Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie
 

Daca doi tineri din biserica se casatoresc (fiind curati ),au duhovnic,se spovedesc si incearca sa faca voia Domnului,cum e posil ca dupa casatorie,el sa se schimbe atat de mult incat sa vorbeasca urat,sa jigneasca,sa.i sara tandara din orice si sa nu.si respecte sotia,chiar sa incerce sa o loveasca?Sa fi fost defecte sau chiar vreo boala la el,pe care ea sa nu le fi observat dinainte?Ce e de facut? Ea sa suporte si sa se roage pt el?Ce ar trebui sa faca femeia daca primeste bataie?

Cel mai bun sfat il poate primi de la duhovnic. Noi suntem subiectivi.

Pai el nu cred ca spune asta duhovnicului pentru ca lui nu i se pare ca greseste.Zice ca mai are nervi si o roaga sa aiba rabdare.Ea e o fata f buna si lasa mult de la ea.Considera ca trebuie sa se jertfeasca.

Ea sa ii spuna duhovnicului toate cate pateste... sa incerce cu post, rugaciune sa il impace, sa afle ce il nemultumeste, ca nimic nu se intampla peste noapte.
Si daca nu si nu, sa se gandeasca si la divort. Poate ca respectivul si-o fi gasit pe alta...

Şi băgat aghiuţă codiţa şi până nu se îndură cineva să-l oblige să şi-o scoată, situaţia nu numai că nu se va îmbunătăţi, dar ar putea chiar să se agraveze. Fuguţa la duhovnic şi împreună pot ieşi din impas. Dacă-i cunoşti, spune-le că rezervorul de lapte şi miere de la începutul edenic trebuie aprovizionat din când în când. Numai să nu fie doar habotnici că stilu ăsta de a confunda marfa cu ambalajul duce inevitabil la nevroză.

Aceasta femeie s-a casatorit cu barbatul nepotrivit. Ce ar trebui sa faca? Sa plece cat vede cu ochii, asta ar trebui sa faca. Sa divorteze de urgenta.

Acest barbat s-a casatorit cu femeia nepotrivita. Si o femeie buna,calda, iubitoare etc te poate scoate din minti daca nu e ceea ce-ti lipseste si ceea ce-ti doresti .El de asemenea, ar trebui sa plece cat vede cu ochii, ca sa nu ajunga din cauza frustrarilor, nemultumirilor,dezamagirii etc..sa o innoade in bataie..sau mai rau..

Sa se jerfeasca pt ce?? N-am sa pot intelege niciodata decadenta femeilor..Si se mai si plang apoi ca barbatii sunt niste nenorociti..Uitand insa ca ei n-ar avea cum sa fie nenorociti daca ele nu le-ar permite asta..Dumnezeu este Iubire, nu suferinta..Nu trebuie nimeni sa astepte sa-i lase Dumnezeu biletele sub perna..Semnele clare de suferinta ne arata ca NU suntem pe drumul cel bun..

Melissa ei nu i se pare nimic in neregula.Mie DA.E de netolerat acest comportament.Nu vrea sa divorteze.Eu incerc sa aflu daca nu are vreo boala si sa incerc sa il ajut.De asta a si luat.o cred.....e asa de bleaga,iar el a vazut ca ea nu riposteaza niciodata.Alta nu il lua.In casa se face doar cum vrea el.Aoleu......eu as fi plecat la mama :D

Melissa, astăzi se pare că eşti un pic supărată pe genul masculin....:1:

Nu cred că oamenii trebuie să divorţeze la prima criză matrimonială majoră. În cazul ăsta femeia e în situaţia de a compensa cu multă dragoste ieşirile (posibil nevrotice) ale bărbatului. Desigur, dacă se întâmplă invers, bărbatul va prelua iniţiativa rezolvării crizei. Nu e un capăt de ţară! Dacă citim din celebrul Corinteni 13, cam un sfert de grilă trebuie să aplice de acolo doamna.
Se spune că prima criză matrimonială e cea mai grea. Dacă o treci cu bine, eşti vaccinat pentru următoarele....

Asta cu fuga la mama e tare..:24:

Ma bucur ca tie iti pare o stare de fapt GRESITA!

Pe mine domnule Mihailc stiti ce ma sperie?Nu neaparat situatia descrisa de mine pentru ca atata vreme cat sotia respectiva tolereaza,este problema ei;ci faptul ca iata in spatele unui ingeras de barbat care iti aduce flori si te rasfata se poate ascunde asa ceva.Imi este teama ca as putea eu lua aceasta pacaleala,iar mie daca mi.ar face barbatul asa ceva......as deznadajdui, pt ca nu m.as putea simti iubita si respectata de un astfel de om.
Daca un crestin ii spune sotiei proasto sau handicapato inseamna ca e o CRIZA MATRIMONIALA?Sau daca iti da o palma de asemenea? NUUUUU.din moment ce te.a jignit o data de 2 ori sau te.a lovit ,o sa existe si a treia si a patra oara.

Deloc nu-s suparata pe genul masculin:1:..Revolta mea e chiar fata de genul feminin, care accepta compromisuri si nu inteleg de ce..

Adica tu spui ca o sotie BATUTA bine, trebuie sa compenseze cu multa dragoste iesirile nevrotice ale sotului????:-)
Scuza-ma dar avem opinii diferite.:-)
Eu NU tolerez violenta indiferent in ce domeniu se manifesta..Dar dintre toate, violenta domestica imi pare cea mai grava si fara cale de intors sau negociere..Pur si simplu eu nu cred ca Dumnezeu a facut femeia ca sa o bata barbatul! Daca o femeie nu e fericita si implinita in casnicie, inseamna ca nu s-a casatorit cu barbatul EI!:-)Punct.:-)

Totusi divortul nu este ingaduit doar in caz de adulter?
Sau daca el nu are voie sa divorteze pentru ca de exemplu este preot?

Intr-o casnicie intemeiata in mod crestinesc nu mai exista "eu" sau "tu". Exista doar "noi". Daca ceva incepe sa scartaie nu e doar vina unuia.

Daca e ceva patologic in capusorul unuia?Sau vreun aghiuta pe nume mandria? Patima unuia dintre soti zdruncina intreaga casatorie pt ca ei intr.adevar sunt NOI

Staţi puţin... e tentativă de bătaie sau bătaie în toată regula?

caty_deea : omul care aduce flori, alintă, vorbeşte frumos şi cu folos, nu se poate evapora de azi pe mâine. Nu poate să dispară de parcă n-ar fi fost.
Tipul are probleme, la serviciu, în pat, cu banii, cu orgoliu...ceva destul de grav de a produs o asemenea schimbare în rău. Dracul e oricum în asemenea situaţii dar trebuie identificat acel ceva care a produs cauzat nevroza.
Şi aici avem: soţie, duhovnic, naşi, părinţi, persoane care pot media conflictul. Dacă e şi mai grav, se apelează la medic. Dacă nici aşa nu se ameliorează situaţia atunci fie exorcistul fie judecătorul mai poate face ceva în ceasul al 12-lea.

Încă ceva... dacă răspunsul la înttrebarea din prima propoziţie e "bătaie în toată regula" atunci ar putea fi o soluţie scurtătura spre judecător.

Primul pas ca un om sa se vindece este sa isi recunoasca boala, sa isi doreasca el in primul rand sa se schimbe.Asta e f greu la cei ce au probleme cu mansarda,pentru ca lor nu li se pare nimic in neregula.
Cred ca un om se poate preface doi ani ca sa puna mana pe o un partener pe care sa fie apoi siguri ca il pot manipula dupa bunul plac

Daca mersul la duhovnic e exclus atunci "partea vatamata" sa apeleze la un psiholog.

Doamne ajuta orice ar fi!

In spatele cuvintelor urate (proasto, handicapato), se poate ascunde si un adevar: el avea unele asteptari si a realizat ca ceea ce a "luat" e departe de ceea ce si-a imaginat, iar viata in doi nu e atat de idilica. Dupa cateva luni incepe sa aiba o privire deznadajduita, se refugiaza in vicii, afla crudul adevar - nu se merita mai nimic, devine lenes,se ingrasa etc. :) (glumesc). Probabil el, acum ca e casatorit, are senzatia ca sotia e proprietatea lui pentru totdeauna, si-i inghite toate nebuniile fara sa comenteze, deci orice frustrare pe care o acumuleaza (la servici, in familie etc) si-o revarsa asupra ei, descarcandu-se. Mai devreme sau mai tarziu se va trezi la realitate si-si va da seama de raul provocat, insa va fi tardiv pentru o reconciliere. Nu vreau sa par lipsita de consideratie, insa fuga la duhovnic dupa fiecare cearta nu mi se pare o solutie eficienta, ea trebuie odata si odata sa invete sa traiasca alaturi de acest om, sa-l modeleze, sa comunice cu el etc.

p.s n-am inteles daca el e agresiv fizic cu ea sau doar verbal. Daca e si fizic, atunci e clar, trebuie sa se distanteze de el pentru o perioada, ca sa nu spun definitiv.

Până la mansardă trebuie să te asiguri că problema nu e la parter sau la etajele intermediare. (sau la subsol, adică sub brăcinar)
Dacă sunt creştini practicanţi atunci ei se găsesc într-o iscuşenie (ispită, pe româneşte). Fiecare e liber să facă ce doreşte, dar viaţa ne pune faţă în faţă cu limitele şi neputinţele celuilalt. Ce, noi nu avem?

Noi nu o să găsim nicio soluţie, putem discuta până poimâine, dacă persoana care încasează consecinţele crizei matrimoniale nu încercă măcar să pună în practică două, trei din posibilităţile expuse aici.

Aveti dreptate.Uneori mi se pare ca sunt eu absurda,exigenta.Nu stiu cat o s.o ajute pe ea sfaturile,dar macar poate inteleg si eu cum e posibil asa ceva.Si sa stiu la ce sa ma astept cand m.oi marita.Inainte eram frustrata,dar cand vad atatea asa.zise casatorii crestine imi dau seama ca nu e totul lapte si miere.Aviz si celor de pe alte thread.uri care nu se simt norocosi in dragoste.

Asa se si intampla.Dupa o criza din asta ea ii spune ca a gresit(alteori ii da dreptate,se invinovateste) el isi da seama si o ia in brate spunandu.i ca o iubeste si ca sa mai aiba rabdare cand il mai apuca nervii

O regula de baza e ca inainte de casatorie sa cunosti familia sotului/ sotiei. De acolo vin cam toate problemele. Ca daca in familia mea femeia zugraveste si barbatul spala vasele si matura prin casa (e real, nu mint) atunci sotul trebuie sa se astepte sa-l pun la astfel de "munci" caci eu urmaresc tiparul. Dar daca nu mi-a cunoscut familia inainte de casatorie are sa fie socat cand o sa am aceste pretentii de la el.

Problema e pe jumătate rezolvată. Poate fi o problemă de temperament combinată cu un stres cronic (profesional?). Temperamentul nu se ameliorează uşor, e aproape ca o fatalitate. Mai degrabă din cauza stresului fiincă niciun coleric din lumea asta nu se poate autocontrola pe o perioadă lungă de timp. Dacă ar reuşi să facă asta, s-ar vindeca.

mda ... o femeie iarta, dar nu uita niciodata. Totusi, din ce cauza se cearta? de la ce pornesc discutiile? Mi-ar fi greu sa stau alaturi de un asemenea om, as putea tolera certurile,divergentele de opinii, doar sunt o realitate, nu le poti evita, insa mai greu i-as tolera jignirile, lezarea demnitatii, injosirea.

De la ce?Cele mai marunte si neinsemnate chestii din cotidian.Nimic serios.Gen...de ce nu ai pus zaharul la loc;hai mai repede;de ce ai facut asa si nu invers

o nuuuu- barbat tipicar, ordonat si atent ...

bine ca nu ai spus sa cunoasca tot neamul , ca si de acolo vin probleme :4::4:
gresit .... 1. nu se casatoreste cu mama , bunica si alti DIN EXTERIOR .... de asta se spune VA LASA MAMA SI TATA si se VA UNI cu ..... :4:
multa iubire

se inteleg de minune SUNT UN TRUP SI UN SUFLET :4:..... morrrrrr de rassssssssssssssssss:21::21:
multa iubire

E foarte bine daca spune ea duhovnicului ceea ce se intampla cu el, dar nu la spovedanie. Asa, atunci cand se spovedeste el, preotul il poate mustra pentru greselile lui fara sa fie legat de secretul spovedaniei fata de sotie si ii poate ajuta pe amandoi. Daca marturiesc fiecare intamplarile familie, lucrurile sunt si mai usoare pentru duhovnic.

"Am observat că unii duhovnici spun bărbaţilor care au probleme cu femeile lor: "Fă răbdare, căci aceasta este crucea ta. Ce să facem? Vei avea plată de la Dumnezeu". Merg apoi femeile şi le spun şi lor:

"Fă răbdare, ca să iei răsplată de la Dumnezeu". Adică se poate să fie amândoi vinovaţi şi la amândoi duhovnicul să le spună: "Fă răbdare!". Şi atunci cel care este vinovat îşi odihneşte gândul crezând că îl suportă pe celălalt, în timp ce în fiecare zi îl face să-şi iasă din fire.

.................................................. .................

Nici voi să nu îndreptăţiţi vreodată pe femeile care vin aici şi vi se plâng de bărbaţii lor. Eu nu îndreptăţesc nici pe bărbaţi, nici pe femei, ci numai îi fac să se pună pe gânduri. Să presupunem că femeia îmi spune: "Bărbatul meu bea, vine acasă noaptea târziu, înjură...". "Ascultă, îi spun, atunci când se întoarce noaptea acasă beat, să te porţi cu el cu bunătate.

Dacă începi să cârteşti, zicând: «De ce ai întârziat? Cum de vii la această oră? O să te mai schimbi vreodată? Uită-te în ce hal ai ajuns. Lucrul acesta nu se întâmplă de o zi sau două. Câtă răbdare să mai fac?» şi mai faci şi o mutră acră, atunci diavolul îi va spune: «Mă, de ce mai stai cu proasta asta? Du-te şi te distrează cu alta!».

Se poate să ai dreptate, însă diavolul îl va încurca în altă parte dacă procedezi astfel. Iar dacă tu te porţi cu el cu bunătate şi faci puţină răbdare şi rugăciune, fără să te plângi de ceea ce face acela, va vedea puţină însorire, se va pune pe gânduri şi se va îndrepta". După aceea vine bărbatul şi-mi spune: "Femeia mea cârteşte, strigă". "Măi omule, îi spun atunci, copiii şi biata ta femeie te aşteaptă cu nerăbdare până la miezul nopţii, iar tu te întorci acasă beat şi începi să înjuri? Ruşine! Te-ai căsătorit să-ţi chinuieşti familia?".

Există cazuri în care se poate să aibă dreptate şi unul şi celălalt. Odată spuneam unui grup de creştini cât de curat a fost Makriyanis10. Avea curăţie trupească şi sufletească. Atunci sare unul din grup şi spune: "Părinte, hai să nu-1 scoatem acum şi pe Makriyanis sfânt!". "Şi de ce nu?" îl întreb.

"Pentru că o bătea pe femeia lui", îmi răspunde. Stai să-ţi spun cum se petreceau lucrurile. Makriyanis, atunci când se întâmpla să aibă vreun ban şi venea la el vreo văduvă care avea copii, i-1 dădea. însă femeia lui, sărmana, cârtea, spunându-i: «Dar şi tu ai copii, de ce ai dat banul?». Atunci acela îi dădea una şi-i spunea: «Tu îl ai pe bărbatul tău, care te va ajuta. însă aceea, sărmana, nu are pe nimeni. Cine să poarte grijă de ea?». Adică amândoi aveau dreptate".

Apoi, dacă unul din soţi trăieşte duhovniceşte, şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să înfrunte în chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le înfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-1 odihnească pe celălalt.

Căci, dacă un suflet este slab şi greşeşte, are oarecum circumstanţe atenuante. însă celălalt, care este într-o stare duhovnicească mai bună, dar nu arată înţelegere, greşeşte mult mai mult. Dacă şi oamenii duhovniceşti înfruntă lucrurile lumeşti cu dreptatea lumească, ce se va întâmpla după aceea? Trebuie să meargă mereu la judecătoriile lumeşti. De aceea se chinuiesc oamenii."

"Într-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, pentru că nu se înţelege cu femeia lui.

Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o “umflătură”, femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină “rindeluire”. Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni[2].

Unii bărbaţi îmi spun: “Nu mă înţeleg cu femeia mea. Avem caractere deosebite. Cum poate face Dumnezeu astfel de lucruri ciudate? Nu putea, oare, rândui nişte situaţii astfel încât să se potrivească soţii, ca să poată trăi duhovniceşte?”.

“Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi fi dărâmat casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit în picioare. Dacă aţi fi fost zgârciţi, v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi în iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa? Aţi fi distrus-o şi copiii voştri ar fi umblat pe drumuri. Dacă un lemn strâmb ia tot un lemn strâmb, nu-i aşa că nu se vor potrivi între ele? Ci se vor omorî într-o zi. Dar ia ascultaţi ce se întâmplă. Dumnezeu rânduieşte ca unul bun să ia un lemn strâmb, ca să-l ajute, pentru că se poate ca acela să aibă intenţie bună, dar să nu fi fost ajutat de mic."

"- Părinte, cum poţi face faţă unuia care este nervos?

- Prin răbdare.

- Şi dacă nu ai?

- Mergi şi cumpără! Se vinde la super-market…

Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.

- Părinte, cui se datorează nerăbdarea oamenilor?

- Multei lor păci lăuntrice… Dumnezeu a legat mântuirea oamenilor de răbdare. “Cel care va răbda până în sfârşit acela se va mântui”- Mt. 10, 22, spune Evanghelia. De aceea Dumnezeu îngăduie greutăţi şi diferite încercări pentru ca oamenii să se exerseze în răbdare.

Răbdarea porneşte de la dragoste. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să te doară pentru el. Şi văd că numai prin răbdare se menţine familia. Am văzut fiare care au devenit mieluşei. Prin încredere în Dumnezeu lucrurile evoluează duhovniceşte cu multă uşurinţă.

Odată, atunci când eram la mănăstirea Stomiu, am văzut în Koniţa o femeie a cărei faţă strălucea. Era mamă a cinci copii. După aceea mi-am adus aminte cine era. Bărbatul ei era tâmplar şi de multe ori lua lucrări împreună cu meşterul meu. Numai un cuvânt dacă îi spuneau sătenii la care lucra, ca de pildă, “Meştere, oare n-ar fi bine să facem lucrul acesta aşa?”, el se înfuria. “Cu mine o faci pe dascălul?”, le spunea. Rupea sculele, le arunca şi pleca. Dacă la case străine lăsa treaba neterminată şi pe toate le spărgea, închipuieşte-ţi ce făcea acasă. Un astfel de bărbat avea acea femeie. Cu acest om nu puteai sta nici măcar o singură zi, iar ea trăia cu el de ani de zile. Fiecare zi era pentru sărmana femeie mucenicie, însă ea pe toate le suporta cu multă bunătate şi făcea răbdare. Şi fiindcă ştiam situaţia din casa lor, atunci când o întâlneam, o întrebam: “Ce face meşterul? Lucrează?”. “Ei, când mai lucrează, când mai stă puţintel”. “Cum o duceţi?”. Toarte bine. Părinte!”, îmi răspundea aceea. Şi aceasta o spunea din toată inima ei. Nu punea la socoteală nici faptul că bărbatul ei strica sculele – şi scule de valoare – nici că era nevoită, sărmana, să lucreze pe la străini, ca să se poată descurca. Vedeţi cu câtă răbdare, cu câtă bunătate şi cu câtă nobleţe sufletească le înfrunta pe toate?! Şi nici măcar nu clevetise vreodată. De aceea Dumnezeu îi dăruia mereu harul Său, încât fata îi strălucea. A reuşit să-şi crească şi pe cei cinci copii ai ei, care apoi au devenit nişte oameni foarte buni.

- Părinte, cum de a reuşit acea femeie să nu-şi osândească bărbatul?

- Printr-un gând bun: “Este bărbatul meu. O fi spus şi el vreun cuvânt. Eu dacă aş fi fost în locul lui, poate aş fi făcut la fel”. Punea în lucrare Evanghelia şi de aceea Dumnezeu îi trimitea harul Său. Şi dacă oamenii din lume fac răbdare şi se umplu de har, cu cât mai mult trebuie să facem răbdare noi monahii, care avem toate condiţiile şi toate posibilităţile pentru o viată duhovnicească.

După cum am înţeles, cele mai mari scandaluri, nu numai în familii, ci şi în state, se fac de la lucruri de nimic. În familie unul trebuie să se smerească înaintea celuilalt, să-i imite virtuţile, dar să-i suporte şi capriciile. Pentru o astfel de înfruntare a lucrurilor, foarte mult îl ajută pe cineva atunci când se gândeşte că Hristos S-a jertfit pentru păcatele noastre şi ne rabdă pe toţi, miliarde de oameni, deşi este fără de păcat, în timp ce noi, atunci când suntem chinuiţi de capriciile altora, ne plătim păcatele. Bunul Dumnezeu le rânduieşte astfel încât unul, cu harisma cu care este înzestrat, să-l ajute pe celălalt şi, prin cusurul pe care îl are, să se smerească înaintea aceluia. Pentru că fiecare om are harismele sale, dar are şi câteva cusururi pe care trebuie să se nevoiască să le taie."

:d Cum sa nu. Nu vad vreun duhovnic recomandand asa ceva. Sau daca, din intamplare, problemele de la servici te vor afecta in asa fel incat sa-l jignesti pe sotul tau? Recomanzi acelasi lucru? Si juramintele nu le-ai facut ca la prima suparare sa pleci. Viata asta, niciodata nu se stie ce-ti rezerva ziua de maine.

"Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. “Si vor fi cei doi un trup…” zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). “Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta…”, adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata. " Invatatura de credinta crestina ortodoxa

As vrea sa dau un citat neduhovnicesc sau sa zicem ca inspiratia n-a fost de natura duhovniceasca. In Printesa Sissi(cred ca in desene, poate si in film), principesa pleaca la mama acasa pentru ca Franz a insinuat sau a facut-o direct nesimtita. Si la care mama i-a spus ceva de genu:"De cate ori m-a facat tatal tau (sau si eu l-am facut) nesimtita, ar fi trebuit sa ne separam de n ori pana acum". :D


Un ultim sfat neduhovnicesc, ca si asa "am vorbit" cam mult. Am ascultat intr-o zi la radio ca daca cineva se manie sa nu ii raspunzi si sa-l privesti, incercand sa nu auzi ceea ce spune, si sa te uiti la el si sa vezi ce face mania din om si s-ar putea sa te bufneasca rasul. Si recomanda ca in momentul acela sa taci si dupa, sau chiar si atunci tu sa-i raspunzi cu "te iubesc" sau orice alt lucru dragut, si ai sa observi ca se va schimba. (Daca situatia e incredibil de grava poti si doar sa taci, tot ajuta).

Si intr-un alt reportaj spunea ca daca un copil are un tata bataus sa invete amandoi un cuvant cand sunt pe pace. Adica cand pot vorbi normal, sa discute despre cat de grav e sa te maniezi sau sa dai in copilul tau si sa-si aleaga un cuvant impreuna, ca de exemplu "broasca". Si atunci cand barbatul(sau chiar femeia), pierdundu-si controlul si vrand sa-l bata, sa pronunte cuvantul "broasca" si in acel moment, "vinovatul" va constientiza prostia si se va lasa de batut.

P.S. Cu exceptia unui citat unde am specificat cartea, restul sunt preluate din Cuviosul Paisie Aghioritul, "Viata de familie"

nu exista intimplare .... nu ai cum sa il jignesti pe sotul tau DACA SUNTETI UN SINGUR TRUP ca te jignesti pe tine .... daca faci asta NU SUNTETI UN SINGUR TRUP , iar MINCIUNA iese la iveala ( erai altfel cind ne/am casatorit , vai ce te/i schimbat dupa ce am ramasa insarcinata si alte bazaconii ) asadar daca ce am pus in paranteza apar VA MINTITI ca aveti vreo taina a casatoriei .....
juraminte PE MINCIUNA ? sau tu te referi la aia cu bine si rau ?
da juramintul CA DUMNEZEU E IUBIRE , unde e ? sau CREDINTA SFINTEI TAINE A NUNTII unde e? .... astea le luam ca taine si nu discutam .... cita prostie ( lipsa de invatatura )

multa iubire


cam mult scrii , prost si fara rost ... hai sa luam pasajul
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este
asadar acolo este O COMPARATIE
daca barbatul este necredincios , desfrinat , etc etc etc si prin casatorie devine cap al femeii , cum poti tu sa il compari cu hristos care e cap al bisericii ?
2. BISERICA ESTE TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS ... asta e adevarul
sa intelegem ca femeia este trupul si sangele barbatului ?
etc etc etc

asadar DIFERENTE mari intre CE SCRIE si ce se face .... oamenii CARE NU SE POTRIVESC NICI O TAINA DIN LUME nu ii va face HRISTOS SI BISERICA LUI .... adica UN SINGUR TRUP ....
multa iubire

scrie mai putin pe viitor si sa gindesti inainte
multa iubire
PS DACA VREI LUAM TOT PASAJUL LA PURICAT SA ITI ARAT CA NU APLICATI NIMIC DIN CE SCRIE .... ba va mai si mintiti ca duceti nu stiu ce cruci ....
multa iubire

de la sfaturi din astea iubirea nu exista ci DOAR IPOCRIZIA .... omul e invatat de mic sa nu mai fie sincer cu el insusi . sa nu se mai gindeasca etc .... asadar desenele animate nu au nimic de a face cu TAINA CUNUNIEI ...
multa iubire

Teoretic ar trebui ca barbatul care n-ar avea sens fara femeie , sa fie permanent impreuna cu ea un singur trup si suflet, atat inainte(ceea ce este predominant)de casatorie , cat si dupa...Dar, marea majoritate uita asta pe parcurs si de aceea atatea divorturi, in care fiecare da vina fie pe mar , fie pe sarpe, refuzand sa perceapa realitatea. adica adevarul e mereu undeva la mijloc...

Cred ca nu ai citit cu atentie ce a scris Azzura. Cine a spus ca femeia il compara pe barbat cu Hristos? Supunerea femeii fata de barbat este asezata in cadrul supunerii pe care ea este datoare sa o aiba fata de Domnul, deci e o stare prin care ea se armonizeaza cu barbatul, nu o stare de robie. (noi suntem prietenii Domnului, nu slujitorii Lui) Barbatul este chemat sa-si iubeasca femeia, precum Hristos Biserica. Fara aceasta iubire nu poate cere, unilateral, femeii supunere. Iubirea cuprinde in sine si supunere, iar supunerea nu este deplina si sincera fara iubire.

Citat:

asadar DIFERENTE mari intre CE SCRIE si ce se face .... oamenii CARE NU SE POTRIVESC NICI O TAINA DIN LUME nu ii va face HRISTOS SI BISERICA LUI .... adica UN SINGUR TRUP ....

Din moment ca Dumnezeu a unit barbatul cu femeia inseamna ca acestia se potrivesc. Incompatibilitate tine de mental si de caracter, care se poate forma,modela si schimba pe parcursul vietii. A dat Azzura un citat foarte bun:Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter!” Barbatul si femeia se completeaza si se echilibreaza reciproc, doar asta inseamna „un singur trup”, convietuirea armonica. Similitudinea anuleaza posibilitatea aceasta si favorizeaza aparitia conflictelor, in orice moment unul dintre cei doi il poate inlocui pe celalalt, facandu-l astfel de prisos. Tot Azzura cita: "Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia" , insa aceste divergentele de opinii nu sunt menite pentru a distruge “acest trup” unit prin Taina Casatoriei, ci pentru a-l consolida. "Defectele" minore pot fi indreptate, atata timp cat schimbarea vine din interior. Barbatii nu se schimba pentru ca ii schimbam noi sau pentru ca asa vrem noi, se schimba numai daca vor ei si ca urmare a faptului ca noi ne-am schimbat. Nu avem putere asupra lui, ci asupra noastra, schimbandu-ne pe noi insine, putem sa-I schimbam pe ei. Defectele majore sunt greu de corectat, insa nu imposibil. Femeia are in general un "spirit al sacrificiului", pentru ca ea la nivel emotional e cea care daruieste, ea simte nevoia sa poata darui,in timp ce barbatul, la nivel emotional, e partea care primeste. De multe ori femeia e atrasa de “barbatul rau” ( macho, independent, incapatanat, necredincios etc.) pentru ca in sinea ei e un mic Pygmalion, care-si construieste o relatie nu cu persoana in sine, ci cu imaginea pe care a construit-o despre acea persoana, deci ea spera ca-l va putea schimba, iar el ii va fi vesnic recunoscator , o va iubi si o va respecta etern ,devenind pentru el acea“ icoana intr-un altar sa o pui la inchinat” , vorba poetului :) Exista, totusi o limita a suportabilitatii, sub care femeia/barbatul n-ar trebui sa coboare si sa accepte toate "nebuniile" celuilalt.

Revenind on topic, parerea mea e ca daca ea nu schimba nimic in atitudinea ei, daca va pastra aceeasi atitudine smerita si rabdatoare, sotul ei nu se va schimba, i se va parea firesc ca el sa aiba rabufniri, sa se descarce, chiar sa o jigneasca, iar ea sa '" inghita". Ea-l accepta asa cum este , insa preia si adapteaza in sens personal anumite comportamente, pentru ca, in viitor, sa-l puna pe el in situatiile in care a pus-o candva, cand i-a gasit ei observatii si reprosuri; abia atunci va constientiza cu adevarat ca a gresit si isi va schimba comportamentul.

VERSETUL adus in discutie de catre azzurra ... asadar reciteste ce a spus ea si gindeste ....
ce vorbesc eu si ce spui tu .... doua lucruri DIFERITE ,,,, asadar atentie LA CONTEXT
multa iubire

esti tu sigura ca Dumnezeu A FACUT ASTA ? adica Dumnezeu uneste necredinsiosul cu credinciosul ? MINCIUNA cu ADEVARUL? :4: incompatibilitatea tine de CREDINTA ,,,, sii fara ea suntem pierduti cu totii ...
am citit citatele lui AZZURRA ... ESTI SIGURA CA LE/AI INTELES ?
multa iubire


conplementaritatea exista DACA SI NUMAI DACA au interese comune SI LA FEL .... asa devin un singur trup ... restul sunt ABURELI si filosofie sterila
nu le iau pe rind ca sunt prea multe dar toate intra la categoria '' discutii '' .... daca femeia incearca sa il schimbe pe barbat si invers E CLAR CA NU SE POTRIVESC .... si taina casatoriei NU SE APLICA .... daca dumnezeu este iubire si eu stau in suferinta '' ca asa trebuie '', eu unu sunt primul care il reneg ... numai ca Dumnezeu nu face asta , omul e responsabil de suferintele sale SI MINCIUNILE sale .... apoi are impresia ca se smereste prin suferinta din casatorie , adica in minciuna ..... morrrrr de rasssss
uite de ce ateii vin si va dau peste nas si nu cred in el ... pentru timpeniile pe care le spuneti IL JIGNITI pe DUMNEZEU INSUSI ..si voi aveti impresia ca sunteti credinciosi ortodocsi .:4:
multa iubire

Uneori iti trebuie o viata intreaga pentru a cunoaste in totalitate un om, insa daca tu insa crezi ca o poti face “pac-pac”, inainte de casatorie, te amagesti singur. Interesele comune sunt doar baza de la care pornesti.Sa vii sa ne povesteti cum vei reactiona la prima cearta cu sotia: “divoooort! Nu ne potrivim! ma faci sa sufar, scorpie ce esti!”. Treci la a doua, se repeta povestea: “divoooort! Nu ne potrivim! ma faci sa sufar, scorpie ce esti!” si tot asa,doar divergentele de opinii sunt inevitabile, pana ajungi la un punct si te intrebi: oare eu sunt perfect? Un astfel de barbat e un las, caci nu incearca sa-si rezolve problemele, ci doar fuge de ele, nu le infrunta, nu cauta sa devina acel "unic trup", nu o iubeste pe acea femeie. N-a spus nimeni ca trebuie sa stai in suferinta, sa fii martir, ci sa cauti sa remediezi eventualele probleme ce pot aparea intr-un cuplu, pentru a ajunge din nou la o convietuire armonioasa, sa refaci echilibrul pierdut si sa-l mentii, nu sa fugi la primul obstacol.


ne-ai dat si ti-ai dat o tema de meditatie.

deloc .... il las pe Dumnezeu sa mi/l descopere ... ASTA SE NUMESTE CREDINTA ... ca am vazut timpeniile mele si unde au dus ... acum pricepi poate cind am spus ca , eu unu nu ma mai lupt cu Dumnezeu .....
stai linistita ca iti trebuie mult ca sa ajungi sa te certi cu mine ... asadar eu unu nu rezolv problemele FEMEILOR CU PROBLEME .... am incercat si vorba unui prieten '' tu pe cite femei ai incercat sa le aduci pe calea cea buna '' ar trebui sa fi direct in rai .... asadar stop joc .... pot avea orice femeie din lume NUMAI UNA MA IMPLINESTE ... si AIA O VREAU de la Dumnezeu SI AIA va primi de la bine DA in fata lui .... restul de vorbe ale lumii care azi este maine nu mai e , ma lasa rece ....daca asta numesti tu lasitate , ma declar lasi :77::77:
multa iubire

stai linistita ca ma joc cu ateii ORICIND pe degete .... imi si place.... au fost destui care in '' contact direct '' au dat bir cu fugitii ca erau habarnisti rau ....
multa iubire

Foarte frumos! Mai clar nici nu se putea!:5:

cu care femeie ? ca sunt destule cu care nu ar avea sens SA FIE :24:
ADEVARUL E CA AU ALES PROST DE LA INCEPUT si STA LA EI .... nu mai dati vina pe sarpe , mar CI PE voi .... asadar ADAM daca dadea vina PE EL altfel ar fi stat lucrurile .... femeia nu e vinovata ca tu ca barbat ai ales PROST si ca NU era pentru tine IN FATA LUI DUMNEZEU si nici barbatul NU E VINOVAT ca femeia a ales PROST ... ci ea .... asadar TOTI SUNTEM NISTE MINCINOSI in fata lui Dumnezeu , si mai si ne mandrim cu sfintele taine ( cazul de fata A CASATORIEI ) ..... :24:suntem cu totii de o ipocrizie rar intilnita si culmea este ca nu mai dam vina pe sarpe si mar CI PE INSUSI DUMNEZEU .... adica noi il calcam in picioare .....
multa iubire

..
 

umila mea parere este ca ea , ca oricare alta fiinta de pe mica noastra planeta, trebuie sa isi aduca aminte ca unicul scop pentru care am fost creati este de a ne asemana tot mai mult (pana la desavarsire) cu Dumnezeu ( in virtute si in iubire); restul , toate(casnicie, loc de munca , conjuncturi sociale, oamenii din jur etc) , sunt secundare si (asa ar trebui privite, caci asa si sunt pana la urma) subordonate acestui scop.; sunt doar mijloace de a putea atinge acesta ultima menire. De aceea , ea, ca si noi toti, trebuie sa ne smerim in orice greutate ce o intampinam si sa o privim ca pe un mare dar a lui Dumnezeu de a putea exersa si trai virtutea (rabdarea, smerenia, blandetea, si in final, dragostea adevarata, cea lipsita de orice urma de egoism). De aceea, oamenii spirituali, multumesc si primesc cu mare smerenie si umilinta greutatile si nedreptatirile ce li se fac.
Apoi , ar putea sa constientizeze ca a fost totusi alegerea sa de a fi alaturi de acel barbat, si si-ar putea da seama ca, cine nu se ingrijeste intai sa il cunoasca pe Dumenzeu si pe sine insusi, si sa il iubeasca mai presus de orice, trebuie sa stie ca mai devreme sau mai tarziu va avea probleme in viata. Adica, cine nu are aceasta preocupare si virtute, intai de toate, nu are nici lumina necesara (ce deriva din adevarata iubire a lui Dumenzeu) de a face alegerile corecte in viata care sa ii aduca bucurie, si nu intristare si mahnire.
Daca noi , oamenii, nu facem alegeri in deplina cunostinta de cauza, deci cu deplin discernamant (pe care sfintii il socoteau cununa virtutilor) nu putem sa ne asteptam ca acea alegere sa fie si una buna, adica sa nu ne aduca necazuri mai devreme sau mai tarziu. Iar daca o facem cu discernamant(adica avem cunostinta de ce implica acel drum ales de noi), inseamna ca , din dragoste pentru aproapele si pentru Dumnezeu, vom indura , fara sa murmuram sau sa cartim, si neplacerile ce vor veni pe parcurs dupa alegerea noastra, privind insa nu la binele nostru, ci la folosul aproapelui