Echilibru
 

Daca pastrezi echilibrul lucrurilor in viata proprie, esti mai fericit?Pentru ca mersul pe bicicleta necesita echilibru, ca si in viata, te bucuri sa inveti, dar te intristezi sa cazi.Cred ca sa traiesti echilibrat in toate privintele este un bine necesar.Este parerea mea!As vrea sa stiu si ce crezi tu, cititorul?

Nu este suficient sa fii echilibrat.

Trebuie sa gasesti exaltarea in echilibru.

Asa e bine intr-adevar sa ai un echilibru, doar ca, dupa cum bine stim pe acesta il poti pierde foarte usor.Ceea ce ne poate face sa pierdem acest echiilibru sunt: mania,ura, setea de razbunarea, deznadejdea....si atunci facem lucruri necugetate pierzandu-ne astfel echilibrul in viata. Pentru toate acestea ne trebuie un "scut" de aparare adica credinta in Dumnezeu, post si rugaciune.

maria40
Iata un citat de Lao Tzu, un filosof chinez.El spune "Cel care cunoaşte pe alţii este înţelept; cel care se cunoaşte pe sine este iluminat."Adevarul e ca primim aceasta lumina, pentru a fi iluminati cu ajutorul bunului Dumnezeu.Multumesc de raspuns!:)

Echilibrul il gasim daca in interior suntem in armonie....Cu noi insine , cu divinitatea cu tot ce ne inconjoara. Ca sa fim in echilibru trebuie sa NE cunoastem profund si apoi sa rezonam cu ceea ce este langa noi dar care ne impregneaza mereu existenta, direct sau indirect....Cert imi este mie , ca echilibrului ii este necesara iubirea....Acest element esential concura la gasirea si mentinerea echilibrului...

Eu zic ca iubirea poate crea un dezechilibru mare in viata unei persoane. (parerea mea)

Poate lipsa iubirii sau atasamentul/posesivitatea/obsesia care sunt des confundate cu iubirea..

IUBIREA in niciun caz nu poate genera dezechilibru!

Nu este o confuzie, acelea sunt anumite formele de maifestare a iubirii. Iubirea nu trece prin filtrul ratiunii, nu se pliaza pe vreun model stas si nu cred ca prezinta o constanta sau un echilibru.

Gresesti.:-) IUBIREA nu se manifesta sub nicio forma NEGATIVA!

Tocmai ca iubirea nu trece prin filtrul ratiunii, n-are cum sa prezinte manifestari generate de mintea umana: atasament/posesivitate/gelozie/obsesie..

IUBIREA elibereaza, descatuseaza, inalta...nicidecum nu inrobeste/inlanuieste/ innebuneste pe cineva:-)

Melissa, GLAdoS si Misteria
Va multumesc de raspunsuri.Am o mica completare la ceea ce voi ati comentat privitor la iubire.Si echilibru.Stiti ca in engleza se traduce balance!?
O povestioara despre cum iubirea nu poate fi calculata, decat prin a ne mentine in echilibru cand ne dam in balansoar -traim impreuna, in comuniune unul cu celalalt.(si cu Dumnezeu, desigur)
Povestea balansoarului
"Odata merse un tata cu fetita sa pe un teren de joaca.Aici se afla un balansoar si fetita voia asa de mult sa se balanseze cu tatal ei..Ea se aseza intr-o parte si tatal in partea opusa.Deodata fetita se trezi foarte sus, iar tatal jos la pamant.'Hai, hai!'striga ea, dar balansoarul nu se misca din loc.Fetita era asa usurica, iar tatal asa de greu.In spatele fetitei se aseza si un baietel, dar nici acum nu balansa..
Mai veni un al treilea copil si al patrulea si in cele din urma tatal, se trezi sus.In sfarsit balansoarul incepu sa oscileze in mod corect si toti sa se bucure de acest lucru."
Am facut o asemanare, sper ca v-a placut, mie imi place si mi-am amintit de ea cand am citit comentariul facut de Misteria..:/

Numai in si prin IUBIRE se poate afla echilibrul...Fara ea am fi incompleti si in dizarmonie mereu...

Da,insa nimeni nu ne spune ca intai de toate este important sa incepem cu noi: noua sa ne daruim iubire,acceptare,intelegere,toleranta,pentru ca si in Biblie sta scris "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
Stiu ca am mai spus aceste cuvinte,insa le voi repeta de ori de cat ori va fi nevoie,pentru ca societatea ne-a invatat ca este rau sa ne gandim si la noi,daramite sa ne iubim?
Ironic,insa,de fiecare data asteptam intelegere,acceptare si iubire de la cei din jur si ajungem sa suferim teribil pentru ca nu le primim.Ca si cum altcineva ar fi vesnic responsabil de starea noastra interioara,de faptul ca suntem fericiti sau nu,oricine altcineva...mai putin noi insine.
Asa precum o corabie la carma careia nu se afla nimeni,insa capitanul asteapta sa ajunga la destinatie purtat de valuri!

De acord; iubirea e o virtute “problematica” are nevoie de alta pentru a se echilibra reciproc.

Dumnezeu este iubire
Dumnezeu este echilibru
Deci iubirea este echilibru

Este un silogism.Daca iubirea nu aduce echilibru inseamna ca nu este iubire.Este poate fi, cum spunea cineva mai devreme ,obsesie,etc.

Dumnezeu e iubire, insa iubirea nu exista in forma abstracta, e echilibrata pentru ca e treimica. Raman la parerea lui Glados, iubirea produce dezechilibru, daca nu se echilibreaza cu o valoare subordonata.

Dumnezeu te alunga in iad daca nu crezi in acesta... dar te iubeste ;)

In iad se duce omul i singur pt ca acolo este locul in care stau laolalta cei care nu vor sa fie cu El ci cu cei in care au crezut:fondatorii unor ideologii,patimi,rataciri etc.Dumnezeu ne vrea pe toti in rai,dar din pacate omul nu vrea sa fie cu Creatorul lui si prin ceea ce face se departeaza de rai,locul in care El a creat salasuri pt cei care L.au iubit si din iubire au ascultat poruncile care de fapt tot spre binele omului sunt

bun, bun sa zicem ca ajunge el de "buna voie" in acel loc dar cine l-a creat sau a aparut asa din senin? Daca copilul tau ar refuza sa te accepte ca parintele lui il trimiti la inchisoare, din iubire?

Pai daca nu ma accepta ca mama,pleaca singur de buna voie si nesilit de nimeni.Dragoste cu sila nu se poate

1.Se spune ca prin moarte treci la alta stare de existenta si poti experimenta iadul (zbucium, neliniste) Iadul e o stare ce n-a fost creata, doar natura creata e buna, raul reprezinta natura supraadaugata. Diavolul n-a fost creat "rau", el definit printr-un dualism ireconciliabil, o cumplita schizofrenie: natura sa buna creata si suprapersonalitatea negativa autocreata.Unii oameni experimenteaza iadul in viata curenta, prin propria vointa sau le fac altora viata un iad.
2. Inca nu s-a intors nimeni de “dincolo” sa ne spuna cum a fost si daca a avut parte de clementa :)

Corect. Fiecare cu drumul sau... nu vad de ce o divinitate ar avea nevoie de recunostiinta cuiva.