

'O! mintea mea e slaba! Ca o mica lumanare, un singur suflu usor e de ajuns pentru a o stinge; dar mintea sfintilor era inflacarata asemenea rugului aprins si nu se temea de nici un vant. Cine imi va da asemenea inflacarare, incat nici ziua, nici noaptea iubirea lui Dumnezeu sa nu-mi lase odihna? Iubirea dumnezeiasca e arzatoare. Pentru ea sfintii au rabdat toate suferintele si au dobandit puterea de a savarsi minuni. Vindecau bolnavi, inviau morti, mergeau pe apa, erau inaltati in vazduh la ceasul rugaciunii; prin rugaciunea lor faceau sa cada ploaia din cer.
Dar eu nu vreau sa invat decat smerenia si iubirea lui Hristos, ca sa nu ranesc pe nimeni si sa ma rog pentru toti oamenii ca pentru mine insumi.'


Sfinte Siluane, roaga-te pentru noi Domnului nostru Dumnezeu!

Ana-Maria N 12.09.2011 21:24:33

Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atatea incercari duhovnicesti intarit de Sfantul Duh, nu ne lasa sa fim inghititi de marea lumii acesteia. Fii calauza noastra, fii povatuitorul nostru, mijloceste pururea pentru noi ca sa stingem vapaia patimilor, sa biruim raul din inimile noastre si astfel sa ne mantuim sufletele.

http://www.sarbatori-crestine.ro/rug...uan-athonitul/ - Acatistul Sf Siluan

Ana-Maria N 13.09.2011 09:49:43

Particele din sfintele moste ale Sf Siluan, praznuit pe 24 septembrie, se afla la Schitul Darvari http://www.schituldarvari.ro/index.p...o&cat=interior si deasemeni la Biserica Rusa din Bucuresti.

Mosh-Neagu 14.09.2011 18:24:33

Citat:

În prealabil postat de Ana-Maria N (Post 399531)
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atatea incercari duhovnicesti intarit de Sfantul Duh, nu ne lasa sa fim inghititi de marea lumii acesteia. Fii calauza noastra, fii povatuitorul nostru, mijloceste pururea pentru noi ca sa stingem vapaia patimilor, sa biruim raul din inimile noastre si astfel sa ne mantuim sufletele.

http://www.sarbatori-crestine.ro/rug...uan-athonitul/ - Acatistul Sf Siluan

Pentru toti cei deznadajduiti si pentru toti cei care au un motiv de multumire sufleteasca, pentru toti cei care l-au indragit pe Sf. Siluan prin tot ce ne-a lasat, poate ca ar fi tare bine daca, pana in ziua praznuirii lui de pe 24 Septembrie, ne vom apleca genunchii sa-i citim acatistul. Cat ne va fi de folos vom intelege mai tarziu.
Doamne ajuta.

antoniap 25.09.2011 06:04:05

http://costinapetrei.blogspot.com/20...ulta-asta.html

Minunate cuvinte ale sfantului Siluan Athonitul, in varianta audio. Sa ne bucuram impreuna ascultandu-le.

antoniap 25.09.2011 16:41:26

Reiau si pe acest topic cuvintele parintelui Rafail despre sfantul Siluan Athonitul.


Părintele Rafail Noica vorbind despre SFÂNTUL SILUAN (Video)


Si de asemenea: http://194.88.148.151/Viata-Sfantulu...conografie.jpg
Viata Sfantului Siluan Athonitul in iconografie

Mosh-Neagu 11.11.2011 00:23:26

Citat:

În prealabil postat de antoniap (Post 403022)
http://costinapetrei.blogspot.com/20...ulta-asta.html

Minunate cuvinte ale sfantului Siluan Athonitul, in varianta audio. Sa ne bucuram impreuna ascultandu-le.

Cuvantul sfantului Siluan negresit, ne aduce la portile Raiului. Doamne, cat de adevarat?!
De multe ori auzeam vorbindu-se despre Sf. Siluan. Dar nu intelegeam nimic. Era ca si cum as fi auzit vorbindu-se despre cineva pe care nu-l cunosteam, ca a ajuns intr-o functie inalta. Nu-mi "spunea" mare lucru, desi parca prea des se repetau anumite informatii in viata mea. Pana intr-o zi cand Dumnezeu a vrut sa-l descopar si sa nu ma mai satur de el. Pana acum, totul parea complicat si de nepatruns pentru un mirean. E adevarat ca toata lumea nadajduieste sa se mantuiasca, dar de cele mai multe ori nu are cele mai elementare notiuni intelese. In general tot ce citeste omul din sfintii parinti sau Sfanta Scriptura il deruteaza, iar daca nu are un duhovnic bogat in har, rataceste toata viata si e debusolat. Sfantul Siluan are un mod cu totul aparte de a te face sa intelegi ca mantuirea este posibila, dandu-ne cele mai elementare povete, care pot fi la indemana oricui: smerenia sincera si continua si iubirea de vrajmasi.
Ca sa tii mintea in iad, mi se parea de nepatruns. Pai cum adica? Ce stiu eu ce-i iadul? Dar de fapt eu trebuie sa nu uit nici o clipa cine sunt in fata lui Dumnezeu: un ticalos cazut, un suflet coplesit de povara pacatelor. Chiar daca Dumnezeu, in milostivirea Lui, mi le-a iertat, eu trebuie sa-mi improspatez memoria in fiecare clipa ca nu cumva sa-mi inchipui ca, iertat fiind, am dreptul sa privesc spre pacatele celorlalti. Acesta este iadul; pacatele care ma osandesc si pentru care merit sa fiu pedepsit fiindca, de toate si de multe altele nestiute, eu ma fac vinovat. In plus, daca nu sunt in stare sa-mi iubesc vrajmasul si sa ma rog pentru el ca si pentru cei mai dragi membri ai familiei mele, ce nadejde imi mai pot pune in iubirea lui Dumnezeu pentru mine, care L-am dezamagit de atatea ori si inca mai continui sa gresesc, desi acum pretind ca mai stiu cate ceva?...
Doamne, ce m-as fi facut eu fara Sfantul Siluan? Cum as fi reusit sa ma cunosc pe mine, in cele mai ascunse unghere ale sufletului meu? Si cum as putea sa multumesc pentru asta?
Cine nu-l cunoaste pe Sf. Siluan si nici nu-l cauta, il plang fiindca nu va sti niciodata ce lumina se ascunde in povetele lui...

Ana-Maria N 30.12.2011 14:19:11

Slujba Sf Siluan - Schitul Lacu
 
http://www.razbointrucuvant.net/file...uan_Athonitul/

Mosh-Neagu 24.09.2012 03:03:49

1 atașament(e)
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atatea incercari duhovnicesti intarit de Sfantul Duh, nu ne lasa sa fim inghititi de marea lumii acesteia. Fii calauza noastra, fii povatuitorul nostru, mijloceste pururea pentru noi ca sa stingem vapaia patimilor, sa biruim raul din inimile noastre si astfel sa ne mantuim sufletele.
(...)
Vazand rautatea si nimicnicia noastra, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numarat pe Sfantul Siluan in ceata alesilor Tai, trimite-l noua ca pe un adevarat Parinte, spre a ne povatui cum sa traim o viata cuviincioasa, o viata de nevointa si de rugaciune, ca sa Te aflam milostiv in ceasul mortii si la Infricosatoarea Judecata, Amin.

VladCat 16.01.2013 23:40:57

Chipul Starețului Siluan, Arhim. Sofronie

L-am cunoscut pe Starețul Siluan în această perioadă a vieții sale (1930 n.n). Anii îndelungați de uriașă luptă cu patimile trecuseră. În acea vreme, în duh, el era cu adevărat mare. Învățat întru tainele lui Dumnezeu, povățuit de sus în lupta duhovnicească, se înălța de acum cu pași siguri către nepătimire.

În cele din afară Starețul se purta cât se poate de simplu. Era mai înalt decât statura mijlocie; vânjos, dar nu greoi. Trupește nu era uscățiv, dar nu era nici gras. Trunchiul îi era puternic, grumazul tare, picioarele zdravene, bine proporționate cu trunchiul, cu tălpi mari. Mâinile de muncitor, puternice, cu palme mari și degete pe măsură. Fața și capul de proporții cât se poate de armonioase. Fruntea frumoasă, rotunjită, potrivită ca măsură, puțin mai mare decât lungimea nasului. Falca de jos puternică, exprimând hotărâre, dar fără senzualitate sau asprime. Ochii de culoare închisă, nu foarte mari; privirea liniștită, blândă, uneori pătrunzătoare, încordată; adesea obosită de lungile privegheri și lacrimi. Barba mare, stufoasă, ușor căruntă. Sprâncenele dese, neunite, joase și drepte ca la gânditori. Părul capului închis la culoare, până la bătrânețe potrivit de des. Fusese fotografiat de mai multe ori, dar niciodată nu ieșea reușit. Trăsăturile puternice, bărbătoase ale feței ieșeau uscățive, aspre, grosolane, pe când în realitate dădea o impresie mai curând plăcută, cu fața sa pașnică și blajină care, de la puținul somn, și de la multa postire, și de la umilință, era adesea palidă, caldă – și nicidecum aspră.

Așa era de felul său, dar uneori chipul i se schimba într-atât, încât devenea de nerecunoscut. Fața palidă, curată, cu o anume expresie luminată era atât de izbitoare încât te simțeai neputincios a-l privi; ochii, văzându-l, se plecau în jos. Fără să vrei îți amintea de Sfânta Scriptură, unde se vorbește de slava feței lui Moisi la care norodul nu putea căuta.

Viața sa era potrivit de aspră, cu o desăvârșită nepurtare de grijă pentru cele din afară și pentru trup. Ca și cei mai mulți nevoitori athoniți, nicioadată nu își spăla trupul. Se îmbrăca cu haine aspre ca și monahii muncitori; purta multe haine, căci, după ani de nepurtare de grijă față de trup, adesea răcea, și suferea de reumatism. În vremea șederii sale la Vechiul Russikon răcise tare la cap și chinuitoarele dureri îl sileau să se întindă pe pat. În acea vreme își petrecea nopțile în afara zidurilor propriu-zise ale mănăstirii, în marea încăpere a depozitului de alimente de care se ocupa; făcea aceasta pentru a afla mai multă însingurare.

Iată deci care era chipul acestui om simplu și neînsemnat. Dar dacă vom voi să vorbim despre felul său de a fi și despre înfățișarea sa lăuntrică, ne vom afla în fața unei sarcini cât se poate de anevoioase.

De-a lungul anilor când ni s-a dat a fi în preajma lui avea înfățișarea unei deosebite armonii între puterile trupești și sufletești.

Avea puțină carte; în copilărie mersese la școala din sat numai «două ierni», dar citind și auzind în biserică Sfânta Scriptură și marile scrieri ale Sfinților Părinți, mult s-a luminat, și apărea ca un om citit în cele monastice. Din fire avea o minte vioaie și ascuțită, iar îndelunga experiență a luptei duhovnicești și a rugăciunii lăuntrice a minții, experiența deosebitelor suferințe și a deosebitelor cercetări duhovnicești l-au făcut înțelept și pătrunzător dincolo de măsura omului.

Starețul Siluan era un om cu o inimă uimitor de gingașă, o dragoste duioasă, o neobișnuită sensibilitate și compătimire față de orice durere și suferință, dar fără urmă de psihism efeminat, bolnăvicios. Necontenitul adânc plâns duhovnicesc niciodată nu aluneca într-un sentimentalism plângăcios. Neadormita încordare lăuntrică nu avea nici urmă de nervozitate.

Cu atât mai uimitor era faptul întregii-cugetări a acestui om cu un trup așa de vânjos și de puternic. Se păzea cu strășnicie de tot gândul neplăcut lui Dumnezeu, și cu toate acestea comunica și se purta cu oamenii cât se poate de slobod, cumpătat și firesc, cu dragoste și blândețe, fără a căuta la poziția lor sau la felul lor de viață. În el nu era nici umbră de scârbă față de cei ce trăiau o viață necurată, dar în adâncul sufletului căderile lor îl îndurerau, precum se îndurerează un tată sau o mamă iubitoare pentru căderile fiilor preaiubiți.

Ispitele le întâmpina și le răbda cu mare bărbăție.

Era un om cu desăvârșire neînfricat și slobod, dar în același timp nu avea nici cea mai mică înclinare către îndrăzneală. Neînfricat, înaintea lui Dumnezeu el trăia cu frică: cu adevarat se temea să-L mâhnească fie și cu un gând rău.

De o mare bărbăție, era în același timp de o deosebită blândețe. Bărbăție și blândețe – rară împletire, de o neobișnuită frumusețe!

Starețul era un om de o adâncă și adevărată smerenie – smerenie și înaintea lui Dumnezeu, și înaintea oamenilor. Iubea să dea întâietate celorlalți, iubea să fie cel mai mic, cel dintâi să dea binețe, să primească binecuvântare de la cei din cinul preoțesc, cu precădere de la episcopi și igumeni, dar fără urmă de slugărnicie și ploconeală. Cu sinceritate cinstea pe cei din dregătorii sau ranguri însemnate, dar niciodată nu avea nici invidie, nici vreun complex, poate pentru că adânc conștientiza vremelnicia a tot rangul sau a toată puterea lumească, a bogăției sau chiar a cunoștințelor științifice. Știa «cât de mult iubește Domnul norodul Său» și, din dragoste pentru Dumnezeu și oameni, el adevărat prețuia și cinstea fiece om.

În afară purtarea acestui bărbat era cât se poate de simplă, și în același timp calitatea ei neîndoielnică era o noblețe lăuntrică sau, dacă vreți, un aristocratism în sensul cel mai înalt al cuvântului. În legăturile cu el, în cele mai felurite împrejurări, chiar și un om cu cea mai subțire intuiție n-ar fi putut zări la dânsul vreo mișcare grosolană a inimii: respingere, lipsă de cinstire, neluare-aminte, afectare și altele asemenea. Era cu adevărat un bărbat nobil, cum numai un creștin poate fi.

Starețul niciodată nu râdea cu glas; niciodată nu vorbea cu două înțelesuri, nu-și bătea joc, și nici măcar nu glumea pe seama cuiva. Pe chipul său, de obicei serios și liniștit, uneori apărea un zâmbet abia zărit, fără a-și deschide buzele atunci când nu rostea și vreun cuvânt.

În el nu era mânie ca patimă; dar, cu toată uimitoarea sa blândețe și rara sa îngăduință și ascultare, avea o mare tărie în a se împotrivi la tot ce este mincinos, viclean, josnic; nu se alipea de el osândirea, mojicia, îngustimea și altele asemenea. Aci se arăta hotărâta sa neînduplecare, însă în așa fel încât să nu rănească pe cel ce prilejuia o asemenea pricină, să nu-l rănească, nu numai în afară dar, ceea ce este și mai însemnat, nici cu vreo mișcare a inimii, căci un om mai subțire ar simți-o și pe aceasta – lucru dobândit prin rugăciunea lăuntrică, prin care rămânea liniștit și neprimitor a tot răul.

O rară putere a voinței, dar fără încăpățânare; simplitatea, slobozenia, neînfricarea și bărbăția, împreună cu blândețea și îngăduința; smerenia și ascultarea fără slugărnicie sau dorire de a plăcea oamenilor – iata un adevărat om, chip și asemănare a lui Dumnezeu.

Minunată este lumea, facerea marelui Dumnezeu, dar nu este ceva mai minunat decât omul, decât omul adevărat – fiul lui Dumnezeu.

Sursa: “Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), Editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009

Mosh-Neagu 21.04.2014 20:36:33

Hristos a inviat!
Mult timp, pe cand eram in tara, imi faceam mustrari de constiinta ca in toata perioada cat am stat in UK, nu am stiut de existenta manastirii din Essex, unde odihneste Parintele Sofronie. Astazi, Dumnezeu a oranduit sa prind Sf. Liturghie de la inceput, (la 8, astazi, dar in mod obisnuit incepe la 7 dimineata, si ma temeam sa nu intarzii) chiar acolo, in locul acela dumnezeiesc de placut. Dupa slujba, am cunoscut maicutele romance si am stat de vorba, dupa micul dejun avut impreuna cu toti de-acolo, printre care si Parintele Zaharoiu, care nu de mult a conferentiat pe la Cluj. Mi-au propus sa raman cateva zile, dar nu eram nici singur si nici pregatit pentru asta. Mi-am exprimat speranta ca intr-o zi, daca e spre binele si folosul cuiva anume, Dumnezeu va orandui si asta...
Recomand celor care au ocazia, sa nu-si refuze aceasta sansa unica de a ajunge acolo... In ciuda unor pareri pur subiective, am constatat ca exista bucurie duhovniceasca si pe aceste meleaguri, ba mai mult, am intalnit oameni aparent banali, dar in sufletele carora se ascunde acel har pe care numai bunul Dumnezeu s-a indurat si l-a asezat acolo. Ajunsesem sa ma intreb... ce caut eu aici... Acum cred ca stiu... Iata lectii si locuri, de care nu pot sa nu tin cont in cele viitoare!
Bucurii si mantuire, tuturor!


Ora este GMT +3. Ora este acum 04:14:38.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.