Noaptea Sfântului Bartolomeu
 

Încă de timpuriu, pe vremea şederii sale în Franta şi apoi prin discipolii săi, atunci când a fost exilat la Geneva în 1541, Jean Calvin atrage spre învăţăturile sale, strânse în monumentala
operă - 'Instituţia creştină' (1536) -, mulţi aderenţi din rândurile intelectualităţii şi nobilimii
franceze, cărora le-a dat un semn distinctiv de ceilalti, numindu-i hughenoţi sau purtători de cocardă. O perioadă, când ideile sale nu erau considerate prea primejdioase, a găsit refugiu la curtea lui Francisc I (admirator al artelor frumoase, calm, diplomat, echilibrat). Acest mare rege era implicat în războaiele italice şi datorită lui s-a stabilit
frontiera de est a Franţei cu mici retuşuri până azi . În ţelurile sale politice a avut sprijinul
multor nobili reformaţi.

Nu acelasi lucru se va întâmpla si cu urmaşii săi, mai ales prin sosirea Catherinei de Medici, cruda italiancă florentină, care va trece peste cadavre, ucigându-şi chiar apropiaţii pentru a-şi atinge scopul final: reinstaurarea catolicismului.

Sângele aprig florentin şi tendinţa spre absolutism n-au părăsit-o nici în ultima clipă. Italia, în ansamblu, a fost una dintre putinele ţări ale Apusului, nelovite de veninul Reformei şi unde catolicismul era încă nealterat. Când a sosit în Franta, a găsit o situaţie religioasă confuză, care ameninţa să dezbine unitatea monarhiei franceze. De aici şi
până la a-şi impune respectul supuşilor n-a fost decât un singur pas: 'Divide et impera'. Între 1561-1588, regatul va fi condus din umbră de marea regină Catherine, iar cei doi fii ai săi - Carol al IX-lea (1562-1574) şi Henric al III-lea (1574-1589) - care nu au fost decât instrumente ale puterii.

2. Noaptea Sfântului Bartolomeu
 

Primul, a cărui superstiţie era împinsă până în pragul nebuniei, alimentată abil de mama sa,
suferea de apoplexie, era o fire autistă şi lunatecă, greu de înţeles de către contemporanii săi. Râsul său demonic şi crizele de nebunie speculate de Catherine, îl făceau să scadă în ochii supuşilor. Cel de-al doilea, cunoscut şi ca ducele d`Anjou, era o fire afemeiată, prea puţin preocupat de politică. O vreme a fost şi rege al Poloniei, dar dragostea l-a lovit brusc,
părăsindu-şi tronul pentru a cădea la picioarele femeii iubite, Jeanne de Cléves. Nu mică i-a
fost decepţia când a revenit în Franta şi nu a mai găsit-o în viaţă, odată cu moartea fratelui său Carol fiind forţat de împrejurări să ocupe tronul rămas vacant. În spatele familiei regale franceze o serie de comploturi manipulate abil atât de hughenoţi şi de catolici, ultimii fiind sprijiniţi de „serviciile secrete ale Catherinei de Medici”, vizau direct monarhia aflată într-un oarecare declin al structurilor sale feudale.
Nobilimea franceză nu era unită. 'Marea Cronică' ne relevă câteva aspecte dramatice:
membrii unei familii oarecare de mari seniori se urau între ei de moarte pentru că îmbrăţişau
fiecare în parte alte idei religioase. Este epoca în care „les grands seigneurs” încă se
considerau egalii regelui pe domeniile şi fiefurile lor, dobândite de la străbuni.

Acestei situatii, regina-mamă, Catherine de Medici, avea să-i pună capăt într-un mod straniu: un măcel pregătit minuţios şi în mare taină, care a culminat cu Noaptea Sfântului Bartolomeu. Pacea sau mai bine spus armistiţiul de compromis dintre hughenoţi şi catolici, încheiat în localitatea Cháteau Cambesis în 1561, părea să aducă o linişte aparentă în ţară. Într-o monarhie de tip universal, în care, după plastica expresie a înaintaşului său, Carol Quintul, „soarele nu apune niciodată” (referindu-se la teritoriile de peste mări deţinute de habsburgi, în calitate de regi ai Spaniei), Filip al II-lea, un catolic înflăcărat, urmărea să combată definitiv erezia protestantă în Ţările de Jos, care, începând cu 1581, vor deveni prima republică de tip modern în Europa. În acest scop l-a trimis în zonă pe emisarul său, ducele de Alba, un om fără milă, mult preţuit într-ascuns de Catherine. Era timpul să pună în practică planurile sale diabolice. Deşi divizat din punct de vedere religios, regatul Franţei se prezenta ca o mare putere europeană, mai ales după ce-şi revenise din şocul Războiului celor 100 de ani, astfel că, teoretic, teritoriul francez nu era ameninţat de primejdiile unor invazii din exterior.

3. Noaptea Sfântului Bartolomeu
 

Totuşi, regina Catherine de Medici a avut grijă să avertizeze nobilimea reformată şi cea
catolică de „iminenţa” pericolului reprezentat de Spania şi Imperiul Habsburgic, drept pentru
care, începând de pe la 1570 a pregătit o cursă hughenoţilor ce avea ca ţel final „Marea
Împăcare”, visată de toţi francezii, inclusiv de naivul rege Carol al IX-lea, a cărui boală se
agrava încet, dar sigur. 'Marea Cronică' precizează că ilustrul chirurg al epocii şi medic al curţii, el însuşi hughenot, dar mai pe ascuns, Ambroise Pare, descoperitorul cauterizării venoase, şi-a dat seama de otrăvirea progresivă a regelui cu arsenicul imprimat pe filele cărţilor sale, din ordinul expres al reginei-mamă. 'Marea împăcare' avea să se realizeze cu prilejul unui eveniment festiv, fastuos în epoca prin amploarea sa, căsătoria prinţului de Bearn, nimeni altul decât viitorul Henric al IV-lea, cel mai popular rege al Franţei, cu Marguerite de Navarre, sau Margot, sora regelui Carol al IX-lea.

Aşadar, în noaptea dintre 23 şi 24 august 1572, protestanţii au ucis toţi catolicii adunaţi la ospăţ extinzând măcelul asupra întregului Paris.

...??!!??...

Ce nu ti-e clar?

Pentru a intari increderea in BC, Catherine de Medici a pus la punct un atac regizat al protestantilor impotriva catolicilor. Hughenotilor le-a promis multe, iar pe catolicii din sfatul ei de taina i-a trimis la adapost sigur. Furia era atat de mare, incat protestantii nu s-au gandit o clipa ca sunt manipulati. Din oamenii de la curte, tarziu, doar medicul (protestant) si-a dat seama, dar nu a mai mai avut vreme sa demaste planul si astfel sa opreasca masacrul.

Draga mea,in trista noapte cu pricina,Hughenotii,adica calvinistii francezi,cei aflati in Paris,printre care si Amiralul de Coligny,au fost masacrati de catre catolici.Nu invers draga mea,nu invers: ,,Le massacre de la Saint-Barthélemy est le massacre de PROTESTANTS déclenché à Paris, le 24 aout 1572, jour de la Saint-Barthélemy, prolongé pendant plusieurs jours dans la capitale, puis étendu à plus d'une vingtaine de villes de province durant les semaines suivantes.."

Faci o mica confuzie istorica,incearca sa mai verifici.De aceea Trice te-a atentionat,pentru ca ai confundat taberele.Sau cel ce a scris articolul doreste sa rescrie istoria.De altfel,daca citesti fie si cartea ,,Regina Margot" a lui Alexandre Dumas vei vedea eroarea.Masacrul este descris prin intermediul celor doi eroi tragici ai lui Dumas, De La Môle si Annibal de Coconnas.

Doamne iarta-ma ca am trait sa vad scris si asa ceva :)

Am citit cateva volume despre acest moment trist. Umberto Eco in volumul sau intitulat "Noaptea Sfantului Bartolomeu" prezinta intrigile tesute de de Catherine de Medici, discutiile tainice cu protestantii si catolicii deopotriva. Ea dorea intarirea randurilor catolice in Franta (fiind originara din Florenta, Italia), pentru ac i se parea ca protestantii castiga prea mult teren. I-a asmutit pe unii impotriva altora in asa maniera, incat ura intre ei sporea. Masacrul a inceput printr-un atac al protestantilor asupra catolicilor.

Imi cer iertare , dar astfel am inteles din sursele consultate. Inclusiv din "La reine Margot" (Dumas - pere)

Iata cateva link-uri (nu foarte concludente pentru discutia noastra, dat fiind faptul ca ecranizarile pot fi partinitoare in functie de viziunea producatorului, regizorului etc.):

http://www.youtube.com/watch?v=VGV0PP8QX90

http://www.youtube.com/watch?v=-GwUK...eature=related

Draga mea,daca asa ai inteles din Regina Margot,cum ca protestantii i-au macelarit pe catolici in aceea noapte (citat din ce ai scris tu:,,Aşadar, în noaptea dintre 23 şi 24 august 1572, protestanţii au ucis toţi catolicii adunaţi la ospăţ extinzând măcelul asupra întregului Paris), atunci cum zici tu si mergi cu Dumnezeu.

Enciclopedia catolica (New Advent) are urmatoarea opinie: ,,This massacre of which Protestants were the victims occurred in Paris on 24 August, 1572 (the feast of St.Bartholomew), and in the provinces of France during the ensuing weeks, and it has been the subject of knotty historical disputes.".Iti las cum a fost ucis Amiralul Gaspard De Coligny in aceea noapte,doar ca un exemplu:

,,Scarcely had the Duke of Guise heard the bell of Saint-Germain l'auxerrois than he started with a few men toward the Coligny mansion. Besme, one of the duke's intimates, went up to the admiral's room. "Are you Coligny?" he asked. "I am," the admiral replied. "Young man, you should respect my years. However, do as you please; you will not be shortening my life to any great extent. Besme plunged a dagger into the admiral's breast and flung his body out the window. The Bastard of Angouleme and the Duke of Guise, who were without, kicked the corpse and an Italian, a servant of the Duke of Nevers, cut off its head."

Nu mai continui,sunt efectiv stupefiat de cele citite.Este prima data cand vad asa ceva.Asta este.Exista un vers in Flower of Scotland: ,,Those days are passed now and in the past they must remain".Dumnezeu sa-ti ajute.

Imi cer iertare, nu am postat nimic cu vreun gand de a jigni pe unii sau pe altii. Pur si simplu asa am inteles din ce am citit.
Indica-mi alte surse, te rog, pentru a ma documenta mai riguros pentru ca ar fi pacat sa raman cu o idee gresita despre un moment atat de sangeros si atat de controversat din istoria crestinismului.

Probabil că se face confuzie între masacrul de la Paris, când catolicii i-au măcelărit pe calvinişti şi masacrul de la Nîmes, când calviniştii îi măcelăriseră pe catolici.

,,LA 22 AUGUST 1572, un atentat bine regizat este pus la cale contra amiralului de Coligny, in vreme ce acesta se intorcea de la o intrevedere cu regele, avuta la Luvru, in vederea apropiatului razboi cu Spania, “motto-ul”politicii ascunse a reginei mama. Locuinta provizorie a marelui Coligny, reprezentantul partidei hughenote, se afla in Palatul Rochefort, pe actuala Rue de Rivoli, binecunoscuta ca important punct de atractie turistica… Era primul dintr-un sir lung de atentate puse la cale de temuta regina florentina Catherine de Medicis, pe tot parcursul acelei tenebroase zile si in dimineata urmatoare, dupa macelul care a curmat vietile a peste 30.000 protestanti calvini.

In aceeasi zi, plina de festivitati grandioase ce marcau casatoria printului Henri de Navarre cu sora regelui, Margueritte de France, regele Carol cauta sa musamalizeze atentatul planuit de mama sa si se deplaseaza la locuinta “bunului sau parinte” spre a-l consola. Dupa moartea lui Coligny, masacrele s-au tinut lant si dincolo de hotarele Parisului, timp de cinci zile, revolta cuprinzand pe rand marile orase ale Frantei: Lyon, Dijon, Blois si Tours. Carol al IX-lea a revendicat aceste acte profund anticrestine, cu prilejul armistitiului de la Boulogne din 1573, dar increderea hughenotilor era deja zdruncinata si prietenii sai il parasisera definitiv. Cifra totala a victimelor din Noaptea Sfantului Bartolomeu, pe intreg teritoriul francez s-a ridicat la aproximativ 500.000 de oameni, ucisi sau stigmatizati pe viata.

Cine era insa cu adevarat Carol al IX-lea? In mod cert o victima a infernalei Catherine de Medici ramane fiul sau nedorit, Carol al IX-lea, un rege foarte controversat, obscur, maladiv, a carui istorie se confunda eronat cu masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu ca fiind la originea acestuia, chestiune discutabila. Romanticii veacului al XIX-lea au incercat sa arunce vina asupra suveranului, trecand sub tacere particularitatile din umbra ale acestei domnii tumultoase. Privite obiectiv, documentele vremii demonstreaza fara tagada ca deciziile capitale erau luate de regina mama, nu de tanarul rege, prin urmare domnia acestuia o putem considera ca fiind una pur formala, tipica unei epoci de intrigi, asasinate politice, razboaie civile si religioase.

Carol al IX-lea este o victima a mamei sale si a istoriei franceze de secol XVI. Istoriografia franceza ne avertizeaza foarte clar ca regina mama de Medicis dadea in mare taina dispozitii, fara a-l consulta deloc pe rege, dar, paradoxal in numele sau. Nu trebuie sa ne mire faptul ca, in anumite tratate si studii de istorie, gasim formulari de genul: “…la ordinul sau din ordinul regelui, clopotele de la catedrala Notre-Dame de Paris au marcat inceputul macelului…”.

Carol al IX-lea, reprezentantul penultimei dinastii franceze (Valois), era cel de-al treilea fiu legitim al lui Henric al II-lea si al Catherinei de Medicis. Moartea prematura a lui Francois al II-lea (+1562), fratele sau, rapus de o otita sumar tratata, l-a adus pe tanarul Carol pe tronul ramas vacant, dar sub regenta mamei sale pana la varsta majoratului. Acesta nu avea inclinatii pentru functia de rege al celei mai puternice monarhii europene a timpului, preocuparile sale fiind vanatoarea si feroneria (arta fierariei, arme albe).

Diplomatul venetian Jean Michiele, aflat intr-o vizita la Curtea Frantei, ne transmite o descriere foarte plastica facuta pe cand printul avea doar zece ani: “…era un copil admirabil, adorabil, de o generozitate si de o bunatate debordante. Chipul sau frumos cu ochii sai unici, era umbrit de slabiciunea fizica si temperamentul instabil… Bea si manca foarte putin. Era cu adevarat pasionat de exercitiile fizice, jocul cu mingea (La jeu de paume, asemanator badminton-ului de astazi si foarte gustat de nobilimea franceza in epoca, n. a.) si dresajul cailor; evident preocupari princiare, dar destul de violente pentru fizicul sau. Cel mai mic efort il condamna la un lung repaus. Se dedica studiului si ura razboiul;semna insa, doar pentru a fi pe placul mamei sale…”

Va fi declarat major la 17 august 1563. Intre 24 ianuarie 1564 si 1 mai 1566, potrivit unui obicei incetatenit din vremea bunicului sau Francisc I, va efectua o calatorie regala spre a-si cunoaste mai indeaproape supusii din diversele provincii ale regatului sau. Va poposi fara indoiala si la curtea indraznetului var de Bearn, in pitorestii munti ai Navarrei, unde cardinalul Antoine de Bourbon tatal sau, se retrasese din tumultuoasa viata politica. In timpul acestui periplu regal, carol al IX-lea avea sa-si intre in functiile puterii: in aprilie 1564, prin Tratatul de la Troyes, orasul port Calais, revenea definitiv Frantei, in urma Razboiului de 100 de ani. Prezenta militara engleza va fi definitiv eliminata de pe teritoriul francez.

In ciuda Edictului de la Boulogne, revoltele protestante au continuat pe tot parcursul anului 1573. Grav bolnav, regele paraseste scena politica, retragandu-se in castelul de la Vincennes, veche resedinta regala. Parasit de toti, intr-un pavilion de vanatoare, Carol al IX-lea avea sa-i marturiseasca singurului sau prieten, un hughenot, distinsul Ambroise Pare: “…Ambroise, stiu ca nu mai am de trait decat doua sau trei zile, iar spiritele celor ucisi ma bantuie, ca o teama, in orice moment. In timpul somnului vad trupuri contorsionate, insangerate…”

O imbunatatire considerabila a starii sanatatii sale, sub ingrijirile medicului Pare, se constata in decembrie 1573, dar mancarurile otravite din ordinul Cateherinei isi vor face efectul: apar sudori insangerate, o consecinta sigura a efectelor otravirii cu arsenic. Fiul ei favorit, pentru care luptase ca mama de aceasta data, Henri al III-lea de Valois, trebuia sa ocupe locul care i se cuvenea: tronul Frantei. Carol al IX-lea avea sa moara la 30 mai 1574. Dovezile circumstantelor mortii sale au fost date la iveala de autopsia savantului Ambroise Pare: pleurezie agravata de o pneumonie tuberculoasa, provocata prin ingerare de arsenic.

Dominata de intrigi si crime, dinastia de Valois se va stinge odata cu ultimul sau reprezentant, Henric al III-lea (1574-1589), asasinat la randu-i. Finalul razboaielor religioase, incepute in sec. al XVI-lea, il va constitui Razboiul de 30 de ani (1638-1648), care va opune puterile catolice si cele protestante ale batranului continent. Gratie celui mai popular premier francez, Jean-Armand du Plesis, cardinal de Richelieu, ele se vor situa la hotarul dintre vechi si nou, dintre Epoca Medie si Epoca Moderna, deschisa prin Pacea de la Westfalia (1648)."

Gasiti versiunea neutra,de exemplu fara a se limita la, a evenimentelor in Enciclopedia Britannica si opinia catolica pe New Advent.Opinia protestanta o puteti gasiti in gropile fara nume din Paris,zona Chantilly.

O seara in Domnul va doresc.

scuze !!!
 

Imi cer din nou iertare daca postarile mele au asezat o lumina obscura asupra acestui moment. Fara nicio intentie de a lovi in unii sau in altii.

Sa pastram, in noaptea aceasta, un moment de reculegere in memoria victimelor (protestante si catolice) ale acelor zile sangeroase. Dumnezeu sa le mangaie sufletele cu vesnica pacea LUI! Amin!

Nici o problema draga prietena.Acele momente tragice au trecut,multe greseli s-au facut,de catre toti cei implicati,si multi au platit cu viata.In prezent,traim,fie si in acele locuri,toti impreuna si tocmai de aceea voi posta un mesaj al reconcilierii,recomandandu-va,eu protestant, sa cititi acest articol despre despatimire,superb,scris de Domnul Dragomir,catolic,prezent aici pe forum.

Dumnezeu sa ne apere pe toti.

Mulţumesc pentru susţinerea arătată faţă de o altă postare a mea. Dar acest lucru nu mă împiedică să mă mir că luaţi în considerare asemenea elucubraţii. Acestea sunt "sursele obiective" despre care vorbeaţi ?
Evreii susţin că, în al doilea război mondial, au fost 6 milioane de victime din rândurile lor. Este posibil să fie o mică exagerare aici, dar în comparaţie cu exagerările calviniştilor mi se pare microscopică. Cel puţin evreii nu au îndrăznit să susţină că 500 de mii de evrei au fost ucişi sau mutilaţi pe viaţă într-o singură noapte. Au mai mult simţ al proporţiilor.

Daca as fi ironic v-as sugera sa-i numarati personal spre o certa verificare.Si pe evrei si pe protestanti.Asta ar trebui sa va ocupe ceva timp.Nu sunt atat de badaran.Crima ramine crima.Nimeni sa nu se ascunda in spatele cifrelor,nu scade culpabilitatatea.Nici catolicilor si nici protestantilor.Sa te certi pe cifre in jurul cadavrelor suna a nazism in stare pura.Imi aduc aminte de observatiile dvs si cu privire la cei curatati pe timpul Inchizitiei.Mereu amintirea cifrelor.Nu conteaza cati ai ucis.Daca vreti scriu 786 precum NA.Sau 1.Tot crima ramine.Nimic nu va schimba asta.Recalcularea cadavrelor este o circumstanta atenuanta doar daca suntem copii doctorului Mengele.

Scrieti ce cifra vreti dvs.Puneti O daca vreti.Adevarul suna asa ,,Crima.Au fost ucisi....".Intelegeti ce spun? Nu cifra este problema.Modific si pun cat vreti.La Judecata ii veti/ii vom vedea pe toti.Ii stie Cel de Sus pe toti.Mereu,dar mereu....vroiam sa zic ceva dar mai bine tac si ma abtin.Scrieti,spuneti ce vreti dvs,ce opinie considerati corecta.Puneti o lista de X nume si spuneti ,,Doar acestia au fost ucisi".Asta va rezolva si memoria posteritatii si constiinta colectiva.

O seara..placuta? Da,o seara placuta.Daca am fi trait amandoi acum aprox 4-500,la Paris, pe 22 august, ar fi trebuit sa ne ucidem unul pe altul.Asadar o seara linistita va doresc,in Domnul,in anul de gratie 2011.

Scotianul a vrut sa spuna 50.000, nu 500.000 ucisi intr-o noapte.
Ca sa vezi ce tulburare poate aduce un zero... in plus!

A colporta minciuni în public, a umfla cu pompa cifrele victimelor până la un nivel tehnic imposibil, pentru ca mai apoi se spui că cifrele nu contează mie mi se pare ipocrizie cu ştaif.

Până şi judecătorul de cartier ar ţine cont dacă într-o noapte aţi omorâ 500 de mii de oameni sau unul singur. Cum să fie tot aia ? Şi dacă ar fi tot aia, atunci de ce exagerările se produc numai într-un sens şi nu în altul ?

Protestantii au fost cei macelariti
 

Le massacre de la nuit de Saint-Barthélemy

http://fr.wikipedia.org/wiki/Massacr...arth%C3%A9lemy

Corect,pentru ucigasi nu conteaza daca au ucis cu unul mai mult sau mai putin.In mizeria lor nu conteaza.Domnule judecator,nu sunt atat de rau.Am ucis doar cativa,nu cateva sute sau mii.Nefericitii chiar nu au protestat.O meritau.Eu doar am facut dreptate.Au mai avut si tupeul,unii dintre ei,sa moara mai greu.Eu nu sunt ucigas.Ucigas este cel de la cateva sute de victime in sus.Sau chiar mii.Ce zic eu domne?De la cateva sute de mii.Eu sunt un om de bine.Si totusi Marele Inchizitor al lui Dostoevski nu este o gluma.

Morala:nu ai fi ucis nu ai avea parte de colportari.Vreti corectitudine pe numarul de morti.Este sinistru dar este posibil.Si dupa Cain urla sangele din pamint al lui Abel.Si era doar unul singur ucis si Domnul i-a spus: ,,"Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau!"

Rescrieti cele spuse de Domnul in situatia (doar)a catorva sute de victime.

Subiectivismul uman e o bestie, nevazuta, impersonala,
 

...si cu atat mai feroce. Da, trebuie recunoscut: catolici au omorat protestanti in acea noapte si nu numai, si teroarea era asa mare, pana acolo incat copiii victimelor erau lasate sa moara de foame pe strazi, mai chinuiti decat la noi aurolacii, de teama acuzatiei de erezie. Nu conteaza doar cati, conteaza si cum, adica cu cata cruzime. Si aceasta trebuie recunoscut: protestanti au omorat catolici: in timpul razboiului de 30 de ani, si in timpul rascoalei taranesti instigate de Munzer, pana acolo incat manastiri stravechi si venerabile erau arse si calugarite violate si calugari ucisi. Da, ortodocsi precum haidamacii lui Hmelnitki si altii au ucis catolici, inclusiv mireni, monahi si monahii, atat romano-catolici, cat si uniati. Cu cruzime, si da, s-a devastat, incendiat si violat si atunci. Sfantul Iosafat e cel mai cunoscut dintr martirii Uniei. Ortodocsi instigati de agitatorul bosniac visarion sarai au alungat, uneori in violenta, si cu incendierile si maltratarile "de rigoare", preoti si credinciosi greco-catolici. Da, in anii '40 ai secolului trecut, pretinsi catolici, aka ustasii, au macelarit sarbi ortodocsi cu miile, cu familii cu tot. Probabil credeau, in mintile lor fanatizate, ale barbarei rase sclavine care a substituit pe blanzii iliri, ca asa fac un bine, eliminand fizic pe schismaticii aia (si sarbii, si croatii, erau si inca sunt, niste monumente de fanatism etnic si religios). Ce credeau ei este irelevant, daca intrebi orice victima sau orice ruda a victimei.
Toate acestea nu trebuie sa se mai intample vreodata, indiferent de "cati" si "cum". Amin! In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Spirit, amin!

Nici un fir de par al unui "eretic" nu trebuia sa cada.
 

Dogma, daca e gresita, poate fi, si trebuie ucisa. Insa NU cu sustinatori cu tot. Si evident, doar cu armele spiritului. Daca javrele din spatele bolnavei regalitati Valois a r fi avut creier, umpleau orasele si cartierele hughenote cu prelati si preoti cu talent de la Sfantul Duh. In dezbateri publice, in care nu ar fi curs sange, ci doar sudoare si ar fi erupt ceva flatulente, de emotia combaterii, s-ar fi luptat doua conceptii. Daca erau baieti destepti, ar fi ridicat cu inca un grad "caldura" emotionala a luptei: ar fi recurs la ironii, mai mult sau mai putin subtile. Niste "manelisti" mistocari, din cartierele marginase ale Romaniei 2011, din aceia care ataca orice, de la mici pasiuni pe care nu le inteleg la crezuri sfinte, ar fi fost suficienti. "Ba, cum e cu "De servo arbitrio", ma Martin, du Dummer?! Adica ai facut arbitrul de la Bayern Munchen servitorul tau, ma?! Ai valoare, sa traiasca Caty Bora a ta, ma?!" Acestea sunt SINGURELE arme ingaduite: cele spirituale (eruditia si duhul), si/sau cele emotionale (ironia si atacul psihologic). Atat.
Oarecum off-topic, ca sa se vada cat de deplasata si penibila a fost violenta inter si chiar intraconfesionala: eu, pe acest forum, il am ca "adversar" frecvent pe dl. AlinB. Il stimez pentru inteligenta domniei sale, uneori stilul sau acid e ca otetul in salata orientala, dar nu ii aprob ideile, mai ales pe teren confesional sau privind medicina homeopata, si i le combat cat pot si eu, dimpreuna cu spiritul sau aspru oarecum-in-mod-gratuit. Ca sa parafrazez ce a zis fratele nostru protestant: daca traiam pe vremea lui Hmelnitki, nici vorba de ironii intre mine si durul nostru coleg clujean, nici chiar spectrul unei banari pe un forum religios: direct la violenta si moarte. Sincer, eu nu as putea sa ma gandesc macar la violenta fizica contra cuiva, indiferent de gradul diferentei sau chiar antipatiei dintre crezurile, stilurile si atitudinile noastre. Desigur, inante sa imi amintiti, cu masonii si vrajitorii e altceva. :P ...doar sunt cunoscut ca unul din ceea ce unii frati ortodocsi si NP au denumit "grupul de initiativa inchizitia"...ca sa mai destindem atmosfera. Si Calvin a ars vrajitoare...si bine le-a facut. Oricat va da rau la lingurica stilul si ideile mele, ele sunt apa de ploaie in comparatie cu raul, inclusiv fizic, pe care vi/ni-l poate face o vrajitoare/un mason "inalt" initiat...

Un alt masacru in care protestantii au fost ucisi de baietii conspiratiei, in numele
 

oarbelor monarhii absolute de atunci, a fost masacrarea valdenzilor. Dar despre aceasta, si cu argumentele mele si ale altora mult mai tari ca mine, asupra a ceea ce a fost de fapt istoria Reformei si mai ales a Contrareformei, altadata.

Asta e din seria ne ridicam impotriva subiectivismului, dar numai cel impotriva BC, cel catolic e chiar recomandat.
Nu ati observat la celalalt topic in care s-a scris cate ceva despre istoria BOR ca ceea ce stiti sau stiu unii greco-catolici e eronat si de multe ori e chiar invers? Pentru ca informatiile le luati din surse anti-ortodoxe evident partinitoare, in general greco-catolice.
In cazul cuviosului Visarion Sarai unde ati citit dvs. ca erau maltratati preoti si credinciosi greco-catolici? Cand scrie clar, ca din cauza ca au ascultat cuvintele lui si nu mai mergeau la bisericile uniate erau persecutati preoti si credinciosi ortodocsi. Despre viata sfantului: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...rai-73035.html
Chiar sfantul a fost intemnitat si a murit probabil intr-o inchisoare pentru ca propovaduia dreapta credinta, doar pentru asta. Si numele sau de mirean era Nicolae, se pare ca era un roman din Bosnia, un vlah.

Nici chiar in timpul altui sfant, Sofronie, nu a fost vreo varsare de sange sau persecutie, pana acum nu am mai auzit de o revolta in care nu s-a facut vreo varsare de sange sau ranire. In schib poate ati auzit ca in Transilvania ii praznuim pe cei ce au fost prigoniti pentru ca au facut memorii sau s-au opus uniatiei, avem sarabtoarea lor cu rosu in calendar.
Despre revolta din Ucraina nu stiu prea multe, din ce imi amintesc am mai scris despre ea pe forum, nu mai stau sa caut. Nu stiu daca era o revolta impotriva stapanirii poloneze, ca pe sursele dvs. nu ma pot baza. Oricum, ortodocsii ucrainieni ar fi trebuit sa accepte linistiti sa fie catolicizati dupa ce Polonia catolcia a ajuns la conducerea acelei regiuni. Nici ai nostrii nu au acceptat, dar nu au facut si varsare de sange.

In timp ce spuneti ca ortodocsii au facut niste lucruri unele imaginare, in schimb la ce au facut catolicii in Croatia e vorba doar de pretinsi catolici. Printre acestia au fost preoti, calugari catolici si chiar episcopi (ultimii au contribuit la convertirea ortodocsilor la catolicism).
Conducatorul Croatiei a devenit un fanatic croat acuzat de crima in Franta pentru ca asasinase pe un conducator sarb. Acesta a fost primit in cateva randuri chiar de papa, iar conducatorii ustasi se pare ca au fost ajutati de oameni din Vatican sa fuga in alte tari, de obicei America de Sud.
E adevarat ca rusii comunisti de exemplu au facut o gramada de crime, dar acestia nu aveau vreo treaba cu religia sau ortodoxia, ba chiar au prigonit si BO Rusa.

Asta e total adevarat, dar in acea vreme chiar BC avea o parere opusa, de aceea s-a infiintat inchizitia si Vaticanul avea in lege pedeapsa cu moartea pentru eretici.

Şi uite-aşa, din cercetătile istorice obiective redate de Scoţianul şi de Catalin am aflat că:
-numărul calviniştilor morţi şi mutilaţi de catolici într-o singură noapte este următorul: 500 000
-numărul catolicilor omorâţi de ortodocşi de-a lungul timpului este următorul: zero.

Aşa se scrie istoria.

Am deplina incredere in capacitatea BC de a numara corect victimele care ii apasa constiinta si care ii vor sta in fata in Ziua Judecatii.Mizez un penny gaurit pe succesul acestui demers.Asa s-a scris istoria.

Cred că ai pierdut câte un zero la fiecare număr!:71:

Parisul era unul dintre cele mai aglomerate orase in sec.XVI, dar chiar si asa, avea in jur de 400.000 loc. in 1550, deci e clar ca a fost o scapare neintentionata, hai sa nu mai fim carcotasi :)
p.s nimeni nu se compara cu BC cand vine vorba de "scrisul istoriei", faptele vorbesc de la sine.

Motto: ,,Unii, ca sa dobandeasca o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea care li se dadea, si au fost chinuiti. Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie"(Evrei 11:35-37)

Inainte ca magazinele de optica sa-si creasca simtitor cifra afacerilor as dori,scurt si la obiect,sa fac urmatorele precizari de final:articolul este scris de un crestin ortodox.Numele autorului este Adrian Popovici,care este,printre altele, si consilier cultural al Parohiei "Nasterea Maicii Domnului" din Suceava.Deci articolul nu este scris de un protestant.Daca postam unul cu opinii protestante deja curgea sange pe topicul acesta.La modul virtual bineinteles.

Fragmentul postat este ultima parte dintr-un articol mai amplu numit ,,Portrete in epoca:Noaptea Sfantului Bartolomeu".Numarul victimelor,dupa cum este scris in articolul citat,este de 30.000 in Paris in noaptea respectiva si 500.000 pe intreg teritoriul Frantei.Un citat se da in intregime si in mod absolut stupefiant,desi am pus ghilimele,nimeni nu m-a intrebat sursa.Wikipedia da ca numar 30.000 iar Enciclopedia Catolica spune ca de fapt au murit doar 786.History.com da ca numar 3000 in Paris si 70.000 in toata Franta.Faceti ce calcule sau medii macabre doriti in continuare.

Tinand cont de faptul ca au fost taiati in bucati,spintecati,decapitati,mutilati cu tortele,aruncati in Sena sau in gropi comune nemarcate,banuiesc ca va exista mereu un indice al erorii.Si cu asta am incheiat,no matter what,orice interventie pe acest topic,a carui singura finalitate este usor de intuit.Ca sa faceti calculele mai usor va las o pictura a lui Eduard Debat-Ponsan intitulata ,,One mourning outside the gates of the Louvre".O puteti admira pe Catherina privind cadvarele pe care si le-a dorit atat de mult.Pana la urma,daca numar bine mortii din tablou nici macar 786 nu sunt.Am rezolvat si problema asta.

Acum sper ca toata lumea este multumita.As mai remarca faptul ca acest articol a fost postat la sectiunea ,,secte si culte". Admirabil, va multumesc. Cu bine.

Eu nu am spus nimic de numarul calvinistilor omorati de catolici, nici nu prea ma intereseaza. Din ce am citit au fost intre 50.000 de mii si 70.000 in toata Franta si se ia in considerare in unele parti si ceea ce s-a intamplat timp de o luna.
In legatura cu catolicii omorati de ortodocsi, daca un roman prin Italia sau Spania omoara un catolic nu inseamna ca a fost pe criterii religioase. Asadar aici e vorba doar de prigonire pe criterii religioase.
Pentru ca de exemplu au fost omorati latinii din Constantinopol dar nu din cauza religiei. BRU a fost desfiintata de comunisti si episcopii bagati in inchisoare, dar comunistii nu aveau treaba cu ortodoxia si nu criteriul religios a fost la baza.
Asadar daca vrem sa fim corecti raman doar cazurile de prigonire din cauza religiei.

Din considerente religioase, ortodocsii nu au ucis, ci au negociat pasnic. Daca au fost orori in tari in care majoritatea populatiei este ortodoxa (Serbia, Rusia ...), aceste crime nu au fost savarsite in numele Domnului, ci din ratiuni politice etc.

Musulmanii trec la atacuri teroriste "in numele lui Dumnezeu", spun ei. Catolicii au masacrat "in numele Domnului" in toata perioada inchizitiei (si nu numai).

@Poate spune cineva de ce este cunoscut acest masacru ca "Noaptea Sfantului Bartolomeu"? Cine e acest sfat? Multumesc!

Contradicitur!
 

Ma opun hotarat la asa interpretari rauvoitoare. Primo: D-le Catalin, apelez la logica dvs.: daca vreti sa izgoniti niste oameni din casele si parohiile lor legitime, y compris niste preoti aflati in exercitiul functiunii, inclusiv cu familii cu tot, asa ca bonus, cum procedati, ii invitati la bere si ii luati cu lugu-lugu?! Nu e clar ca masele fanatizate de "minunile" minunat de parelnice si inexistente ale agitatorului bosniac/vlah, dar oricum agent moscovit pe filiera sarbeasca, Visarion Sarai numai bland nu s-au purtat cu pastorii lor legitim uniti cu Roma? Duios Visarion trecea... Cat despre ridicarea lui Hmelnitki, nu va fie lene sa cautati, va rog, nu ma dezamagiti. In familia mea, brasovenii au reputatia unor oameni tenaci... Dar, daca sunteti prea obosit, va recomand o lectura placuta si utila: Prin foc si sabie de Henryk Sienkiewicz. Autorul, dicolo de Premiul Nobel pt literatura, a fost un istoric autodidact si corect, si un bun catolic. O sa vedeti cat de "piosi" erau cazacii. Ardeau ei cu inima credintei dupa Sfantul Sange? Nu, cu inima betiei dupa nesfanta horilca. Iar in ce ii priveste pe ustasi, i-am numit "pretinsi catolici" pentru ca doar niste fakeri, nu catolici autentici, si-ar ucide semenul de alta credinta. Va imaginati ca eu, fratele Mihnea, d-l Erethorn sau orice alt catolic cunoscut de dvs., pe forum sau in viata dvs. personala si profesionala, ar ucide un ortodox din asa-zise motive confesionale?!
Secundo: nici un protestant nu trebuia macar amenintat. Cum am spus, o dogma eronata se combate prin viu grai, si prin puterea exemplului personal. Si, ca un hatar facut bestiei din fiecare reprezentant al sapientei (?!) noastre specii, prin violenta VERBALA. In noaptea aceea au fost ucisi barbati, femei, copii. Mai tarziu, cu un secol, alt masacru: valdenzii, din care, indirect, se trag penticostalii.
Incerc sa fiu obiectiv, indiferent cat scrasneste subiectivismul confesional din oricine. Da, sunt catolic, si da, merg dupa Biserica mea. Insa Biserica mea nu e reprezentata de gunoaie precum Caterina de Medici. (Poate nu prea se stie pe forum ce reprezinta satanica familie de Medici, ca de fapt nu erau catolici decat de fatada, erau "umanisti", o denumire de camuflaj pentru francmasoni, si niste antecesori ai Nobilimii Negre si a hoardei de indraciti Bilderberg). "Baietii" Fratiei Sarpelui au actionat destept, mizand pe memoria, deopotriva colectiva si personala, a "ofensei sangelui". Si uite ca au castigat: inca ne razboim, fie si emotional, intre noi. Nu conteaza cati au fost, ci ca au fost, cum si de ce.

Vad ca una vorbim si alta ne intelegem. Nu v-am mai spus ca nu e corect sa-i denigrati pe sfintii ortodocsi si pe ortodocsi doar pe baza unor pareri ale dvs. sau ale unor surse neadevarate si vadit partizane greco-catolice? Mai ales ca e si forum ortodox, ca pe cel catolic era coada la denigrarea sfintilor si ierarhilor ortodocsi.
Asta desi v-am mai aratat ca acea carte greco-catolica de unde sunt majoritatea citatelor contine nenumarate neadevaruri.

Sunt mai multe surse care vorbesc de sfantul Visarion Sarai, din care cea mai importanta si cam singura scrisa de un contemporna e cea a istoricului reformat Peter Bod. Acesta ii face o descriere pozitiva sfantului printre altele ii spune: "oarecare grec ascet, cu o viaţă austeră". Acesta mai scrie ca a fost o persoana de admirat, foarte iubit de popor.
Iar acesta spune doar de refuzul celor trecuţi la neunire de a-şi boteza copiii şi îngropa morţii cu preoţi uniţi, despre spălarea „cu multă apă” a podelelor bisericilor. Si din alte surse ca nu mai vroiau sa mearga la slujbele preotilor uniti.
Dimpotriva, tocmai preotii uniti fac apel Viena si cer interventia armatei pentru a restabili uniatia. Dar imparateasa nu a ascultat atunci de cererea lor, doar va intari obligativitatea ca cei uniti sa ramana cu preotii uniti.
Vedeti cum istoria pe care o stiti e invers decat cea adevarata? Dar daca aflati adevarul deveniti si ortodox?

Petru Maior spune ca Visarion avea reputatie de sfant, desi autorul tine partea unitilor.
Avem si o relatare mai tarzie a lui Nicolae Stoica din Hateg, in 1825-1827. Acesta povesteste despre fostul său episcop, Vichentie Popovici, martor al
primirii călugărului de către mitropolitul de la Karlowitz. Scrie onoarea pe
care mitropolitul i-a acordat-o, sărutându-i mâna acelui călugăr tocmai întors de la Ierusalim, prost imbracat si permisiunea, „slobozenia” pe care i-a dat-o de a călători.
De fapt nu mitropolitul i-a cerut sa mearga in Transilvania, ci el a cerut acest lucru, ducandu-se la mitropolit sa ceara permisiunea si carte de trecere.
Apoi povesteste impresiile tatalui sau, care l-a cunoscut personal (era preot).
George Baritiu il admira pe sfant si se intraba de ce propaganda iezuită, catolică, difuzată de la începutul secolului nu a avut nici pe departe succesul celei ortodoxe, răspândită timp de câteva săptămâni de un călugăr.

Ca sa nu mai spunem ca istoricul catolic Nilles afirma ca episcopul Micu ar fi sustinut tacit pe sf. Visarion si ca ar fi spus ca romanii sa aleaga daca vor sa devina ortodocsi.
Exista de asemenea publicat interogatoriul luar sf. Visarion, probabil din acele acuzatii false au luat cei din carte greco-catolica unele afirmatii.
In legatura cu limba, Nicolae Iorga spune ca stia perfect romaneste (de altfel nici nu avea cum sa vorbeasca cu romanii).
Toate aceste date le-am luat tot dintr-un studiu greco-catolic, care desigur ca spunea doar ce era favorabil din punctul acesta de vedere, si totusi au scris si acestea.

:35:De multe ori am fost in primejdie, dar nu ne-a lasat Dumnezeu sa pierim... Slava Domnului!!!

:71: :3: :10: Ce sa mai zic...

Sotia fratelui meu (catolica) mi-a dat foc la usa casei pentru simplul motiv ca nu am vrut sa-i primesc fiul (al ei, nu si al fratelui meu) duminica dimineata pentru meditatii. I-am spus sa vina dupa-amiaza pt. ca dimineata ma duc la Liturghie.

PS: totul s-a petrecut in timp ce eram la Biserica.

Uite, un exemplu elocvent. :10: cel mai probabil ti-a dat foc pentru ca era putin sarita si nu pentru ca e catolica. In replica il poti invata prostii pe fiul ei la meditatii. Scuze, glumesc. :63:

Motivul era legat de credinta. Mereu gasea replici taioase si nejustificate la adresa ortodoxiei, desi ea nu frecventa nici biserica ei.

In mod intentionat, pe un ton mieros, imi propunea activitati in zile de sarbatoare cand stia ca ma duc la Biserica. Sau in timpul postului Pastelui trecea pe la mine ca din intamplare sa-mi aduca rulada de carne facuta de mama ei etc etc etc...

Daca n-ai batut-o si tu la cap cu ortodoxia, sa vezi cum te ocolea dupa aceea. :103:

Stimata doamna, va inteleg, dar nu e bine sa generalizati. Uitati-va de exemplu la cei mai activi si profunzi useri catolici de pe forum: fratele Mihnea, dl. Erethorn, d-na Nutucutu, la postarile domniilor lor, la intreaga lor atitudine echilibrata si crestina. Acum, hand on heart: chiar va imaginati astfel de lucruri in ce ii priveste pe credinciosi catolici precum cei enumerati?! Geenralizarile pot fi foarte periculoase. Foarte probabil, persoana e....scuzati, dusa cu pluta, daca v-a dat foc la casa. Doar satanistii si, probabil, martorii lu' "iehova" iau credinta ca motivatie a unor actiuni perfect imbecile si asociale.
Ca sa inchei intr-o nota de umor, ca tot e "adversarul meu de sah", d-l Catalin, pus pe glume, la postarea anterioara: uitati-va la avatarul meu: credeti ca seman cu imaginarul geonosian Poggle the Lesser, in viata reala?! (Doar la talentul tehnic...). Serios acum, uitati-va putin pe topicul cu "catolicii si ortodocsii fac binele impreuna", si meditati putin asupra topicului insusi, si mai ales asupra duhului in care oameni cu credinte de-fapt-nu-asa-de-diferite fac lucrarea lui Dumnezeu in lume, adica Binele, impreuna.
Cu respect.