![]() |
Religie catolica in scoala pentru un ortodox
Salut. Sunt elev in Italia. La scoala am de ales intre lectie de religie catolica sau morala (unde este vorba despre rasism, cum functioneaza societatea, imigratie, diverse subiecte mondene). Am facut morala pentru ultimii ani, dar ma gandeam ca ar fi mai folositor sa fac religie catolica, pana la urma nimic nu se compara cu o persoana caruia ii poti pune intrebari despre biblie s.a.m.d . Sunt ortodox, dar pana la urma catolicismul nu difera mult ca filozofie. Ce parere aveti?
|
Citat:
Succes! |
Eu zic că este mai bine să cauți o biserică ortodoxă și să îți alcătuiești un program de studiu conform cu credința creștină ortodoxă, îndrumat de preotul ortodox. Cred că este obligatorie și implicarea părinților tăi în această problemă și ca ei să se ocupe de educația ta ortodoxă. Asta în cazul în care sunt ortodocși. Dacă nu sunt ortodocși, atunci este bine ca studiul credinței creștine ortodoxe într-o biserică ortodoxă sub îndrumarea unui preot ortodox să îl urmeze și părinții tăi, și orice alt membru al familiei din care faci parte.
|
Citat:
|
Greu de realizat aceasta alegere intre morala, asa cum este ea astazi, si religia catolica. Acum se pune problema sa alegi raul cel mai mic. Daca alegi morala, ai grija sa nu-ti fie varate in cap idei necrestinesti. Iar daca alegi religie catolica, ai grija sa nu te indepartezi de Ortodoxie mai inainte de a-i cunoaste frumusetea, mai inainte de a sti ce inseamna cu adevarat Ortodoxia. Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti arate Calea, Adevarul si Viata.
E adevarat ca la ora de religie discuti si despre Biblie. Dar nu-ti este de folos sa afirmi ca papa este infailibil, de exemplu, iar Duhul Sfant purcede si de la Fiul, cand stii ca nu e adevarat. Nu-ti este de folos sa afirmi, cand esti ascultat, teza catolica despre nasterea Fecioarei Maria. Cred ca e mai bine sa te feresti de acest adulter duhovnicesc. |
salut,elcipo
Citat:
|
A. Delimitarea între scăderile morale și păcatele împotriva credinței
În istorisirile de demult citim: Un sihastru a văzut pe un oarecare frate al său că greșea și a început să se tînguiască: „Vai mie! Cum fratele meu greșește acum, poate și eu voi gre*și mîine!” După aceasta, întorcîndu-se către ucenicul său, a adăugat: „În orice greu păcat ar cădea în prezența ta vre*un frate, tu să nu îl osîndești! Ci chiar trebuie să fii încredințat că tu păcătuiești mai mult decît el, chiar dacă aces*ta ar fi un om din lume. Ca o excepție de la această pravilă trebuie să fie situația în care auzi pe cineva că aduce hulă lui Dumnezeu ori că vorbește ceva eretic.” Această povestire de la Sfinții Părinți ilustrează în chip minunat răspunsul ortodox despre cum trebuie să fie relaționarea noastră către cele două posibi*le chipuri de oameni păcătoși: 1) cei ce păcătuiesc în comportarea lor morală și 2) cei ce păcătuiesc împotriva credinței. Către primii trebuie să avem îngădu*ință și să nu-i osîndim, deoarece și su*fletele noastre sînt păcătoase, iar prin osîndire devin și mai păcătoase. Însăși Biserica cu mărinimie rabdă și lecuiește asemenea păcătoși, așteptînd pocăința și îndreptarea acestora. La astfel de păcătoși se referă dumnezeieștile cuvinte că trebuie întotdeauna să-i iertăm dacă se căiesc, și nu doar de șapte ori pe zi, ci pînă la de șaptezeci de ori cîte șapte (Mt. 18, 21-22; vezi Lc. 17, 4). Către ceilalți însă ni s-a poruncit să nu fim îngăduitori, ci cu multă luare-aminte, critici și fără de împăcare. Sfîn*tul Apostol Pavel, care ne învață de fi*ecare dată să nu defăimăm pe semenii noștri pentru slăbiciunile lor morale, nici să-i disprețuim, ci cu dragoste să-i lecuim (vezi I Cor. 13, 1-7), devine dintr-o dată foarte aspru cînd se pune pro*blema celor ce greșesc împotriva curăției credinței. Îngrijorat părintește pentru cei neputincioși (vezi I Tesal. 2, 7-8) și recomandînd purtări mîngîietoare că*tre frați (vezi Rom. 12, 10), el devine foarte vehement împotriva ereticilor: Păziți-vă de cîini! Păziți-vă de lucrătorii cei răi! (Filip. 3, 2). Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii, și nu după Hristos! (Col. 2, 8). De ce el este atît de tăios față de învățătorii cei mincinoși? Pentru că, fără discuție, învățăturile ce*le mincinoase sînt otravă pentru suflet, iar purtarea fără discernămînt către ei și împlinirea unor asemenea învățături duc la pieirea veșnică. Neputin*țele morale pot uneori să slujească pen*tru smerirea omului și conducerea lui către mîntuire întru Domnul prin po*căința cuvenită. Însă erezia este de-a dreptul pierzare. Nicăieri în Sfînta Scriptură nu întîl*nim indicații că am putea să iertăm pă*catele împotriva credinței poruncite de Dumnezeu, în timp ce în nenumărate rînduri ni se spune că sîntem datori să iertăm celor ce greșesc împotriva noas*tră din pricina neputinței omenești. Cei ce păcătuiesc împotriva credinței or*todoxe păcătuiesc direct împotriva lui Dumnezeu, și nu împotriva oamenilor. Ei hulesc Adevărul revelat, și nu păre*rile oamenilor obișnuiți. De aceea s-a spus: De omul eretic, după întîia și a doua mustrare, depărtează-te! (Tit 3, 10). Chiar Sfînta Biserică, această grijulie Maică pentru fiii Ei care greșesc, este foarte as*pră față de eretici. După chemarea repe*tată spre venirea în fire și pocăință, prin refuzul din partea lor de a se pocăi, ea îi îndepărtează de comuniunea sa ca neînțelepți și îndîrjiți, stricători ai adevă*rurilor dumnezeiești. Cei ce păcătuiesc din punct de vedere moral continuă să fie mădulare ale ei, chiar grav bolnave fiind. Însă cei eretici nu pot să rămînă mădularele ei, chiar dacă mai înainte au fost (vezi I In 2, 19). Ei nu mai apar*țin organismului binecuvîntat, pentru că s-au îndepărtat de Adevăr, adică de Dumnezeu, Care este însuși Adevărul (vezi Evr. 10, 10; In 14, 6), și s-au unit cu minciuna, adică cu diavolul, numit min*cinos și tatăl minciunii (In 8, 44). Cum nu poate fi nici o părtășie între lumină și în*tuneric, tot astfel nu poate să existe nici o părtășie bisericească de rugăciune și de Taine între creștinul ortodox și ere*tic. Căci primul, deși păcătos, din toa*tă inima a îmbrățișat dogmele revela*te, s-a smerit înaintea acestora, trăiește și se mîntuiește prin acestea, în timp ce ultimul este un mîndru închinător la rătăcirile sale prin care și piere. Sursa: Unica osîndire îngăduită |
Citat:
|
Citat:
Cauta sa cunosti invatatura Bisericii Ortodoxe si nu te abate de la ea! |
Citat:
|
Situatia este f.dificila.
Tanarul a intrebat clar ce sa aleaga la scoala: religie sau etica. Acestea sunt variantele ce i se pun in fata. Si sunt milioane de copii in astfel de situatie. Romani, ortodocsi, care invata in diaspora si nu stiu ce sa aleaga. In fond nici una din alternative nu este buna pentru ei. Si la etica vor face totul in viziune catolica, sau a traditiei tarii in care locuiesc. Cel mai bun lucru ar fi daca s-ar permite sa se tina si ore din alte religii, adica sa existe si preoti ortodocsi in scoli. Solutia pentri acest tanar ar fi sa aleaga totusi religia catolica - exista multe asemanari cu ortodoxia si macar invata niste lucruri de baza. In paralel poate si ar fi bine sa faca la biserica sa ortodoxa de acolo, lectii de catehism (preotii din diaspora ar trebui sa ofera acest lucru si nu toti o fac, sau nu li se cere). |
Daca participa la orele de religie catolica sunt sanse mari sa devina apoi catolic. Asadar trebuie sa aleaga raul mai mic, etica.
|
Citat:
Apoi, cred ca si acolo gasesti biserici ortodoxe, du-te si intreaba-l pe preotul ortodox; cel mai indicat ar fi cel de la biserica ortodoxa unde obisnuiti, tu si parintii tai, sa mergeti. |
Citat:
(Oare ai vrut sa spui Filocalie in loc de filosofie?...:)) |
Citat:
....:))).... |
Eu, cand am fost la scoala in Germania (acum 22 de ani..), am fost la cursul de religie catolic, pentru ca ma gandeam sa invat ceva. Din pacate, acel curs era foarte edulcorat, nu faceam decat sa discutam fara cap si coada despre subiecte etice, pana la urma, iar profesoara nu ne invata practic nimic despre religie. Dar si asa am invatat ceva, cred: am invatat ca exista si acest fel de catolici in occident. Si cred ca se poate invata si sa inveti sa discuti, sa reflectezi, sa iti formezi gandirea, chiar si in astfel de cursuri.
De cand sunt si eu profesoara de religie (ortodoxa) vad ca sunt si astfel de profesori la catolici, unii chiar atei, de fapt, dar sunt si altii care fac lectii mai clasice de religie. Si ele pot fi folositoare, cred. Oricum, nu se ajunge la fineturi din astea cu infailibilitatea papei si filioque. Sunt prea grele pentru elevi, in general. |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 19:16:34. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.