Sufletul pereche
 

Cine poate detalia taina sufletelor pereche? Astept raspunsuri si pe mail: dimcos23041954@yahoo.co.uk.

aici esti pe un forum, unde se discuta deschis, in vazul tuturor.

Sufletul pereche reprezinta jumatatea perfecta, care te poate completa intregului randuit de Dumnezeu. El respira in ritmul tau, intuieste pana si gandul cel mai neinsemnat, impartaseste din pasiunile tale , ti se aseamana in idei, nu insala, nu dezamageste , stie iubi profund si frumos. Multe jumatati alcatuiesc cate doua un intreg, dar sufletele zise pereche sunt pasari rare, tot mai rare! Numai bine!

Bine, se poate sa existe si unele probleme ca doar nu este inger.

Primul indiciu dar nu obligatoriu al prezentei sufletului pereche este dragostea la prima vedere insa apoi se va observa si alta parte a manifestarilor si simtirilor -caracteristice unui cuplu deja casatorit -logodit si care sint mult mai concludente :simti ca iti apartine si ii apartii, simti ca te implineste sufleteste intr-un mod in care nu ai mai fost implinit.

Intre cei doi exista deja prerealizata legatura specifica de logodna.
In mod normal taina cununiei nu mai este necesara insa oficializata nu strica cu nimic.

In rest modul de relationare si evolutia cuplului depinde de la situatie la situatie- in functie de caracterul celor doi si de lectiile si incercarile prin care trebuie sa treaca.

Eu nu cred sa existe in ortodoxie suflete-pereche.
Sufletele pereche, zice-se, sunt suflete care s-au iubit foarte mult intr-o viata anterioara si care se tot regasesc,pe parcursul mai multor vieti. Or, noi stim bine ca reincarnarea nu exista in crestinism.
In crestinism exista casatorie, cruce, jertfa...

Cum bine stii, dulcica, ideea vine de la Platon ("Banchetul"), chiar daca acolo are alte conotatii. Cred ca unele religii au preluat ideea cam de pe acolo.

Ceea ce ma contrariaza la Platon este o realitate pe care nu mi-o explic. Platon si-a creat sistemul filozofic, coerent, pornind de la observarea atenta a realitatii din jurul sau. Homosexualitatea era o trasatura a societatii antice? Te intreb pe tine pentru ca banuiesc a fi studiat mai mult despre societatile antichitatii. Merci !

Deşi topicul ăsta face parte din categoria "băţ băgat prin gard ca să muşte căţelandrii tineri şi fără experienţă", cred că merită un pic de dezbatere într-o direcţie neaşteptată chiar şi pentru autorul lui.

Mitul androginului e străvechi, Platon a fost doar cel care l-a sistematizat genial şi l-a introdus în circuitul culturii.
Sunt istorici ai religiilor care spun că mitul s-a desprins illo tempore din gnoza originală, şi a avut o arie largă de răspândire. Desigur, fiecare cultură l-a adaptat la nişte tipare deja existente şi astfel mitul apare diluat prin influenţă mutuală în alte structuri mentalitare magico-religioase.

Din cate stiu homosexualitatea era o trasatura in lumea greco-romana

TAINA ESTE SIMPLA TE ROGI LUI DUMNEZEU SI MAICII DOMNULUI SA TI-L SCOATA IN CALE...dar cruce tot exista

Ideile asta cu sufletele-pereche, ca si mitul androginul, sunt comune multor culturi; observ ca la noi, in secolul XXI, ele vin pe filiera New-Age, din budism (sufletele-pereche sunt cele care au fost impreuna in vieti anterioare si se regasesc intr-o noua reincarnare pentru a isi indeplini nu stiu ce misiune...). E adevarat ca apare si la Platon, in Banchetul, relatat de comicul Aristofan, insa ideea nu e nicidecum originala si nu face nicidecum centrul de interes al operei. Pentru cine nu stie, in Banchetul, mai multi oameni celebri ai vremii se aduna la un ospat si propun sa il celebreze pe zeul Eros;fiecare oaspete se ridica si ii aduce lauda, spunand cate o poveste; la sfarsit, avem si relatarea lui Socrate, asa cum a auzit-o de la preoteasa Diotima - aceasta e celebra iubire platonica, a carei finalitate este contemplarea esentei absolute, pentru asta pledeaza Platon si, in niciun caz, pentru mitul androginului, care e istorisit intr-o maniera foarte amuzanta de comicul Aristofan, care e luat in ras de toti de la masa:
„Iata, am sa-i tai în doua pe fiecare si-au sa se faca pe data mai neputinciosi; ba, ne-or fi si mai productivi, din cauza numarului mai mare, si vor umbla drept, pe doua picioare. Dar daca si asa se vor arata necuviinciosi, nevoind sa se potoleasca, iarasi am sa-i tai în doua — zise dânsul —, ca sa umble pe un singur picior, sarind ca schiopii.
Spunând asta, Zeus taie în doua pe androgini, cum taiem noi scorusele spre a le pune la uscat, sau cum unii despica ouale cu firul de par. Pe care, cum îl facea în doua, poruncea lui Apolo sa-i întoarca figura si-o jumatate a gâtului spre partea unde era taietura, pentru ca omul vazând-o sa devina mai modest. Cât priveste celelalte parti, zeul porunci sa se vindece. si Apolo îi întoarse atunci figura; si, cum strângi la gura o punga, asa aduna el toate pielitele peste ceea ce numim acum pântec. N-a lasat decât o deschizatura pe care o strânse în mijlocul burtii, într-un punct ce se numeste buric. Netezi si celelalte cute, destul de multe, întocmi pieptul, folosindu-se de-o unealta asemenea celeia pe care o întrebuinteaza cizmarii spre-a întinrfc^iflrn îrolllfoiiT'îH pe calapod. Nu lasa decât prea putine creturi în preajma pântecului, lânga buric, pentru a pastra doar amintirea vechii pedepse".



Homosexualitatea in Grecia antica un subiect discutat. Solon daduse o lege prin care interzicea ca un sclav sa aiba relatii sexuala cu un baiat, deci in vremurile vechi era interzisa, darexistenta unei asemenea legi indica faptul ca ea era prezenta in viata oamenilor.

In literatura, avem exemple cu nemiluita. Cert e ca grecii traiau intr-o societate in care femeia era foarte desconsiderata, neavand nici un fel de drept social; daca erai femeie, aveai trei variante: sotie, sclava sau curtezana, mai in functie mai ales de starea in care te nasteai. Curtezanele ofereau placeri, singurele femei cat de cat invatate si stilate; sclavele isi ingrijeau stapanii, iar sotiile erau sclavele supreme,inchise in gineceul lor, care asigurau procreerea si ii cresteau pana la varsta de 7 ani, daca erau baieti, daca erau fete, le mai tineau cativa ani, pana se maritau. Nu aveua absolut nicio influenta, nici macarin familie, daramite in societate,undenici nu aveau voie sa iasa. E celebra fraza: "Pentru placere avem curtezane, concubine pentru a fi bine ingrijiti, sotii, pentru a ne da copii legitimi."

Nu este vorba neaparat despre homosexualitate, cum o intelegem noi azi, cat de pederastie (iubirea unui copil- baiat de catre un barbat adult); era mai degraba o norma sociala, dupa varsta de 7 ani, copilul era dat in grija unui barbat adult, unui invatator, care il instruia si cu care stabilea adanci relatii sufletesti si nu numai... se ducea la gimnastica, la palestra, unde vedea corpuri goale de barbati; nu avea nici un contact cu femeile, daca nu frecventa curtezanele... Asta era realitatea, cel putin pentru epoca clasica, secolele V-IV a. Chr., in care traieste si Platon. Erau pervertiti de mici, astea erau conditiile, nu se facea distinctia intre public si privat...


La romani, femeia a fost mereu respectata si avea drepturile si demnitatea ei, iar cazurile semnalate de bisexualitate in literatura sunt mult mai putine decat la greci, oricum.

Bine ca nu am trait in vremurile alea!

Sufletul pereche ne aduce la viata:
Richard Bach (scriitor american, autor al mai multor best-seller-uri) descrie sufletele-pereche astfel:

"Un suflet-pereche este cineva care are un lacat la care se potriveste cheia ta, altfel spus, cheia ta se potriveste in lacatul lui. Cand ne simtim destul de in siguranta pentru a deschide aceste incuietori, iese la iveala adevarata noastra identitate si putem fi pe deplin cine suntem cu adevarat; putem fi iubiti pentru cine suntem si pentru cine credem ca suntem. Fiecare dintre noi ii dezvaluie celuilalt partile cele mai bune. Indiferent ce ar merge rau in jurul nostru, cu acea persoana suntem in siguranta in paradisul nostru. Sufletul-pereche este cineva care ne impartaseste cele mai profunde aspiratii si cu care ne miscam in aceeasi directie. Daca ne simtim ca doua baloane care se misca impreuna in sus, este foarte posibil sa ne fi gasit persoana potrivita".

Thomas Moore (poet, cantaret, autor de cantece irlandez), in cartea sa, Soul Mates: Honoring the Mysteries of Love and Relationship, descrie un suflet-pereche ca fiind cineva cu care simtim ca avem o legatura profunda, ca si cum comunicarea si comuniunea dintre noi nu ar fi rezultatul eforturilor noastre constiente, ci ale gratiei divine. Acest tip de relatie este atat de important pentru suflet incat sunt multi aceia care au spus ca nu exista nimic mai pretios in viata.
Nu cred neaparat ca sufletul-pereche este idealul sau unica persoana din viata. Definitia care se da
sufletelor-pereche este ca sunt mai degraba acei oameni care se straduiesc sa faca din mariajul lor unul grozav. Relatia lor pare sa fie guvernata de o potrivire naturala, iar daca mai sunt lucruri pe care le au de rezolvat in casnicie, nu le este greu sa o faca. Atunci cand sufletele-pereche se intalnesc pentru prima data, simt imediat ca le este foarte usor sa comunice si se simt extraordinar impreuna.

Iata care sunt "semnele" care iti pot arata ca te-ai intalnit cu adevaratul tau suflet pereche:

In momentul in care va cunoasteti, aveti un puternic sentiment de familiaritate, ca si cum v-ati cunoaste de o viata, ca si cum ati fost candva impreuna, ca si cum in alta viata ati avut multe lucruri de impartasit. Instantaneu, se instaleaza o conexiune profunda, inexplicabila, ce transcede atractia fizica.

Intuitia va spune ca relatia voastra este predestinata. Stiti (sau mai bine zis “simtiti”) pur si simplu ca sunteti meniti sa fiti impreuna.

Intalnirea cu sufletul pereche este insotita uneori de un puternic sentiment de deja-vu. “Chimia” instantanee care se creeaza intre voi este cu precadere sufleteasca.

Sentimentele pe care le aveti fata de celalalt sunt pur spirituale. Exista o anumita sacralitate a conexiunii dintre voi si aveti sentimentul ca ceea ce traiti acum transcede tot ce ati trait anterior.

In momentul in care iti intalnesti sufletul pereche, timpul si spatiul isi pierd din semnificatia. Ochii celuilalt sunt un indiciu fizic care te ajuta sa il recunosti pe celalalt ca a fi sufletul tau pereche. La nivel fizic, impactul cel mai mare in recunoasterea sufletului pereche il au ochii. Ai impresia ca vezi in ei ca intr-o oglinda. Vocea celuilalt poate atinge si ea o anumita coarda a sufletului tau.

Chiar daca sunteti mandru si orgolios, in compania sufletului pereche aceasta atitudine de mandrie si superioritate este inlocuita prin umilinta si intelegere neconditionata.

Uneori, relatia dintre sufletele pereche este supusa testelor nedrepte, dificile, grele, menite sa le probeze iubirea si ii ajute sa se dezvolte spiritual. Daca le este sortit sa fie impreuna in aceasta viata, nimic si nimeni nu ii poate opri sa fie impreuna. Daca se reunesc, sufletele pereche au parte de o viata usoara si frumoasa impreuna. Cu siguranta, destinul le va acorda cu usurinta numeroase oportunitati si sanse pe tot parcursul vietii. Traiesc cu sentimentul ca au fost binecuvantati.
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyl...ecunoaste.html

Multumesc, glykys!
 

Ii multumesc lui glykys pentru raspunsul sau lamuritor!

O zi cu pace in suflet iti doresc!

Sunt constient de faptul ca exista o serie de mituri si de scriitori, mai vechi sau mai noi, care vorbesc foarte frumos, ispititor de frumos chiar, despre sufletul pereche sau despre regasirea jumatatii.

Insa Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti, din contra, nu vorbesc despre aceasta, ci despre "sufletul nepereche". Despre faptul ca fiecare om este unic si irepetabil.

Decat sa traim cu nostalgia gasirii sau ne-gasirii sufletului pereche, mai bine este sa ne manifestam fata de fiecare om avand constiinta faptului ca toti suntem creati dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu.

Bineinteles. Discutia se purta numai la nivelul ideilor, nu in raport cu ortodoxia. Cei care au inteles invatatura lui Hristos, au priceput ca orice suflet este intreg prin sine insusi, ori ca mirele/mireasa cel adevarat este insasi jertfa Mantuitorului venita din Dragostea lui Dumnezeu! Amin!

e simplu
 

daca un barbat si o femeie se iubesc ei sunt suflete pereche.

Sufletul pereche
 

Va multumesc tuturor celor ce v-ati ostenit a raspunde intrebarii mele,pe care nu intamplator am pus-o. Sunt unu dintre cei fericiti ca si-au gasit sufletul pereche,este ceva deosebit,dar suntem fiecare dintre noi implicati intr-o relatie :eu sunt casatorit,dar nefericit,ea/sufletul meu pereche este divortata. Din scrierile religioase,o astfel de relatie nu este acceptata,fiind considerata un pacat. Un sfant parinte arhimandrit,Gherasim,de la manastirea Nicula ne-a dezvaluit aceasta taina, cu un har deosebit,fara a-l cunoaste personal,aflat in imparatia lui DUMNEZEU acum,trecut la cele vesnice la muntele Athos ne-a asigurat ca relatia noastra nu este un pacat si ca MARELE SI BUNUL DUMNEZEU ne-a unit in ceruri in urma rugaciunilor si binecuvantarii sfintiei sale. A mai beneficiat cineva de sfaturile si binecuvantarea parintelui arhimandrit Gherasim?
Daca cunoaste cineva cazuri similare sau poate detalia cumva exprimandu-si parerea in cunostinta de cauza,astept intrebari,opinii,pareri/sfaturi avizate.
DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE PE TOTI!

Subscriu intru totul. Doamne ajuta!

cred ca e gresit
 

nu cred ca astfel de relatie -PERFECTA- poate sa fie fara binecuvantarea Domnului.
Sincer cred ca si-a bagat ala coada si iti da impresia asta;
cum se poate ca sufletul pereche sa fie in alta parte dar sotia si copiii acasa?
sa iti imbratisezi sotia dar .....etc etc intelegeti voi.
Sincer cred ca faci o mare greseala iar tu crezi ca ai gasit intr-un fel fericirea.

Eu cunosc un caz similar. Am întâlnit relatarea lui la începutul unei cărţi. Scria aşa:
Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!

În restul acelei cărţi, dealtfel foarte groase, nu este vorba decât de povestea complicată a vindecării după acest mic incident de la început.

1. Cum v-a dezvaluit daca pe acest parinte nu l-ati intalnit?

2. A murit fara sa-l fi cunoscut, dar v-a destainuit el taine...

3. Pai daca v-a unit in ceruri, asteptati sa va vedeti acolo. (este ironie, cred ca se intelege)

Epilog: De ce tulburi apele pe-aici cu povesti de gadilat pe stim noi cine sub coada?

Nu-mi irosesc timpul...,
 

...,daca asta ai inteles pana acum,din ceea ce am scris eu,nici nu vei intelege mai mult,oricat as detalia sau explica!
DUMNEZEU SA TE IERTE SI BINECUVINTEZE!

N-ai cu cine...

Tell me about it...

Eheee, candva am fost si eu indragostita si imi placeau si mie ideile astea romantice cu sufletul pereche si as fi subscris si eu in dreptul acelor puncte prin care se recunosc ... dar era o prapastie de netrecut intre noi doi si atunci m-am gandit eu ca e pacat sa se risipeasca atatea emotii, in conditia in care iubirea nu va putea fi materializata niciodata, si atunci am inceput sa ma rog pentru el, ca sa imi canalizez si eu sentimentele spre ceva folositor... si atunci am fost incercata cu tot felul de ispite si amagiri, am avut o perioada oribila, pe care am strabatut-o cu credinta luminand ca un far. Nimic din ce mi-am dorit eu nu s-a implinit, toate s-au spulberat, dar am invatat lucruri la care nici nu ma gandeam: valoarea rabdarii, a iertarii, a tariei si, pana la urma, a dragostei, care nu se regaseste in absolut nicio liniuta din postarea mentionata mai sus, cu sufletele pereche...

In ortodoxie, ca in tot crestinismul, scopul vietii nu e gasirea sufletului pereche, nu e implinirea personala, nu e fericirea pamanteasca; scopul vietii e mantuirea; mantuirea nu se castiga prin dobandirea /iubirea unui "suflet pereche". Indragosteala e un lucru teribil de frumos, poate ajuta la cladirea ta ca om, dar casatoria e o cruce - doi oameni care merg impreuna spre mantuire; e un mijloc de mantuire, nu e un scop in sine; copiii sunt un mijloc de mantuire, nu sunt doar pentru implinirea personala...

Iata un articol despre dragoste, al unui calugar de la man. Oasa, a circulat pe forum candva, e bun si pentru indragostiti si pentru cei mai putini indragostiti: http://www.formula-as.ro/2011/973/as...rea-oasa-13840


Si inca ceva, dincolo nu mai exista sot si sotie... Ce veti face atunci? Hristos spune asta clar:

Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.” Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. (Marcu 12:18-25)

Sufletul pereche...este cel care te completeaza...

...şi reciproca e valabilă. Sufletul nepereche ...este cel care te descompletează, adică rade tot ce e mai bun din tine.

hm... iata asa lucreaza diavolul ca sa destrame familia, care e baza societatii.
Dintr-o data ea nu mai e buna, apar nemultumiri, apar certuri, brusc gaina din curtea vecinului e mai frumoasa. E sufletul pereche.
Si asa se creaza in mintea omului ideea ca are drept sa fie fericit, ca are drept sa-si caute sufletul pereche. asta e doar o himera, o iluzie optica, o fata morgana , daca vrei. Dupa ce ajungi la ea, iti dai seama ca doar ti s-a parut ca vezi apa pe sosea.

din pacate cunosc un caz exact la fel. El, si-a dat seama ca ea nu mai corespunde cerintelor lui(dupa ce au facut 4 copii) si ca gaina din curtea vecinului e mai frumoasa. a renuntat la sotie si la cei patru copilasi, pentru a fi cu ea. Iar ea a fost numai lapte si miere pana l-a vazut divortat. Apoi l-a mai tinut cateva luni apoi i-a zis si ea PA.
si astazi, cand vezi barbatul frumos si ingrijit de odinioara, te apuca plansul. A slabit mult, umbla neingrijit, are privirea foarte tulburata.

Sunt de parere ca omul ar trebui sa-si duca crucea asa cum o are, cerandu-i lui Dumnezeu putere si rabdare. Si nu sa apeleze la divort fugind dupa iele.

pt. Dima
 

"ielele" sunt un motiv popular bazat pe amagirea ce o produce diavolul asupra barbatilor. Sunt infatisate grafic in chipul unor femei superbe, pline de gratie, dar care au talpile intoarse (ceea ce este simbolul duplicitatii misiunii lor).

"Omul sa nu desparta ceea ce Dumnezeu a unit."

Divortul este acceptat in cadrul Bisericii Ortodoxe doar in caz de adulter (al unuia dintre soti). Daca te-ai uita in ochii sotiei cu iubire sfanta, ai vedea in ea adevaratul "suflet pereche" (daca asa vrei sa numesti atractia erotica). Dar o privesti insa cu ochii subjugati de mrejele celeilalte ... Ielele te-au inconjurat.

Costica, dragule, esti amagit dupa cum bine se vede. Fericit doar ti se pare ca esti pentru ca ratiunea nu-ti mai functioneaza. Esti doar intr- stare euforica din cauza indragostelii. Tu acum esti ca si unul care e drogat, toate sunt roz pentru el insa cand se trezeste la realitate vede ca e cam gri....
Eu nu stiu cine te-a asigurat pe tine ca relatia ta e buna in fata lui Dumnezeu eu una ma indoiesc de asta. Ia adu-ti aminte cand te-ai casatorit cu sotia ta nu simteai acelasi lucru ce simti acum si pentru amanta? Ba eu cred ca da! Ca doar casatorii cu de-a sila in ultimii 40 de ani n-am prea auzit sa fie!
In indragosteala asa la prima vedere si hop-top in 2-3 luni constati ca e sufletul tau pereche eu nu cred. Si daca dupa ce-ti lasi nevasta si te insori cu amanta dupa vreo 5 ani te indragostesti de alta? Ce faci? Iar te insori?
Tu ce doresti de aici de pe forum? Sa ti se confirme ca ceea ce simti tu e bine? Ca dragostea asta pe care o simti tu pentru aceasta femeie ti-a trimis-o Dumnezeu?
Eu zic sa stai tu linistit si sa-ti vezi de familia pe care-o ai acum si sa lasi prostiile.

Prietene Costica te ratacesti nestiind scripturile si te pacalesti singur mai bine zis TE PACALESTE acest arhimandrit Gherasim!
Ia priveste ce spune Pavel:
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!"
( Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1:8)
Cum poate sa zica acest arhimadrit ca nu e pacat relatia voastra de vreme ce tu esti inca casatorit, ba mai mult, cica relatia voastra ar fi unita in ceruri de Dumnezeu!
Hristos cat a fost pe pamant a zis asa:
1.
"Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui." (Matei 5: 27-28)
2.
"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter."
(Matei 19: 9)
Vezi ce scrie aici in Biblie? Se razgandeste cumva Dumnezeu, una ne invata pe noi oamenii pe pamant si alta face el in ceruri (uneste iubirea unui barbat CASATORIT cu iubirea unei femei divortate)? Nu cred! Daca Pavel ne zice ca nici un inger din ceruri nu poate sa ne invete o alta Evanghelie, atunci cum poate acest arhimandrit sa te invete acesta prostie si sa te indemne la adulter?
Prietene tu faci cum crezi, e problema ta. Eu mi-am facut datoria de crestin si de om si ti-am aratat ce spune Biblia in legatura cu cazul tau...restul TE PRIVESTE! Doamne ajuta!

Aferim!
dupa cum spun musulmanii..


am o nelamurire: de ce la capitolul dragoste si iubire femeile ne sunt net superioare noua barbatilor?

interesanta intrebare. Iar cand e pusa de un barbat e cu atat mai draguta:)

Nu suntem mai presus de voi in ce priveste dragostea. Dumnezeu a distribuit aceasta dragoste la fel doar ca uneori la voi mintea coboara mai jos si atunci judecati cu altceva.

mda...din pacate ai dreptate! Doamne ajuta!

Am o experenta de viata inca nedeslusita pt.mine.
La 15 ani am cunoscut un baiat de care m-am indragostit instantaneu.
Am fost rationala si am inteles ca nu e pentru mine.Gandeam ca e mult mai superior, doar fizic,la alte aspecte nu ma gandeam atunci.
Au trecut vreo 4-5 ani si cineva din anturajul nostru a banuit sentimentele pe care le nutream pt. el.I-a spus lui si acesta a actionat facandu-ma sa-mi deschid inima.N-am cuvinte sa descriu ce am simtit in acea perioada in care credeam ca-mi impartaseste sentimentele.Ma facea sa sufar de multe ori ,si sufeream cu o demnitate de care acum nu mai sunt capabila.
Stiam ca-l iubesc si atat.Nu-i ceream nimic in schimb.
Relatia era la distanta si stiam ca intr_o zi ,fie vom fi impreuna pt.totdeauna ,fie ne vom desparti.
N-am avut curajul sa lamuresc aceasta situatie si dupa o perioada in care nu ne-am vazut sa intamplat sa vina la mine.Matur ar fi fost sa lamurim situatia ,dar n-a fost asa.Sentimentele inca erau vii,chiar mai profunde (din partea mea) si s-a intamplat sa raman insarcinata.
Am primit darul ca o binecuvantare de la Dumnezeu.El a fugit de responsabilitate si a improscat cu noroi in tot ce a fost frumos.
Au trecut anii ,eu m-am casatorit din dragoste ,dar altfel de dragoste.Ne-a unit suferinta .Eram amandoi dezamagiti de relatii .Eu am fost cea care a facut pasul spre cununie.Este un tata bun pentru copil, un sot care ma respecta.Sunt momente cand ma simt nemultumita pt.ca nu a reusit pana acum ,dupa 7 ani de casnicie sa-i deschid sufletul cu adevarat.
Eu am explodat aratandu-mi toate trairile.Am plecat in acesata casnicie sperand ca isi va gasi implinirea in aceasta familie si va fi fericit.Nu suntem fericiti.Abia daca mai comunicam.
Ma intreb care-i jumatatea mea :barbatul cu care Dumnezeu ma binecuvantat sa am un copil sau cel cu care m-am unit prin TAINA CUNUNIEI.EU NU MAI SIMT CA AM O JUMATATE PE PAMANT.AM GASIT SA-MI UMPLU GOLUL DIN SUFLET CU DUMNEZEU.SAU MACAR TIND SPRE DUMNEZEU.

Stii ce ai de facut, nu te mai gandi la cai verzi pe pereti, fii alaturi de sotul tau, iubeste-l, respecta-ti juramintele de la cununie! trebuie sa fie un om foarte bun, daca a acceptat sa creasca un copil al altuia.Normal ca se simte ranit cand vede ca dupa atatia ani si dupa atatea sacrificii pe care le-a facut, tu inca mai suspini dupa unul care nu a fost vrednic de iubirea pe care i-ai purtat-o!
E bine sa fiti tu, sotul, copilul si Dumnezeu, pentru a va fi binecuvantata viata, nu fiecare in parte singur cu Dumnezeul lui!

Scopul vietii e oricum mantuirea, o iubire romantica din povesti, iar pentru asta trebuie purtata crucea! E bine sa invatam din greseli si sa nu mai tanjim la ele.

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

Ce simplu pare a fi, nu-i aşa? Doar că lucrurile nu stau chiar aşa de simplu, te asigur. Aşa cum şi diavolul poate lua chip de înger de lumină, aşa şi dragostea poate doar să pară că este dragoste, iar sufletul pereche la fel, poate doar să pară că ar fi acela. Nu-i chiar aşa de simplu. Oamenii se înşeală de multe ori pentru că nu se cunosc pe ei înşişi cu adevărat şi nu ştiu cu adevărat ceea ce vor de la viaţă. De la această lipsă de cunoaştere de sine vine şi greşala de a identifica sufletul pereche cu persoana necorespunzătoare. Dragostea adevărată e mult mai rară decât vă închipuiţi, şi nu trece decât prin inimile care cunosc dragostea lui Iisus Hristos.

Trebuie să recunosc că asta este cea mai bună poantă a săptămânii. Nr. 1 în top.

Fraternizezi cu concurenţa, bag de seamă!