Cat timp va intarzia raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile noastre?
 

Ma intreb cat va mai intarzia Dumnezeu in a apleca urechea si catre mine pacatoasa. Nu stiu ce nu fac bine, caci simt ca bat pasul pe loc de vreo...3 ani. Parca nimic nu se misca; parca m-am oprit in loc si nu stiu incotro sa o iau: la stanga sau la dreapta...Ma gandesc si la casatorie (dar nu apare nimeni); ma gandesc si la calugarie (dar nu am suficient curaj). Intradevar, progresul il simt in interior. Simt pace, chiar si in furtuna...Insa uite ca a venit momentul in care imi vine sa strig: pana cand Doamne? Oare cat timp va mai dura starea aceasta? Oare ce vrea sa ma invete Domnul de ma tine asa...in stand-by?

Acum, la nici doua minute de la postare, am ascultat raspunsul la nelamurirea mea la radio Trinitas :) Poate ca Domnul mi-a vorbit :)

Daca ne incredintam purtarii de grija a lui Dumnezeu, El ne poarta de grija. Sa cerem lui Dumnezeu sa se faca voia Lui si sa ne inarmam cu rabdare. Acesta este raspunsul! Cum reusim sa ne lasam in voia lui Dumnezeu? Teoretic stiu, practic...imi pare drum lung si anevoios...

'Numai cel ce a staruit mult in rugaciune, pretuieste mai mult darul, atunci cand vine.' Iarasi ascult, chiar acum, o predica tot la radio Trinitas :)

Domnul este milostiv, numai ca eu, putincredincioasa, sunt pe cale 'sa ma inec'...

Ai duhovnic?
Maine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana, care erau drepti in fata Domnului, dar se tot rugau si rugau de zeci de ani pentru a le da un copilas, iar rabdarea si staruinta lor a fost rasplatita din plin.
Dar din cat citesc, tu nu stii prea bine ce sa ii ceri lui Dumnezeu...

Nu stiu :( Nu stiu ce e mai bine pentru mine: calugaria sau casatoria...Stiu doar ca ceva lipseste, ca nu mi-e bine asa cum este. Macar de-as fi in stare sa ma las in voia Lui...macar asa nu m-as mai chinui...

rabdare,rabdare si iar rabdare....daca ai hotarat sa gasesti "calea"spre mantuire.....ai de luptat din rasputeri .........cum te abati un picut de la cale...ai picat..o iei de la capat....citeste sfaturile parintelui Arsenie Papacioc(Dumnezeu sa-l odihnesca)....eu lupt de vreo 20 ani ptr.aceasta "cale"....si nu cred ca am reusit sa fac macar o jumatate de pas pe ea......

Un parinte spunea (nu-mi mai amintesc exact cine) ca mai bine e sa te casatoresti si sa regreti dupa aceea ca nu te-ai calugarit, decat sa intri in monahism si sa-ti para rau ca nu te-ai casatorit. :)

Nu te grabi sa faci ceva daca inima ta nu te indeamna cu adevarat catre acel lucru. Dumnezeu te va lumina, iti va arata la un moment dat calea pe care trebuie sa mergi. Incearca sa traiesti crestineste, nu te indeparta de Sfintele Taine, care ne dau Viata, echilibru sufletesc.

Iti recomand spre citire Viata de familie a Parintelui Paisie Aghoritul. Personal, pot spune ca mi-a fost de mare folos.

In afara de rugaciunile consacrate, voi cum va rugati? Ma tot gandesc ca poate undeva gresesc. Cum ‘vorbiti’ voi cu Dumnezeu? Cum si ce ii cereti?

"orice suspin e o rugaciune"...asa zicea parintele Arsenie Papacioc....deci iti inchipui ca Dumnezeu este in fata ta,iar tu i Te adresezi..."Doamne...Ajuta-ma!!!"..."Doamne Miluieste-ma!!!""...acestea spuse din adancul inimii....si atunci ai sa simti Mana intinsa a lui Dumnezeu......si sa crezi cu tarie, ca ce ai cerut.....ai si primit.....nu-i nevoie de 100 de matanii si 10-20-rugaciuni ,dar cu gandul si inima la desertaciunile acestei lumi....ptr.ca degeaba le-ai facut(nu sunt spre mantuire).......Dumnezeu , Maica Sfanta si Sfintii Parinti Ioachim si Ana sa te ajute .......

Când Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor, ori noi așteptăm ca să ne facă nouă toată treaba, cum ar fi să avem un job fără să răsfoim anunțurile de angajare, sau nu știm ce cerem, vrem ceva nepotrivit, care ne va face poate rău.

De foarte multe ori Dumnezeu ne raspunde imediat dar noi nu-I acceptam raspunsul pentru ca nu este cel dorit de noi, ne este greu sa taiem voia noastra, sa ne smerim si sa-I acceptam voia.

Sa fie pentru ca cer...cam multe? Desi, stiu ca pentru Dumnezeu nimic nu-i prea mult. Am cerut asa: nu as putea pleca impacata nici la manastire si nici sa ma casatoresc, decat dupa ce ii voi sti pe parintii mei si surorile mele bine (in sensul ca nu le-as lasa cu probleme majore, nerezolvate). Deci cer rezolvarea a doua lucruri dintr-un foc!

Nu cred ca pui problema bine, practic, ii pui conditii lui Dumnezeu si consideri ca soarta parintilor si surorilor tale depinde de tine, de starea ta civila.
Stii cum e cand vine Domnul si ii spune unuia sa Ii urmeze, iar acela ii zice stai, Doamne, mai intai sa il ingrop pe tata...
Din punctul meu de vedere, nu esti pentru pregatita inca nici pentru calugarie, care presupune sa Il iubesti atat de mult pe Dumnezeu incat sa renunti la tot si la toate pentru el si nici pentru casatorie, cand cei doi isi lasa parintii pentru a intemeia o noua familie si pentru a se uni sufleteste si trupeste. Mi se pare ca ambele conditii presupun o jertfa, numai ca la casatorie e o jertfa mai usoara (adica, iti vizitezi rudele, le esti alaturi cum poti, dar tot trec pe plan secund)...
Sper sa nu te fi intristat, asa vad eu lucrurile. Cred ca ar trebui sa te rogi sa iti lumineze Dumnezeu mintea si sa te ajute sa intelegi care e voia Lui cu viata ta.

Poti cere si o mie dintr un foc , caci Lui nu-i nimic peste puteri , si sa fi sigura ca cele o mie de cereri dintr un foc sunt spre binele tau si al mantuirii tale iti vor fi rezolvate ! De asta sa fi sigura , dar , caci mereu exista si un dar , sa nu-ti aduci aminte de Dumnezeu doar la nevoi , ci relatia ta cu El sa fie continua , sincera , cu inima deschisa , fie ca esti intristata , mahnita , bolnava , fie ca esti in bucurie continua , si cu toate cele pe masa . Consecventa , nadejde , credinta si in primul rand dragoste !
Doamne ajuta !+

Iarta-ma, dar eu inteleg altfel lucrurile. Acela ii zice, intradevar, lui Hristos: mai intai sa-l ingrop pe tata...dar...acel tata era mort. La mine parintii au probleme ce necesita rezolvare intr-un sens sau altul. Nu-i suficient sa-mi gasesc doar eu calea...si nici Domnului nu cred ca i-ar fi pe plac daca eu as face asta, atata timp cat as simti-o o evadare, o renuntare la greutatea crucii ce mie data s-o port (cel putin pentru moment)...

Vad ca exista si un canon legat de indatoririle copiilor fata de parinti, de care nu stiam si pe care l-am gasit aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...987#post397987 in raspunsul dat de Windorin

Si nu ca ar depinde de mine ceva, ca as putea eu sa intind mana spre mantuire :) Asta face Domnul. Spun doar ca nu as avea liniste daca as pleca. As fi, sa presupunem, in manastire cu gandul in lume...sau in casatorie simtindu-ma oarecum vinovata ca mie bine doar mie...Nu stiu daca gandesc bine, dar cam asta e in capul meu.

Nu astepta sa-ti cada nimic din cer.

Cere cu credinta si raspunsul va fii,credinta inseamnad,nadejdie ca te va ajuta si randarea de a astepta......"nu va ingrijiti ce veti bea sau ce veti manca ca Tatal vostra va va da voua....."
trebuie sa crezi din suflet fara sa te indoiesti.....

Mie imi este greu sa cred ca tot ce trebuie sa facem este doar sa credem, si sa le lasam pe toate ale noastre in voia Lui. E greu sa Il ascult cand zice: "Nu va ingrijiti...nici de ce veti bea, nici de ce veti manca, nici cu ce va veti imbraca..." Practic, este pacat sa te ingrijesti de ceva, sa iti faci ganduri, sa te preocupi cu ele. El ne indeamna sa nu ne ingrijim nici macar de "ce vom zice.." in fata sefului, unui coleg sau unui grup de oameni caruia urmeaza sa ii vorbim...El ne spune cumva doar atat: "Lasa-la pe toate in grija Mea...treaba ta e doar sa crezi!"
Asa ca aceasta credinta in purtarea de grija a Lui Dumnezeu e cam echivalenta cu "a lasa sa iti pice din Cer", draga BuG...
Mie si oamenilor din ziua de azi (celor mai multi) mi se pare o nebunie aproape sa nu spui nimic atunci cand esti nedreptatit, sa nu te aperi catusi de putin atunci cand un coleg te supara la serviciu. Ceea ce este in contradictie cu sfatul Sfintilor. Un parinte, Lavrentie de la Frasinei spune: "Spune doar atat, "Iarta-ma!" Si mai mult nu. Nu va indreptati, ci atat sa spuneti. "Am gresit, iarta-ma!" Ce este mai mult e de la draci! Daca stati jos cu mintea, nu cadeti. Cum v-ati inaltat, gata ati cazut. Fiule, nu fugi de greu. Unde este greu, acolo este si cununa mai mare."
Care este totusi granita intre a face "ceea ce iti cere situatia" si intelepciunea crestina pentru cei care traiesc in lume...?

As vrea sa imi pun un nickname. Cine poate sa ma ajute si sa imi spuna cum trebuie sa fac?
Multumesc frumos.

In Biblie,daca fac abstractie de toata literatura cu caracter duhovnicesc, exista explicate cu claritate,fara dubii,pentru ca toti sa inteleaga,urmtoarele aspecte:ale cui rugaciuni le asculta Dumnezeu;cum trebuie sa fie rugaciunea catre EL (nu ma refer la Tatal Nostru),de ce unele rugaciuni nu sunt ascultate,ce trebuie sa faci ca sa iti fie ascultate, cum iti poti da seama daca rugaciunea ta a fost ascultata.Sunt convins ca orice duhovnic,cu Sfanta Scriptura in fata,va va arata cu claritate aceste pasaje,si va va calauzi in drumul indicat de ele.Daca aveti un duhovnic rugati-l sa va explice.Repet:sunt clare ca lumina zilei,le remarci si la prima citire.

De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile....
 

In viata unui om apare o situatie complicata din care nu poate iesi singur pentru ca nu depinde de el. Singura speranta este rugaciunea. Raspunsul nu apare in timp util sau chiar deloc desi de rezolvarea acelei situatii depind foarte multe inclusiv apropierea sau departarea lui de Dumnezeu. Din ce s-a mai discutat pe forum s-a ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu predestineaza ci doar pre-stie. Stie ca acel om se va indeparta de credinta (alegerea lui pe baza liberului arbitru) din cauza acelei situatii si totusi nu intervine. Sa inteleg ca il lasa practic sa se condamne singur ? Ok e alegerea lui dar totusi un raspuns la rugaciunile lui, un semn cat de mic l-ar fi facut sa aleaga celalata cale. E mai mult o intrebare retorica, raspunsurile de genul vorbeste cu parintele duhovnic, citeste vietile sfintilor etc nu reusesc sa ma lamureasca :).

Un cuvant ziditor al Sfantului Dimitrie al Rostovului despre implinirea dorintelor

Nu te intrista daca ceva din ceea ce se savarseste in lume nu se face dupa dorinta ta. E cu neputinta ca toate sa se savarseasca dupa gandul tau si dupa cum tu voiesti, caci nu toate dorintele tale sunt bune si nu toata implinirea lor este cu folos.

S-a implinit ceva dupa dorirea si voia ta - bine; nu s-a implinit - lasa-l voii lui Dumnezeu. De s-a implinit vreun lucru asa dupa cum tu insuti l-ai dorit, fii multumitor; daca nu s-a facut asa, nu te mahni, caci nimic nu este vesnic aici, si orisice lucru este pentru scurta vreme in aceasta lume.

Tu insa o singura grija sa ai, sa nu fii strain de Dumnezeu si de harul Sau preasfant. Nu ravni foarte ca toate dorintele tale intotdeauna sa se implineasca si pururea sa fie dupa voia ta - acest lucru nu este in puterea omului, ci intru aceea a lui Dumnezeu.

Una este voia lui Dumnezeu si alta este voia ta, iar gandurile Sale sunt altele decat ale tale, nefiindu-ti tie in putere sa cunosti si sa intelegi dumnezeiestile ganduri. Iata de ce nu se cade sa te mahnesti pentru dorintele neimplinite si se cuvine ca toate sa le lasi in seama Domnului. "Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani; nu va da in veac clatinare dreptului" (Psalm 54, 25).

Nu fii imputinat cu sufletul si nerabdator, dorind ca toate sa se implineasca indata dupa voia ta. Cu mult mai bine este ca intru liniste si rabdare sa te rogi lui Dumnezeu, lasandu-le pe toate in voia Lui. Nu cere implinirea grabnica a dorintelor tale - nu oricare dorinta este buna si nici toata implinirea lor nu este folositoare. Poti afla care din dorintele tale sunt dupa vointa Domnului prin asteptare indelungata si prin rugaciune sarguincioasa.

Frumos raspuns ai gasit Ekaterina.
Vizavi de intrebarea topicului..cred ca la rugaciuni raspunsurile vin mai devreme sau mai tarziu (uneori pentru ceva rau mi s-a implinit a doua zi dorinta...alteori am cautat raspunsul ani de zile)..vin si raspunsurile..sau ne schimbam prioritatile.
Eu mi-am dorit mult sa am un copil, m-am rugat mult (am vrut si inseminare artificiala) ...si acum stiu ca nu am sa am niciodata. Cred ca e mai bine asa pentru ca asa a vrut Dumnezeu pentru mine...desi sunt inebunita dupa copii..parca nu mai gandesc deloc in preajma lor (gandesc dar rationalul parca e intr-un plan secundar).

Vezi , asta asteapta Dumnezeu de la noi , o farama de incredere in El ! Ferice de oameni care simt si gandesc ca tine . . . !:53: