Euharistia este Vita cea adevarata, si Painea Vietii,pogorata din cerurile mai presus de ceruri, sangerata pe Gologhota si "risipita-n ploaie de har", peste vesnicia viilor si mortilor de o potriva, "pentru toti si pentru toate", dincolo de timp si de moarte.

Am si eu intrebare in legatura cu Sf. Impartasanie. De ce nu mai putem saruta icoanele dupa ce ne-am impartasit sau sa lasam pe cineva sa ne sarute?

Tii minte Ecaterina gestul lui Iuda Iscarioteanul pe care l-a facut atunci cand l-a vandut pe Mantuitor: l-a sarutat!
:(:angry:

Da, la asta ma gandeam si eu, mai ales ca in canonul pentru impartasanie spune "nici sarutare nu-ti voi da ca Iuda" ... dar nu stiam daca asta e cu siguranta. Multumesc
Doamne ajuta!

Dupa impartasire fiecare isi sterge buzele cu stergarul din mana preotului, saruta Sfantul Potir, ca pe insasi coasta lui Hristos, din care a curs sange si apa, si se inchina multumind lui Dumnezeu. Apoi primeste anafora, la Paste artos sau „Paste mic”, putin vin pentru a-si clati gura si pentru ca sa nu manance altceva dupa Sfanta impartasanie.

Cel ce a primit Sfanta impartasanie se cuvine sa nu mai sarute icoane sau mana cuiva, sa nu scuipe pe jos si sa aiba grija mai cu seama ca nici un cuvant de ocara, de blestem, de clevetire sau orice vorbire desarta sa nu spurce gura sa, pentru cinstirea dumnezeiescului Trup si Sange pe care l-a primit in ea.

Pt. a ne putea impartasii este nevoie de pregatire. Eu cred ca acesta Taina este tot ceea ce avem mai de pret, pt. ca in chip minunat Domnul Nostru, se daruieste noua celor pacatosi, celor facuti din pamant, celor muritori. Si astfel noi, primind foc, nu ne ardem, fiind stricaciosi, ne facem nestricaciosi, ne indumnezeim si putem intra in Imparatia lui Dumnezeu ca fiii. Dumnezeu sa ne ajute sa ne putem impartasii cat mai des si astfel sa fim uniti cu Hristos si aici in trup. Doamne ajuta

Discutia lancezeste asa ca incerc sa o "aprind" putin. Am citit ceva pe ac. tema, dar nu m-am lamurit cum e cu impartasirea clericilor si a laicilor, de ce primii trebuie sa se impartaseasca la fiecare Liturghie, iar ceilalti nu? Doar Mantuitorul spune "Beti dintru acesta TOTI". Apoi, cf. Liturghierului, impartasirea laicilor se limiteaza la cele patru posturi si sarbatorile mari de peste an si in afara acestora dupa o saptamana de post, in timp ce pt preoti nu se specifica aproape nimic despre pregatirea pe care trebuie sa o faca. De ce unii sunt mai "canoniti" ca altii? In general se considera ca preotii "fac" Liturghia si deci au dreptul sa se impartaseasca de fiecare data (au chiar obligatia sa consume Sfintele), indiferent daca s-au spovedit (cati o mai fac?) sau nu, daca au postit sau nu, daca s-au pregatit sau nu. Toate catehismele nu sufla o vorbulita despre asta, toate au "grija" doar de mireni, desi tot raul vine de la slujirea facuta fara frica si pregatire, ca un functionar bisericesc.

Sa fie oare aceasta o judecare a unor preoti, si a slujirii lor, si a Bisericii?
Sau este o judecare a ta cind spui ca "vine tot raul", adica in tine este tot raul?
Sau oi fi vreun sfint fara de pacat, pus judecator peste drepti si nedrepti?

Totusi , cu putin respect pentru preoti, ne dam seama ca nici un catehism nu poate fi alcatuit pentru a invata pe preoti, ci pe incepatorii in credinta, despre inceputurile credintei si nu despre rainele slujirii preotesti? Sau este o greseala ca nu se dau pubicitatii, si nu se pun in dezbatere publica tipicurile ortodoxe? Tradare sa fie ... dar sa stim si noi...

P.S. Iar preotii nu au cazut din cer, sunt asa cum au fost crescuti.

Eu nu cunosc decat preoti buni, sfinti; daca exista alte situatii, are cine sa-i judece. Dintre cuvintele Scripturii imi amintesc acesta: Daca veti acoperi fratilor greselile lor, si Dumnezeu le va acoperi pe ale voastre. Credeti ca e usor de implinit? Eu nu cred, ca doar cand auzi vreun cuvant bun despre cineva despre care tu stii sigur/l-ai vazut ca face si ce nu trebuie, nu-ti vine sa-l acoperi, ci sa le arati si altora ca nu-i asa. Iar cuvantul Scripturii nu e al unui om, ci al Duhului Sfant!
Dar si Orthodox-ul are partea lui de dreptate. Desigur ca e de dorit ca sa se impartaseasca cat mai multi, sau toti, de ce nu, la Sf. Liturghie. Dar din situatia in care s-a ajuns nu se iese peste noapte, cu intoarcerea simpla la randuiala veche; trebuie cred, multa rabdare, ca sa nu se impartaseasca des, dar iarasi din obicei. Simtirea e cea care trebuie urmarita si nu cat de des se impartasesc.

Foarte inteleapta si echilibrata pozitie ai Emilia. Sa-ti ajute Domnul ca si trairea sa-ti fie pe masura! Ferice de tine ca nu ai cunoscut si altfel de preoti. Am avut un duhovnic, preot de mir, dar cu traire deosebita, care a fost pur si simplu martirizat de-a lungul anilor de "colegul" de slujire. Nu pot scrie ce lucruri teribile a patimit, ca sa nu smintesc pe altii mai slabi in credinta.
In ceea ce priveste impartasirea, si aici ai dreptate. Sf. Paisie Aghioritul scria ca, daca ar fi dupa numarul de impartasiri, ar trebui ca toti preotii sa fie sfinti, ori vedem ca nu este asa. Dar, pe de alta parte, Sf. Ioan Hrisostomul invinuieste pe crestini de neglijenta, pentru ca nu se pregatesc sa se impartaseasca de fiecare data. In general, cei ce se impartasesc des, se duc la biserici unde preotii accepta (sunt si destui care nu accepta).
Legat de chestiunea impartasirii mai dese, acum cativa ani am fost la o conferinta a IPS Serafim la care a fost si PF Teoctist. IPS Serafim este cunoscut ca un promotor si un luptator pentru impartasirea deasa, chiar la fiecare Liturghie (cu pregatire corespunzatoare). Dupa ce IPS Serafim si-a sustinut cuvantul si a raspuns la intrebari, PF Teoctist a spus cateva cuvinte de incheiere in care isi exprima dezacordul fata de propunerile IPS Serafim, pe motiv ca preotii nu sunt pregatiti pentru impartasirea deasa a credinciosilor. Si, din pacate, avea mare dreptate! Putini preoti sunt care au inteles ca sunt distribuitori si nu posesori de Har.

Ce martirizeaza preotii duhovnici, preotii de mir, preotii slujitori ai sfintelor altare?

Pai enoriasii, si altii ca ei! Ca fii sau fiice duhovnicesti nu-i poti numi!
Pai cum sa nu fie martirizati, cand incearca din homo sa faca homo sapiens!?
Sa faca din lut, ceva cu chip si asemanare de Dumnezeu!
In general, nu prea le reuseste, chiar daca-s martirizati! Ca oamenii o iau fara probleme, cu si mai mare avant de la capat cu desfranarile de tot soiul, si cu prostia!
Pai ce martirizeaza mai rau decat prostia! Si inca in masa! Omoara! Evident!
De aici si numarul de impartasiri, ca sa nu fie omorati!
Ca Dumnezeu nu omoara pe nimeni! Da-i pacat ca lasa totusi atata timp prostia sa faca victime nevinovate!
De aceea-i preotul sfintit, sa vada adevarul sa discearna prostia de intelepciune, stiinta de ne-stiinta, desfraul de curatenie! Incalte sa nu se lase martirizati!
Adevarat ca asemenea enoriasi cu pretentii de fii duhovnicesti, n-ar trebui impartasiti deloc! Ca iau impartasania spre osanda vesnica! Si-i treaba lor! Dar sa-si suporte singuri rautatea prostiei, nu sa sufere altii!
[size=4]Preotul este cat se poate de posesor de har[/size], si printre ei multi "colegi", preoti de mir, duhovnici, au adevarate harisme taumaturgice in Duhul Sfant!

Ce (cine) te-a suparat asa de rau? Ai postat macar odata fara sa jignesti sau sa superi pe cineva? Cred ca e o neintelegere la mijloc. Preotul este posesor de har, dar e vorba de harul preotiei, nu de cel distribuit prin Sfintele Taine, in speta prin Sfanta Impartasanie de care era vorba la aceasta sectiune. Pentru acest har nu s-a rastignit el, nu este al lui, el este doar distribuitor al acestui har, el va da socoteala cum, cui, cat si in ce conditii il da. Si, ca un sfat prietenesc, inainte de a arunca cu pietre, nu crezi ca ar trebui sa te uiti in oglinda sufletului? Si, daca harul de care tot vorbim iti va descoperi pacatele personale, ai sa vezi acolo "acestea si mai mari decat acestea" pomenite de tine la adresa altora. Ai grija ca, atunci cand arunci cu pietre in altii, te lasa Dumnezeu sa cazi chiar in pacatele pe care le osandesti cu atata ardoare.

Ortodoxia zici?:)E foarte minunata...:)sper sa o traesc asa cum se cade...

vreau sa trag un semnal de alarma pt.ca sunt preoti in sanul bisericii ortodoxe care impartasesc fara spovedanie motivand ca nu au timp sau sunt preocupati de afaceri.le spun credinciosilor sa se roage la Dumnezeu ca-i iarta.pai ce facem?Noi ne "luptam" cu atatea secte si chiar pastorii risipesc turma

Mai multa toleranta. Mantuitorul a adus pacea si intelegerea. sangele lui a spalat pacatele noastre. Nu trebuie sa-i judecam pe preoti, noi. Are cine s-o faca. Si ce a pus Dumnezeu in ei nu-si mai ia inapoi. Ei vor avea parte de o altfel de judecata.

Miluiestema pre mine, pacatoasa, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu!

Ioan 6:53 *Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

ups... nu stiam chestia asta. mi se pare totusi un abuz. eu sunt ortodox, simt si cred ortodox, insa nu sunt ortodox practicant (nu tin posturi, nu merg la impartasanii etc)

de fapt, ca multi dintre romani, ma duc la biserica doar la slujba de pasti. asta nu inseamna ca sunt mai putin ortodox decit cei care se inchina de 50 de ori pe zi si spun 20 de rugaciuni in gind...

nu vreau sa ofensez pe nimeni, insa credinta nu se masoara in numarul de matanii, impartasanii si zilele de post tinute peste an.

Hai sa-ti explic canonul cu afurisirea pe intelesul tau.:D Cine reuseste sa nu participe la Sfanta Liturghie 3 duminici consecutive fara motiv intemeiat inseamna ca e mort duhovniceste. Iar noi nu impartasim mortii.

asha atzi hotarat voi? :dontgetit: ca in trei saptamni moare? :angry: vezivezi sa nu va ia la bataie niste mortzi din astia, :) ca precis canonul se refera la viatza de manastire... :|

daca tu poti trai trei saptamani fara mancare...:dozingoff:

Unii oameni nu pot ajunge la sfanta liturghie din motive medicale. Eu spre exemplu iau somnifere si ma scol uneori chiar la 12 ziua. Asta nu inseamna ca nu mai am hrana spirituala. merg si la sfantul Maslu, atunci cand ma pot trezi. Numai bine!

"Eu cred ca si painea si vinul(apa)de acasa simboliziaza sau mai bine spus este Trupul si Sangele Domnului Nostru HRISTOS", (arhanghelul)
arhanghelul, np de factura noua, are o parere pur personala vis a vis de Euharistie, cu toate ca nici el nu e lamurit inca daca piinea si vinul de acasa sunt sau simbolizeaza Trupul si Singele Mintuitorului; una din aceste doua, sau amindoua in acelasi timp, dupa parerea dinsului.
Acum, daca teoria de mai sus nu se gaseste nici in Scriptura nici in Traditia Bisericii istorice, se poate gasi la un grup restrins de np, intre care se numara si arhanghelul.
Intrebarea ar fi, care arhanghel?

mie problema impartasaniei mi se pare foarte delicata la noi, cata vreme am fost pana de curand o tara comunista unde majoritatea nu indrazneau sa mearga la biserica, dapoi sa se mai si spovedeasca. stiti si voi care era situatia.
in ce priveste situatia cu harul preotesc poate ca el pare oarecum "superior" privit din afara, mai ales cand exista deja atatea culte/confesiuni care pun accentul pe cealalta preotie (universala), dar nu este, inopinia mea mea - as putea desigur gresi, decat unul dintre darurile Duhului Sfant, care are multe altele in vistieriile Sale. nu-i cazul sa fim invidiosi pe puterea preotului de a invoca Duhul Sfant asupra darurilor, caci ea cere o responsabilitate uriasa pe care nu stiu daca am putea sa ne-o asumam. exista insa in privinta impartirii impartasaniei, in biserica catolica, "obiceiul" adoptat odata cu Conciliul II Vatican de a imparatasii ai laicii, nu numai preotii, pe alti laici. adica simplul crestin devine coparticipant la impartasire, si nu simplu beneficiar. mi se pare un obicei frumos, in duhul evangheliei si al primilor crestini, al iubirii fratesti.
pentru arhanghel tin sa precizez ca painea si vinul nu sunt simboluri, ele au devenit simboluri in protestantism, dar asta a distrus, din pacate, caracterul de taina a comuniunii cu Hristos. nu orice paine este trup al Domnului si nu orice vin este sangele Lui ( nu e vorba de gustul lor, care e pur exterior) asa cum nu orice pamant este cernoziom si nu orice cuvant este poezie. exista o diferenta calitativa, de esenta intre ele, chiar daca privite pur obiectiv ele sunt tot pamant si tot cuvant. sunt insa "idealul" , daca vrei, de pamant sau de cuvant. tot asa e si aici. plus ca acest sange si acest trup transfigurate reprezinta "sangele" si "carnea" prin care participam inca de acum la trupul mistic al lui Cristos (care este Biserica Lui).
probabil suna foarte metaforic si abstract ce spun, si asa si e. cata vreme nu esti indragostit nu stii de ce simte un indragostit ceea ce simte. iar relatia cu dumnezeu e ca si cea dintre 2 indragostiti. cateodata:)

elisabeth

elisabeth7,bine ai venit pe forum!,si cred ca ar trebui sa-ti incepi interventia prin a te prezenta,din punct de vedere confesional.Trebuie sa spui ce esti,catolica,ortodoxa? sau...prozatoare,vad ca te pricepi.Fiindca pentru majoritatea conteaza,si sincer ortodocsii nu prea au cunostinte despre lucrurile catolice,deci si de esti catolica,tot;"bine ai venit!"
Trebuie insa,sa se stie la ce nivel vorbim intre noi.

Prin episcop sau preot ca savarsitori ai ei, Euharistia se leaga de Biserica si este a Bisericii. Aceasta pentru ca episcopul sau preotul sunt sfintiti de Dumnezeu in Biserica si pentru Biserica, avand sa savarseasca Tainele in ea si pentru ea si pentru cei ce apartin ei. Episcopul si preotul nu si-au luat de la ei aceasta calitate, caci nimeni nu-si ia de la sine vrednicia de a savarsi cele sfinte, daca nu i se da si deci nu aduc de la ei insisi pe Hristos ca jertfa, ci Hristos trebuie sa indice si sa sfinteasca in acest scop o persoana deosebita. Iar aceasta o face in Biserica. Dar episcopul sau preotul nu aduce singur jertfa pe Hristos in Euharistie, ci impreuna cu Biserica, adica cu obstea credinciosilor, care se roaga impreuna cu el si care sustine rugaciunile lui, iar el simte cum in rugaciunea lui isi face loc rugaciunea credinciosilor si a comunitatii intregi. De aceea, in chemarea Duhului Sfant peste daruri este si comunitatea in el, o comunitate ce se ofera prin rugaciune si prin darurile euharistice lui Dumnezeu.

multumesc de intampinare. :) bineinteles ca asa ar fi trebuit sa incep. imi cer iertare c-am intrat cam abrupt si pe forum si in subiect. sunt ortodoxa, dar am citit si despre alte culte si aceasta practica cred ca era folosita inca din vremea cand biserica nu a fost despatita. nu era in intentia mea sa atentez la sfintenia jertfei lui Cristos (sper ca nu s-a inteles asta?), nici nu voiam sa spun ca ea ar trebui savarsita de catre toti credinciosii, ci doar ca, s-ar putea, din motive de eficienta (in cazul in care s-ar impartasii mai multi crediciosi) sa imparta acest Mare Dar si unii laici. ceea ce spune dan73 e insa foarte corect.
eu ma refeream insa strict la subiectul dezbatut inainte, pornind de la ce a spus Arhanghelul "Stii ca sant oameni care sant mult mai aproape de DUMNEZEU, si nu sant Preoti, oare ei nu ar putea sa invoce harul Sfintului Duh si sa transforme painea si vinul ?". raspunsul era adresat mai mult lui.
iertare inca o data!
elisabeth

Ce aiurea...oamenii care sunt atat de aproape de Dumnezeu cunosc randuiala Lui si nici prin minte nu le-ar trece sa invoce Duhul Sfant si sa faca din paine si vin Euharistie. Ajungem la aberatii daca ne lasam mintea sa hoinareasca asa aiurea!

E randuiala lui Hristos ca acest lucru sa fie savarsit doar in virtutea harului preotiei. Asta e o randuiala respectata si transmisa mai departe de Sfintii Apostoli. Unde ati auzit in istoria Bisericii ca Euharistia s.a savarsit de persoane nehirotonite?

E adevarat ca pot parea aberatii pentru cei care cunosc lucrurile mai in profunzime, dar ignoranta e la ordinea zilei si nu strica poate putina bunavointa fata de cel care vrea sa se informeze. altfel parem habotnici. chiar daca avem dreptate ea nu cred ca trebuie justificata si impusa prin aprecieri negatice la adresa altora ce poate nu stiu.

Imparasania este legata strins de spovedanie ,care obligatoriu tre facuta;asta se face la preot si deci numai preotul este cel ce da dezlegare la impartasanie dupa dezlegarea pacatelor spovedite.ORCITE VETI LEGA PE PAMINT VOR FI LEGATE SI IN CERURI SI ORICITE VETI DEZLEGA PE PAMINT VOR FI DEZLEGATE SI IN CERURI ,ne spune prin acest citat din Noul Testament MINTUITORUL NOSTRU exct ,foarte EXACT CA IMPARTASANIA NU POATE FI ACORDATA DECIT DE PREOT CARUIA I S-A DAT HARUL PRIN PUNEREA MIINILOR.

:) Fratilor, suntem toti atat de stricti de parca noi am fi instituit tainele. nu vi se pare ca exageram cu atatea citate si dovezi??? :thumbsup:
cele doua taine sunt legate ASTAZI intre ele, dar asta n-a fost asa totdeauna. la urma urmei sunt 2 taine, iar de trebuiau neaparat savarsite deodata ar fi fost instituite asa. dar adevarul e ca cele doua sunt separate si pana nu demult existau chiar "specialisti" sa le spunem asa, in spovedanie (pentru ca nu toti preotii puteau spovedi, ci numai duhovnicii), in schimb impartasania se dadea tuturor la fiecare liturghie. (cu exceptia celor cu pacate mari)
cititi spre lamurire textul parintelui Ierom Petru, de pe acest forum sau articolul despre ritualul impartasirii la bisericile orientale aparut tot pe site.

pt Arhanghel: nu calitatea unor oameni ("sfintenia" lor sau apropierea de Dumnezeu) le da dreptul de a savarsi taina euharistiei, ci harul lui Dumnezeu. nu omul sfinteste vinul si painea, ci Dumnezeu insusi prin Duhul Sfant. altfel intr-adevar oricine ar putea face acelasi lucru la el acasa. din fericire in crestinism nu "omul sfinteste locul" :) ca la greci sau romani, ci Dumnezeu sfinteste si omul si toate cate sunt.

Doamne ajuta!

Ptr Ecaterina.
Nu este pacat cred ca nu este nici un canon sau vreo prescriptie cu privire la acest obicei. Anumite persoane considera ca icoana este un mijloc de a te uni cu Hristos , prin Euharistie deja Hristos este in tine, a patruns cu insusi Trupul si Sangele Sau, insa nu cred ca exclude icoana. As da un exmplu asemanator, nu identic, ptr isihasti mai este utila icona atunci cand prin rugaciunea inimii au ajuns la vederea luminii dumnezeiesti, multi teologi spun ca acesti isihasti nu excludeau icoana in timpul rugaciunii inimii. Sf. Teodor Studitul spune ceva asemanator"Intipareste-ti pe Hristos in inima, acolo unde locuieste deja; daca citesti despre El intr-o carte sau Il privesti intr-o icoana, El are sa ilumineze cugetarea ta, ca sa-l cunosti indoit, prin cele doua cai de percepere prin intermediul simturilor. Astfel, tu vei vedea cu ochii ceea ce ai invatat prin cuvat." Cred ca unirea cu Hristos prin Euharistie si prin icoana este o unire indoita si o cunoastre indoita.

Draga sora,
nu poti spune ca cineva care posteaza citate (cuvantul Sfintilor Parinti)exagereaza. De ce nu exagereaza ? Fiindca aceste cuvinte se infig drept in inimile care tanjesc dupa astfel de cuvinte. Se hranesc cu aceste cuvinte, se alimenteaza pentru a merge mai departe. Si o masina are nevoie de combustibil pentru a se deplasa. Asa si omul iubitor de Dumnezeu si de aproape, doreste sa se alimenteze cu aceste cuvinte ale Sfintilor Parinti. Nu a spus Domnul ca nu tot omul se va hrani cu paine ?
Sa ma ierti ca mi-am spus gandul meu despre cuvantul tau.
Domnul sa te binecuvanteze.

(Ioan 6, 53).
Sfânta Împărtăşanie (Euharistia sau Cuminecătura) este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se împărtăşeşte creştinului Însuşi Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, înfăţişându-se totodată, real şi nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului.
Această Sfântă Taină a orânduit-o Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care, nu numai că a vorbit despre ea, ci a şi înfăptuit-o Însuşi, în ajunul răstignirii Sale. După ce a mâncat cu apostolii Săi, luând o pâine şi rugându-se Tatălui ceresc, a binecuvântat-o şi, frângând-o, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat ucenicilor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24); Să faceţi lucrul acesta întru pomenirea Mea (Luca 22, 19–20).
Iată cum a poruncit Mântuitorul, ca cei ce vor să aibă viaţă veşnică, să-I mănânce Trupul şi să-I bea Sângele Său sub forma pâinii şi a vinului, sfinţite prin slujba sfântă către Tatăl, prin rugăciuni şi cântări de laudă (Matei 26, 26–30; Marcu 14, 22–26).
Şi această minune a minunilor – ca pâinea şi vinul să fie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului, spre a le mânca şi a le bea creştinii – s-a dat putere spre a o săvârşi numai apostolilor Săi – episcopilor şi preoţilor hirotoniţi prin punerea mâinilor preoţiei (Filipeni 1, 1; I Tim. 4, 14; 5, 17–22; Tit 1, 3–9). Creştinii – oricât de buni ar fi ei înaintea lui Dumnezeu şi oricâte minuni ar face – nu pot săvârşi taina frângerii pâinii, ci numai episcopii şi preoţii. Acest lucru este dovedit destul de clar şi luminat de Scriptura Vechiului şi Noului Testament. Astfel, în Legea Veche, Dumnezeu a orânduit preot pe Aaron şi pe copiii copiilor lui din neam în neam, până avea să vină Mesia–Hristos, iar cei ce au îndrăznit să slujească, fără să fie din neamul lui Aaron preotul, au fost pedepsiţi groaznic (Num. 3, 10; 16, 1–50; I Regi 13, 1–14; II Paral. 26, 16–21; I Cor. 10, 1–12; Iuda 1, 11; Iacov 4, 3; Rom. 15, 4). În Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimbând preoţia şi Legea Veche (Evrei 7, 12), a orânduit preoţia nouă cu putere de a lucra cele sfinte şi de a ierta păcatele – ca şi El Însuşi – celor ce se pocăiesc (Ioan 20, 19–23; Apoc. 1, 6; 5, 10; II Cor. 5, 18–20; I Cor. 4, 1; Ps. 131, 9–16).
Astfel, această minunată mâncare – Trupul şi Sângele Domnului – nu se găseşte nicăieri decât numai la preoţii creştini ortodocşi. Cine vrea să se mântuiască, merge la Casa Domnului şi i se dă, chiar şi celor ce n-au bani, nefiind nevoie de plată (Isaia 55, 1–13; Mal. 1, 11; Apoc. 21, 6; Rom. 5, 14–16).
Aşadar, trebuie să ştii că ceri Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Şi fie că ai mânca chiar carne şi sânge din trupul Lui de pe Cruce, fie că mănânci pâinea şi vinul slujite de preoţi, acelaşi lucru este.
Sfântul Apostol Pavel spune: Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Ba da! Iar pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Ba da! (I Cor. 10, 16). Va să zică nu este o închipuire! Cine nu are această credinţă este rătăcit şi nu are mântuire (cf. Rom. 14, 23). Despre acest Sânge Euharistic ni se spune: Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţeşte pe noi de orice păcat (I Ioan 1, 7).
Trupul şi Sângele Domnului se poate mânca şi mai des, atunci când ne ferim de păcate şi când avem viaţă neprihănită şi ştiinţa gândului nostru curată şi neosândită, pe când Botezul nu se mai poate repeta, după cum este scris (Ef. 4, 5). A ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului este chiar poruncă de la Dumnezeu, ca toţi – de la prunci până la cei mai bătrâni – să se împărtăşească cel puţin de patru ori pe an. Acest lucru ni se arată prin închipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ieş. 12, 1–28; Num. 9, 1–14). Însă sfinţii apostoli – ni se istoriseşte – îi împărtăşeau pe creştini în fiecare Duminică, deoarece aceia care credeau în Iisus stăruiau în învăţătura apostolilor şi în comuniune, fiind nelipsiţi de la biserică în toate zilele. Pentru aceasta apostolii frângând pâinea în casă, luau împreună hrana cu bucurie şi întru curăţia inimii (Fapte 2, 42-46; 20, 7–11).
Mai târziu, Biserica a statornicit ca creştinii să se împărtăşească de patru ori pe an, în cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlavioşi s-au împărtăşit şi de mai multe ori, după cum şi astăzi sunt mulţi care se împărtăşesc mai adeseori într-un an şi este cu atât mai bine, numai să aibă pregătirea cuvenită. Căci ori de câte ori mâncăm şi bem Trupul şi Sângele Domnului, vestim moartea Lui, până va veni a doua oară (I Cor. 11, 26).
Această Sfântă Taină preoţii o dau noului botezat, chiar la Botez, după ce a fost uns cu Sfântul Mir, care este pecetea Duhului Sfânt. Astfel i se dă copilului Trupul şi Sângele Domnului până la vârsta de 7 ani, urmând ca de la această vârstă mai înainte să se spovedească la preotul duhovnic (să-şi mărturisească păcatele sale) (cf. I Ioan 1, 9) şi să se vadă dacă este vrednic de Trupul şi Sângele Domnului. Pentru cei ce vor să se împărtăşească fiind maturi, Sfântul Apostol Pavel recomandă ca fiecare să se cerceteze pe sine şi numai apoi – după spovedanie şi cu dezlegarea duhovnicului – să se împărtăşească cu Trupul şi cu Sângele Domnului. Căci cine va mânca şi va bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, judecată lui îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul şi Sângele Domnului (I Cor. 11, 27–29; Evrei 6, 4–6).
Sectarul: Pâinea şi vinul de la «Cina Domnului» sunt pâine naturală şi vin natural. Ele numai închipuie sau simbolizează Trupul şi Sângele Domnului, fără să fie de fapt. Aşa a fost chiar şi la Cina cea de Taină, ceea ce se vede în cuvintele de atunci ale Mântuitorului: Adevăr grăiesc vouă, că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, întru împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 14, 25; Matei 26, 29). Deci este vorba de «rodul viţei», ceea ce înseamnă că vinul a rămas vin natural şi nu s-a prefăcut în Sânge. De aici rezultă că el numai simbolizează Sângele Domnului, iar nu şi este cu adevărat.
Preotul: Omule rătăcit de la adevăr şi sucit la înţelegere, cuvintele de mai sus (Marcu 14, 25; Matei 26, 29) au fost spuse de Mântuitorul cu privire la primul pahar care, într-adevăr, conţinea vinul natural. Însă Sfânta Împărtăşanie a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos după cină, la al doilea pahar, căci atunci a zis Mântuitorul: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu... (Luca 22, 17–20). Deci ceea ce la Marcu este incomplet, se completează şi se lămureşte la Luca. Matei încă nu vorbeşte decât de un singur pahar, anume de cel Euharistic (al Cuminecăturii). La Luca însă observăm că este vorba de două pahare, şi că Sfânta Împărtăşanie a fost aşezată la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se referă la primul pahar nu sunt în legătură cu Sfânta Împărtăşanie, cum este cazul şi cu citatul de la Marcu (14, 25).
Sectarul: Cuminecătura sau Cina Domnului este o simplă cină comemorativă, un ospăţ, un banchet sau o masă prietenească la care se consumă pâine şi vin, în amintirea Cinei de Taină, a patimii şi a morţii Domnului. Aşa a rânduit Mântuitorul, zicând apostolilor Săi: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24–25). Iar Sfântul Apostol Pavel zice: De câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până la venirea Lui (I Cor. 11, 26). Scopul este, aşadar, adâncirea credinţei şi a evlaviei creştine, prin simbolul ce-l reprezintă, iar nu mâncarea cu adevărat a Trupului şi Sângelui Mântuitorului, nici permanentizarea jertfei de pe Golgota.
Preotul: «Cina Domnului» nu este o simplă comemorare a morţii Domnului, cum vi se pare vouă sectarilor. Căci pâinea şi vinul de la această «cină» sfântă nu au fost numai simboluri ale Trupului şi Sângelui Domnului, ci cu adevărat Trupul şi Sângele Său. Mântuitorul ne-a învăţat acest adevăr, căci El nu a zis: „Luaţi, mâncaţi, căci pâinea aceasta este un simbol al Trupului Meu” sau „vinul acesta este un simbol al Sângelui Meu”. Nu! Ci a zis: Acesta (pâinea) este Trupul Meu şi acesta (vinul) este Sângele Meu (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24; Luca 22, 19–20).
Aşadar, după cum pâinea şi vinul Euharistic nu sunt numai nişte simboluri, ci adevărat Trupul şi Sângele Mântuitorului, tot astfel şi «Cina Domnului» – cum o numiţi voi, sectanţii – nu este doar o simplă cină prietenească unde se mănâncă pâine şi se bea vin. Ci această Cină a Mântuitorului are caracterul de Taină, deoarece prin ea se împărtăşeşte darul Sfântului Duh, care iartă păcatele şi sfinţeşte. Totodată, ea are şi un caracter de jertfă, pentru că ea întruneşte toate condiţiile unei jertfe: Trupul şi Sângele Domnului care se frânge şi se varsă pentru noi spre iertarea păcatelor. Deci are şi însuşirea de jertfă ispăşitoare. Aceste caracteristici fiind de cea mai mare însemnătate pentru noi, nu trebuie să fie trecute cu vederea sau socotite numai nişte simple simboluri.
Sectarul: Euharistia nu poate să fie o jertfă nesângeroasă a Mântuitorului, de vreme ce Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă o singură dată, pe Golgota, şi ea nu se mai poate repeta niciodată (Evrei 9, 28; 10, 14). Ori, dacă Euharistia ar fi acea jertfă, ar însemna că ea se repetă de atâtea ori de câte ori este săvârşită Sfânta Împărtăşanie, ceea ce ar fi în contradicţie cu Sfânta Scriptură.
Preotul: Într-adevăr, Hristos S-a jertfit o singură dată şi Jertfa Lui nu se mai repetă, pentru că, de s-ar mai repeta, ar însemna că ea n-a avut efectul aşteptat şi ar fi fost asemenea jertfelor din Vechiul Testament. Însă de vreme ce ea a avut acel efect, orice repetare a ei este fără rost. Până aici suntem de perfect acord cu voi.
Dar din aceasta nu rezultă că Sfânta Euharistie nu poate să fie jertfa cea unică a Domnului, de pe Golgota, adusă în chip nesângeros. Ea nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai continuă, o actualizează şi o permanentizează, făcând ca roadele ei să fie întotdeauna prezente şi vii în sufletul şi trupul nostru, până la a doua venire a Domnului. Mântuitorul Însuşi ne-a îndemnat ca jertfa Trupului şi Sângelui Său – şi în acelaşi timp aducerea ei – să nu înceteze până la venirea Sa cea de apoi (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25–26). Pe de o parte se spune că jertfa Sa se aduce o singură dată, iar pe de alta, că acea jertfă va trebui să o aducem până la venirea a doua. Această contrazicere aparentă cade numai dacă ţinem seama de învăţătura noastră, în timp ce prin învăţătura sectară, ea nu poate fi înlocuită. Aşadar înţelege omule nelămurit care susţii ceea ce nu înţelegi şi ţine minte că Sfânta Euharistie nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai o continuă, o accentuează şi o permanentizează.
Sectarul: Preoţii sunt oameni păcătoşi şi imorali, fiind deci cu neputinţă ca un preot păcătos să poată săvârşi o minune ca aceasta, neînchipuit de mare, de a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului.
Preotul: Preoţii, într-adevăr, pot fi păcătoşi şi imorali, pentru că şi ei sunt oameni; totuşi, nu toţi sunt atât de păcătoşi precum îi învinuiesc sectarii voştri. Un lucru însă trebuie de ştiut: nu preoţii sunt cei care prefac pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului, ci Duhul Sfânt. Preoţii numai se roagă lui Dumnezeu ca să trimită Duhul Sfânt şi să prefacă aceste Sfinte Daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Oricât de păcătoşi ar fi preoţii, au de la hirotonie darul special al Sfântului Duh pentru săvârşirea slujbei şi a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici îngerii din cer şi nimeni dintre oameni, afară de preoţi. Iată de ce le este cu putinţă această minune mai presus de minte şi de cuvânt.
Voi sectarilor care sunteţi întunecaţi la minte de diavolul, după cum nu puteţi înţelege şi alte taine din Sfânta Scriptură, aşa şi puterea acestei Taine rău o răstălmăciţi, spre a voastră pierzare.

Dupa ce ne-a cinstit atat de mult prin faptul ca, Dumnezeu fiind, s-a smerit de S-a intrupat de la Duhul Sfant, imprumutand firea noastra omeneasca, dar fara de pacat, acum, in Taina Sfintei Impartasanii, ni se da chiar si spre mancare si bautura, ca sa ramanem mereu uniti cu El, sa ne sfinteasca, sa ne indumnezeiasca.

Buna seara!
Ar putea cineva sa imi spuna ce trebuie sa facem dupa sfanta impartasanie?Mie mi s-a intamplat sa ma cert cu soacra-mea la cateva ore dupa.Motivul?Ca de ce tin post?Ca munesc si trebue sa am putere, etc cert este ca am starnit niste discutii, am intrat n centrul atentiei si nu vroiam asta.De unde ma tinut post doua saptamani si nu a stiut nimeni am ajuns sa se faca bascalie pe sema mea.E dureros. Nu credeam ca poate afecta pe cineva daca tin post sau nu,daca merg la biserica sau nu.

Primita cu vrednicie si cu pregatirea necesara, Sfanta Euharistie devine pentru noi IZVOR DE VIATA DUHOVNICEASCA SI MIJLOC DE IERTARE A PACATELOR SI DE DOBANDIRE A VIETII VESNICE.

Nu certandu-ne ii luminam pe altii. Iar daca l-am primit pe Hristos, nu inseamna ca nu mai suntem ispititi.

E multa lupta.
E de asteptat ca vrajmasul sa ne atace tocmai cand ne simtim mai bine duhovniceste.
De fapt, eu cand vad ca toate merg cam bine incep sa ma tem. Sigur se pregateste ceva.

Trezvie si lupta.

Hristos sa ne intareasca!

Ce este interesant la Euharistie este ca de obicei noi credem ca noi inghitim Sfanta Euharistie.

In realitate noi suntem cei consumati de Ea.

Sfanta Euharistie este Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului. Dar noi mancand acest Trup, devenim noi insine particele din Trupul Mantuitorului. Euharistia este cea care ne inghite si ne transforma, incorporandu-ne in Hristos.

Cu adevarat nebunie pentru neamuri dar mantuire pentru poporul binecredincios!

Hristos a Inviat!