De ce il resping oamenii pe Hristos ?
 

De ce atât de mulţi oameni îl resping pe Hristos, pe Dumnezeu?

De ce atât de mulţi resping Lumina şi refuză să vină la lumină?

De ce nu acceptă şi nu vor să îşi facă viaţa după voia Dumnezeului-Celui-Viu?

Ce soartă mai merită aceşti întunecaţi şi nemernici, aceşti ticăloşi, aceşti păcătoşi, aceşti blestemaţi şi fii ai blestemului care resping Adevărul?

Poate una mai bună decât a credincioșilor ca noi, întunecați, nemernici, ticăloși, păcătoși...

Nu ştiu. Pe mine mă intersează ce soartă mai merită aceşti ticăloşi şi fii ai minciunii şi ai blestemului care resping Adevărul.

Nu Il cunosc sau au inima impietrita. Sa ii lumineze Dumnezeu pe toti! In biserica se fac rugaciuni si pentru acestia, caci Domnulnu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu.

Păi nu vor să fie luminaţi. Se încrâncenează să îl respingă pe Iisus până la capăt. Nu vor să vină la Lumina lui Dumnezeu, pentru ca să nu li se arate faptele josnice, mizerabile pe care le săvârşesc întru duhul lumii.

respingem dumnezeirea din cauza pacatului care ne-a intunecat sufletul

De lumină e nevoie. Personal, mi-am hrănit și îmi hrănesc credința de la lumina unor creștini deosebiți, care iradiau sau iradiază în ceilalți - prin prezență sau chiar prin cuvintele scrise - harul, lumina lui Hristos.

Deci dacă ne vom pocăi și ne vom liniști, harul nu va întârzia să ne lumineze și pe noi. Iar cine va avea ochi de văzut va vedea.

Dar deja, de mult timp chiar, S-a jertfit şi a înviat Mielul lui Dumnezeu care a ridicat şi ridică păcatul lumii. De unde deci încrâncenarea aceasta de a rămâne în păcat şi de a nu accepta mântuirea, sau măcar o viaţă mai dreaptă dacă nu una de sfinţenie? De ce este atâta răutate în aceşti fii ai întunericului, în aceşti întunecaţi?

"Mulţi chemaţi puţini aleşi", un verset care mă pune adeseori pe gânduri.

Eu cred că sunt mulţi care vor să vină la Hristos, dar nu şi la Biserică. Va veni timpul când preoţii vor trebui să iasă din pasivitate şi să alerge în căutarea oilor rătăcite, altfel vor face slujbă împreună cu cantorul, paraclisierul, două babe şi un moşneag.

incrancenarea vine de la spurcatul drac la fel ca ispita si patima care ne face sa nu luptam pt mantuire si nici pt o viata mai curata.

Problema care se pune este de ce aceşti întunecaţi ne-au parazitat sfintele biserici ortodoxe? Şi "creştinii" ăştia sunt tot creştini? Ce caută întunecaţii să li se facă ritualuri în Sfânta Biserică? Cum de îi primeşte Biserica pe aceşti nepocăiţi, pe aceşti netăiaţi împrejur în duhul lor? Ce caută barbarii întunecaţi în Sfânta Biserică? Cine îi menţine şi de ce?

Usurel, Savonila tata, lent cu pianul pe scari, ca trebuie acordat din nou... Inchide ochii si numara enspe oi, apoi adormi. Cand te-ai trezit, esti vindecat de fanatism. Hai, culcarea, ca spui prostii, a(uto)cefalule cu cefalee!

Stai un pic că m-ai băgat în ceaţă. Cine sunt ăia pe care-i "gratulezi" mai sus cu atâta "generozitate"? Creştinii nepracticanţi cumva?

Dvs sunteţi cel care, sunt sigur că fără intenţie, mă băgaţi în ceaţă. Cine sunt "creştinii" nepracticanţi? Creştinii ori sunt practicanţi, ori nu sunt creştini. Pot să existe alunecări, căderi, ezitări, etc. din varii motive, dar creştinul nepracticant nu este creştin. Nu există asemenea noţiune de creştin nepracticant. Creştin ori eşti, ori nu eşti. Creştinul se înţelege că trebuie să aibă credinţa lucrătoare prin iubire; este drept că asta nu presupune să fie activ 24 din 24. Dar credinţa care nu este lucrătoare, aceea nu este credinţă, iar acela nu este creştin. Este un simplu figurant. Un barbar întunecat.

ca intotdeauna,comentariile tale imi aduc un zambet prin aciditatea lor amuzanta.am onoarea sa va salut

Oau. Ai spus-o. Ne-ai dat pe toti pe spate, mea pulpa, pardon, mea culpa, suntem atatia intunecati si barbari, dom'ne, bine ca ne luminezi tu... De "Nu judecati, si nu veti fi judecati" si de Cine a spus-o, si unde si cand, ai auzit? Si un droid poate fi programat sa mearga la biserica, dar, evident, nu ii va fi de folos, pentru ca nu e uman si viu, si nu are suflet. Nici oamenii reali, vii, organici, care insa nu au mintea in suflet si sufletul in biserica nu au vreun folos din a fi "practicanti" mecanic.

Multumesc. :) Incerc si eu sa destind atmosfera...
Onoarea e de partea mea.

Daca nu-L respingi pe Hristos, atunci trebuie sa-ti iubesti vrajmasii. Dar acest lucru e greu pentru omul zilelor noastre. Prefera sa-L inlature pe Hristos din viata lor, ca sa aiba spatiu de manevra cum spunea un parinte, pentru a face rau.

Si mai e ceva, Hristos nu Se vede. Si atunci cum sa cred in ceva nevazut. Asta isi spune omul lipsit de prezenta lui Hristos. Noi stim ca poate fi vazut, dar cu alti ochi.

Ce soarta merita cei care sunt straini de El? Fericirea raiului. Daca nu ne doare caderea unui semen, sa stim ca suntem departe de iubirea lui Hristos, Cel care S-a jertfit pentru niste pacatosi ca noi.

Esti sigur ca esti diferit de ei? Eu nu vad vre-o diferenta. Esti plin de mandrie, adica de diavol. La fel ca cel mentionat esti lipsit de iubire si compasiune.
Faptul ca zici "Doamne-Doamne" nu te face crestin.

Drept, scurt si la obiect!

Din istoria secreta a gLumii (vorba lui vsovi) in date:
zz.ll.19??: Se naste Ixulescu Ygreceanu, aka userul Savonarola, intemeietorul Neoinchizitiei Cerulariene, oengeu care vaneaza acesti nemernici de eretici care sunt crestinii nepracticanti, pentru ca sunt "blestemati, fii ai pacatului, intunecati", etc.

Putintica mahnire, acolo, un dram de compasiune, macar, o extindere peste ale tale si numai ale tale, omenestile strangeri si agoniseli patimase, egotice... O contopire, fie ea si firava, intru delicata suferinta a omenescului care e pretutindeni in omenire precum apa in lucruri, precum carbonul in organisme etc....
Restul imi pare ca e aroganta, ruptura, cadere. Refuz, da, refuz pur si simplu. Aleg sa spun NU in loc sa spun DA. Pacat.. Pacat e, si e pacat ca e asa, sarmanii de noi.
Domnul sa ne ajute pe toti laolalta si pe fiecare in parte. AMIN+

Pentru ca nici noi ,cei care ne pretindem crestini ortodocsi practicanti nu raspandim destula lumina in jur ca si ei sa cunoasca Adevarul si sa se mantuiasca.

Tu zici; „Cutare e un criminal si e bine sa arda în focul iadului”. Dar te întreb: „Daca Dumnezeu ti-ar da un loc bun în rai si de acolo ai vedea arzând în foc pe cel caruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ti va fi mila de el, oricine ar fi, chiar daca e un dusman al Bisericii”? Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie si de iubirea lui Hristos, care ARE MILA DE TOTI. (Sf Siluan)
http://mantuire.50webs.com/sa_tanjire_smerenie.html

Maximalismul ăsta, suprapus peste pastoraţia inerţială a BOR-ului, sună ca nuca în perete. D-ta bănuiesc că eşti superpracticant şi prin preajma matale mişună mulţi de-ăştia care nu se învrednicesc de minunata calitate de creştin pentru că nu sunt şi ei superpracticanţi, adică indivizi incapabili să munte munţii cu credinţa lor mediocră şi nondemonstrativă, nici nu-şi dau trupul să fie ars pe altarul propriului ego "înduhovnicit" de alte duhuri decât cele ce lucrează benefic în Biserică! Se chinuie şi ei săracii, să găsească mediana dintre lumea asta bezmetică şi arvuna Împărăţiei, dar străduinţa lor e egală cu zero dacă nu escaladează unul dintre versantele fanatismului ortodoxist, pentru a ajunge pe o culme de unde să se uite cu dispreţ la cei ce se chinuie să găsescă limbajul adecvat să relaţioneze cu Hristos în mijlocul "nebuniei veacului acestuia".
Dacă asemenea mentalităţi se vor tot înmulţi în ograda Bisericii noastre, o să ajungem să ne punem întrebări grave asupra sănătăţii acestei părţi a trupului Domnului!
Dar dumneata, Savonarola, cu câte grade ai mutat munţii Carpaţi cu credinţa matale, de îţi îngădui asemenea aprecieri asupra altora?
Ai făcut deja minuni, eşti desăvârşit, la un pas de îndumnezeirea prin har?

Pentru ca in general practic,nu teoretic, Hristos nu da oamenilor nimic bun..

Ceea ce am spus eu nu este deloc maximalism. Noul Testament şi Sfinţii Părinţi sunt mult mai maximali decât mine. Este suficient să fie citiţi. Eu sunt foarte departe de acest maximalism. Dacă însă BOR este caracterizat de o pastoraţie inerţială, atunci spuneţi-i BOR-ului, nu mie, care este soarta sării care îşi pierde gustul şi puterea de a săra.

Eu nu sunt un superpracticant, însă aceştia pe care i-am denumit barbari întunecaţi (şi nu pot fi altfel decât întunecaţi aceia care nu primesc Lumina, Adevărul) sunt ai dracului de mulţi.

Asta este vechea marotă cu fanaticii "ortodoxişti". Nu am văzut din ăştia la viaţa mea dar s-ar putea să existe undeva ascunşi prin bloguri, forumuri, situri web.

Nu ştiu de ce am impresia că o să o puneţi de o inchiziţie. Ca să îi vindecaţi pe bolnavi, cu siguranţă.

Nu vreau să mă laud dar Dumnezeu mi-a dat să ştiu şi să înţeleg anumite lucruri, şi de fiecare dată când încep să vorbesc, oriunde aş merge, unii încep să tremure, să se cutremure, să facă tot felul de gesturi crispate, spasmodice. Şi în general, de îndată ce încep şi vorbesc despre Hristos şi despre Evanghelie, şi despre ceea ce cere Evanghelia, foarte mulţi (din ăştia care sunt ai dracului de mulţi) manifestă o tendinţă instinctivă de a îmi face cât mai grăbită dispariţia dintre ei. Am întâlnit astfel de reacţii şi între "ortodocşi", nu doar printre barbari.

Savonarola: Nu sunt convins de Dumnezeu ţi-a dat să înţelegi anumite lucruri pentru că nu-I foloseşti tactul extraordinat cu care comunică oamenilor ce are de comunicat. Mai degrabă te-ai străduit şi tu, ca mulţi alţii, să ajungi în posesia mentală a unor informaţii cărora Biserica le-a acordat valoare de adevăr, însă până la valorificarea practică a cunoştinţelor dobândite, ele trebuie împărtăşite cu un duhovnic şi experimentate în primul rând pe cont propriu. Nu cred că există în lumea asta un duhovnic deplin responsabil să aprobe etichetările pe care le-ai făcut d-ta pe acest topic şi tonul ăsta arogant cu care exprimi aprecieri asupra credinţei sau necredinţei altora.
Şi nu te amăgi singur: nu produci nimănui "cutremurări, spasme şi crispări" datorită faptului că ne-ai descoperi lucruri extraordinare, namaiauzite şi bogat spirituale! În realitate produci îngrijorare în primul rând pentru sănătatea d-tale duhovnicească şi a celor care receptează ca fiind tipic creştin-ortodoxe ieşirile astea zelotiste în decor!

Ba pot să îţi spun sincer că am produs şi produc, de obicei, astfel de "cutremurări, spasme şi crispări", dar cum bine ţi-ai dat seama era vorba despre nişte lucruri la nivel de mentalitate. Nu am aptitudini de exorcist. Şi într-adevăr nu vorbesc despre lucruri extraordinare, au vorbit alţii înaintea mea. Dacă le-aş pune pe seama mea, nimeni nu m-ar crede. Şi nici pe seama mea nu le-aş pune căci nimic nu am fără să fi primit.

În rest, stai liniştit, nu îţi fă preocupări pentru mine. Fă-ţi griji serioase pentru BOR despre care spuneai că are o pastoraţie inerţială. Pentru băieţaşii ăştia să îţi faci griji. Eu personal nu îi văd prea bine, mă refer la perspectivele lor de viitor. Cred că le lipsesc nu doar sfinţii, dar şi zelotiştii.

Poate că nu am o atitudine perfectă creştină ortodoxă, şi nu o am, dar când îi văd pe aceşti nemernici care îşi plătesc banu' ca să îşi ia ritualu' încep să mă îndoiesc de luminarea sufletelor lor. Aceşti întunecaţi pur şi simplu nu au ce căuta în Biserica Domnului. Nici măcar în grădina Bisericii. Eventual undeva în afara ei. În afara grădinii. Cine încă întreţine această stare abjectă de lucruri din BOR?

Cred că îţi dai seama că o să îţi permit şi o să îţi permiţi să mă iei pe mine la rost, DUPĂ ce îi vei fi luat la rost, DAR AŞA după cum scrie la cartea Ortodoxă, pe aceia care au dus şi duc BOR în derizoriul în care au dus-o. Cu sau fără colaborare cu comuniştii. Deci după ce îi vei fi epuizat pe băieţaşii care stau cu sabia în mână, atunci s-ar putea să îţi permiţi să mă iei şi pe mine la rost. Până atunci caută putreziciunea mai la rădăcină. Azvârle un pic mai la adânc. Dacă nu ştii, te învăţ eu cum se face. Trebuie doar să ştii să alegi bine Cărţile.

Din partea mea, Savonarola, poţi să faci ce vrei şi cum vrei! Eu doar ţi-am adus câteva obiecţii referitoare strict la ce-ai spus pe topicul ăsta. Le primeşti, nu le primeşti e problema ta!

E normal lumea sa se cutremure si sa fuga. E o reactie normala in preajma unui om nebun. Dai dovada de o mandrie enorm de mare, iar partea trista e ca nici macar nu poti sa o constientizezi.

Eu zic totusi sa nu-ti faci griji pt BOR. In toate vremurile au fost si preoti mai putin capabili si unii care straluceau. Unul poate sa-si cumpere postul dar daca Dumnezeu vrea poate sa-si faca lucrarea prin el si poate sa-l "curete cu isop, mai tare ca zapada sa-l albeasca". Nu-ti face griji pentru lucrarea lui Dumnezeu, fa-ti in schimb griji pt sufletul tau.

Problema noastra a tuturor oamenilor nu este atat caderea in pacat si refuzul lui Hristos, cat obisnuita cu pacatul, cu aceasta stare cazuta. Ori moartea ne poate gasi oricand in aceasta stare, departe de Hristos.

Insa, oricat de pacatosi am fi, oricat de pierduti, trebuie sa fim constienti ca exista o cale de intoarcere. Parintele Ceresc iese in intampinarea noastra, cu bratele deschise, pana in ultimul ceas, daca ne marturisim pacatele, daca ne schimbam gandurile si viata, potrivit voii Sale.

Citind intrebarile acestea, mi-am amintit de paradoxul incredibil pe care il vad in mine.

Cum eu, care stiu cu adevarat ca Hristos este Dumnezeu-Cuvantul intrupat, Inviat din morti si cu care m-am unit si incerc sa ma unesc, care stiu calea, incercand sa merg pe ea, cum eu, pentru care se roaga sfintii in cer si atatia pe pamant, cum eu, care vreau sa fac binele, cum e posibil sa cad atat de adanc incat sa fac, mai abitir, raul?

Cum este taina asta? Cum adevarul fuge din mintea mea, astfel incat la vremea incercarii il uit si il ascund cu osardie in umbra, imbratisand intunericul? Prin ce mecanism necurat aleg sa fac raul, cunoscand cu adevarat ca este rau, neparandu-mi a fi bine decat in aparenta? Cum pot sa iubesc, cu mare atractie, parutele placeri lumesti si in savarsirea pacatului sa uit de Dumnezeu si de Maica Domnului, care ne vegheaza neincetat?

Cred ca raspunsul la intrebarile tale este acelasi cu raspunsul la intrebarile mele, si tine de curatia mintii, despre care usor ne este a vorbi, dar greu ne este a o intelege si si mai greu a o cauta.

Avem parte, frate, cu totii, de aceeasi lupta. O simtim fiecare in felul sau personal, dar lupta e una. E grea uneori, deseori. Oare nu e grea mereu?... Ma intreb care e partea noastra (nefiind noi singuri, cata vreme suntem parti din Biserica si "Cu noi este Dumnezeu!").
Partea noastra, cred, este sa continuam nevointa. Sa nu dezertam, orice ar fi.
Sa deprindem rugaciunea, umilinta, miluinta.
Sa staruim, sa ne ridicam dupa cadere, fie si de o mie de ori zilnic.
Sa priveghem, sa postim, sa fim cu totul participanti la slujbele Bisericii, sa deprindem buna rabdare.
Sa participam regulat la Sfinta Marturisire, la Sfantul Maslu, la Sfanta Impartasanie (cei care avem fericita trecere).
Sa citim zilnic Scriptura, sa fim cu totul peocupati de ea si de viata noastra in duhul Scripturii.
E clar ca nu rezolvam "problema" ca pe orice alta problema. De fapt nu cred ca aici e vorba de o rezolvare de problema ci pur si simplu de un mod de a trai. Traim sau nu crestineste, asta e intrebarea si raspunsul fiecaruia, viata noastra omeneasca e sau nu crestineasca.
Sa tinem dupa puteri credinta, sa purtam in suflet nadejdea, sa ne facem prin asumarea durerii jertfelnice vrednici de dragostea crestina, asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu. AMIN+

Ce soartă mai merită aceşti întunecaţi şi nemernici, aceşti ticăloşi, aceşti păcătoşi, aceşti blestemaţi şi fii ai blestemului care resping Adevărul?
Aici vorbiti despre gandaci, probabil? Nu stiu ce sa spun, ar trebui sa iau lupa, eventual si bisturiul, sa fac si o incizie si sa analizez ... alo, alo, mosule, vezi c-ai luat-o pe aratura, e vorba de oameni acolo, mai netotule, de oameni. ... ... ...
da', cine a vorbit? dvs, domnu' Savonarola? nu? sigur? atunci cine? ... a, da, e constiinta mea, uitai ca o mai am in dotare. Deci, despre oameni e vorba,... asa, asa,.. deci despre frati de-ai nostrii, ...asa deci... alo, alo, poate frati de-ai tai, ca domnu' cela ortodox nu cred ca ii vrea de frati... ,da, da, bine, am inteles, frati de-ai mei, da, da, asa, asa, frati de-ai mei. Pai, daca ei sunt asa "întunecaţi şi nemernici, aceşti ticăloşi, aceşti păcătoşi, aceşti blestemaţi şi fii ai blestemului care resping Adevăru", atunci eu cum sunt? Probabil ca sunt luminat, chiar stralucitor de luminat cred, de toata isprava, onest si mult milostiv, curat si nepacatos si .. si .. binecuvan.. ..., alo, alo mosu', mata te-ai m-ai uitat in oglinda in ultima vreme? ... aa aaa .. aa nu, nu m-am uitat cam de multisor ... pai vezi, uita-te, bai mosule, uita-te! .... ... Da, bine, bine, ma uit, ma uit. Acuma sa ma scuzati, ca ma duc sa ma uit in oglinda si dupa aia .. .. .. daca oi mai avea putere ... oi raspunde si io... la aceasta inalta .. intrebare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

mi-a placut comentariul :)
as mai adauga:
"Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş." Luca 18:11

Domnul MariS_ este un Batran de pateric, activand pe un forum. Orice cuvant dintr-o postare a domniei sale anuleaza pur si simplu toate aiurelile, deopotriva ale fanaticilor, fie ei cerularieni fanatic-exclusivisti, fie ale ecumenistilor sincretisti care cred ca pot face aliaj din pacura si mere, si zice apoi ca e diamant.
P. S. Catalin, sigur vei citi acest post. Prin cerularieni inteleg oameni care folosesc mareata traditie ortodoxa/bizantina in scopuri politice si de agitatie anticlericala si antipapala, inultima instanta anticrestina. NU ma refer la ortodocsi, in ansamblul lor. De exemplu, tu esti ortodox, la fel si d-l MariS_, sau d-na delia31, d-na Fani71, sau d-l Mihailc, sau d-l AlinB. Savo si neica sunt cerularieni. Voi postati in apararea ortodoxiei, fiecare dupa stilul si nuantele interioare ale prismei sufletului sau. Cei precum cei doi insulta tot ce nu e ca ei. Ca sa fie clar, fara malentendu.

Uneori, prea mult entuziasm ne transforma in fiare. Credinta fara dragoste ne face frati cu cei ce vor sa ne distruga. Adevarul este ca aproape fiecare dintre noi am avut o perioada in viata cand eram exact asa cum zice fratele nostru si cand poate altii ne blamau si se intrebau cum de ne mai rabda Dumnezeu. Dar Dumnezeu are rabdare cu fiecare dintre noi si ne tot da semne sa ne indreptam, pana in ceasul al 12-lea. Daca ramanem indaradnici si nu ne mai inteleptim, este alegerea noastra, dar dreptul de a alege dintre bine si rau il avem practic cat traim pe aceasta lume.
Va voi spune doua intamplari similare petrecute in desurs de cateva saptamani. La sfarsitul lunii August, am mers cu familia prin Moldova si ca de obicei am ajuns si la Sihastria unde speram sa-l reintalnesc pe Parintele Ciprian. Din pacate tocmai plecase si se intorcea pe 4 Septembrie. Asteptand sa intru la un alt Parinte duhovnic, am cunoscut doua batrane (peste 80 de ani) care m-au intrebat daca am masina si daca nu vreau sa le duc si pe ele la Manastirea Petru Voda fiindca tocmai au aflat raspuns ca Parintele Iustin Parvu doar in acea zi mai poate primi si ca oricat ar fi de tarziu voiau sa ajunga acolo. Fara sa stau pe ganduri, am considerat ca asa a oranduit Dumnezeu sa ajung si eu la un astfel de om pe care nu oricand am ocazia sa intalnesc in viata, ne-am inghesuit cu totii in masina si am plecat intr-acolo. Pe drum, una dintre ele mai vorbareata, si-a deschis sufletul si ne-a povestit ce necaz o duce din manastire in manastire. Era vorba despre un cetatean care-i inselase baiatul de 25 de milioane, luandu-i niste palinca spre comercializare, dar pe care n-a platit-o si nici nu parea sa se grabeasca s-o faca fiindca intre timp daduse faliment. Acum ele umblau sa-l puna pe individ la blestem, sa plateasca ticalosul pentru fapta sa. Cred ca m-am aprins un pic, fiindca le-am luat destul de dur, spunandu-le ca nu le ajuta cu absolut nimic daca acel om isi rupe gatul, ba dimpotriva, nici banii nu si-i vor mai recupera, iar ele, la capatul unei vieti chinuite, se vor duce cu pacatul acela pe suflet si nimeni nu le va putea sterge ceea ce de buna-voie doresc sa faca. Mult mai intelept este sa se roage pentru sanatatea si sporul acelui om, pentru ca sa poata, cand va orandui Dumnezeu sa se achite de datorie. Cand au coborat din masina am descoperit in ele doua femei smerite care in sfarsit au inteles ceva de la viata.
In sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, fara sa inteleg de ce, m-am fixat pe o barana noua in biserica noastra. Nu prea intelegeam de ce, dar mi se intampla adeseori sa am un sentiment de apropiere fata de cineva si abia mai tarziu inteleg de ce. Dupa terminarea Sfantei Liturghii, am mers s-o intreb pe batrana de unde este si daca n-are nevoie de vreun ajutor anume. Parea nedumerita, ba chiar pierduta, Ea avea o treaba speciala cu Parintele. Afland ca este dintr-o comuna mai indepartata (la vreo 20 km) m-am oferit s-o duc eu acasa, daca nu are nimic impotriva, N-a refuzat, dar simteam ca nu asta este ajutorul pe care trebuie sa-l dau acelei femei. Am asteptat pana la sfarsit cand i-a citit parintele de dezlegare, apoi am plecat. Discutia din masina nu se lega asa cum voiam eu si nu intelegeam ce vrea Dumnezeu de la mine cu acea femeie. Am oprit pe drum la casa mea de la tara, i-am pus intr-o ladita mai multe legume din care intelesesem ca nu are, dar nici asta nu parea s-o impresioneze. Abia cand am ajuns acasa a inceput sa mi deschida. La fel ca si celelalte doua batrane de la Sihastria, ea fusese la Parintele sa-l roage sa puna pe cineva la blestem fiindca ii furase de pe "prispa" cazanul de tuica (iar tuica asta, bat-o vina!!) Si iarasi m-am vazut nevoit sa reiau acelasi rationament ca la celelalte femei si intelegand de ce ma fixasem pe ea din timpul slujbei.
Eu cred ca tot miracolul credintei noastre sta in puterea rugaciunii domnesti: "...Faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant!... Si ne iarta noua, precum si noi iertam!..." Daca noi nu acceptam voia lui Dumnezeu ca lectii de smerenie si mantuire si daca nu iertam celor ce ne gresesc noua sau altora, cum am putea crede ca putem fi in armonie cu Dumnezeu si putem intra cu sufletul impacat in lumea celor... drepti?
Mai bine decat Dumnezeu nimeni nu stie sa indrepte si sa intelepteasca. Oricat ne-am razvrati noi impotriva semenilor nostri, nu numai ca nu rezolvam problema mantuirii lor, dar cu siguranta o ratam si pe a noastra.

Deci nu am greşit absolut deloc când am spus că eşti un instigator. De fapt am nimerit-o foarte bine. Îţi garantez însă că nu o să îţi iasă instigarea ortodocşilor împotriva ortodocşilor, pentru că este evidentă mânăria mârlănească pe care o încerci.

sans malentendu
 

Cu masura cu care masori, cu aceea ti se va masura. Daca ti se pare ca stai, ai grija sa nu cazi. Ai grija !

Diferenţa pe care tu nu ai sesizat-o este aceea că nu ai de unde să ştii cât sunt eu de "fariseu". Iar în al doilea rând aspectul fundamental pe care l-ai ratat, în mod evident cu intenţia de a mistifica, este acela că vameşul din parabolă "departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând : Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului." (Luca18:12) Îi vezi tu pe cei pe care i-am înşirat făcând aşa? Eu nu îi văd mai deloc, iar lucrul s-ar putea să se întâmple în unele cazuri dar doar când încep să vină tot felul de pedepse asupra lor. Până atunci stau însă într-o nesimţire strigătoare la cer, deşi Biserica lui Hristos nu este chiar aşa de absentă din societate precum ar putea să pară şi precum şi-ar dori ei.