Budism - decodificarea realitatii
 

Asa cum este prezentata de catre Nagarjuna - schema cea mai generala prin care se ajunge la eliberare:

Mai intai intelegerea adevarului nominal, din care poate fi patruns adevarul ultim.

Doar cand adevarul ultim este inteles, poate fi realizat adevarul conventional si perceputa realitatea asa cum este de fapt, nedistorsionata de filtrul paradigmelor.


adevar nominal - adevar ultim - adevar conventional ... si realizata unitatea naturala.

sau poetic exprimat:

"In imbratisarea Mamei,
L-am realizat pe Tatal".



mai jos explicatiile:


Those who are outside the path of Master Nagarjuna
Have no means of peace.

They depart from the truths of convention and thatness,
And, because they depart from them, cannot attain liberation.

Nominal truths are the method,
And ultimate truth arises from the method.

Those who do not know how these two are distinguished
Will enter mistaken paths due to wrong conceptions.



If we have a sincere desire to attain liberation from suffering we should follow only the system of Nagarjuna.

If we do not, we shall have no means of attaining the permanent peace of liberation.

Why is this?

To attain liberation we must realize the two truths - conventional truth and ultimate truth - and these are established only in Nagarjuna's system.

Those who follow systems other than Nagarjuna's cannot establish the two truths, and so they cannot attain liberation.

To realize ultimate truth we must first realize nominal truths.

Thus it is said that nominal truths are the method and ultimate truth arises from the method.

Those who do not know how to distinguish nominal truths from ultimate truth will develop wrong conceptions that will lead them into mistaken paths.

Nominal truths are the objects we know simply by using their names without the need for analysis, such as our self, our body, and other things that we use in our everyday life.

For example, we can readily understand a man reading a book.

We do not need to engage in analysis to understand a man, a book, or the act of reading; the terms themselves are sufficient.

Nominal truths are the bases for understand¬ing ultimate truth.

If nominal truths were non-existent or inherently existent, there would be no basis for ultimate truth.

Since we cannot realize ultimate truth without correctly realizing nominal truths, Buddha explained that nominal truths are the method for realizing ultimate truth.


Saying that nominal truths are the method for realizing ultimate truth is not the same as saying that conventional truths are the method for realizing ultimate truth.

We can fully realize conventional truths only after we have realized ultimate truth; therefore conventional truths cannot be the method for realizing ultimate truth.

In Song of the Practice of the View of Emptiness Changkya Rolpai Dorje says:

In the lap of the mother
I found the father.

In this context 'mother' means ultimate truth, emptiness, and 'father' means conventional truth.

Changkya Rolpai Dorje is saying that he realized conventional truth from his understanding of ultimate truth.

Mai frate Florin,nu stiu de unde zici fratia ta ca asta e budism,ca pare tare ciudat,eu am mai auzit unii budisti vorbind,da nu ziceau asa chestii.
Poate o fi si traducerea cea pe engleza mai ciudata,stiu eu?

Este propaganda budhista facuta pe gustul occidentalului.

Ca de obicei, florin.oltean75 nu mentioneaza sursa ca sa nu vada si altii in ce ape se scalda mai exact desi la profil a pus "ortodox" pentru a duce lumea in eroarea.

Buna Alin,

Nu este propaganda budista, ci este o expunere de idei.

Cuvantul "budism" te face sa te poticnesti.

Conteaza ca prezentarea este in stil occidental sau vetust?

Inlatura preconceptiile si incearca sa intelegi sensul cuvintelor. (be reasonable)

Daca nu-ti foloseste, da delete.

-------------------------------

Aici ai sursa: "OCEAN OF NECTAR" - Kelsang Gyatso.

Poti sa citesti cateva pagini pe amazon.com la preview.

Eu am cumparat cartea pentru ca nu am reusit sa o descarc in varianta electronica.

Toate cele bune.

Domnul meu,

Budismul este de multe feluri...ca si crestinismul.

Multe scoli... multe interpretari.

Sistemul prezentat se numeste "CALEA DE MIJLOC" sau Madhyamika, prezentat de Nagarjuna.

In vreme ce crestinul isi umple mintea de rugaciune, budistul isi goleste mintea. Acest lucru mi se pare f semnificativ.

Golirea mintii este atinsa si de cei sporiti care spun ca la un moment dat mintea inceteaza sa se mai roaga lasind loc in tacere duhului sfint sa se roage pentru ei fiind prezenta si simtita si mai puternic nazuinta catre desavirsire.
Linistirea mintii este la fel de cautata si in crestinism -pacea mintii.

Insa prezentarea legata de conceptele buddhiste este mai greu de inteles -chiar daca nu ar exista prejudecati -fiindca trebuie definiti termenii mai intii.

Iar intelegerea lor nu trebuie sa fie una strict mentala ci facuta printro simtire interioara.
Propaganta sau mai bine spus antipropaganda care vine din directia crestina incearca sa puna cit mai multe granite si sa le intareasca punind intentionat i opozitie teme cum sint "totul este suferinta" (budhism), "totul este iluzie" (hinduism), si "totul este iubire" (crestinism).
Insa este un fals antagosnism fiindca se rupe din context, daca exista sinceritate -corectitudine in loc de "totul este iubire" era pus "totul este desertaciune".

Esenta "adevarului ultim" este continut si in ortodoxie insa nu la nivelul dogmei ci doar in scrierile unor clerici.
"Adevarul ultim" spune ca toata creatia nu este destinata omului ci are un scop strict estetic daruit lui Dumnezeu si celor care fiind alaturi de El sint deasemenea capabili sa perceapa frumusetea ansamblului creatiei in toata desfasurarea ei spatiala si temporala.
Desfasurarea evenimentelor in cadrul creatiei este comparat cu un joc de teatru desfasurat in baza existentei unui scenariu, regizor si actori.
Actorii nu isi dau seama ca se afla intrun mare scenariu decit cu mici exceptii. Acest joc este numit jocul cosmic (Lyla).
Marele regizor sau marele arhitect este insusi Dumnezeu- puterea Sa.

Acest concept arata ca nu omul este buricul pamintului, al universului si al existentei si ca el doar face parte din ea, dincolo de soarta lui exista ceva mai inalt de care nu poate trece decit daca atinge desavirsirea. Si poate nici atunci in totalitate dar macar in piesa joaca un rol pozitiv si fericit fiind capabil totodata sa vada si sa admire jocul cosmic in totalitatea lui.
Buricul universului este Dumnezeu.
Astfel incit orgoliul omului -care il face sa aibe pretentii si sa se spuna pe el in centru -este detronat in favoarea lui Dumnezeu.

Insa ca sa ajungi sa percepi in acest fel relitatea ai nevoie de o anume sinceritate, umilinta si perceptie anterioara care sa se ridice pina la o anumita limita necesara.
Odata intelese lucrurile in acest fel se deschide usor usor o noua perspectiva asupra amanuntelor vietii, mai echilibrata si mai detasata.

La cei sporiti inceteaza rugaciunea doar in prezenta lui Dumnezeu; apoi se reia rugaciunea neintrerupta.

Duhul Sfant este a treia Persoana din Sf. Treime, este Dumnezeu si se scrie cu majuscule.

Persoana se scrie cu litera mica la inceput.
Propozitiile in care se afla cuvantul Dumnezeu
scris cu majuscula,
sa inceapa cu o litara mica.
Sfant sa fie urmat de virgula
cel mult ,cand e asezat langa treime.

Deci unu e a trea cifra din cele trei?
Nu osandesti?
Nu,.unu este in fiecare cifra dincele trei.
Duhul este in contextul dat treimea, si in Trup, si in Sfintenie si Dumnezeu.
.

In realitate prezenta lui Dumnezeu nu inceteaza niciodata mai ales ca duhul sfint (scris si cu litera mica fiindca aici nu desemneaza Duhul Sfint in totalitatea Sa cereasca ci doar acea particica alocata sfintului si care se gaseste in interiorul lui cu el pe vecie) deci duhul sfint interior face parte din prezenta divina permanenta.
Prin prezenta lui Dumnezeu care opeste rugaciunea si gindurile in realitate se intelege asadar o binecuvintare - o interventie care il forteaza pe sfint sa intre intr-o stare de pace mentala prin intreruperea gindurilor permitindu-i totodata sa observe cu ajutorul atentiei introspective starea binecuvintata de pace -nederanjata de valurile cuvintelor rugaciunii.
PS. Duhul Sfint interior este parte din Duhul Sfint ca ipostas divin asa cum spiritul nostru din inima este parte din Tatal- la fel si spiritul poate fi scris cu litera mica sau cu litera mare.
Spiritul este confundat in terminologie cu sufletul insa chiar daca ele au legatura nu sint chiar identice -in timp ce spufletul poate fi bun sau rau (dupa predominanta calitatilor sau a defectelor) spiritul nu poate fi decit bun insa el nu se poate manifesta decit in msura curatirii de cizelarii calitatilor noastre care formeaa hainele spirituale care imbraca spiritul.
Spiritul este adevarata noastra identificare.

Si atunci daca Dumnezeu iti arata cum rebuie sa faci de ce nu ai incerca sa opresti mintea tu insuti exersind stapinirea de sine legat de pacea mintii?

Rugaciunea nu cere neaparat cuvinte ci este suficienta dorinta, nazuinta. "Ei nu s-au rugat si Eu i-am ascultat."
Insa odata cu nazuinta trebuie sa fie prezent si abandonul (incluis cel al gindurilor) in fata Voii lui Dumnezeu.

Imi este f clar ca cei de alte confesiuni decat ortodoxa, vad lucrurile altfel... cu totul altfel decat ne invata Sfintii Parinti. Mai mult nu este de spus.

Intrebare:
eu inca n-am inteles ce inseamna 'minte originara'? Este mintea mea sau a universului? ???



Raspuns:
"Tatal este in Mine si Eu in Tatal."

Mintea individuala este in "mintea universului" si invers,
asa cum se amesteca doua spatii infinite, nu stii unde incepe una si unde se sfarseste cealalta.

Este o expandare nemarginita a individului, cu viteza infinita in infinitate, fara sa intampine nici cea mai mica rezistenta.


Este ca o nastere perpetua in Dharmakaya - Corpul Adevarului.

O putem exprima in cuvinte ca pe un proces, dar aceasta este inconceptibila - inteleasa doar atunci cand este experimentata direct.

Pentru ca este atemporala, dincolo de proces, fara niciun contact, in care gradele de libertate sunt infinite, neexistand nicio obstructie perceptiva - se numeste 'salvare', 'mantuire' sau 'eliberare'.

Intelegand infinitatea grandioasa din fiecare fiinta, respectul profund devine spontan. Acesta este sensul sau nucleul prostratiei - o minunare delicioasa, extatica, vrajita de natura ultima - Dumnezeu.

Intelegand natura ultima ("Dumnezeu care doreste sa ne umple"), bodhicitta se preschimba instantaneu dintr-o constructie mentala artificiala, intr-o traire profunda, care tasneste cu mare forta la suprafata.

A praise to the Fundamental Wisdom
 

A praise to the Fundamental Wisdom or
applications of the ultimate principle

Knowing the Fundamental Wisdom,
The trainee will know how to harvest the all good qualities of the mind.

Knowing the Fundamental Wisdom,
The trainee will know how to work with the Deity,
So the Vast Path opens for him. (how to operate with the imagination)

Knowing the Fundamental Wisdom,
The trainee will know how to work with Wisdom,
So the Profound Path opens for him. (how to operate with the emptiness)

Knowing the Fundamental Wisdom,
The hard core of reality will begin to melt,
And the unsurpassed light of the truth will dispell all obstructions.

Knowing the Fundamental Wisdom,
All processes are absorbed and transcended.

Knowing the Fundamental Wisdom,
The mind will not be anymore entangled in cause and effect,
Good or evil,
Cold or hot,
Hard or soft,
Sick or health,
Life or Death.

Knowing the Fundamental Wisdom,
The trainee will definitely atain the unexcelled suppleness.

Este momeala pentru naivi, sa faca pe cei fara discernamant sa creada ca aburelile lor sunt un subtitut pentru adevarata si singura cale spirituala spre mantuire care este crestinismul.

Da, substitut pentru ca n-ai sa gasesti nici unul care crede aburelile astea sa fie in acelasi timp si un bun crestin dupa normele ortodoxe..

De altfel asta e si motivul pentru care vin cu aburelile astea, stiindu-se cu lacune in cele ale dreptei credintei, au impresia ca pot suplini cu filosofii pagane, in loc sa caute vindecarea in Biserica.

Ca sa nu mai vorbim de samanatza mandriei..prin care diavolul ii face sa se creada superiori "credinciosului de rand" care vezi Doamne nu are access la aceste "comori" de pseudo-intelepciune.

Poate ca este asa cum ziceti voi, dar daca veti fi surprinsi "dincolo" ,vazand ce de budhisti si nu numai ,vor fi fiind in Raiul asa cum il intelegeti domniile voastre?Numai bine!

Hehe, asta e lucrarea credintei care deschide ochii. Noi nu ne punem intrebari "daca vom vedea". Noi stim ce vom vedea. Nu navigam pe o mare de incertitudini gandindu-ne ca totul e relativ si ca "Aoleu, poate n-am crezut bine... daca n-am crezut bine? etc.". Cand Il cunosti pe Cel necuprins de minte, nu mai poti sa te indoiesti de El si de cuvintele Lui, iti vine mai degraba sa te indoiesti de tine...

Adevarat, noi nu suntem agnostici, in cautarea adevarului, pentru ca noi stim ca l-am gasit. Adevarul ne-a fost revelat, tot ce era nevoie pentru mantuire, invatatura Bisericii (Ortodoxe, bineinteles) pastreaza tot adevarul atat cat ne-a fost revelat, asa cum scrie si in catehism. Incertitudinea este doar parcursul nostru, ceea ce facem noi, pentru ca uneltele le avem deja, ramane doar munca noastra.
In legatura cu cei din afara BO, sfintii si parintii spun pe buna drepatate, ca nu stim daca se mantuiesc si dintre ei. Asta nu inseamna ca si ei se pot mantui la fel ca noi, pentru ca nu au credinta, fapte si har impreuna.
Ei spun doar ca nu stim sigur ca nu se mantuieste nimeni in afara ortodoxiei, poate sunt cateva exceptii si stim ca au fost cel putin doua (paganii pentru care s-au rugat Sf. Tecla si Sf. Grigorie cel Mare). Asadar nu stim daca mai sunt astfel de cazuri exceptionale.
Dar observam ca nu din cauza faptelor sau credintei, ci din mila lui Dumnezeu, care a ascultat rugaciunile unor sfinti.
In afara de aceste cazuri exceptionale noi stim ca cine nu se va naste din apa si Duh nu ajunge in imparatie, cine nu mananca Trupul si Sangele la fel, etc.
P.S> Am raspuns la mesajul tau, dar era general, legat de subiectul topicului.

Legat de budism, exista doua mari diferente fata de crestinism.
De fapt sunt mai multe dar doua sunt izbitoare.
In primul rand, budismul neaga existenta unui Dumnezeu personal.
Si al doilea, budismul neaga existenta unei vieti individuale si personale constiente dupa moarte.
Aceste 2 mari diferente fac sa existe, in opinia mea, o incompatibilitate profunda intre crestinism si budism.

Bogdan,

Budismul neaga existenta unui "Dumnezeu personal", in sensul in care mintea obisnuita intelege "persoana".

"Persoana" si "esenta persoanei" sunt doua fete ale aceleiasi monede.

Persoana se "intelege" prin afect, iar esenta ei prin "vedere".

Doctrina crestina intra in Dumnezeu pe poarta afectului si descopera ulterior "vederea fara de forme", in contemplatiile inalte.

Budismul pregateste mintea inca de la inceputul calatoriei cu aceasta "vedere", caruia i se spune vacuitate, sau spatiu fara forma.

Insa incepatorii budisti urmeaza acelasi traseu al afectului ca si crestinii.
Adica rugaciuni, inchinari, refugiu, laude exaltate, dragoste neincetata pentru toata faptura...

In ceea ce priveste a doua afirmatie a ta, probabil este culeasa din surse gresite, nihiliste.

Ca si in crestinism, in budism se afirma exista raiului si iadului si a judecatii.

Judecata insa nu este perceputa ca o sentinta, ci ca un efect cumulat al propriilor actiuni anterioare, bune sau rele, iar noua forma dupa moarte este in consonanta cu calitatea faptelor savarsite.

Asta ce e, deformarea budhismului ca sa aduca a crestinism poate-poate prinde la naivul semi-crestin occidental?

Pauza de-un zambet :)

http://img856.imageshack.us/img856/5827/33451835.jpg

Religia budista prevede respectul maxim acordat tuturor animalelor. O legenda spune ca la moartea lui Buddha, toate animalele indurerate s-au adunat in semn de respect; in afara de pisici si de serpi, singurele vietuitoare care n-ar fi varsat nicio lacrima, atragandu-si oprobiul budistilor.

Si pentru ca ei spun ca sufletele se reincarneaza in animale.

Extrem de nostim !!! Totusi...budistii respecta TOATE formele de viata , in vreme ce crestinii cel mai ades nu se respecta pe ei insissi, nu respecta OMUL in sine.....Nu e pacat?!?Numai bine!

Alin,

Ce frumos ar fi sa intelegi ce este 'Alin' - sau esenta persoanei.
Asta ar alina multe preconceptii si fixatii.

Numai bine.

un adevarat mister... respectul asta de sine, nu crezi?

Nu poti cere orbilor sa vada.....Numai bine , frate!

In crestinism avem metode pentru umilinta, smerenie, rabdare, milostenie (literatura patristica abunda in exemple si explicatii - un aspect remarcabil) dar nu avem metode lucrative pentru demnitate, respect de sine sau indrazneala (exemple sunt -apostoli, mucenici, sfinti - dar fara metode de exersare a inimii rationale in aceste virtuti).

Este un factor de risc care poate produce efecte secundare nedorite.

Florin,

Nu sunt de acord cu ce spuneti.
In crestinism exista o vedere fata catre fata, constienta, de la persoana la persoana.
Mai mult, crestinismul NU propovaduieste precum budismul stingerea individualitatii si a personalitatii umane. In crestinism, facultatile umane sunt transfigurate, sfintite, NU desfiintate.
Mai mult, crestinismul crede in invierea cu trupul.
Budismul nu.
Deci diferenta e esentiala.
Ma mir ca nu o remarcati.

de ce iti otravesti tu sufletul cu invatatura straina si incerci sa-i atragi si pe altii

In crestinism exista o vedere fata catre fata, constienta, de la persoana la persoana.

Si in budism se practica fata catre fata, de la persoana la persoana. Numai ca budistii se inchina la Buddha sau diferiti sfinti din panteonul budist. Chiar daca suportul constientizarii este “altul”, mintea are aceeasi culoare ca si cea crestina: convorbire inter-personala, smerenie, respect si iubire. Acest aspect al urcusului se numeste "creativ", pentru ca mintea are nevoie de un aspect formal al persoanei pentru ai surprinde esenta. Fiecare minte este diferita, asa ca Isus in imaginatia unui african are trasaturi afro, in reprezentarea mentala a unui ortodox are trasaturi austere, sau trasaturi bine reliefate si expresive in traditia catolica. Avem nevoie de o icoana gandita, prezenta pentru a suscita trairi virtuoase. Cand aceasta este vie in continuumul mental, credinta devine extrem de puternica. Acest proces necesita exersare indelungata.

Deci, in general, in budism exista doua procese in curatarea sufletului cel "creativ" in care se conlucreaza cu aspectul formal al divinitatii (forma este fluida de la minte la minte - si chiar in cadrul aceleiasi minti poate sa fie diferita de la instanta cognitiva la instanta cognitiva) -- si procesul “profund" in care orice intelegere bazata pe imaginatie sau reprezentare mentala este transcens. In comparatie cu urcusul crestin, o citire a Bibliei sau invaturilor Sfintilor Parinti, evident se incadreaza in primul proces, contemplatia inalta, specifica mintii curata de imaginatie in cel de al doilea.


Mai mult, crestinismul NU propovaduieste precum budismul stingerea individualitatii si a personalitatii umane. In crestinism, facultatile umane sunt transfigurate, sfintite, NU desfiintate.

In budism, intradevar se vorbeste de “stingere” sau “incetare” – al treilea adevar nobil- dar aceasta nu se refera la desfiintare sau neantizarea fiintei, ci la secarea tuturor miscarilor pacatoase grosiere, subtile si foarte subtile. Astfel ca se transcende temporalitatea si se atinge vesnicia.
Si in budism caracteristicile esentiale ale “persoanei” sunt transfigurate. Astfel ca cele cinci otravuri (necunoasterea de Dumnezeu, necunoasterea naturii fundamentale a creatiei, necunoasterea esentei persoanelor, dezechilibrele preferentiale si egoismul) sunt preschimbate in flacarile celor cinci intelepciuni: intelepciunea fara de forma, intelepciunea cunoasterii formei, intelepciunea care identifica corect individualitatea oricarei forme, intelepciunea egalitatii si intelepciunea infaptuitoare. Aceste flacari ale cunoasterii infrumuseteaza in chip supralumesc mintea eliberand-o de orice miscari pacatoase.
Transfigurarea calitatilor persoanei este reprezentata de un obiect de cult numit “vajra”, care se tine in mana dreapta de credinciosi. Are zece arcuiri, cinci pentru otravuri iar cinci pentru expresia lor purificata (cele 5 flacari ale intelepciunii). Are semnificatii foarte profunde, dar in general reprezinta aspectul extatic, euforic al persoanei cand cele cinci imperfectiuni ale persoanei sunt transcense.
Deci si in budism, persoana este transfigurata si implinita - nu desfiintata. Aceasta implinire, inseamna capacitatea de a imbratisa inteligibil toata creatia sau capacitatea de a curge din individualitate catre toate fiintele.

Mai mult, crestinismul crede in invierea cu trupul.
Budismul nu.

Afirmatia este facuta pe fondul necunoasterii doctrinei budiste. Exegetii crestini cand interpreteaza budismul (evident ca o fac in sensul identificarii unor aberatii doctrinale) extrag pasaje din diferite compendii de logica budista, rupandu-le de context, rasucind astfel intelesurile (cu si fara intentie). Budismul trebuie studiat fara prejudecati, cu o inima corecta, impartiala. Daca este studiat cu intentia de a-l combate, nu exista nicio sansa sa-i fie surprins nectarul.

Deci sa revin. Tot efortul in budism este centrat pe “inviere”, doar ca ei ii spun renastere cu agregatele unui Buddha. Nici in crestinism nu credem ca inviem intr-un trup pacatos, ci intr-unul sfintit.

Trupul unui Buddha este intreit, astfel: Trupul Adevarului, Trupul Extazului si Trupul Emanat (Vizibil).

Trupul Adevarului este natura noastra profunda dupa ipostasul divin, dincolo de forma si proces (Isus nu a fost niciodata “despartit” de Tatal).

Trupul Extazului este o forma extrem de subtila, a carui substanta este o fericire de o intensitate magnifica, vizibil doar de catre sfinti.

Iar Trupul Emanatiei este o forma complet pura, vizibila pentru cei ce nu au ochi duhovnicesti.

Textul, in esenta, spune cum sa privim corect o carte, o cana, o floare.
Nu face referiri la dogme interconfesionale.

Recunosc, poate nu era cazul sa-l postez.
Insa elanul ne face uneori sa gresim.

Iarta-ma.

Pentru cei ce vor sa gaseasca paralele intre budism si crestinism, recomand cartea CALEA ACCEPTARII scrisa in romana (poate fi downlodata la aceasta adresa):

http://josho-adrian.blogspot.com/201...-tannisho.html

Dar crestinismul e centrat pe persoana Lui Hristos.
Iar budismul il considera pe Hristos doar un maestru spiritual, cu nimic diferit de Buddha.
Pe cand in crestinism, Mantuitorul spune : "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine."

Bogdan,

Intentia postarilor mele nu este aceea de a face cititorii sa creada in Buddha.

Eu insumi ma consider crestin. Am crescut in aceasta religie, care vibreaza in fiecare fibra a fiintei mele.

Ceea ce vreau insa sa scot in evidenta este aspectul psihologic sau mai bine spus rationalitatea psihologica specifica gandirii religioase.

In budism am gasit mai multe repere si principii privind reflexele mintii atunci cand este abordata sacralitatea.

Cand identifici principii functionale, indiferent de domeniu, eficienta procesului creste remarcabil.

In general o afirmatie biblica are doua intelesuri: una periferica a carei functie este sa atraga atentia si una profunda care umple inima cu hrana cereasca.

Asa este si cu aceasta afirmatie "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine."

Intelesul periferic este ca persoana Isus, Fiul Lui Dumnezeu, perceput conceptual, asa cum percepem in continuumul mental de exemplu o persoana X cu un anumit atribut jurisdictional, detine putere decizionala, in acest caz, de a oferi sau refuza bucuriile raiului.

Aceasta intelegere are aspectul sau pozitiv de necontestat, ne face sa ne angajam in actiuni virtuoase, adica “sa facem pe plac Lui Isus.” Insa daca nu-i depasim superficialitatea, ramanem poticniti intr-o dogma ingusta. Aceasta intelegere este o “intelegere copil”.

Intelegerea profunda este insa altceva, este “intelegerea omului matur”.
Aceasta identifica care este natura intima a Lui Isus, iL gusta direct pe Isus. Doar aceasta experienta este mantuitoare. Prima inca bate la usa.

Astfel, daca Isus nu este dragoste nemarginita…atunci nu este Isus.
Daca Isus nu are in sine toata creatia…atunci nu este Isus.
Daca in Isus nu este completa libertate si slobozire a mintii…atunci nu este Isus.
…si atributele pot continua.
Multi din cei ce se roaga, pot ajunge la natura persoanei Lui Isus, dar sa o desemneze altfel.

Doar Dumnezeu stie cum randuieste pentru fiecare mantuirea.

Asa zice Sfantul Maxim Marturisitorul: daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, trebuie sa renunti la tot, sa-ti golesti mintea si inima, sa vezi in fata ta abisul divinitatii si sa te arunci in el .

Dracul e maestru iluzionist si sofist fara pereche. Ceea ce spune Maxim Marturisitorul e rupt dintr-un mare context, iar cei care cauta paralele intre budism si crestinism se bazeaza tocmai pe aceste fraze scoase din context. Parintele Maxim nu s-a referit la golirea facuta spre desfiintare ci spre comuniune cu Hristos.

Eu caut paralele intre budism si crestinism,
deci sunt sofist fara pereche.

Multumesc pt.apreciere.


Ca sa te umpli de Hristos, trebuie "sa te golesti de tine insuti".

"sa iti urasti sufletul pt ca altfel il pierzi"

"sa te lepezi de sine si sa Ma urmezi pe Mine"


Aceasta golire este golirea dragostei care se goleste pe sine si nu mai retine nicio forma.

Unde este dragoste nu este drac.

Insa putini stiu cum dragostea se goleste pe sine fara sa retina nicio forma.

Prin "predare totala", prin "lasarea cu totul in Voia Domnului", prin "credinta", prin "nadejde"...avem experiente similare "golirii de sine" (sau saracire a duhului), dar inca mai retinem forme.

O instruire adecvata in acest sens, deschide cheia spre vastitatea sufletului in comuniune cu Hristos - dragostea.

Eu am gasit-o in a doua expunere a Dharmei - Perfection of Wisdom.

In urma cu multi ani ma framanta sa gasesc rationalitatea rabdarii in fata agresiunii, altfel spus in limbaj crestin, "intoarcerea si celuilalt obraz".

Expresia hristica este sublima...dar care este de fapt substratul rational profund?

De ce doar o astfel de atitudine (nobila prin pacifismul ei) este o poarta spre Adevar?

Explicatia am gasit-o mult mai tarziu, dupa un studiu asiduu al budismului.

In sistemul de gandire crestin, rabdand izbitura violenta a palmei, se produce merit ("coronita cereasca" - o energie afectiva pozitiva in inima - pt ca se rabda pentru cel mult iubit - Hristos) dar nu se produce intelepciune (claritatea naturii subiectului, obiectului si procesului).

Daca nu gasim numitorul comun (natura ultima a realitatii) vom alerga reflex dupa placere si vom fugi intotdeauna de durere.

Aceasta miscare mecanica saboteaza cunoasterea naturii esentiale a realitatii.

Nu spun ca trebuie sa alergam dupa durere, ci ca experimentand-o plenar, esential vom descoperi ca este un excelent instructor. (insa este nevoie de o instruire corecta a modului in care mintea trebuie sa 'absoarba' durerea)

Daca ati vazut filmul Matrix - pentru a putea restabili echilibrul in matrice, Neo s-a relaxat si s-a lasat patruns de virus. Numai asa a putut decodifica "raul".

Este in fapt tot o parabola cristica- un act jertfelnic de asumare necesara a durerii pentru restabilirea armoniei.

Acelasi lucru este valabil si pentru noi , trebuie sa fim supli, relaxati si sa ne lasam 'imbibati' de experientele imediate si sa le decodificam in mod direct, instantaneu fie ca sunt placute, neutre sau dureroase.

Acesta este sensul profund al rabdarii.

Fara o instruire corespunzatoare in cea de a doua expunere a Dharmei - "Intelepciunea Perfecta"- este dificila "restabilirea echilibrului in matrice" prin gasirea naturii ultime, comuna tuturor experientelor.

The gross self-deception
 

To think that we shall live in this world permanently is a gross self-deception.

This world has no permanent residents.

...

Our body is an object loaned to us for only a short time.