|
Ajutor! jurist prin preajma?
"Fiinta umana e suverana. Nu exista legi pentru fiintele omenesti,in afara de Legea Lui Dumnezeu. Legile tarilor de pe planeta se refera la entitati artificiale numite "persoane". Statul creeaza un al doilea TU, un nume pe care il primesti (numele tau de fiinta omeneasca capitalizat in intregime) si sub care operezi in sistemul-stat , cu drepturi si obligatii. Daca n-ar fi asa, adica daca statul ar avea dreptul asupra fiintelor omenesti sa le impuna acest sistem, cum s-ar numi acest regim social, altfel decat sclavagism?
Prin urmare tot jocul social e o intelegere, un contract intre fiintele omenesti si entitatea-stat. Cu o mica obiectie, si anume, ca statul [roman] ascunde acest lucru: ca cetatenia e un contract. Ideea mea este sa scap de autoritati complet - oricare ar fi ele.. nu sa scap de astea din ro si in schimb sa dau de altele din londra, bruxelles.. etc. Abordarea mea e mult mai simpla si e la indemana oricui. Trebuie observata ideea de suveranitate a fiintei umane. Statul-sistem, prin insasi legislatia lui- nu opereaza cu fiinte umane. Justitia din nici o tara nu poate sa se atinga de fiinta umana. Totul functioneaza pe baza de accord a acesteia. Ati observat desigur, obsesia autoritatilor ca totul sa fie "semnat". Nu se concepe ca ceva sa nu fie "semnat". Prin asta, ei [autoritatile] se acopera ca au primit acordul tau de a ti se face ceva (aplica o sanctiune, etc) Exemplificare: O fiinta umana merge pe strada. Un politist o abordeaza, pentru o pretinsa (sau nu - nu e semnificativ pentru acest exemplu) infractiune. "Buna ziua" / "Buna ziua" "Va rog sa-mi prezentati actele", spune politistul. Aici e momentul crucial, in care tu ca fiinta umana iti pierzi libertatea, daca accepti sa te identifici cu eticheta care ti-a dat-o statul. Politistul face un abuz colosal. El, practic numeste "sclav" o fiinta umana libera. In momentul cand tu ai scos cartea de identitate si i-o dai, te plasezi in pozitia de vasal, de supus. El de-acum poate sa inceapa sa te incrimineze cu ce vrea. Dupa ce se incheie procesul verbal in care el te-a manipulat (sau nu - e discutabil) sa declari asa "cum cere procedura", te pune sa semnezi. El doar atat iti spune: "Semnati". Pe bune, ce alt rol are semnatura, decat ca esti de acord sa ti se aplice sanctiunea? Esti pus sa "semnezi" de doua ori. Ti se cere acceptul de a fi sanctionat, de doua ori: prima data acceptul tau e cand scoti si-i inmanezi cartea de identitate, apoi cand semnezi olograf PV-ul. Alternative la a-i inmana politistului cartea de identitate este sa spui: "Nu ma aflu in razboi cu dumneata! Nu intentionez sa te atac!" Prin declaratia asta il linistesti, stiut fiind faptul ca politistii sunt invatati sa fie mereu pe pozite de razboi, cu garda sus din cauza "infractorilor". In acelasi timp ai o atitudine suverana si oarecum diplomatica. Sau, poti continua: "Nu intru in contract cu dumneata!" , "Nu te cunosc!" Este foarte important sa nu dai nici o informatie care sa divulge nici macar in mica masura cine esti. Sunt pregatiti pentru a "negocia" cu tine. Scopul lor e sa obtina identitea persoanei artificiale care iti este atasata de stat si pe care poti s-o utilizezi, dar nu esti obligat. Aceasta abordare este cat se poate de etica. Nu exista nici un fundament prin care o fiinta umana (politistul) sa plaseze in postura de sclav o alta fiinta umana. Totusi, acest lucru se petrece, din ignoranta oamenilor. Mecanismul prin care aceasta sclavie mascata se desfasoara este introducerea in ecuatie a persoanelor artificiale, adica a rolurilor: stat, cu reprezentantii acestuia versus persoana [fizica] cu multitudinea de sub-roluri pe care le poate lua. Iata un truc care cred ca trebuie cunoscut de oricine. In orice act oficial, fara exceptie, este trecut numele tau de "sclav", conform dreptului roman. Si asta e valabil in orice stat din lume. (tot numele tau e scris in intregime cu majuscule). "Capitis Diminutio Maxima" (meaning a maximum loss of status through the use of capitalization, e.g. JOHN DOE or DOE JOHN) - The highest or most comprehensive loss of status. This occurred when a man's condition was changed from one of freedom to one of bondage, when he became a slave. It swept away with it all rights of citizenship and all family rights. (inseamna pierderea maxima a statutului prin capitalizarea numelui , ex. ION POPESCU sau POPESCU ION) Cea mai mare si mai vasta pierdere a statulului. Aparea atunci cand o fiinta umana trecea de la o stare de om liber la una de robie, cand devenea sclav. Aceasta trecere il deposeda de toate drepturile cetatenesti si familiale. --------------------------------------------------------------------------------------- Alte moduri de scriere a numelui au trepte mai reduse de pierdere a libertatii. "Capitis Diminutio Media" (meaning a medium loss of status through the use of capitalization, e.g. John DOE) - A lesser or medium loss of status. This occurred where a man loses his rights of citizenship, but without losing his liberty. It carried away also the family rights. (inseamna o pierdere partiala a statutului prin capitalizarea numelui , ex Ion POPESCU) - O mai mica sau medie pierdere a statului. Aparea atunci cand un om isi pierdea drepturile civile, dar fara a-si pierde libertatea. Pastreaza insa, drepturile familiale. --------------------------------------------------------------------------------------- "Capitis Diminutio Minima" (meaning a minimum loss of status through the use of capitalization, e.g. John Doe) - The lowest or least comprehensive degree of loss of status. This occurred where a man's family relations alone were changed. It happened upon the arrogation [pride] of a person who had been his own master, (sui juris,) [of his own right, not under any legal disability] or upon the emancipation of one who had been under the patria potestas. [Parental authority] It left the rights of liberty and citizenship unaltered. See Inst. 1, 16, pr.; 1, 2, 3; Dig. 4, 5, 11; Mackeld. Rom.Law, 144. (inseamna o pierdere minima a statutului prin capitalizarea numelui, e.g. Ion Popescu) - Cea mai mica si cea mai putin cuprizatoare pierdere a statutului. Avea loc cand doar relatiile de familie se schimbau. Se petrecea pe fondul pierderii prestigiului/onoarei unei persoane care era propriul sau stapan, (sui juris) [pe cont propriu, cu toate capacitatile legale] sau prin emanciparea/ eliberarea cuiva care a fost sub "patria potestas" [autoritate parinteasca]. Drepturile si libertatile cetatenesti raman nealterate. --------------------------------------------------------------------------------------- "Capitis Diminutio" (meaning the diminishing of status through the use of capitalization) In Roman law. A diminishing or abridgment of personality; a loss or curtailment of a man's status or aggregate of legal attributes and qualifications. (inseamna diminuarea statutului prin capitalizare) In legea romana. O diminuare sau limitare a personalitatii; o pierdere sau o diminuare a statutului unui om sau a totalitatii calificarilor si atributiilor legale. --------------------------------------------------------------------------------------- Gage Canadian Dictionary 1983 Sec. 4 defines Capitalize adj. as "To take advantage of - To use to ones own advantage." Capitalizare= a profita de...; a folosi ceva in scop personal. --------------------------------------------------------------------------------------- Diminutio. Lat. In civil law. Diminution; a taking away; loss or depravation. Diminutio Lat. In dreptul civil. Diminuare; indepartare; pierdere sau corupere. Capite. - Lat. By the head. = capital ------------------------------------------------------------------------------------------ Nu ma credeti ? Luati orice factura, orice citatie, orice inscris "oficial", si veti vedea ca numele vostru e scris tot cu majuscule. Ce vrea sa insemne asta ? Doar ca "asa se obisnuieste", sau ca "asa e programat softul sa scrie cu majuscule" ? Hmmmmm, ceva ocult se ascude aici... ceva foarte ocult...evil Statele, in speta statul roman, ascunde faptul ca cetatenia este un contract intre entitatea-stat si o fiinta umana. La 14 ani esti manipulat sa crezi ca e in firea lucrurilor sa devii cetatean, ca e ceva absolut natural (sau lasat de la dumnezeu - daca socotesti din perspectiva religioasa), ca e obligatoriu. Ti se sugereaza asta de sistemul educational, de familie, de mediu in general. |
Continuare
Corect ar fi in felul urmator:
La o varsta la care sa ai discernamant, sa fi trecut de copilarie, sa vina nenea stat la tine si sa-ti propuna o afacere, un targ. "Tinere, noi reprezentam o corporatie, numita romania, functionam ca o firma.. una mare, foarte mare. Noi avem nevoie de puterea ta tinereasca de munca, de avantul tau, de capacitatile tale intelectuale, capacitatile tale de reproducere (ca sa ne asiguri viitorul). Noi iti oferim servicii medicale, te scolim ca sa stii sa faci treaba in multitudinea de departamente care exista in firma noastra, iti asiguram hrana (prin salar), adapost (idem), recreere (ca si concedii), iar cand ajungi la varsta a treia, o viata linistita (pensie)." "Vrem sa negociem cu tine angajarea ta in firma noastra, numita romania. Esti de acord?". Dar prin ce se intampla de facto, acest contract este abuziv. Iata cateva motive: - una din parti - fiinta omeneasca - nu stie ca acesta e un contract, - fiinta omeneasca nu stie ca poate rezilia acest contract (ca orice alt contract), - fiinta omeneasca nu stie ca are raspudere limitata doar sub identitatea primita in cadrul acestei asociatii(firme), respectiv numele persoanei (care e numele fiintei omenesti scris in intregime cu majuscule), - fiinta omenesca nu stie ca nu pot exista pedepse, actiuni care sa-i implice natura ei omeneasca, fizica si spirituala deoarece ea este un nume, o identitate doar pentru structura-stat - deci incarcerarea, torturile, bataile, etc sunt totalmente ilegale. Fiinta omeneasca este intangibila juridic. Arestarea, incarcererea se face cu acordul acesteia. (Acordul fiintei omenesti survine in momentul in care se identifica cu identitatea acordata de entitatea-stat cand i se cere de autoritati.) Daca nu e asa, deci daca constitutia nu e un contract, o intelegere, ce altceva e decat o declaratie impunere a sclaviei fata de statul-sistem?" Aceast text, nu-mi apartine; l-am descoperit pe net, cautand sa ma informez asupra subiectului: suveranitate individuala. Totusi sunt absolut de acord cu cele de mai sus, si de aceea caut un raspuns competent in aceasta privinta. Doamne ajuta! |
Doar o parere!
Nu cred ca e nevoie de jurist ci de psiholog/ psihiatru in acest caz. Sau duhovnic.
|
Am cerut un raspuns competent. Daca nici aici pe forum, nu este evitata bagarea de seama gratuita si ipocrizia infantila, atunci mi-am facut sperante desarte. Va rog din suflet, cei care nu sunteti in masura a raspunde, abtineti-va! Doamne ajuta.
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Domnule, ca sa evit un limbaj mai neadecvat acestui forum, am sa ma exprim in felul urmator: "Te-ai bagat ca musca-n ciorba". In primul rand am mentionat ca textul nu-mi apartine, iar in al doilea, aveti competenta in domeniu? Nu am nici cea mai mica intentie de a intra in polemica, cu dumneavoastra sau altcineva; pur si simplu am apelat aici pentru a ma informa, nu pentru a citi parerile lui x sau y, caci e plin internetul de ele. Prin mimarea dumitale de a-mi da un raspuns, defapt ai complicat mai mult lucrurile, din cauza ignorantei si superficialitatii cu care tratati aceasta tema. Se pare ca inima dumitale este foarte departe de credinta! Eu am actionat conform convingerii: "Bate si ti se va deschide", dar se pare ca in spatele fiecarei usi avand crucea drept "emblema" se ascund formatorii si manipulatorii de oopinie. Speram la mai multa intelegere si macar o vorba caldisoara, cum se cuvine oricarui crestin ortodox. Ar mai fi multe de spus, dar ma rezum la atat. CRREDO QUIA ABSURDUM EST! Doamne ajuta.
|
Daca raspunsurile nu te-au multumit atunci ma rog Bunului Dumnezeu ca nedumeririle tale sa fie cel mai mare necaz al tau.
|
Totusi ca sa nu ramaneti cu parerea gresita pe care vad ca o sustineti in privinta intelesului cuvantului "semnatura", am depus eu un efort, pentru a va elucida.
Sunt sigur ca stiti deja, ca termenii juridici, pot avea cu totul alt inteles decat cel comun, stiut de multime, din aceasta cauza exista un dictionar juridic, cea mai veridica sursa pentru a verifica definitia acestui limbaj. Semnatura: marca personala autografa care cuprinde numele persoanei(sau o parte a acestuia), deseori urmata de o parafa, totdeauna identica cu ea insasi, prin care autorul isi ia RASPUNDEREA pentru ACTUL pe care o aplica. PERSOANA: Conceptul de persoană Termenul de persoană vine din latinescul persona, care ar deriva din grecescul prosopon care a însemnat, pe rând, în teatrul grec din Antichitate, MASCA ACTORULUI, rolul acestuia, actorul însuși, pentru ca, ieșind din incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului. Cetatean: supus. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Cand semnezi un act de urmarire penala(de ex.) nu semnezi un contract. Faci confuzii grave. Iti repet, daca semnezi procesul verbal intocmit de politist, tu ca persoana nu iti dai consimtamantul fata de ce a scris politistul in el, ci doar faptul ca l-ai luat la cunostiinta. Daca nu il semnezi, nu inseamna ca nu iti este imputabil. |
Citat:
Citat:
Citat:
Aha, deci numai tu ai dreptul de a expune afirmatii si pareri aici? am inteles... o discutie cu tine probabil este imposibila. |
Intr-un caz pur teoretic, o astfel de "analiza" poate fi pertinenta. In realitate, aceasta sclavie prin contract difera de la caz la caz. Astfel, se poate vorbi, in cazul ideal, despre situatii in care statul este format din totalitatea persoanelor si relatiilor dintre acestea ce au un element (statut) comun, cetatenia, statut dobandit prin nastere sau prin vointa, iar persoanele ce detin acest statut sunt obligate doar la respectarea legislatiei acelui stat. Se poate vorbi si despre o situatie... anormala, in care statul de mai sus devine in mod unilateral conducator si nu reprezentant al cetatenilor sai, devine o "entitate de sine" care are fata de cetatenii sai, nu raporturi de incluziune ci raporturi ierarhice, de la conducerea "nevinovata", pana la sclavia totalitara.
@suveranul, starea domniei tale este de inteles. Nu trebuie sa ai probleme psiho[logice] pentru a simti ca raporturile sociale din societatea actuala indica o lipsa de acceptare a actorilor sociali ce "respira" in raport cu notiunea de libertate. Aceste anomalii au fost insa prezente in toate formele de organizare sociala din toate timpurile. Din punct de vedere crestin, libertatea pe care omul trebuie sa o solicite este libertetea in raport cu actul mantuirii proprii. In raport cu incluziunea sociala este suficient respectul crestinului fata de oranduire si respectul oranduirii fata de crestin. Aici se poate divaga foarte mult si apar intrebari foarte... ispititoare: pana unde este respect si unde apare robia?, care este de fapt stapanirea cea de care trebuie sa ascult?, cum trebuie dimensionata actiunea crestinului atunci cand se incearca inrobirea sa de catre statul necrestin?, si multe altele! Fata de societatea lumeasca, daca descopar ca nici un stat nu-mi satisface nevoile mele, pot alege varianta de a deveni apatrid. Aici intru pe un "teren informational" pe care nu-l cunosc, asa ca detalii nu pot sa dau. Totusi, de cateva ori, in momente de revolta interna asupra inechitatii sociale, mi-am pus intrebari legate de varianta renuntarii la un stat care nu ma reprezinta. In practica, raman adeptul credincios al invataturii crestine, prin care dau Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, toate insa pana la un punct. Aceasta limita este una intima, individuala si deci nu poate fi reper pentru altii. Imparatia libertatii, pentru noi, crestinii, este imparatia lui Iisus. Ea incepe aici pe pamant in chip simbiotic cu imparatiile lumesti si continua desavarsit si vesnic in ceruri, unde se va afla libertatea deplina. Daca omul se dezbraca de rautate poate intelege simbioza dintre Imparatia lui Hristos din inima crestinului si imparatiile lumii. Altfel se vor da retete sau se vor elabora teorii, care mai de care mai... umaniste, cu scopul de a asigura libertatea totala a omului aici pe pamant, dar toate vor sfarsi intr-o imposibilitatea de a se sustine. Aici pe pamant pare ca, acum mai mult ca altadata, libertatea pe care @suveranul o prezinta este doar o utopie. Este doar o utopie si nu o nebunie, fratilor! Nebunie este sa nu mai soliciti idealul, fie el si utopic! Deci, @suveranul, respect pentru ca aveti dorinta de ideal! Trebuie doar atentie in definirea problemei de baza, rabdare in drumul de la expunere si pana la implementarea in societate si, la fel de important, ambitie tare spre a rezista tuturor loviturilor. Nebun a fost numit si Don Quijote, dar de catre cine oare? Inca o data, respect! |
ai pornit de la falsa premisa ca esti obligat sa semnezi o declaratie. NU ESTI. Daca asa ti se spune doar nu inseamna ca esti obligat.
Daca semnezi, da, iti asumi vina pt cele scrise acolo de politzai. Sau de tine, dupa dictare (dupa caz) Poti sa-ti iei libertatea sa nu semnezi, sa faci contestatie si sa acuzi respectivul organ de abuz in servici. Si poti la mentiuni sa scrii ca (de ex, daca te-a oprit aiurea) sa scrii exact ce crezi tu ca s-a intamplat. Deci du-te la un avocat pt consultanta juridica. Dar o sa te trimita la psihiatru orice avocat daca-i vii cu asa probleme la care si copiii de liceu stiu raspunsurile... |
Citat:
Textul prezentat este o mostra de "teoria a conspiratiei" in plan social, dar dorinta de a cauta spre a cunoaste care este punctul unde se pierde libertatea fiintei si incepe o forma oarecare de sclavie sociala nu poate fi condamnata. Poate veti spune ca nu exista asa ceva; ca nu exista sclavie sociala!?! Vai noua, cat de liberi am putea fi, fara sa incalcam insa legea statului acesta! Vai noua, de cate ori si cate vieti sunt robite de proasta acceptare a relatiei cetatean-stat! Se tot aduce in atentie exemplul din text cu politaiul, semnatura si procesul verbal. Ce mai exemplu! Nu este corect inteleasa situatia, asa este! Cautarea spre libertate se face prin acel exemplu (prost ales) dar nu se opreste la acel eveniment, ci cauta sa descopere mai departe de el starea de fapt a societatii care include si pe politist, ca organ al legii, dar si pe cetatean ca receptor al actiunii legii. Spunea o colega de forum: Citat:
In aceste conditii, eu nu pot sa condamn un credincios care imi marturiseste ca-si simte libertatea, pe care o stie de la Dumnezeu daruita, amenintata, cel putin nu pot sa-l consider nebun! Poate fiindca si eu sunt nebun!? Nebun sau nu, muncesc, platesc impozite, sunt supus, caut sa las ceva bun in urma mea... Asa am inteles eu ca trebuie sa sprijin bunul mers al unui stat! Dar statul, uneori, doar ia si iar ia, fara sa dea inapoi ceea ce este minim dator; atunci ma simt sluga a statului si la fel ca si @suveranul ma intreb: de ce? Sigur, fiindca sunt nebun! Vai noua, cat de nebuni trebuie sa fim sa ne pierdem tara! |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Si politistii/organele de ordine in general stiu ca nu trateaza oamenii cu respectul cuvenit... si e normal sa te simti prost. Herta Muller spunea intr-o emisiune ca aceasta lipsa de respect fata de om si fata de viata umana ea o vede ca fiind o urmare a dictaturii comuniste. Tind sa cred punctul ei de vedere... http://www.youtube.com/watch?v=QP-tj...eature=related Cred insa ca cele afirmate in primul post sunt/... inflorite in baza traumei emotionale provocata de izbirea de aceste realitati. Nu de vreo injustitie sau incalcarea unor drepturi. Solutia ar fi cred informarea in legatura cu drepturile pe care le avem. Putem cumpara cabd si cand cate o revista juridica...avem pe net cod civil, penal, etc, plus codurile procedurale... le putem rasfoi chiar daca nu lucram in domeniu, cateva minute putem sa acordam pt informare... |
Citat:
Interesant punct de vedere. Primul lucru care imi vine in minte este ca in general se uita ca noi nu suntem doar "cetateni" ai Romaniei, ci (ar trebui sa fim) si romani in adevaratul sens al cuvantului.. adica sa interiorizam valorile si cultura romaneasca, sa cunoastem istoria neamului, sa avem idealuri comune. Cred ca "educatia" actuala (la care te referi in finalul primei postari) a reusit sa ocoleasca total partea de construire a identitatii nationale, care ne-ar fi dat un sens, ne-ar fi motivat si ne-ar fi scos din starea pasiva (sclavia, cum o numesti tu). Dar atat comunismul cat si democratia au in comun o spaima fata de nationalism, iar in numele "tolerantei" si al "diversitatii", ne-a fost distrusa substanta si ne-au ramas doar actele de romani. (Care este substanta aceea, nici eu nu am habar, ca am crescut in comunism. Abia acum incerc sa citesc istorie, citesc despre personalitati mai vechi si mai noi si observ cu groaza ca eu nu am nimic in comun cu felul in care acestia isi priveau natia, sunt straina de acele trairi pt ca probabil au fost evitate in educatia noastra. Mentalitatea moderna este "nationalismul" este un construct academic. Fara gluma. Sunt istorici straini care argumenteaza ca in decursul istoriei oamenii se refereau la ei prin numele satului din care faceau parte, prin apartenenta la o familie/clan sau tagma de mestesugari etc... dar cica nu aveau constiinta nationalitatii lor. Eu cred ca este o minciuna grosolana. Sau reflecta incapacitatea omlui modern de a se lega spiritual de stramosii, contemporanii si copiii lui. Omul actual este amputat sufleteste.) Revenind la contractul cu statul, asta e o idee oarecum periculoasa.. Mie nu-mi place cum statul actual administreaza lucrurile.. ce fac? Fac contract cu cel ungar? In plus.. ce-mi da mie statul? Servicii medicale? Pai nu-mi da nimic ca acelea sunt din banii populatiei! Contribuabilul ar trebui sa aiba constiinta faptului ca el plateste! Banii statului nu cad din neant. De aceea eu nu pot intelege de ce s-a redus numarul de spitale fara ca populatia sa se revolte. Ca din banii publici s-au facut spitalele si din banii publici sunt platiti medicii! Nu poate veni un organism strain (european) sa-ti spuna ce sa faci tu in tara ta cu banii tai! Nu cred ca statul poate face orice dupa ce omul de rand, indiferent cat de sarac, plateste greu din salariu pt servicii de sanatate! ... deci poate ai dreptate cu cetatenia - sclavie. |
Parinte, "Zis-a cel nebun intru inima sa, nu este Dumnezeu", cum de altfel zis-au sclavii ca nu exista libertate. Intr-adevar parinte, sunt multe de ce-uri la care inca mai caut raspuns, dar si la multe deja bunul Dumnezeu mi-a raspuns. Secretul inrobirii noastre se afla in cuvinte, precum cheia libertatii este tot CUVANTUL. Ganditi-va, cum pretind guvernele autoritate, daca nu prin cuvinte? ... dar frica, acest izvor nesecat de amagire, ne tine incatusati in lanturile robiei. Cunoasteti adevarul, iar adevarul va va face liberi, zis-a Mantuitorul Iisus Hristos, iar eu simt ca sunt pe calea cea buna. Va multumesc pentru cuvintele frumoase, sincer mi-au dat putere. Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Madular al Lui Hristos sau membru al societatii? tu alegi ce vrei sa fi. Societatea nu este inchisoare. Ni se spune ca traim intr-o societate libera. Nu existata un mai mare test al libertatii decat sa iesim din societate. Ca sa intelegem mai bine aceasta idée, trebuie sa stim unele cuvinte si definitia lor. Primul este SOCIETATE: . organizație (atentie) cu caracter (inter)național, obștesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau acțiuni de interes general, provine din latinescul “socius” care inseamna asociat, camarad sau partener de afaceri(se simte izul financiar in aceste definiti); sau: este un grup de oameni adunati impreuna prin consimtamant mutual, sa determine si sa actioneze pentru un scop comun. Fiind intr-o zona geografica specifica, probabil iti va da dreptul de a te alatura unei societati, dar nu poate creea o obligatie. Legea(Conceptul de lege): este actul normativ, format din norme juridice, investite cu forță juridică inferioară constituției însă superioară celorlalte norme juridice și care reglementează relații sociale ce decurg din valorile sociale fundamentale ; norma(Regulă obligatorie, lege după care trebuie să se conducă cineva sau ceva.) cu caracter obligatoriu, stabilita si aparata de puterea de stat. In politica si drept, caci la ele fac referire, legile reprezinta regulile scrise de conduita ce descriu sau regleaza relatii specifice intre persoane si organizatii, ca si masurile punitive asupra celor ce incalca aceste reguli de conduita. LÉG//E ~i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependenței, interacțiunii și legăturii dintre fenomenele realității. ~ile naturii. ~ea conservării energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ și apărat de puterea de stat. ♢ După ~ în mod legal; legitim. În baza ~ii conform prevederilor legii. 3) Regulă obligatorie; Obligatorie fata de cine, si de catre cine? Nu se specifica, dar se presupune, caci legea este numai un concept, chiar ei o spun, ca este obligatorie de catre PERSOANE, membre ale SOCIETATII. Aici facem marea greseala, si nu e decat vina noastra, din nestiinta, ignoranta, lene fata de cunoastere. Ori suntem membre ale societatii ori madulare ale Lui Hristos? Nu putem sluji la doi domni, Iisus sau mamona? Acum, ce inseamna un statut? Este statutul lege? Raspunsul este Da si Nu. Statutul Nu este lege, dar este o REGULA, care are forta legii intr-o societate. In afara societatii, statutul nu are nici un efect. Eu privesc societatea ca pe o casa de petrecere, iar nu ca pe o inchisoare. La aceasta petrecere se gaseste mancare si muzica. Avem un sistem setat sa determine ce muzica va canta si ce mancare se va servi. Acest sistem cica, este democratic in natura sa, unde majoritatea decide. Acum daca nu-ti place mancarea, muzica sau regulile casei, sau sistemul desemnat sa determine aceste lucruri, esti liber sa pleci. Probabil in aceasta casa(societate) nu se fumeaza sau nu poti detine arme. Asta inseamna ca nu poti face aceste lucruri in afara casei? Normal ca nu! Din moment ce numai esti in casa, acele reguli nu se mai aplica tie. Statuturile pe care guvernul le numeste legi, sunt legi ale societatii sau casei. Paraseste societatea, si aceste reguli numai sunt legile tale. Cei care raman in casa vor trebui ca in continuare sa le respecte, iar tu NU. Normal ca nu vei mai putea manca mancarea(beneficiile) si nici asculta muzica(minciunile) celor din casa. Simplu fapt este ca: daca aceasta societate este libera, atunci avem dreptul de a iesi, iar daca nu, atunci nu este nici libera nici societate. Daca societatea ar fi fost o casa de petrecere, acestea ar fi lucrurile pe care le- am fi vazut. Pe masa de mancare, ei ne-ar servi resturi si firmituri, in timp ce i-am fi auzit in bucatarie shushotind cu prietenii lor furnizorii( bancherii). Muzica ar fi fost fie manele, fie de prost gust. Ospatarii( agentii guvernamentali) s-ar fi comportat din ce in ce mai evident ca niste garzi ai inchisorii. Sunt oglinzi peste tot, nu sunt scaune indeajuns, dar e un fum de-l tai cu sabia. Usa care duce spre iesire, a fost bine mascata si nu a fost deschisa de mult timp. Probabil au si sudat-o. Daca este sa avem o societate libera, atunci din cand in cand unul ar fi trebuit sa plece. Acest lucru ar asigura oamenii ca sunt liberi sa plece. Cineva ar trebui sa pazeasca acea usa si sa ne asigure ca se deschide usor. Acest lucru le va permite celor ramasi in casa, sa vada cum este afara, fara sa se aventureze. Daca ei decid ca este mai bine afara, atunci si ei sunt liberi sa plece. Intentionez sa parasesc societatea. Nu fac nici o mutare fizica. Ca fiinta umana, nascut in aceasta tara, am dreptul conform legii(obiceiului)pamantului(common law); legii nescrise, de a calatorii oriunde voiesc in interiorul ei. De asemenea am dreptul a ma alatura societatilor care cred eu de cuviinta. Nu pot fi fortat sa-mi dau consimtamantul. Daca refuz sa-mi dau consimtamantul nici una dintre statuturile, pe care majoritatea le considera lege, nu vor avea forta legii asupra mea. Parasesc aceasta adunatura, nu pentru ca resping societatea, ci doresc sa o imbratisez. Doresc una mai buna, una cat se poate de libera. Resping modul in care aceasta societate intentionat, determina si actioneaza pentru scopul comun. Nici numai sunt sigur, ca impartasim acelasi scop comun. Aceia pe care noi ii delegam sa ne “serveasca” mancarea si muzica, nu-si fac datoria. “Ospatarii” sunt infumuratii si defapt ei se considera sefi. M-am saturat de regulamentul acestei case, de managementul ei si de muzica zgomotoasa. Am sa deschid aceasta indelungat inchisa usa si am sa flutur steagul libertatii de cealalta parte, catre tine, cel ramas in casa. Si am sa fac lucruri perfect legale, pe care tu nu ai sa poti sa le faci atata timp cat ramai in casa. Cand voi fi in afara casei, prin urmare liber de regulamentele sale, nu inseamna ca acolo nu vor fi legi. Nu pretind ca am dreptul sa ranesc o alta fiinta umana, sa creez daune proprietatii altora, sa ma angajez in frauda sau jaf, sau sa nu-mi respect contractele. Am sa ma conformez LEGII. Pur si simplu nu voi mai da regulamentelor( statuturilor) create de guvern, forta legii. Voi realiza aceasta, prin refuz constructiv de a-mi da consimtamantul de a mai fi guvernat. Cand ma vei vedea calatorind in masina mea, exercitandu-mi dreptul legii nescrise de a calatorii, si nu voi avea permis de conducere, sa sti ca nu incalc legea. Te rog nu te plange ca toti trebuie sa urmam aceleasi regulamente. Tu faci parte din societate, eu nu. Tu ti-ai dat consimtamantul, eu nu. Tu ai beneficii, eu nu am. Esti liber sa renunti la aceste beneficii pentru o mai larga libertate, la fel cum voi fi facut si eu. Eu renunt la securitatea de care tu te bucuri. Ma duc sa vad cum e vremea afara. Te voi tine la curent. Actiunile mele vor aerisi mult fumul din-auntru si s-ar putea sa sparg cateva oglinzi in calea mea spre iesire. Sa nu fi suparat pe mine pentru ca sunt in cunostinta de inselaciunea guvernamentala, sau pentru ca actionez impotriva acestei inselatorii. Fi suparat pe aceeia care, au tinut ascunsa calea spre iesire, usa inspre libertate. Fi suparat pe alesii care te reprezinta, fiindca sunt conspiratori la aceasta deceptie milenara. Fi suparat pe ei, fiindca se folosesc de frauda pentru a creea legislatia lor. Fi suparat pe posturile media deoarece se refera constant, la statuturi si regulamente precum ca ar fi legi, in loc de a-ti spune ca ele nu sunt decat reguli ale societatii, iar daca nu esti de acord cu noile statuturi, ai dreptul si libertatea sa iesi din societate. Libertatea pe care o vei obtine prin deschiderea acestei usi si parasirea societatii, nu te va costa nimic dar te va imputernicii asupra celora care pretind ca te guverneaza. Daca este sa avem o societate libera, aceasta usa ar trebui sa fie permanent deschisa. Nu exista nici un om printre voi, care, legal sa ma poata forta sa consimt sa fiu guvernat, nici ca s-ar gasi vre-unul care, legal sa aplice statuturile societatii asupra mea, atata timp cat eu sunt in afara ei. VA URMA. Cu Dumnezeu inainte! |
Citat:
|
Diferente fundamentale intre Legea Lui Dumnezeu si legea(sic) contractelor.
“La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”( Sfanta Evanghelia dupa Ioan, 1:1) Apoi fii pamantului au creat sistemul. Scopul acestui sistem este de a ne stoarce de enerergie, viata, care este un dar de la Dumnezeu” Întru El era viață și viața era lumina oamenilor”( Sfanta Evanghlelie dupa Ioan, 1:4).. Este o minune fiecare zi in care traim; trebuie sa ne bucuram de ea. Dumnezeu a creat cu mana Sa, Pamantul si toate bagatiile ce se gasesc in el, si le-a daruit noua pentru a ne bucura de ele. Sistemul a creat banii de hartie( bilete de ordin ) pentru a ne inrobii si foloses-te cuvinte pentru a pretinde autoritate aupra Pamantului, dar mai ales asupra noastra. Dumnezeu este viu, Sistemul este mort. Dumnezeu este realitate; sistemul este fictiune. Dumnezeu ne-a inzestrat cu libera alegere; sistemul actioneaza prin coercitie; Cu Dumnezeu facem legamant; cu sistemul(statul) incheiem contracte; Sistemul ne poate priva de libertate, dar Dumnezeu ne promite eternitate. TU alegi cui sa servesti/inrobesti; Lui Dumnezeu sau mamonei, caci : “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt” Matei 6:24.
Sisstemul foloses-te cuvinte, cu scopul diabolic de a ne induce frica, iar frica nu vine de la Dumnezeu. Diferente majore intre Legea Dumnezeiasca, pe care voluntar alegem(exercitandu-ne libera alegere) sa o pazim, respectam; si legea omeneasca, de care tot voluntar ne lasam guvernati.(prin consimtamant). Sclavia a fost abrogata, dar nu si sclavia voluntara. Dumnezeu nu obliga; nici Statul nu ne poate obliga; Dar ambii au nevoie de ACCEPTUL(Consimtamantul) TAU, primul pentru a te mantui si a te calauzi pe calea ce duce inevitabil spre Rai; iar al doilea pentru a-ti strica ziua, a te stoarce de energie,(AMENDA= solicitare financiara, bani pe care trebuie sa-i produci irosindu-ti energia, slujind mamonei); a te incarcera pentru greseli nepedepsibile supt Legea Lui Dumnezeu. Va rog, meditati aupra acestor diferente fundamentale. Amin! Perdeau din fata ochilor, care ascunde Adevarul; “Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați” Matei 23:13 LEGEA NATURII(Legea pamantului; Cutuma) versus Legea Comerciala(Contracte) Bazata pe Legea canoanelor versus Legea Maritima; Drept maritim Bazata pe limba româna, varnaculara(indigena) versus Bazata pe limbajul “Legalez’( se aseamana cu româna,dar nu este ) Bazata pe Adevar si Iubire versus Bazata pe inselaciune; viclenie Bazata pe adevaruri versus Bazata pe neadevaruri, minciuna, falsitate. Persoana inseamna fiinta umana, om versus Persoana inseamna fictiune legala, subiect cu drepturi și obligații Limbaj obisnuit comun, general(vulgar) versus limbaj confuz, termeni cu intelesuri ascunse Dreptate, echitate, justitie versus avand doar aparenta de echitate, injust Scopul este de a proteja drepturile inalienabile versus Scopul este sa asigure ca falsitatea nu va fi niciodata dezaprobata Dezvaluire, divulgare totala versus Musamalizare, nu se divulga in totalitate Suprem, suveran, viu versus entitate moarta; supus; suzeran Realitate, palpabil versus realitate virtuala, fictiune Calauzeste spre impacare, reconciliere pasnica versus Cearta, divergente, frictiune Factual, reiese din fapte versus imaginar, inchipuit, nascocire Superior versus Inferior De iure versus de facto De jure(iure) (DE IÚRE loc. adv. formulă care desemnează existența unei situații conforme cu normele de drept. (< lat. de iure, de drept, potrivit legii) De facto (formulă diplomatică pentru recunoașterea unei anumite situații, care nu a dobândit și consacrarea juridică necesară. (< lat. de facto, de fapt) |
...dacă tu vrei, iată!
,, Pentru a ieși dintr-un univers concentraționar(....) există soluția mistică, a credinței. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecința harului prin esență selectiv. Cele trei soluții(..) sînt strict lumești, au caracter practic și se înfățișeaza ca accesibile orișicui,, . ( Nicolae Steinhardt, ,,Jurnalul fericirii,,)
Rezum: 1. soluția lui Soljenițîn- omul să-și spună ,,eu mor, sînt mort de-acum,,; dacă așa gîndește fără șovăială, ferm, cert, nu i se mai poate face nimic. El nu mai vrea nimic, nu mai speră nimic, nu mai are pentru ce să fie șantajat, amenințat, amăgit... 2. totala neadaptare la sistem: fără domiciliu, acte, loc de muncă. Nu i se poate lua/da nimic... 3 ,,în prezența tiraniei, asupririi, mizeriei(...), nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta,,. |
Eu nu zic ca acesta este purul adevar, dar totusi este o ipoteza foarte plauzibila si perfect din punct de vedere juridic, aplicabila. Informati-va, acesta este unicul meu sfat.
Eu, ca o entitate suverana, am dreptul natural si divin, de a exista in afara societatii si a regulilor sale,( STATÚT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat; sau O regula a societatii, care obtine puterea legii, prin consimtamantul celui guvernat); caci stim cu toti importanta CONSIMTAMANTULUI, parafrazandu-l pe Nicolae Steinhardt “ Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără consimțământul nostru.” Guvernul nostru, din a fi pentru noi, s-a cotit in a fi pentru el mai mult, si totul pe cheltuiala noastra. Drepturile noastre, au devenit subordonate vointei si interesului guvernamental si celor care il controleaza( conduc). Celor care sustin ca acest subiect ar fi doar de natura juridica, le amintesc ca precum Dumnezeu a dat Legea Sa, asemenea satana, copiindu-L va imita autoritatea. Si de fapt asta se intampla. Precum Dumnezeu a cladit fiinta umana, materia, palpabilul, diavolul neavand nici o putere decat cea a minciunii, a sofismelor, el se foloseste pe deplin de ele pentru a ne atrage in lumea sa fictiva cu a lui inventie “ persoana, cu drepturi(sic) si obligatii” si “statul”, toate devenind –realitate- dupa revolutia din 1789, cand istoria umanitatii, i-a o cotitura involutiva din punct de vedere spiritual. Societatea, nu are puterea sa renunte la nici unul din drepturile mele individuale si inalienabile, inzestrate in noi toti prin insasi actul creatiei, caci daca ar avea, atunci drepturile ar fi fost doar privilegii. Aici ma refer la dreptul la viata, la calatorie, la libertate... De exemplu, daca aceasta societate, se intruneste si hotaraste ca de maine sa mearga in maini oriunde s-ar afla, iar daca sunt prinsi mergand normal, fie prin refuz sau neobisnuita, sa ofere tot ce au in buzunar celui care i-a prins in fapt; iar de nu au nimic in buzunar sa fie omorati. Intradevar ipotetic fiind, totusi nu putem nega ca societatea aceasta se intreadpta inspre astfel de apucaturi; contemporanii permit in majoritate guvernului sa faca razboi in numele pacii. Dar, daca eu refuz a ma conforma acestei reguli, nu inseamna ca am incalcat proprietatea cuiva, sau am produs o vatamare cuiva, fie l-am privat de libertate(fundamentul convieturii pamantesti, conform autoritatii Mantuitorul Iisus). Un argument in plus ar fi conspiratia spirituala, la care ma obliga respectarea unei astfel de legi(regulamente). Aceste reguli ale societatii(refuz sa le numesc lege, statuturi ar fi mai realist) nu sunt aplicabile fiintei umane, creatiei divine- ci in totalitate persoanei, in caz contrar, satana ar avea putere asupra jurisdictie divine, iar noi stim ca acest lucru nu se poate( pana si raul se supune legilor naturale). In acelasi timp ar fi o desconsiderare a legii divine, respectand alta lege, stiut fiind ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos, Care ne vrea numai pentru EL. In continuare, nu izbutesc a vedea, cum societatea ma poate forta sa ma mut, fara a-mi leza drepturile si libertatile individuale. Mai departe, de ce eu, n-as putea trai intr-o societate, fara a adera la regulile sale, atata timp cat respect drepturile tuturor indivizilor, fara a prejudicia pe ciniva in absolut nici un fel? -vazand-o ca pe o incalcare a drepturile mele, daca as fi fortat sa procedez altfel. Ce drepturi ne poate da Constitutia? Ce drepturi ne poate oferi o foaie de hartie? Absolut nici unul, prin acel act constitutional, contract (legamant) social, se pot doar garanta drepturi. Iar aceste drepturi si obligatii care sunt atribute ale persoanei ca entitate fictiva, nu sunt decat clauze ale contractului social, in care am intrat fara voia noastra. La urma urmei, persoana este subiect de drept, fiinta umana nu este deloc mentionata in cartile lor, precum nici numele de persoana in Biblie. |
Citat:
Incalcarea legilor, care in orice sistem legislativ au la baza principiile morale general acceptate, propovaduite chiar de Mantuitorul, nu te va face liber! Aparitia legilor care se abat de la aceste principii este piatra de poticnire reala pentru libertate. Pentru mine un stat care are legi bune dar pe care nu le aplica din rautatea lui simt ca ma asupreste dar nu ma obliga la revolta dacat in anumite conditii. Dar un stat care inlocuieste legea morala cu legea imorala, obligandu-ma sa o respect, va afla impotrivirea mea imediata! In aceasta impotrivire poate am fi partasi de lupta, dar ca sa incalcam legile chiar si dupa ce nu ai mai apartine nici unui stat, nu prea ma prind! Iar despre a nu apartine nici unui stat, am cautat in fuga si am aflat ca nu prea se poate, decat in situatii foarte limitate. Si chiar daca ai fi apatrid, nu esti exonerat de obligatia de a respecta legile de ordine ale statului pe teritoriul caruia locuiesti. Solutia ar fi doar daca ti-ai gasi o insula care nu apartine nici unui stat sau daca te-ai muta in apele internationale, sau mai sigur in cosmos! Dragul meu, incearca sa-ti dozezi energia ce o ai si sa o folosesti spre acele lucruri care vor ajuta pe ceilalti. Fuga de o societate injusta prin rebeliune fata de acea societate nu este un curent nou, cred ca stii. Dar fuga din orice societate intr-un vid social, pe langa faptul ca nu poate fi realizata practic, nici nu cred ca-ti va fi de folos. Omul nu are in matricea sa capacitati spre un astfel de trai. Mai bine este sa luptam cu nedreptatea societatii decat sa eliminam total societatea doar fiindca este bolnava. Cum ar spune un medic, mai de folos este sa cauti sa vindeci piciorul lovit decat sa impusti omul ce-l poarta! Iti mai marturisesc ceva ce am inteles cu timpul ce a trecut peste mine si peste casa mea: lipsa oricarei sclavii nu aduce intotdeauna libertatea asa cum nici orice dependenta nu inseamna sclavie! Libertatea trebuie mai intai inteleasa si apoi solicitata! Cine are puterea sa inteleaga libertatea cea adevarata? Fii rabdator dar tare in dorinta ta si sigur vei afla raspuns! |
Citat:
Ati facut comparatia cu casa de petrecere,dar care sa nu fie ca o inchisoare: oare asta nu suna cumva a o dorinta de a avea doar drepturi,beneficii,insa nu si obligatii sau sanctiuni in caz de nevoie? Societatea are tarele ei,desigur,pe care le cunoastem cu totii,insa oare cum ne-am mai proteja in fata unor indivizi precum criminali,pedofili,hoti etc etc,daca nu ar mai exista nici un fel de regula in fata careia sa te supui?Sau avand acces liber la arme ne apucam sa ne facem dreptate cu mana noastra?Nu stiu cum va suna dvs,insa tabloul care mie imi apare este unul al haosului... Citat:
Spuneti ca veti iesi din societate,insa nu fizic,dar...cum?Oriunde v-ati afla,atata timp cat beneficiati de drumurile puse la dispozitie si de alte beneficii oferite de aceasta societate,va fi necesar sa ii respectati si regulile impuse.Deci,cel mai probabil cand veti fi prins ca circulati fara permis de conducere...veti fi si sanctionat pe masura. Pana si in lumea animalelor exista reguli nescrise,chiar si in triburile cele mai primitive,pentru ca altfel nu se poate,nu ar exista o ordine,indiferent cat de rudimentare ar fi lucrurile. Eu nu inteleg si poate reusiti sa imi zugraviti CONCRET ,PRACTIC,acea societate in care oamenii ar trai in mod liber,fara a fi constransi de reguli si legi.Cum s-ar mentine ordinea in ea,cine ar face-o (in conditiile in care stim ca societatea este formata din felurite tipuri de oameni),cum ne-am organiza etc etc... |
Va multumesc tuturor celor care ati luat in serios aceasta ipoteza, fie ea chiar doar aparent utopica. Dar cateaodata adevarul este asa de dur si de crunt, incat ne este frica sa-l acceptam, cum de altfel se intampla si-n cazul de fata. De mici am fost spalati pe creier, iar daca sunt infruntati cu o altfel de informatii, in afara patentului nostru rational reactionam dur, respindu-le. Asta denota cat de lumeste gandim si lipsa de cultura. Eu sunt proprietatea mea si numai a mea. Eu hotarasc tot in ce ma priveste. Nici un sistem lumesc nu are nici un cuvant de spus asupra mea, in afara autoritatii Mantuitorului. Exista aceasta obsesie a sistemului de a ma modela cu orice pret, de a ma face sa folosesc codul "logic" impus de ei. Are si metode de "convingere". Una ar fi ridiculizarea celui ce nu face corp comun cu "masa". Apoi urmeaza si altele mai putin "delicate".
Cine ce treaba are cu ceea ce gandesc? Pai are.... "trebuie sa fie o unitate in gandire" ... ar putea spune cineva. Ihhh... ce urat suna. Suna ca in comunism. Poate pentru ca nu e cine stie ce mare diferenta intre el si capital-ism. Toate regimurile sociale care au existat au la baza aceiasi filozofie: stapan/sclav. Doar ca mai incoace, spre zile noastre, <<elita>> s-a cam sesizat ca nu mai poate stapani dupa modelul clasic al sistemului sclavagist adica cu biciul. Si atunci au intrat sub acoperire. Au inventat statul, ca persoana artificiala pe care s-o slujim, in locul regelui/imparatului/domnitorului, etc, care avea "supusi" adica sclavi. De ce este neaparata nevoie ca cineva sa ma "apere"? Nu exista un Dumnezeu drept? Nu da El fiecaruia ce merita si dupa cum merita?Sunt matur indeajuns, incat sa numai cred in coincidente. Dumnezeu este scutul meu, de cine sa ma tem?, cu toate ca, ma indoiesc ca exista dusmani, altii decat cei care cu dibacie au fost inventati de catre regimurile politice, pentru a creea psihoze si a fabrica din ele "consensuri populare" - modul modern de a mentine sclavia mascata. "Divide et impera" spune un dicton. <<Elita>> invrajbeste oamenii intre ei, facandu-i sa creada ca ceea ce sunt ei cu adevarat rezida in rolurile sociale care le sunt atribuite, nu de putine ori antagoniste intre ele. Antagoniste, deoarece intreg sistemul e cladit pe dualitate, pe polarizare sociala, pe ideea ca e natural sa existe razboaie, lupte, certuri. Darvinismul - "razbeste cel mai bine pregatit pentru lupta". Ce lupta? De unde pana unde trebuie ca toata viata sa fie o zbatere, o lupta ? Intilnim si in francmasonerie aceasta filozofie si anume ca din teza si antiteza rezulta sinteza - cu alte cuvinte stapanii, <<elita>>, au pregatit un joc pentru noi astia "din clasa inferioara": "Ii punem pe ei sa bata intre ei, sa se omoare, sadim in ei dorinte si inclinatii bolnavicioase ca lacomie, ura, viclenie, iar din asta societatea va progresa". Asta e teza psihopata a <<elitelor>>. Scara sociala e o minciuna, o iluzie, o frauda, o fictiune. Fiinta umana cand se naste e iluminata, stie tot despre tot. Vede si simte toate opresiunile si nedreptatile lumii noastre. Apoi, santinelele sistemului incep chinuitorul proces de de-gradare, de "modelare" a acelui copil, ca sa il coboare la gradul psihopatiei sociale. Ei numesc asta "educatie" si sunt al dracului de obsedati ca nu cumva fiinta aceea sa scape ne-"educata", sa vada inchisoara mentala si sa se razvrateasca. Asta e frica lor cea mai mare. Pentru ca atunci toata hardughia ar cadea ca un castel de carti de joc. Fratilor, suntem robii propriei noastre neputinte. "Indrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33). |
Criza financiara!
Criza financiara nu e tehnic o criza. Prin criza se intelege lipsa a ceva, lipsa produselor sau incapacitatea de a le produce.
Omenirea -prin structurile de putere economica, evident- nu omul ca individ, a ajuns sa poata manipula materia in orice mod imaginabil cu putinta. Spargem si mutam munti, suspendam sosele, construim vapoare cat orasele de mari, deviem rauri, captam volume imense de apa in baraje, etc. Ne jucam cu natura. Suntem destul de aproape de a fi "dumnezeu". Ne mai lipseste ceva: constiinta sau spiritul. Aceasta se afla inca in urma evolutiei tehnologiei. Stadiul constiintei noastre se afla inca la nivelul aratarii muschilor ("bai, tu stii cine-s io?"), a arogantei, a competitiei ("Come to sign my petition") in loc de colaborare. Avem in noi inca apetitul de a ne dusmani asa, din principiu, ca asa e jocul, pe criterii de "succes in viata". Cand ai succes in viata se presupune ca esti destept, ca te descurci, ca stii sa fentezi pe altii. Si intotdeauna este o parte care trebuie sa sufere. Dupa criteriul lor de valori, acestia sunt niste ratati, neadaptatbili, fraieri, ne-educati pentru ca nu inteleg sa joace conform "regulilor" lor. Sistemul competitiei este bolnavicios in sine pentru organismul numit omenire, si chiar mai mult, extinzand la orice specie si la biosfera in general. Oamenii au inca dorinta de a "dovedi ca pot", materializa orice au in minte, bun sau rau. De unde vine dorinta asta? Ea a fost fost indusa la inceputul patriarhatului - la aparitia statului- si a fost mult amplificata in epoca capitalista, in ultimii 200-300 ani. Daca te gandesti ca doctrina asta afirma ca telul suprem este expansiunea, ca mereu trebuie sa iti largesti afacerea, ca trebuie sa inghiti cat mai mult-ca altfel moare afacerea-, la ce sa ne asteptam? Fizic, nu se poate asta la infinit, pentru ca pamantul e finit, numarul oamenilor de pe el e finit. Pe cine sa mai prostesti cand ai ajuns la limita maxima? Nu mai ai fizic pe cine... Decat daca colonizezi alte planete. Asa se explica si fantezia corporatiilor in materie de publicitate, prin oferte ce gadila in feluri cat mai diferite si nostime apetitul oamenilor care joaca rolul de consumatori. Se ajunge astfel la o limita. Cam ce mai e de oferit consumatorilor? Le-ai satisfacut toate poftele din plin. Au ajuns ca un copil caruia i s-a dat dulciuri la infinit, si atunci el nu mai gaseste nici o placere in asta. So, nasol atunci... trebuie sa inventeze altceva.... ca sa ii readuca la stadiul de a avea din nou acele dorinte nestavilite de a consuma. Si cum faci asta ? Pai simplu ... Inventezi probleme, faci razboaie, ii traumatizezi in fel si chip. Stapanilor li se pare absolut corect sa faca asta, deoarece tot ei sunt aceia care ii si rasfata. Ca razboaile sunt niste puneri in scena a unor scenarii de traumatizare a oamenilor, e evident. In general, omul de oriunde din lume, nu vrea decat sa traiasca linistit, sa-si munceasca pamantul, sa-si planteze via si sa bea vinul rezultat, etc. El nu are deloc dorinte de a merge la nici un razboi, in nici o epoca. Cine il manipuleaza sa vada dusmani imaginari?. Va intrebati de ce crucea rosie are acces in spatele fronturilor ambelor tabere? Ca exista o "etica a razboilui"? Adica omoram si macelarim niste oameni, dar ne e si mila de ei asa ca am inventat crucea rosie (descinde din rosicrucian society-societate secreta), care sa ii aline. Unde este ura pura dintr-un razboi adevarat? Daca esti intr-un razboi se presupune ca faci orice, lasi la o parte orice etica, ca sa il distrugi pe inamic. Nu mai ai nici o regula atunci. Nu, dar exista, totusi o etica in razboi. Pe bune, chiar ne iau de prosti? Ei insisi numesc zona de conflict "teatru" de operatiuni. Deci iti spun in fata ca e o cacialma. Nici razboaiele nu sunt adevarate! Totul e diluat. Esenta din tot e scoasa sau diliuata, chiar si din razboaie. Deci, criza asa cum o definesc stapanii, nu exista. Este doar manifestarea egoismului si lacomiei lor, in perspectiva pierderii influentei. Banc-nota, de cand a incetat sa mai aiba in spate aur, e o fantezie. Jocul cererii si ofertei e gratuit, deoarece exista o abundena de orice (sau in teorie ar putea exista), cam de cand de cand s-a lasat deoparte aurul (aceasta perioada corespunde cu boom-ul tehnologic). Ca omenirea o duce rau, ca exista foamete, etc, este exclusiv "rodul" <<elitei>> manipulatoare. Ni se repeta mantric despre inflatia care creste. Se pare ca aproape nimeni nu se intreaba cum dracu' creste inflatia? Definitia inflatiei este atunci cand se baga masa monetara pe o piata, si nu cand cresc preturile. Cresterea preturilor e doar efectul natural. Cine sunt ticalosii care tiparesc bani in plus, furandu-ti practic tie ca om din ceea ce posezi, prin descresterea valorii banilor. As vrea ca nenea guvernatoru' sa-mi zica cati bani a tiparit in 2005 cand au facut leul greu, si cati bani exista acum. Asa, ca chestie. Credeti ca de emiterea de modeda se ocupa doar banca centrala a unei tari? Gresit! Fiecare banca comerciala emite moneda, contribuind la cresterea masei monetare si deci, a inflatiei. Emite bani atunci cand iei un credit. Fiecare banca comerciala face bani la calculator, prin tastare, atunci cand ceri un credit. Legea le da voie bancherilor sa imprumute aceiasi suma de pana la noua ori. Asa cum naiba sa nu apara inflatia? Prin urmare ceea ce noi numim bani acum reprezinta promisiunea cuiva - a celui care ia credit- ca isi va plati creditul + dobanda. Daca din varii motive creditatul nu se tine de promisiune, naspa. Dispare banul. La fel, dispare banul- sub forma actuala- si daca la un moment dat si-ar platii toti datornicii toate datoriile la banci. Te intrebi ce sistem e asta? Cum s-a ajuns aici? Pai simplu: din ignoranta oamenilor. Pentru ca au "dat mandat" sa fie reprezentati, in loc sa se conduca ei insisi. Criza, chiar daca va fi grea va fi benefica. Cand iei un sambure dintr-un pepene si-l strangi intre degete cu putere de sus si de jos, el ce va face? Va tasni cu mare viteza in fata. Asa va fi si cu constiinta umana. Va fi obligata prin durere, sa se upgradeze. Einstein spunea ca nici o problema nu se rezolva prin nivelul constiintei care a creeat-o, ci printr-unul superior. E interesant de observat ca de-a lungul istoriei, ce au schimbat oamenii intre ei ca si bani, a trecut de la ceva solid la ceva mai putin solid, de la ceva concret, la ceva mai putin concret, ceva cu mai putina valoare intrinseca. La inceput au fost obiecte ca boabe de fasole, pene, oase. Apoi s-a trecut la monezi - ceva care simbolizau precedentele forme de barter. Apoi s-a ajuns la banii din hartie - si aici, iarasi s-a mers mai departe cu simbolizarea. In secolul 20, cand au aparut computerele, vedem ca abstractizarea a ceea ce schimbam intre noi a facut sa apara banii electronici-carduri bancare, care merg acum in paralel cu banii fizici. Pe acest model al evolutiei a ceea ce schimbam intre noi, anticipez ca in viitor banul va dispare si ca idee. Nu in sensul ca va fi doar pe cardul bancar.Nu! Nu va mai fi deloc. Deja se simte ca banul nu mai are valoare, si criza va accentua acest fapt. Si pentru ca exista o abundenta de orice - tehnic avem aceasta capacitate ca omenire, oamenii vor ajunge la un moment dat pur si simplu sa nu-l mai foloseasca [pe el- pe ban]. La ce sa mai masori fiecare tranzactie cand exista o abundenta de orice? Ei, dar exact asta vrea <<elita>>, sa-ti masoare orice, sa-ti "vanda" pana si aerul. Sunt obsedati sa medieze orice intre oameni ceea ce e expresia suprema a parazitismului. Acum sa presupunem, ca sistemul statal care s-a asternut pe glob dupa 1789, este defapt Babilonul cel mare. Numai este un Babilon al sclaviei evreiesti, ci al crestinilor.( sper sa se intelega anologia). Totul este de vanzare, pana si "iubirea", dar fara ghilimele-sufletele oamenilor. "Și neguțătorii lumii plâng și se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,...oi și cai și căruțe și trupuri și suflete de oameni." Este greu de imaginat, cum adica negustorii vand suflete de oameni!?, dar daca am privi fara prejudecati ideea suveranitatii, am observa ca defapt teoriile sale se materializeaza. Certificatul de nastere este primul act-(emis de entitati), prin care proaspatul suflet, venit in lume este pus in zale. Certificatul de nastere, este in lumea comerciala un instrument financiar; sunt multe dovezi in acest sens. Pe langa tot ce se tranzactioneaza la bursa, sunt evident si Certificatele, fie de nastere, casatorie, deces. Observati obsesia autoritatilor de a inmatricula absolut tot ce vietuieste, o explicatie plauzibila, ar fi inlesnirea tranzactionarii celor inmatriculati, adica produse. Nu am nci un dubiu, absolut nici unul, cum ca CNP-ul nu ar fi numar de om. "Aici este intelepciunea, cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, care este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase" (Apoc.13, 18)" Se poate verifica, CNP-ul in sitemul EAN, esste 666. Sa nu zic altele, numai acest fapt ar fi un motiv indeajuns pentru un ortodox( nu caldicel), pentru a refuza orice contact cu acest sistem, dar noi lasam de azi pe maine, caci diavolii lucreaza la putere maxima. |
continuare
1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, și pământul s-a luminat de slava lui,
2. Și a strigat cu glas puternic și a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare și a ajuns locaș demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, și închisoare tuturor păsărilor spurcate și urâte. 3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile și împărații pământului s-au desfrânat cu ea și neguțătorii lumii din mulțimea desfătărilor ei s-au îmbogățit. 4. Și am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu vă faceți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți de pedepsele sortite ei; 5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nedreptățile ei. Suveranul: acest text, nu-mi apartine in totalitate. Mi-au adaugat parerile si convigerile proprii prin aceste propozitii preluate de pe internet. Trebuie sa recunosc, ca nu am un darul de a povesti lesne tot ce gandesc, iar asta este numai vina mea, caci acest dar se castiga prin lectura, eu evitand-o pentru o perioada foarte lunga. Mila Lui Dumnezeu peste toti. Amin! |
Nebun, a fost si Eminescu; nu ma mira, de cine acuza.
Fara cuvinte, totusi, exclam:- Acesta a fost Eminescu!... si pururi va ramane. Amin! http://video.google.com/videoplay?do...03229003&hl=ru |
Suveranule,pe mine din pacate nu m-ai convins,pentru ca am vazut cum ocolesti intrebarile pe care ti le pun.
Atata vreme cat totul se rezuma la o utopie,dar nu poti avea o viziune concreta despre cum ar putea practic sa stea lucrurile intr-o astfel de societate libera pe care tu o visezi...mi se pare un nonsens. |
Pentru Heaven. Vreau sa sti ca nu te-am evitat, dar pur si simplu nu am avut timp, dar nici un raspuns concret. Din fericire, am gasit un raspuns la intrebarile tale, care apartine unui "specialist" in acest domeniu. Este de admirat, interesul tau asupra acestui subiect de aceea iti ofer spre consultare, sursele care mi-au aprins mie personal un beculet mental.
Robert arthur Menard http://www.youtube.com/watch?v=Q-HnExGn69c http://video.google.com/videoplay?do...04244308031068 Winston Shrout http://www.youtube.com/watch?v=OAxNF...E7DACA28D9F6C2 http://www.youtube.com/watch?v=ldQx0...eature=related Plus multe alte informatii, dar acestea iti vor sporii cu siguranta apetitul. Spor! Autoritate si libertate Se spune că în decembrie 1989 ne-am câstigat libertatea. Să vedem, însă, ce libertate a fost aceea. Nu este suficient să trăiesti cu prezumtia libertătii, pentru a fi liber. Libertatea nu este o stare lăuntrică, ci o stare de fapt. Există trei forme de manifestare a libertătii. Primele două sunt, însă, doar premise si doar ce-a dea treia înseamnă exercitiul real al libertătii. Cea dintâi manifestare a libertătii este libertatea de a gândi. Ca si în ceea ce priveste demnitatea, libertatea de a gândi este o prezumtie a libertătii, ca plenitudine. Dar liber nu este doar cel ale cărui gânduri sunt libere. În lagărele germane, detinutii cântau Die Gedanken sind frei, „gândurile sunt libere”. Dar ei nu erau deloc liberi. Libertatea de a gândi, într-un mediu ostil, se poate transforma adesea în izolare, în inadecvare, în privatiune. Libertatea de a gândi, într-un spatiu al damnării, devine o stare de revoltă. Starea de revoltă nu trebuie confundată cu cea de libertate. Căci libertatea este o stare de liniste, de împlinire interioară si nu de revoltă. Diferenta dintre revoltă si libertate e ca diferenta dintre sete si apă. Setea cere apă, dar setea nu se poate nicicând împlini doar cu ea însăsi. Revolta îndeamnă la libertate, dar perpetuarea, la nesfârsit, a stării de revoltă nu ne ajută să ne simtim liberi. Cea de-a doua manifestare a libertătii este libertatea de exprimare. Dar liberi sunt oare cei slobozi să spună ce vor? E asta de ajuns? Dacă ar fi asa, atunci arta ar fi cea mai potrivită formă de libertate. Căci arta înseamnă cea mai înaltă formă a libertătii de expresie. Ori, adesea, arta nu poate merge mai departe pe drumul libertătii, chiar atunci când îsi propune să o facă, si se reîntoarce în abisurile libertătii de a gândi, care, lipsită de celelalte atribute ale libertătii, devine o formă de resemnare si de izolare. Libertatea de expresie este o iluzie care domină adesea realitatea. Asa s-a întâmplat în anii ‘90, de pildă, atunci când libertatea de exprimare devenise chiar o formă de terapie de grup. Chiar si comunistii înteleseseră, în anii ‘80, acest lucru. Bancurile, împreună cu piata neagră, deveniseră principalele forme de rezistentă împotriva regimului comunist. Dar nimeni nu era persecutat în vreun fel pentru că înjura sistemul. Dacă se organiza, asta era cu totul altceva. Dar asta face parte, deja, din cea de-a treia formă de manifestare a libertătii. Libertatea reală este aceea de a putea să schimbi, pe măsura gândurilor tale libere si a vorbelor tale îndrăznete. Libertatea este creatoare, are fantezie si initiativă. Ea nu trebuie luată în răspăr, trebuie doar domolită, în atingerea cu libertătile celorlalti. Atunci când sistemul îti permite să gândesti si să te exprimi, fără a putea schimba, el nu este un spatiu al libertătii. Capacitatea de a schimba poate fi rodul initiativei individuale, dar modalitatea prin care se realizează schimbarea face parte din regulile sistemului. Arbitrariul este opresiv, căci se bazează doar pe vointa unora. Diferenta dintre dictatură si democratie constă în aceea că în dictatură functionează arbitrariul, în timp ce în democratie functionează procedura. Iar procedurile sunt statuate în legile fundamentale, organice si obisnuite si există, cel putin teoretic, mecanisme care să sanctioneze nerespectarea lor. De pildă, în România, presa nu este cu adevărat liberă. Ea poate scrie ce doreste, dar nu există mecanisme care să oblige la autosesizarea din oficiu a Parchetului atunci când dezvăluirile de presă sugerează incidenta penală. Adevărata libertate stă în capacitatea de a actiona si în respectul pe care societatea îl dă initiativelor pornite din exercitiul libertătii. Libertatea nu este numai un drept, ci este si o responsabilitate. E simplu să te plângi că nu esti liber, atunci când altii te împiedică. Nimic nu e mai greu decât să fii liber atunci când nimeni nu te împiedică s-o faci. Adesea pare simplu să identificăm obstacolele în calea libertătii, simbolurile spatiului tortionar sau totalitar. Într-o bună zi, germanii au dărâmat zidul Berlinului. Românii au dat jos portretele lui Nicolae Ceausescu. Ar fi fost bine să fie atât de simplu. Dar precum ocelii unei albine, zidul era multiplicat în fiecare din sufletele noastre. Și zidul acela poate fi mai greu dărâmat, căci nu e rezultatul unei fervori populare, ci al unei asumări personale. Există obstacole lăuntrice în calea libertătii. Nu mă refer la asceză, sau la constrângeri de natură morală. Acelea nu sunt bariere în calea libertătii, ci formele ei sublimate. Mă refer la neputintă, la teamă, la prejudecăti. Fiecare om trăieste în cercul propriei libertăti. Asa cum fiinta umană are o aură spirituală, ea are si o aură a propriei libertăti. Raza cercului propriei libertăti este direct proportională cu gradul de informare, de cultură si de educatie al persoanei. Iar punctele de intersectie ale cercurilor sunt cu atât mai numeroase cu cât abaterile de la norma morală sunt mai numeroase. Autoritatea nu înseamnă o îngrădire a libertătii (1). În întelesul său întreg, unde libertatea are o definire activă, aceea de drept neîngrădit al persoanei de a se bucura de propriile haruri si de propriile initiative, dar si o definire complementară, si anume aceea de a respecta drepturile similare ale celorlalti, libertatea are nevoie de o autoritate proteguitoare reală. Iar autoritatea nu se poate exercita decât peste oameni liberi si responsabili. Accentuarea pe responsabilitate în dauna libertătii duce la dictatură. Accentuarea pe libertate, în dauna responsabilitătii duce la haos. Ambele înseamnă, din directii diferite, o negare a autoritătii (2). Omul primitiv era slobod, el nu era liber. Slobozenia este o stare a materiei miscătoare, chiar si întruchipată în om. Libertatea este o stare de constiintă. De aceea spun că autoritatea si libertatea merg împreună si, îndrăznesc a continua, numai împreună. De aceea nu trebuie asociată în mod necesar autoritatea cu severitatea. Cu fermitatea si cu eficienta da, dar nu, aprioric, cu severitatea. Nu este obligatoriu ca sporirea autoritătii să se însotească cu înăsprirea legilor. Ba chiar, de la un moment încolo, exercitiul corect al autoritătii statale si comunitare poate avea ca efect diminuarea criminalitătii si transformarea unor pedepse penale, care se îndeplinesc prin recluziune, în pedepse în care cel condamnat se pune, pentru executarea pedepsei, la dispozitia societătii, prin prestarea unor activităti utile. Reconsiderarea raportului între stat si cetătean, în sensul în care cetăteanul devine o institutie, iar între stat si cetătean nu mai există o preeminentă în favoarea celui dintâi, presupune si responsabilităti sporite din partea cetăteanului. Statul este garant al drepturilor cetătenesti. Dar fiecare cetătean este, la rândul său, un apărător al drepturilor celorlalti. Prin însusi faptul că acceptă principiul potrivit căruia propria libertate nu devine o îngrădire a libertătii celorlalti si se comportă ca atare. Autoritatea se bazează, asadar, nu pe constrângere, ci pe consimtământ. Cu cât mai multe norme vor fi consimtite iar nu impuse, cu atât exercitiul autoritătii este mai autentic. Nu trebuie, însă, să fim naivi în a crede că această tendintă se poate realiza de la sine. Ea presupune o anumită atitudine fată de infractionalitate. Și anume întelegerea faptului că pentru diminuarea, pe termen lung, a infractionalitătii, tendinta preventivă este mai eficientă decât tendinta punitivă. Omul nu este a priori nici bun de la natură si nici rău. El este mânat de instinctul de conservare, iar, actionând în virtutea acestui instinct, comportamentul său nu are o predestinare de natură axiologică. Căci el este influentat de nenumărate alte cauze. Ele trebuie cunoscute si asupra lor trebuie actionat. Alcoolismul, violenta sexuală, agresiunile de stradă, huliganismul ori prostitutia îsi au cauzele lor, care sunt îndeosebi de natură economică si socială. Actiunea punitivă îsi are, repet, rostul ei, dar efectele sale au o arie mult mai restânsă decât cele ale actiunii preventive. |
În acest fel, între atributele autoritătii si exercitiul libertătii nu mai apare nici o contradictie. Raportul dintre ordine si libertate sau cel dintre egalitate si libertate nu mai apar astfel ca dileme ale guvernării.
Trecerea de la dictatură la democratie presupune trecerea de la teama individului izolat la responsabilitatea cetăteanului. În dictatură individul este mânat de dorinta de a fi. El este preocupat de conditiile minime ale existentei, de conditiile supravietuirii sale. Îl preocupă obtinerea hranei, a îmbrăcămintii, a unui adăpost. În această luptă pentru existentă, statul este un adversar căruia individul nu-i datorează nimic si a cărui vigilentă o înseală ori de cîte ori are ocazia, fără să simtă nici o remuscare. În democratie, cetăteanul este mânat de dorinta de a avea. El are drepturi: dreptul de proprietate, dreptul la propria demnitate, dreptul la libera exprimare, dreptul la sanse egale. Statul este garantul acestor drepturi. Ordinea de drept presupune statuarea unui astfel de sistem normativ si crearea mecanismelor de respectare a acestor norme care garantează exercitarea tuturor acestor drepturi. Drepturile presupun obligatii. Responsabilitatea presupune atât fructificarea drepturilor cât si respectarea obligatiilor. Nu e suficient să respecti legile care interzic, trebuie să fructifici legile care permit. Primul caz înseamnă doar supusenie, abia al doilea caz înseamnă responsabilitate. Varujan Vosganian |
Fiinta umana= montru?! DA, asa suntem vazuti juridic!
Posted: May 11, 2011 | Author: suveranul | Filed under: Uncategorized | Modify: Edit this | 24 Comments » In cautarile mele in ale justitiei si radacinilor ei, iata peste ce am dat. Este un dictionar legislativ din 1948. Cred ca descrie foarte bine atitudinea acestei tagme de “aplicatori ai legii”. Este o literatura pentru cercul lor, asa zis de specialitate, motiv pentru care isi permiteau sa fie sinceri. Totusi, o data cu accesul oamenilor la informatii, spre zilele noastre, aceste informatii au fost cosmetizate, pentru a mentine iluzia justitiei. Coperta “Law dictionary” – James A. Ballentine Editia 1948 Imagine Fiinta umana= vezi monstru Imagine Monstru= Fiinta umana prin nastere, dar cu unele caracteristici ale ununi animal inferior. “Un monstru nu are sange demn de a fi mostenit, nu poate fi mostenitor niciunde, cu toate ca poate sa se casatoreasca; corpul sau prezinta diformitati peste tot, insa in masura in care are forma umana poate avea capacitatea de a mosteni.” Imagine Daca va ganditi sa apelati la avocati/juristi, iata care e conceptia lor fata de noi, “clientii”. Este una aroganta, de superioritate, cu toate ca folosesc cu abilitate masca politetii, specifica “relatiilor publice”. 1)”…astfel, un avocat are pozitie o dualista” 2)”Indatorirea principala a avocatului este fata de curte si public, si nu fata de client, iar daca indatoririle fata de client intra in conflict cu cele de ofiter [inalt functionar] al curtii, in administrarea justitiei, cea fata de curte are intaietate.” 3)”Clientul este cel ce apeleaza la un avocat…. Clientii mai sunt numiti copii minori/lachei/strajeri ai curtii in relatia lor fata de avocat”. = adica nu sunt considerati apti sa isi sustina cauza/ sunt infantili. 4)”Copil al curtii = Minor (sub 7 ani) si persoane nesanatoase la cap.” = idioti. Imagine “Copil natural= Un eufemism uzual pentru “bastard” sau nelegitim.” De aici se observa ura fata de tot ce e natural, fata de tot ce exista fizic si poate fi lesne dovedit doar prin constatatarea cu simturile fizice, in contrast cu persoanele artificiale, care sunt doar niste concepte mentale si nu rezista nici unui test al existentei. Ele “exista” doar in masura in care sunt recunoscute/ acceptate prin conceptul de “legal”, adica “dupa lege”. Daca nu recunosti “legea”, ele dispar. Imagine “Public=… Populatia, comunitatea. Acea vasta multime, ce-i cuprinde pe ignoranti, pe cei ce nu gandesc, pe creduli, pe cei care nu se opresc sa analizeze, si se lasa condusi de aparente si de impresia generala.” Imagine |
Se spune in Constitutie despre “poporul suveran”. Dar nu exista “popor suveran” fara “persoane suverane”! Fiecare din noi, ne nastem oameni liberi si asa ramanem daca nu ne delegam drepturile unei alte autoritati, cum este statul, institutiile sale si administratorii acestor institutii. Nicaieri in Constitutie nu exista vre-un paragraf prin care persoana are obligatia sa plateasca ceva catre stat si prin aceasta sa isi recunoasca dependenta catre acesta. “Trucul” prin care statul “ia in stapanire” pe individ, este .. emiterea de documente de identificare ale persoanei si faptul ca persoana se recunoaste si identifica cu ceea ce e scris in acel document! Nu intamplator, aceste documente nu apartin persoanei, ci statului care le-a emis, iar la decesul persoanei, acestea sunt cerute si inapoiate statului! Mai mult, cu buna stiinta in documentele de identificare oficiale, numele persoanei e scris in intregime cu MAJUSCULE , “capitalized” -engl. = capitalizat (!) deci individul devine “bun” al statului! De aceea se vorbeste in termeni de “capitalul uman” “iesirea din sistem”=deces, etc!
De indata ce nu veti mai accepta sa va identificati cu cele scrise in actele statului, practic sunteti iesit de sub jurisdictia acestuia si deveniti ..“omul liber”! Este suficient sa afirmati in fata curtii unui tribunal: eu nu sunt de ex. POPESCU ION ci numele meu este Popescu Ion sau mi se spune Ion, si nu sunt persoana din acte, ci doar administratorul acestei persoane inscrise in acte, asa cum judecatorul este administratorul curtii de judecata , iar asta inseamna ca nu acceptati autoritatea statului sau a curtii asupra dumneavoastra! Si inca ceva: neexecutand ordinele judecatorului (stai jos, ridica-te, etc) este faptul ca nu aveti stapan de ascultat si sunteti persoana libera si suverana. Despre asta e vorba in clipul de mai jos, intr-o sala de sedinte a unei curti din Canada. Persoana nu isi recunoaste numele inscris in actele curtii, afirma ca il cheama Keith, atat si nimic mai mult, nu ofera nici-un document de identificare care sa si-l recunoasca, nu se supune tentativelor judecatorului de a-i recunoaste autoritatea (stai jos! etc.) Rezultatul: judecatorul se inclina in fata persoanei suverane si paraseste curtea! Cu acelasi respect este salutat si de fortele de ordine de la usa, iar Keith anunta in fata salii de judecata fara judecator, ca acesta a parasit curtea de judecata iar cazul sau (acuzatiile) este respins! Apoi, pleaca! E de remarcat insa si probitatea si integritatea atat a judecatorului cat si a organelor de ordine (sheriff’s deputee), care cunoscand aceste valori ale unui stat de drept si anume unde cand si cum legea se aplica sau nu, ii acorda cinste persoanei libere ! http://www.youtube.com/watch?v=yzjv2...layer_embedded NOTA: Cazul de mai sus nu e singular si nici limitat la Canada! In tot mai multe tari si tot mai multe persoane, se leapada de un stat care a incetat sa le mai serveasca interesele pentru care e platit. |
|
Premizele fiintei suverane.
In unele aspecte foarte importante Individul liber suveran este o rasa speciala de oameni. Mai jos este un exemplu al asumarilor de baza, sau afirmatiile conform carora Individul liber suveran isi traieste viata:
1. Eu sunt liber 2. Sunt propriul meu stapan( eu sunt suveran) 3. Eu sunt responsabil 4. Aleg valorile dupa care sa traiesc; 5. Imi traiesc viata dupa bunul meu plac 6. Practic asociatia prin consimtamant; 7. Doresc ca si altii sa se bucure de aceeasi libertate. Fiecare Individ liber suveran are propriile sale premize, fie formulate explicit ori ba. Unele implicatii ale premizelor de mai sus, sunt: 1. Eu sunt liber Nu poti deveni liber prin simpla afirmatie ca esti liber. De asemenea suspectez ca este foarte dificil pentru oamenii care nu au trait liber sa descopere ca sunt intr-adevar liberi. Dar oamenii pot descoperii ca ei controleaza energia care le anima trupurile, si ca - in fond- fiecare actiune pe care o savarsesc este rezultatul unei decizii in creier. Mintea si corpul meu sunt sub puterea mea... Orice crezari pe care s-ar putea sa le am cum ca nu as fi liber, sunt doar pareri in mintea mea. Eu aleg acele pareri. Eu le pot schimba. 2. Sunt propriul meu stapan( eu sunt suveran) Fie esti propriu-ti stapan sau altcineva te stapaneste in care caz esti sclav. Prin extensie, daca esti propriu-ti stapan, esti proprietarul vietii tale, a mintii, a trupului, a bunurilor si a fructelor muncii tale. A fi suveran sa a fi propriu-ti stapan este acelasi lucru. Descoperirea faptului ca esti suveran rezulta si din realizarea faptului ca esti slobod si ca toate sistemele politice de constrangere(coercitive) de pe planeta Pamant din ziua de azi sunt mistificari fraudulente. Eu nu conduct pe nimeni, nici nu sunt condus de nimeni. Sunt suveran asupra vietii mele, a mintii, a trupuli si a proprietatii. 3. Eu sunt responsabil Realizarea ca esti responsabil este rezultatul unei constiente crescande intre relatia dintre actiunile tale( si non-actiuni) si consecintele lor. Alegerile tale au consecinte. Stilul de viata pe care-l traiesti, nivelul de libertate, si starea sanatatii tale sunt consecintele alegerilor tale. Ti-ai creat propria viata. Esti responsabil, fie ca o sti sau nu. Intr-o masura foarte mare, eu sunt cauza actiunilor mele, eu sunt cauza urmarilor, si eu determin ce se intampla cu mine. Totusi, realizez ca in timp ce sunt liber sa-mi aleg actiunile, nu am aceeasi libertate sa aleg si consecintele actiunilor mele. A fi responsabil mai inseamna sa-ti respecti conventiile in care te angajezi. 4. Aleg valorile dupa care sa traiesc Orice cod moral dupa care traiesti, tu l-ai ales- chiar si inconstient. Daca tu alegi sa traiesti dupa “legile unei tari”(asa numitele), este alegerea ta. Un individ liber suveran stie ca pot exista atatea coduri morale cati indivizi contienti exista. 5. Imi traiesc viata dupa bunul meu plac In marea majoritate a cazurile, aceasta este o evidenta afirmatie a unui fapt. A crede contrar, inseamna a te minti singur. Daca doreai ca viata ta sa fie diferita, ai fi creat-o diferit prin propriele-ti alegeri. Bineninteles, realizam ca “ evenimetele sansa” au o influenta considerabila, dar este metalitatea de victima sau sclav care acuza factori externi si care simuleaza neputinta. 6. Practic asociatia prin consimtamant Practicarea fortei sau a contrangerii unui om asupra altui om este o ramasita a erei sclavagiste. Eu cred ca este o asociere voluntara. Eu nu fortez si nu contrang pe nimeni. Imi organizez viata asa incat sa reduc coercitia unora imptriva mea la minimum. 7. Doresc ca si altii sa se bucure de aceasi libertate. Alti Indivizi liberi suverani mi-au imbogatit viata. Contactul social cu dansii tinde sa fie rasplatit, afacerile mutual profitabile. In general, viata este mult mai dictractiva si valoroasa in cercul unor Indivizi liberi suverani. Beneficiile rezulta din intentia mea reusita de a asista si pe altii in asi dezvolta libertatea. Paralela: O persoana rationala cauta sa se asocieze cu alti indivizi rationali, si profita de existenta lor prin schimb voluntar in care toate partile castiga valoare. Cucereste-ti libertatea! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 13:47:27. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.