problema mea...
 

Buna ziua.Nu imi doresc nici pe departe sa va incarc cu prblemele mele si pe dumneavoastra,insa acest forum mi s-a parut apt in a-mi raspunde la anumite framantari ale mele.Imi cer iertare daca va iau din timpul dumneavoastra,sunteti liberi sa treceti peste acest post iar eu va multumesc inca de pe acum ca aveti rabdare sa cititi.Ma simt de cele mai multe ori respinsa,sau pur si simplu ignorata...simt ca atrag repulsie si am momente cand imi provoc si mie asa ceva.Problema mea nu este de ieri,de azi...este dintotdeauna.Am impresia ca toata lumea,daca nu ma uraste,ma ignora...ori de cate ori incerc sa ma apropii de cineva se termina extrem de prost.M-am obisnuit sa iau vina asupra mea de cele mai multe ori,sa tac atunci cand cineva glumeste pe seama mea si sa incerc sa trec peste,dar cateodata simt ca explodez...in interiorul meu,nu spun la nimeni si ma interiorizez extrem de tare.Probleme de socializare am avut de mic copil...am fost batuta de ceilalti la joaca si am tacut (asta in copilaria mea cea indepartata).In fata tatei nu am curaj sa scot un cuvant,iar cea in fata careia incerc sa ma mai impun este sora mea...am avut o perioada in care simteam ca singurul care ma iubeste este Dumnezeu si le lasam pe toate in grija Sa insa simt ca am pacatuit foarte mult si de aceea sunt pedepsita cu aceasta ignoranta si ura din partea fiecaruia...poate o iau prea personal,poate pun prea mult la suflet,dar intreb si eu,nimeni nu are nevoie de mine?...

Roaga-te Maicii Domnului sa-ti dea un raspuns. Si Sf.Mucenic Valeriu Gafencu. Gasesti de cumparat acatistul lui la cateva librarii online, daca nu, il printezi, se gaseste usor pe net. Uite aici un link http://www.sfintii-inchisorilor.ro/2...-inchisorilor/ (gasesti de descartat si text, sa-l printezi, si audio, sa-l asculti pur si simplu)

Noi aici ne putem da doar cu parerea, si nu cred ca de pererile noastre ai nevoie, ci de un raspuns de sus. Raspunsurile noastre iti patrund in minte, si foarte posibil pe o ureche sa intre si pe alta sa iasa, ca nu suntem sfinti... dar raspunsurile de la sfinti si de la Dumnezeu iti intra in suflet. Ai nadejde si roaga-te pt un raspuns la intristarea ta. Maica Domnului sa te apere!

Sigur ca toata lumea are nevoie de tine, dar in primul rand tu ai nevoie de tine.

Schimba-ti atitidinea fata de tine, respecta-te in ochii tai si va veni si respectul din partea celorlalti.

Ceea ce primim ca raspuns din partea societatii este de fapt ceea ce noi oferim, la nivel inconstient.

Invata sa te bucuri de tine insati, sa iti impui reguli si restrictii in atitudinea fata de ceilalti. Modestia este minunata, insa sa nu te transforme in acea prezenta apatica, cu o fata care cere mila din priviri. Fii demna in fata ta insati si vei obtine atentia si respectul celorlalti.

E posibil, sau poate modul tau de abordare nu este unul ideal... oricum prieteni buni se gasesc greu.

Draga mea , cel mai dificil este sa ne acceptam pe noi insine , sa ne iertam si sa ne iubim(nu in sens plebeu desigur)....Apoi trebuie sa fim siguri pe noi si sa stim ca de obicei cum ne privim noi insine , asa ne recepteaza cel mai ades ceilalti...Nu e vorba ca ai fi pacatuit...Tine mai mult de firea ta...Incearca sa iti schimbi "lentilele" prin care te privesti si vei fi surprinsa de schimbare....Si sa stii ca multa lume are nevoie de tine, sa nu te indoiesti ! Unul din cei multi sunt EU....Astept sa te mai citesc!

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++++++++++


Toate cIte veti cere de la Tatal meu In numele Meu cu credinta le veti primi.
Vezi tu surioara noastra ce spune Hristos cInd spune fericirile si la sFita Liturghie se cInta si una dintre ele spune . FERICITI VETI FI CIND VA VOR OCARI PE VOI SI VOR PRIGONI S VOR ZICE TOT CUVINTUL RAU IMPOTRIVA VOASTRA MINTIND PENTRUMIN.
Bucurativa si va veseliti ca plata voastra multa este la ceruri, amin amin amin
Deci sa intelegi ca dumnezeu ne iubeste si nea pregatit noua si multora o bucurie cereasca acolo In ceruri.
Roagate si sa ne rugam si noi cei ce suntem aici si toti cei ce urmeaza porunca care zice rugativa unul pentru altul si mai zice iubitiva uni pe alti pre cum si eu vam iubit pe voi.
Domnul Dumnezeu sa te Bine cuvinteze cu BinecuvIntarea Lui cea cereasca si sa te sfinteasca facIndute un vas ales si placut lui de cinste si lucrator In via si ogorul Lui amin amin amin.

Slavit sa fie Domnul Dumnezeul noatru In veacul veacului amin

Roaga-te Sfantului Nectarie marele facator de minuni,roaga-te Maicii Domnului,roaga-te lui Dumnezeu,mergi la Biserica,spovedeste-te ,urmeaza canonul daca il ai si impartaseste-te.Vei vedea ca te vei simti altfel.Fa fapte bune incepand de acum si vei fi apreciat dar asta mai ales de Dumnezeu.Te sfatuieste un om care stie ce e aia tristete,rautate a oamenilor si necaz..Doamne ajuta!
Dumnezeu sa te ajute!
Cauta pe internet despre Sf.Nectarie si ''fati-l prieten'' adica Sfant ocrotitor.Sau care alt Sfant vrei tu.

Imagineaza-ti ca esti iubita.

Si roaga-te ca si cum ai primit deja acest dar.

E o gluma sau ce?

Credinta !!!! Si vorbesc serios, nu ca autosuficientul de mai sus!

..
 

Nu te nelinisti , draga "soul on fire" :-) ....Incearca sa intelegi de ce a randuit Dumnezeu sa fie asa lucrurile, si ca ceilalti sa nu iti acorde asa multa atentie pe cat ai fi vrut. Te-ai gandit ca , daca ar fi fost invers, sufletul tau nu ar fi tras asa mare folos ca in aceasta situatie,...? stii, in vietile sfintilor se povesteste adesea cand parinti ce ajunsesera la mari masuri duhovnicesti, pentru ca ceilalti sa isi strice parerea buna ce o aveau despre ei, se puneai ei insisi in ipostaze neplacute, astfel ca ceilaiti sa creada ca au inebunit, sau au patit altceva. ? Ei multumeau si se bucurau cand cineva ii defaima , sau ii vorbea de rau, caci aveau ocazia sa practice virtuti mari ca umilinta, iubirea dezinteresata, rabdarea, iertarea .
A dori sa placi celorlalti nu este sanatos din punct de vedere spiritual, caci este o orientare gresita a iubirii sufletuluui , care are asteptari pentru sine de la cei din jur.
NU uita ca singurele lucruri ce le avem aici , in aceasta ,lume , si in viata ce o avem, singurele lucruri ce le avem de dobindit sunt virtutile, . Mai intai cunoasterea de sine, apoi iubirea de Dumenzeu, si din dragoste catre El, iubirea de semeni,. Dar iubirea la mnodul desavarsit, curat, ...de fapt unic. Restul sunt mijloace (familie, loc de munca etc) . scopul este asemanarea , in iubire si puritate, cu Dumenzeu. Cu asta plecam mai departe


Iti recimand sa citesti si cuv. Paisie aghioritul, vol III - nevointa Duhovniceasca , si vol 5 patimi si virtuti, dar si celelalte

Numai bine!

Și cu ce o ajută pe ea acest aspect dacă nu are de gând să se călugărească?

Dacă dvs. treceați prin ce trece Soulonfire de mică și simțeați că sunteți permanent respinsă de ceilalți nu cred că vă mai gândeați să vă bucurați de răutatea lor. Vorbiți despre sfinți, despre oameni care și-au dedicat tot timpul lor contemplării lui Dumnezeu. Dacă ea nu-și dorește o viață de pustnică, nu-i puteți spune aceste lucruri, pentru că oricum nu se va bucura niciodată din moment ce e făcută pentru viața de mirean.

Cred că-și dorește candoare din partea celorlalți, nu să fie idolatrizată. Omul, cât trăiește pe pâmânt are nevoie să fie și să se simtă iubit de cei din jurul lui. Nu e păcat să-ți dorești acest lucru.



Soulonfire, trebuie să capeți încredere în tine, în valoarea ta ca om. După aceea vor veni și prieteniile pentru că nu ți le vei mai dori cu atâta ardoare. O metodă de a-ți crește respectul de sine este acela de-a descoperi la ce ești bună, să exersezi zilnic sau să citești în continuu acea/despre acea calitate și să ajungi o expertă. Astfel vei simți că ai ceva important de oferit. Fă sport (cu măsură), ieși seara jumătate de oră, o oră și plimbă-te. Citește despre tot ce se poate și încearcă să reții esențialul ca să poți purta o conversație plăcută în orice situație și să capeți interesul celorlalți. Dacă o dai de pe-acum numai pe cărți religioase care-ți spun că tot ce te încântă pe lumea asta e păcat și că trebuie să fii cu gândul numai la Dumnezeu, într-o permanentă stare de rugăciune, n-ai să faci mare lucru.

Si eu simt asta de multe ori.Sunt in aceeasi situatie ca si tine.Nu trebuie sa pui suflet.Asta e principalul lucru.Stiu ca e involuntar dar eu am reusit catusi de putin sa scap de aceste ganduri chiar daca se rade pe seama mea.Alta solutie ar fi ca pur si simplu sa-ti faci un prieten/prietena in care stii ca ai baza.Unul si bun.Decat mai multi si rau.Eu o perioada am stat mai mult in casa.Lecturam ma rugam Lui Dumnezeu si ma simteam din ce in ce mai bine asa.Mereu echilibrez.Cand am treaba stau acasa cand pot ies,cand ies sunt cat se oate de serios ,adica incearca sa nu devii antipatica,da sfaturi celolrlalti si se vor lipi de tine.Fii cat se poate de buna cu ceilalti,pune sufet in fiecare cuvant acordat.Apoi observai.In asta as putea avea baza,in asta nu,cutare profita ca-l ajut deci il voi evita,cutare merita ajutor etc.Iar parintii,ce pot sa spun,e clar ca te iubesc,sfatuiestete si cu un duhovnic si te va ajuta mult.
Iti urez mult succes!Doamne ajuta!

Da, poate chiar asta e problema: seriozitatea. E bine să știi să dai sfaturi, dar trebuie să știi și când să le dai. Nu toți acceptă, pentru că nu toți te vor atât de apropiat încât să te bagi în viața lor. Cu cât ai simțul umorului mai dezvoltat, cu atât mai mulți oameni atragi în jurul tău. Cu cât e mai rafinat, cu atât mai educați vor fi și cei care rămân lângă tine. S-ar putea să gândești prea matur pentru vârsta ta sau să fii prea crispată în prezența celorlalți (fobie socială) și să nu poți să te bucuri, să faci glume, să râzi la glumele altora, să reacționezi... normal, detașată. N-ați observat că cei „populari” râd mai mereu într-un grup? De-asta și sunt plăcuți: pentru că știu să binedispună omul. Au un mod de abordare a problemelor mai lejer, nu duc toate gândurile pe un tărâm existențial al profunzimii.

Suntem pe aceeasi lungime de unda dom'le!

Credeti-ma ca nu imi doresc nici pe departe sa fiu "idolatrizata"...departe de mine acest gand.As vrea un prieten,numai unul...care sa fie capabil sa imi asculte frustrarile fara sa ma judece,nimic mai mult.Am incercat sa dau sfaturi,sa ascult pe toata lumea,nu spun ca eu sunt dreapta si ca ceilalti gresesc pt ca toti gresim dar nu imi e tocmai comod cand cineva de care m-am apropiat catusi de putin sa imi dea reject...si mi s-a intamplat asa de cateva ori.Afara nu pot iesi pt ca nu prea am cu cine si nici nu imi place...toata vara am iesit de cateva ori.

De ce nu-ți place să ieși? În casă ce faci?

Singura,pe strada nu pot sa ies,nu am ce face pur si simplu,imi e mai comod in casa unde daca nu dorm pe timpul zilei (pt ca nu pot dormi noptile) citesc sau stau la calculator.

Nu poți să adormi sau adormi și te trezești des?

Nu pot sa adorm.

Pentru că nu ți-e somn sau, de fapt, ești obosită însă îți inchipui zeci de scenarii, deci te tot gândești și te gândești...?

La inceputul verii aveam o multitudine de probleme in familie (existente si acum de altfel) si de aceea nu puteam adormi...pt ca ma gandeam la zeci de variante prin care sa putem iesi din situatia de fata.Acum m-am obisnuit asa...

Daca vrei sa vorim iti las ID meu.Stiu prin ce treci si te-as putea ajuta cu o vorba.Incearca sa te gandesti ca rugaciunea la Dumnezeu e singura speranta.Roagate din inima si vei cvedea ca va fi mai bine.Dumnezeu asculta rugaciunile ceor tineri.Nu deznadajdui.Poate sa treaca si un an dar va trece.Astea sunt incercari de la El spre a ne indrepta viata sau spre a ne incerca.
Dumnezeu sa te ajute!

Ti-au dat reject sub ce motiv/pretext?
Sau care crezi tu ca a fost motivul?

Indiferenta,nepasare...probabil au considerat ce NU AU NEVOIE de mine...asta e.

Era odata un baiat care avea o problema. Era mai firav si toti de pe strada il bateau. Intr-o zi vine la mama lui si ii spune sa ii faca o placintuta sa o duca la sfantu Gheorghe sa i-o puna in Biserica la icoana sa-l ajute.

Mama lui i-a dat placintuta si a dus-o la Sfantul Gheorghe si i-a pus-o in Biserica Sfantului Gehorghe la icoana si de atunci i-a trantit pe toti cat de firav era.

Sau mai era o femeie cu o problema si a zis asa. Sfanta Parascheva eu am problema asta. Daca ma ajuti iti dau perna asta frumoasa. Si i s-a rezolvat problema si a venit la Iasi cu perna si i-a dat-o sfintei Paraschiva.

Totul o sa fie Ok.

Nu e socant sa ai probleme in lumea asta. Fiecare are. Multi au facut prostii dar au ajuns in rai ca au stiut sa alerge cu problema pe la sfinti, calugari, rugaciuni etc...
Deci fa si tu asa sau du-te la Biserica Sfintei Marii cu vin de IMpartasanie , cu prescuri, cu lumanari de altar si zi am adus aceste lucruri ca sa mi se rezolve problema care o ai.

sau da acatist aici pentru problema care o ai: job, casatorie, casa, masina, etc...
http://www.dervent.ro/pomelnice.php?...ce&cType=INDEX

vORBESTE SI CU UJN preot.

Sunt diferite probleme pentru care nu esti placut: masturbarea la baieti ii face urati in ochii fetelor, vrajitoria te face urat in ochii lumii ca ingerul cazut nu lasa oamenii sa se apropie si oamenii se simt infricosati. Nu zic ca ai facut asta dar chiar daca ai facut se poate rezolva.

Bucura-te!!! Lumea te uraste pentru ca te iubeste Dumnezeu. Nu renunta la fericirea vesnica pentru o satisfactie trecatoare. Putini au parte de daruri ca ale tale. Fii blanda si intelegatoare cu toti. Nu te stradui sa te faci apreciata. Contempla lumea, dar nu o judeca. Vei vedea ce interesant este.

"Mai bine este a da decât a lua". Puneţi în aplicare acest îndemn biblic. Simţiţi nevoia unui cuvânt bun din partea celorlalţi ? Oferiţi-l. Ce spuneţi de o încurajare ? Dar de o apreciere ? Oferiţi-le. Fiţi ca o rază de lumină pentru alţii, şi aceia vor veni la dv aşa cum vine ursul la miere. Arătaţi că vă pasă, şi le va păsa. Arătaţi că sunt importanţi pentru dv, ei, munca lor, activitatea lor. Vă vor arăta acelaşi lucru. Oamenii sunt ca nişte oglinzi. Când tăcem, oglinda tace şi oglinda vorbeşte atunci când vorbim. Ce spunem noi, aia spune şi cel în care ne oglindim.
Începeţi cu Dumnezeu. Când L-aţi preamărit ultima oară ? Sunt cinci feluri de rugăciuni. Rugăciune de cerere, rugăciune de preamărire şi altele. Dar oamenii, de multe ori uită să Îl preamărească. Să Îi mulţumească. Lui Îi pare rău când nu Îl preamărim, când nu Îi mulţumim. Nu face asta din orgoliu, ci din aceeaşi dorinţă de a Se oglindi în noi. "Oare nu toţi zece s-au vindecat ?" De ce atunci doar câte unul se întoarce să Îi mulţumească ? Eu cred că acela, unul din zece, a fost cel mai fericit dintre toţi. Ceilalţi se miră până în ziua de azi: de ce oamenii nu se întorc să le mulţumească ?

Cred că a dat destul și nu a primit nimic. Nu cred că prietenii pe care și-i dorea îl preamăreau pe Dumnezeu zilnic și totuși ei aveau alți prieteni. Problema e mai complicată.

Nu foarte des , dar când e cazul îl pun în practică mai ales în locul lui: "cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt"

Deci, după spusele dvs., dacă pe un om îl iubește lumea înseamnă că nu-l iubește Dumnezeu. Aveți copii? I-ați sau îi veți învăța să se facă urâți de lumea doar pentru ca să-i știți iubiți de Dumnezeu?
Lăsați judecata pe seama lui Dumnezeu. Eu ca om, n-aș trimite pe cneva în iad doar pentru că a avut mulți prieteni în copilărie.

Poate pentru ea e un blestem darul acesta.

Va vedea cât de plictisitor e...să se arunce în niște filosofeli sterile, fără vreun rezultat concret, exceptând poate numai niște concluzii inteligente pe care nu și le dorește nimeni să le fi tras, după ce-a ajuns la ele. Eu zic că mult mai interesant e să-și trăiască viața cu stil.

Domnilor, vorbiți totuși cu o adolescentă..cu un copil. Nu-i mai dați astfel de sfaturi.. să se bucure de necazuri, că Dumnezeu o iubește dacă suferă (exact asta transmite treaba cu darurile lui Adrian) și în final, să stea pe margine și să privească doar. Ce ..., până și sfinții au ajuns la concluzia asta dupa ce-au intrat în vârsta a doua, când erau mai înțelepți, și după ce și-au trăit copilăria frumos. Și-au dat seama că e efemeră, dar și-au trăit-o și cred că și Soulonfire are dreptul la această efemeritate. Nu puteți sfătui un copil să adopte atitudinea unui pustnic. În loc să dați citate din cărți care oricum nu i se potrivesc mai bine ați sfătui-o cum să scape de timiditate.

M-am regasit partial pe mine in istorisirea asta...Dupa o vara petrecuta intre 4 pereti am hotarit pur si simplu sa ies afara,la scrinciob...Chiar daca sunt mai timida cu firea,s-au apropiat alte persoane de mine si ne-am luat e vorba,mi-am facut citeva cunostinte,putine,dar inceputul e bun.Sau iti pui castile in ureche,iar cineva se apropie si intreaba curios"ce muzica asculti?".ori citesti o carte...o sa-ti faci prieteni numaidecit.zimbeste tuturor si bucurate mereu,viata se va schimba spre bine! Doamne ajuta!

tu ai nevoie de socializare, stand in casa e imposibil de realizat, deci iesi linistita afara din casa, inscrie-te eventual la un curs de dans, la un aerobic etc... orice, care sa te aduca in preajma oamenilor, cu care sa poti comunica si lega amicitii .Mai multa incredere :)

Tu, sufletel drag...

Intai de toate, te iubeste si te vrea Insusi Dumnezeu, pentru ca altfel tu nu ai fi fost pe acest pamant, ca persoana care esti. Tu ai venit in fiinta..ca om..omuletz mic...si ai crescut..si ai trecut prin viata...si esti persoana care esti astazi...si respiri...si vorbesti...si gandesti...si te exprimi...si te misti...si inima iti bate in piept...pentru ca El Insusi..cea mai Mareata si Grandioasa Persoana din tot universul...te vrea..si te iubeste. Si te vede, si te aude..si..te creste..ca pe copilul Lui. Si parerea Lui...despre tine..El fiind Cine este..bate toate celalalte...pareri.

Eu am o prietena..care nu a fost dorita de mama ei..nu ca era o femeie rea, dar a trecut prin niste situatii foarte grele si grave..si a dat-o spre adoptie..si prietena mea a crescut intr-un orfelinat..si a crescut cu un groaznic sentiment de respingere, simtea ca nimeni nu o vrea si nimeni nu o iubeste..ca toti o evita..ca rad de ea...in copilarie era mai mult singura...apoi a mai crescut..si..tot cu acest sentiment de respingere...a inceput si ea sa respinga pe altii..i se parea ca asa se protejeaza...si trecea prin stari de genul...fie isi facea o prietena buna...si era toata lumea ei...si se agata de persoana respectiva cu toata puterea...si cand persoana respectiva pleca...se simtea distrusa....fie nu se mai lega de nimeni, si tinea pe toata lumea la distanta..era atat de rece si tzepoasa..ca oamenii o evitau...si asta ii intarea si mai mult sentimentul de respingere...si a trait in acest cerc vicios...ani buni...si intr-o zi..a aflat despre Hristos...ca exista, ca o iubeste...ca a murit pentru ea...ca Lui ii pasa de ea...a gasit pe undeva o Bibilie..si a rasfoit-o...si a gasit un pasaj..unde scria..ca "daca va uraste lumea...va uraste pentru ca nu sunteti de-ai ei...ci pentru ca sunteti ai Mei...si Eu v-am ales din mijlocul lumii"..si...cred ca atunci a plans pentru prima data in viata ei...si...identitatea aceea de respingere pe care o avea despre ea insasi...si despre cei din jur..a inceput sa crape..

Apoi..stiu ca a inceput sa se roage...imi povestea ca la inceput se ruga ceva de genul.."Doamne Isuse, eu nu stiu daca tu chiar existi..sau oamenii..si popii, zic numa-asa..si daca existi..nu stiu daca ma iubesti...in fond, pe mine nu m-a iubit nimeni niciodata..si pe Tine nici macar nu te vad...si nu stiu daca acuma eu chiar vorbesc cu Tine, si Tu ma auzi..sau am innebunit, si vorbesc singura..de accea Te rog..fa cumva sa stiu ca Tu chiar esti...si chiar ma auzi.." :-)...si cred ca Dumnezeu i-a raspuns..pentru ca ii crestea credinta..in mod vertiginos...:-).si a inceput sa se schimbe..mult...si in bine...si sa faca lucruri pe care nu le facea inainte...si sa renunte la alte lucruri pe care le facea inainte..si a inceput sa ierte...sa zambeasca..sa aiba o liniste si o blandete in ochi..un fel de seninatate..care nu-i era caracteristica inainte...si cumva...alegand sa se tina de credinta in Hristos...asa cum stia si cum putea ea...imaginea ei de sine s-a schimbat...ea s-a schimbat...modul in care o percepeau oamenii s-a schimbat..a inceput sa aiba prieteni...si a inceput sa fie perceputa de multi din jurul ei..ca o binecuvantare..

Nu de toti din jurul ei..dar pentru ea nu mai era atat de important..cum o trateaza oamenii

Eu Il rog pe Dumnezeu..Tatal tau...si al meu...sa te ajute sa te intorci...la acel moment...in care simteai ca te iubeste...si sa-ti arate...ca e Tata..milostiv...si drept...dar Tata...care te iarta in cele ce ai gresit...si ca iubirea Lui fata de tine...este muuuuult mai mare...decat greseala ta....

Vezi tu, sufletzel...noi, ca si crestini.. suntem oameni...si mai slabi...si mai tari...dar toti pacatuim in multe feluri, si cu voie, si fara..si cu gand, sau vorba, sau fapta...si ne pare rau...si ne e rusine...si ciuda...si poate plangem...si mai deznadajduim...dar nu ne lasam de El...ca El e tot ce avem noi...si avem incredere ca ne iarta...si ne da putere acolo unde suntem slabi...de aceea...dupa ce ai auzit Cuvant al Duhului Sfant...ca iti sunt iertate pacatele..sa crezi..si sa nu te indepartezi de El..de Dumnezeu..ci mai tare sa te apropii...si Fie ca Dumnezeu sa te creasca tot mai mult, din zi in zi...in cunoasterea iubirii Sale fata de tine...in Cristos Isus, Domnul nostru

Cu totul de acord.
Gasim motive si timp pentru toate dar prea rar ii multumim Domnului pentru tot ce ni se intampla.
Si ne miram ca viata are un gust salciu si tot felul de necazuri ne stau pe cap.
Cat priveste problema expusa aici, o spun cu toata responsabilitatea (profesionala): oameni buni, cand vom incepe sa mergem la doctor daca ne doare ceva? Asteptam sa putrezim mai intai? Suntem chiar din preistoria omenirii?
Pentru astfel de probleme, destul de frecvente (in definitiv tot omul are perioade proaste uneori sau cara cu el vreo disfunctie, ceva) s-au inventat si la noi consilierii si psihologii. Sunt peste tot. O consiliere curata si serioasa poate ameliora problema in mod semnificativ fara sa ne mai inchipuim ca facem nu stiu ce ispravi crestine ca flecarim aici. Astfel de lucruri se agraveaza daca nu sunt tratate profesionist.
Mergeti, domnisoara, la un consilier psi si terminati cu lamentatiile acestea. Nu ajuta pe nimeni cu nimic iar pe dumneavoastra va pot duce la complicatii de care e mai bine sa nu stiti nimic. Tulburarile sufletesti se trateaza prin terapie fata in fata, iar nu prin palavre pe internet.
Dumnezeu sa ne ierte pentru modul cum ii insultam mereu inteligenta pe care ne-a dat-o in dar.
P.S. Daca se intampla cumva sa nu aveti bani pentru a va plati sedintele de consiliere, discutati exact acest lucru cu consilierul. Veti vedea ca face parte din problema si ca se va rezolva si asta, treptat... Doamne ajuta!

Domnule Cezar,

Ca si consilier psi..cunoasteti desigur influenta distorsiunilor cognitive asupra psihismului uman,in cazul tulburarii distimice, de exemplu,si, daca e pe fondul unei fobii sociale, posibil asociata cu o usoara dismorfofobie,stiti ca in sine este un impediment major in solicitarea unui ajutor specializat...

Ca si crestin..stiti desigur ca Mantuitorul..are "obiceiul"...sa nu stinga un fitil.. care fumega...si sa nu rupa o trestie franta...si sa nu izgoneasca afara pe nici unul dintre cei care cauta in mod real fata Lui...si are o "predilectie"...catre cel ce sufera si are inima zdrobita...fie ca sunt eu, fie dumneavoastra, fie sora noastra...si ca..singurul ajutor real, definitiv,autentic..de care poate avea parte o fiinta umana, in dureri duhovnicesti, sau sufletesti...este faptul ca"prin ranile Sale noi suntem vindecati"...

Cat priveste "palavrele" de pe acest forum...e si acesta un mod virtual...dar totusi..un mod in care noi ne putem impartasi...cu experiente de viata..cu invataturi din parinti...cu rugaciuni...Apostolii Domnului, a caror invataturi stau la temelia Bisericii...ne sfatuiesc..sa vorbim intre noi cu psalmi, cu cuvantari duhovnicesti..cu laude la adresa lui Dumnezeu, a bunatatii Sale..a indurarii si ajutorului Sau...de care noi am avut parte in vietile noastre, sa ne impartasim unii altora necazurile, durerile, poverile..si bucuriile..sa ne sustinem, sa ne incurajam reciproc..sa ne zidim impreuna pe credinta noastra cea sfanta....

Sa ma iertati...si Doamne-ajuta

Imi pare rau daca am dat impresia ca ma lamentez,nu a fost aceasta intentia mea,dar nu cred ca am gresit ca am scris pe acest forum.Situatia este mai complicata in privinta vizitei mele la un specialist,credeti-ma ca daca as fi avut curajul si convingerea sufleteasca in primul rand si ajutor din partea altcuiva as fi mers de foarte mult timp...nu as fi cersit si nici nu cersesc mila pe un forum,doar pareri,sfaturi,e ceva temporar pana se rezolva,daca se va rezolva in curand...Eu va multumesc pt interventia dumneavoastra.

Fetelor, sunt si alte medii unde va puteti manifesta.
Bunul simt nu prea va e busola.
In rest, faceti cum doriti. De crestini ca voi nu duce lipsa lumea.
Reamintesc celor care stiu deja acest cuvant al parintelui Steinhardt: crestinul e un om bun, nu un prost.
Asadar, cu mine nu veti face, in felul asta, decat sa va culegeti regretul ca nu va puteti vedea de treburi. Sau poate treaba voastra tocmai asta o fi, sa palavragiti pe forumul ortodox subiecte care nu isi au locul aici...

[quote=Sara I;390297]Domnule Cezar,

Ca si consilier psi..cunoasteti desigur influenta distorsiunilor cognitive asupra psihismului uman,in cazul tulburarii distimice, de exemplu,si, daca e pe fondul unei fobii sociale, posibil asociata cu o usoara dismorfofobie,stiti ca in sine este un impediment major in solicitarea unui ajutor specializat...

Stimata Sara, daca tot va jucati cu termeni tehnici va reamintesc o regula tot tehnica: asa ceva se discuta, se trateaza, se interpreteaza, se ... orice ati vrea sa fie: doar in cabinet! Doar in relatia concreta, personala, fata in fata dintre consilier si persoana care SOLICITA ajutorul.
Regret ca am intrat in dialog cu un om care depaseste flagrant limitele profesiei doar pentru ca, probabil, nu isi poate stapani frustrarile necontinute.
Cat despre agresiva trimitere la calitatea mea de crestin... Domnul sa va miluiasca si sa ne ierte pe toti.
Va rog sa nu va mai obositi sa imi raspundeti. Eu unul ma voi odihini in caz ca alegeti oboseala.
Ah, nesimtirea si proasta crestere trec peste orice, inclusiv peste religii, oricare ar fi ele...
Dar exista Cineva care e Limita, totusi. Cred.

Cat poate fi de penibila o astfel de exprimare!...