Dumnezeu personal
 

Rog pe fiecare sa descrie ce crede el despre Dumnezeu si ce-i care au votat sa explice optiunea aleasa..

Am vrut sa fac si un vot, dar l-am postat din greseala fara...

Intrebarea votului ar fi fost : Credeti ca Dumnezeu e : Personal , Impersonal . Altceva (exemplificati).

Cuvantul "Personal" are ca radacina expresia latina "persona" care inseamna "masca".

"Persona" mai inseamna si actor, prin extensie un rol social circumstantial.

Deci asocierea cu Dumnezeu, al acestui cuvant este din aceasta perspectiva incompatibila.

O persoana este ceva circumstantial...se naste, i se atribuie un nume, acumuleaza un set de idei, actioneaza si finalmente moare. Dupa moarte acea 'persoana' nu mai poate fi identificata.

Sumumul acestor atribute circumstantiale poarta numele de persoana, este ca o masca prin care putem distinge o 'persoana' de alta 'persoana'.

-------------------

Persoana in sens crestin este sentimentul de apropiere si caldura sufleteasca, de intimitate si bucurie, grefat pe capacitatea de discriminare mentala a caracteristicilor specifice ale unei anumite fiinte.

In acest sens Dumnezeu este personal, pentru ca poate fi recunoscut prin gustul virtutilor si curatenia mintii. Cand ne apropiem de Dumnezeu inima se aprinde si arde cu putere, fara a vedea chipuri si forme.

Dumnezeul creştinilor este un dumnezeu personal. Este dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacov. Este acela care a grăit omului de la spirit la spirit şi i-a spus: "Ascultă, Israele...". Noi nu credem într-un dumnezeu care s-a limitat la actul creaţiei, după care şi-a abandonat creaţia pentru ca să o viziteze din nou la sfârşit, ca să recupereze ce s-ar mai putea recupera. Noi credem într-un dumnezeu care până şi mişcarea firelor de păr din capul nostru o guvernează. Dumnezeul creştinilor nu e dumnezeul filozofilor. Nu este Brahman. Este un dumnezeu viu. Când eu ascult de El şi fac un lucru bun, El se bucură, când păcătuiesc El se întristează. Mă aude şi mă vede mereu, chiar şi gândurile mele cele mai ascunse El le cunoaşte. Eu Îi vorbesc Lui prin rugăciune, El îmi vorbeşte mie prin credinţă.

Mai Mihnea, esti baiet istet, tocmai tu te-ai prins in jocul asta?

Dar ia raspunde la o intrebare mai dificila decat a cita din manualul te teologie, care crezi ca a fost intentia lui "tara" cand a deschis topicul asta?

In definitiv suntem pe un forum crestin, pentru crestini Dumnezeu este personal, cine este ateu sau de alta credinta gen budhist, newagist, si au un dumnezeu impersonal se stie, si s-a vazut deja si pe topicul asta, atunci rostul care este?

Eu nu reusesc sa-mi dau seama iar "tara" nu cred ca o sa ne spuna.

Ce zici "tara", ne spui care e ideea cu topicul?
Sa desparti graul crestin de neghina newagista?

Nu e chiar aşa. Sunt foarte mulţi oameni care nu sunt nici newage-işti, nici budişti. Sunt creştini. Din aceia care merg la biserică şi nu ratează nicio expoziţie de sfinte moaşte. Şi totuşi, nu au reprezentarea de Dumnezeu personal. Ştiu bine asta, fiindcă şi eu am fost astfel. Realizarea caracterului personal al lui Dumnezeu este esenţială, este etapă obligatorie o oricărui parcurs spre El.
Despre aceste lucruri am scris mai pe larg în blogul meu, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...ea-convertire/

E o falsa problema.

Cel mai simplu Dumnezeu este cel personal, chiar si cei ne-crestini sunt personali, chiar si cei care nu sunt umani, tot personali sunt, chiar si crestinii nepracticanti tot intr-un Dumnezeu personal cred cand simt efectiv nevoia sa le rezolve o problema (desi in restul timpului s-ar putea sa-l comute pe modul impersonal cum ati observat pe blog), chestia asta tine de legile empatiei.

De asta pana si Budhistii si cei care au un Dumnezeu practic impersonal, cvasi-exclusiv dedicat celor care iubesc esentele filosofice tari, tot au facut ceva pentru a oferi un personaj uman ca obiect de inchinare, de asta budhistii desi n-au un dumnezeu personal si se presupune ca cei care au atins Nirvana au depasit sfera personalului, tot li s-au ridicat umane statui si sunt prezentati ca avand legatura cu lumea asta - desi e un statut incompatibil cu realizarile spirituale care le sunt atribuite.

Așa e. Îmi amintesc că parohul reproșa la aproape fiecare sfârșit de Liturghie din duminici faptul că observă atât de mulți oameni cu „un Dumnezeu al lor, personal. Îmi spun: păi ce părinte, eu cred în Dumnezeu. Ce nevoie mai am să merg la biserică?”. Era împotriva „personalizării” exagerate a lui Dumnezeu pentru că fiecare și-L „închipuie” după cum îl arde conștiința mai puțin.

Ai putea sa zici mai bine ca "si-l personalizeaza" :24:

teistii cred in zei personali
majoritatea celorlalti (panteistii, deistii, etc) cred in zei impersonali
ateii nu cred in zei (weak atheism) sau cred ca nu exista zei (strong atheism)

probabil credea ca unii vor avea o revelatie cu threadu asta si isi vor da seama ca sunt deisti/panteisti, etc

votati una dintre cele trei variante chiar daca nu este vot, va rog...

Credeti ca Dumnezeu e : Personal , Impersonal . Altceva (exemplificati).

Raspuns:

Transpersonal

adica mult mai mult decat concepem 'fiinta' - 'persoana',

se extinde infinit dincolo de aceasta perceptie obisnuita, pe care o inglobeaza.

Initial, insa toti plecam in urcusul nostru de la aceasta perceptie comuna.

Cu mentiunea ca Florin e newagist, chiar daca la profil scrie ortodox. :)

Daca se vor obosi unii sa isi dea cu parerea, ar fi poate mai util sa-si mentioneze si confesiunea, eventual ceilalti sa-i corecteze daca au impresia ca se afla intr-o tabara si de fapt din ceea ce scriu pe alte topice rezulta altceva.

Ca sunt destule cazuri si din astea.

nu prinde la nimeni remarcile astea acide... mai bine ai scrie si tu ce crezi...

descrie-l pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu poate fi descris, pentru ca nu are margini, nu are forme, culoare - cu alte cuvinte, atribute experiabile de puterile senzoriale umane.

Desi este simtit ca o 'persoana' acesta nu are atributele unei persoane comune, pentru ca este Necuprins.

De aceea putem spune ca este transpersonal (mai mult decat o persoana in sens comun - dincolo de perceptia ordinara a persoanei).

Dumnezeu poate fi simtit doar atunci cand inima lucreaza virtutile.

Aceasta simtire lumineaza progresiv mintea care devine fara forma, unitara si curata.

Doar atunci Dumnezeu poate fi 'vazut'.

Apeland la logica, Dumnezeu poate fi exprimat doar printr-o negatie non-afirmativa.

In legatura cu deistii sau pantheistii lucrurile nu stau asa. Aici lucrurile sint mai complexe si mai variate.
Ramurile hinduse in ciuda aparentei politeiste (in cazul in care a"pentheist" are astfel de conotatii) ele sint in definitiv monoteiste la fel ca si crestinismul tocmai pentru ca toate aspectele divine impeuna formeaza un singur Dumnezeu Unic numit diferit in diferite traditii sau avind simultan mai multe nume in aceeasi traditie .Toate acestea considera toate zeitatile ca fiind personale -mai cu seama ca ei cunosc unele din intruparile acestora (Rama, Sita ,Krishna, etc)
Ramurile buddhiste se impart la rindul lor in mai multe categorii din acest punct de vedere:
-unele Il considera personal
-altele impersonal
-altele (mult mai putine) ca inexistent.

am ramas uimit sa observ asta, la oameni religiosi... unde am vorbit majoritatea cred/credeau asa... ii intrebam credeti in Dumnezeu?ei ziceau cred in paharul cu apa...

Despre Dumnezeu...toti stim ca exista...ca este...fie suntem atei...fie idolatri...si fiecare il numeste sau si-l inchipuie cumva...Multi accepta si existenta lui Isus Hristos...oameni de alte apartenente religioase decat crestinismul...a fost ba profet...ba un"avatar"...ba un om intelept..ba un invatator....ba un om...supranatural cu puteri magice...cum am auzit intr-una din zilele astea..Noah..
Eu cred ca devine personal pentru noi...in masura in care Duhul Sfant ne miluieste cu harul credintei...ne naste in Imparatia cea cereasca...si atunci..inima Il (re)cunoaste...ca Domn..ca Mantuitor...ca Stapan..de Isus Hristos vorbesc....si...crestem in cunoasterea Lui...petrecand timp cu El...in rugaciune...in reflectarea asupra celor spuse de El...in citirea Scripturilor...in unirea credintei noastre cu trairea practica...zilnica...asa cum tu...daca ti-ai facut un prieten pe acest site...stii foarte putin despre el...eventual un nume...cateva mesaje...dar daca ai petrece timp cu el...i-ai asculta parerile...opiniile...ai intelege cum gandeste...de ce gandeste asa..ai merge cu el...intr-o excursie..etc..l-ai vedea in mai multe situatii..ai vedea cum procedeaza asa cum o face in anumite situatii...i-ai spune si tu temerile si framantarile tale...ai lua seama de sfaturile lui...vazand ca sunt bune ai avea mai mare incredere in cuvantul lui...s.a.m.d...ai creste in cunoasterea lui...si intr-o zi ai spune despre el ca iti este prieten...si dintr-un nume pe un forum...iata...ti-a devenit personal..:-)