Dreptatea lui Dumnezeu
 

Cum se manifesta dreptatea lui Dumnezeu ?

Dreptatea lui Dumnezeu se manifestă:
-în plan spiritual, prin mântuirea celor drepţi şi damnarea păcătoşilor.
-în plan temporal, sprijinindu-i pe cei ce Îl caută şi nepermiţând răului să pună stăpânire pe creaţia Sa vizibilă, fenomen căruia îi mai spunem "pronie".

În cazul meu, iată cum am făcut cunoştinţă, prima dată, cu dreptatea lui Dumnezeu.

Aveam cam 7 ani când, văzând cum fac copii mai mari, mi-am confecţionat ceea ce se numea o "sarbacană", adică un tub cam de 1m-1,5 m din plastic, cu care se puteau trage cornete de hârtie. O vreme, m-am distrat trăgând cornete în vrăbiuţele de pe antena de televizor a veciunului. Pe urmă, m-am hotărât să trec la arme letale, perfecţionându-mi cornetul, astfel încât să-l confecţionez prin rulare în jurul unui bold. Zis şi făcut: am suflat, dar cornetul nu a "decolat" înspre vrăbiuţă, ci, din motive neclare până azi, s-a oprit undeva în tubul de tragere. Se spune că Dumnezeu, când vrea să pedepsească pe cineva, mai întâi îi ia minţile. Nu ştiu ce a fost în capul meu (probabil: nimic), dar m-am gândit să aduc cornetul în poziţia iniţială de tragere prin aspiraţie. Ceea ce am aspirat a fost...boldul din vârful cornetului, în vreme ce cornetul însuşi a rămas pe loc. Acul s-a înfipt în faringe. Am încercat să îl scot, dar nu am reuşit nici să îl ating, nici să îl văd. Şi atunci, l-am înghiţit cu un dumicat, fiindcă nici nu reuşeam să respir bine şi să îmi îndoi gâtul mă temeam, ştiind că acul e acolo.
Când mama a ajuns acasă, i-am povestit, speriat, toată tărăşenia. Biata mamă m-a dus într-un suflet la spitalul de pediatrie "Gr. Alexandrescu". Acolo, mi s-a făcut radiografie şi s-a observat că acul e în stomac. Următoarele trei zile au fost de groază: tratamentul consta în ingestia de alimente fibroase (fasole verde, ceapă verde, gulii) pe care nu le sufeream, în ideea ca acul să se înfăşoare în strat fibros. În plus, trebuia să consum de 4 ori pe zi tampoane de vată îmbibate cu lapte, în aceeaşi idee. Un sfert de pachet de vată dimineaţa, un sfert în chip de gustare de ora 11, etc. Dar cea mai scârboasă chestie a fost că trebuia să îmi cercetez propriile excremente, produse la oliţă, în căutarea acului pierdut. A fost un coşmar.

După exact un an de la chestia asta, seara la culcare am văzut un ac căzut pe jos, pe covor. Având boală pe guvernanta mea, care totuşi era cea mai bună femeie din lume, un gând diabolic mi-a trecut prin cap: să las acul acolo, că poate guvernanta, care obişnuia să meargă desculţă, se va înţepa. Chiar vizualizam cum se va înţepa ea şi va sări în piciorul sănătos, în timp ce, zăpăcită de durere, şi-l va ţine pe celălalt cu mâna. Am adormit cu această fantezie sadică în minte. Rezultatul a fost că a doua zi, într-adevăr cineva s-a înţepat: dar nu guvernanta mea, ci eu însumi, care uitasem că acul e acolo. E puţin spus că m-am înţepat: acul a intrat cu totul în călcâi şi s-a înfipt în os. Imposibil de scos de acolo, coada acului nu se mai vedea. Din nou, mama m-a dus într-un suflet la "Grigore Alexandrescu" unde, de data asta, am fost operat, apoi cusut şi pansat timp de o săptămână. Auzind despre ce e vorba de la mama, doctorii de acolo au spus: "a fost acum un timp aici un copil, dar care înghiţise un ac. Nu cumva era tot al dv ?" Mda, eu eram.

Dreptatea lui Dumnezeu se manifesta astfel ca si cel care a gresit,sa inteleaga ca a gresit,si sa nu mai aiba nici o replica.
Un exemplu minunat mi se pare parabola aceea in care cineva cu datorii mari,se duce la stapin sa il ierte,si acesta il iarta.Dar apoi,iesind de la stapin,il vede pe unul care avea datorii mici la el,si nu il iarta la rindu-i,ci il sileste sa plateasca.
Apoi Stapinul pronunta judecata Sa, care este dreptatea dumnezeiasca: "Sluga vicleana,eu te-am iertat pe tine de datorii multe,se cuvenea ca si tu sa il ierti pe cel ce iti datora putin"
Deci asa se face dreptatea lui Dumnezeu,nu din prima sintem pedepsiti ,ci mai degraba sintem miluiti,si ni se daruieste . Si daca noi nu facem la fel,atunci singuri ne am exclus din aceasta judecata universala a milei.
Judecata noastra,ne-o cladim noi insine ,in fiecare zi.

Am mai spus si o repet : suntem STAPANII faptelor noastre ! Apoi , nici cel mai mandru pamantean , nu poate spune cu certitudine care sunt JUDECATILE LUI DUMNEZEU !:76:

Ca sintem stapinii faptelor noastre asta e clar. Apoi nu intleg unde e vorba de mandrie ,ca pilda aceea a fost data de Domnul insusi,pentru a ne arata cum e judecata lui Dumnezeu. Cine e mandru,ca nu inteleg?

INTELEGI , INTELEGI , DAR VREI O CONFIRMARE !
Nu poti sti dintr-o mie de pide , JUDECATA lui DUMNEZEU , ci doar o farama din ea !

Iustin !
 

Si sa-ti mai spun ceva , nu de la mine , din mintea mea pacatoasa , ci de la cele citite din Sfintii Parinti : Dumnezeu este mai mult un Dumnezeu al inimii , decat un Dumnezeu al mintii , si este extrem de imprevizibil ! Noapte buna !

Prin coerenta fara cusur, desavarsita, intre cauza si efect.

Aceasta patrunde toata creatia,
toate universurile - vazute si nevazute-,
de la nefiinta microparticulelor pana la cele mai fine miscari ale sufletului.

De aceea se spune ca Dumnezeu este Drept.

Nu exista "evaziune" in procese...doar autoinselare sau amagire pentru fiinte.

Daca sadesti bob de grau, creste grau, nu planta otravitoare.

Mintea buna naste fapte bune.
Mintea rea naste fapte rele.

Mintea buna coace fructele fericirii.
Mintea rea coace fructele durerii.

Pai din farima aceea,care repet,nu vine dela mine ci de la El,mi s-a parut un exemplu f sugestiv pentru ceea ce Dumnezeu intelege prin dreptate .Adica nu o sentinta oarba,cu citirea listei celor pacatosi si celor drepti,ci o sentinta geniala ,in care pina si pacatosii aplauda.Asa vad eu sala tribunalului in care e judecata lumea,o sala plina de apalauze,in fata netarmuritei intelepciuni a lui Dumnezeu,care se va arata ca era permanent printre noi,in toate actiunile noastre.
Si vad dreptatea lui Dumnezeu ca fiind strins legata de viata noastra ,si nu ca pe ceva inabordabil,aflat in sfere inaccesibile noua. Cine are mila de cel care ii greseste,dovedeste prin aceasta ca Dumnezeu e milostiv. Cine are mila de aproapele , revarsa intreaga intelepciune a lui Dumnezeu pe pamant. Iar cine nu are mila, nu provoaca direct mania,ci doar dreptatea Lui. Traim intr-o lume a indurarii,si sintem 'condamnati' sa ne intelegem. :)

Dreptatea lui Dumnezeu, ce subiect inalt! Oare stim noi ce e si cum se manifesta ea?
Hai sa zic mai bine o poveaste. Era odata, intr-o dumineca, un baietel mic si blond ce tocmai venea de la Sfanta Liturghie si cum trecea el prin parc se opri o clipa langa un balansoar, adica o scandura din aia prinsa la mijloc ce se ridica si coboara. S-ar fi utulat si el un pic dar neavand partener, dupa un timp, se scula si pleca. In urma lui sase draci vazura ca uitase un pachetel pe acea scandura. Si au vrut sa-l catapulteze prin tufisuri. Unul mai vanjos se prinse din saritura de partea cealalta a scandurii, dar nimic, scandura nu se misca. Atunci mai sari unul sa-l ajute, dar tot asa scandura statea nemiscata. Inca unul sari si el, nimic, mai unul se arunca cu toata forta, nici nu se clinti. Si tot asa, pe rand, se aruncara cu totii sa miste scandura, dar degeaba, scandura parca era batuta in piroane, nici nu se clintea. In timpul asta apare copilul. Isi adusese aminte ca uitase ceva. Se apropie de scandura, binenteles dracii erau nevazuti, si lua o bucatica de paine invelita intr-un servetel. Era pentru bunica lui bolnava si care nu se mai putea deplasa. Ea l-a invatat sa mearga la Biserica. Dar in momentul cand lua pachetelul, scandura buf se rasturna pe partea cealalta. Uimit privi spre capatul scandurii apoi in sus si spuse cu blandete: "Multumesc, ca ai tinut degetul!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu stim noi ce considera Dumnezeu a fi drept. Nu putem spune despre El ca este drept in sensul in care intelegem noi dreptatea. Ca este drept, nu incape indoiala, dar este si atat de iubitor incat depaseste orice dreptate omeneasca.

Despre dreptatea lui Dumnezeu nu cred ca este pe lume cineva care sa nu aiba revelatii cu privire la aceasta dreptate. Zilnic o vedem. Inclusiv daca ne raportam la noi insine, daca avem sau nu suficienta liniste in suflet. Si asta este tot dreptatea lui Dumnezeu.
Cateodata insa, incercam sa intrevenim ca la poker, pulsand, considerand ca Dumnezeu detine ceva mai putin decat noi si incercam sa luam potul. (Am spus pe alt topic despre niste babute care umblau prin biserici si manastiri ca sa puna la blestem) Nu cred ca este vreo sansa sa renuntam la veghe, considerand ca dreptatea noastra este si a lui Dumnezeu. Practic diavolul detine infinite posibilitati sa ne insele, iar noi nu avem decat o arma sa ne aparam: smerenia.

Scurt si la obiect !

Dreptatea lui Dumnezeu ni se dezvaluie fiecaruia numai in masura in care ne impartasim de El, intru cuget smerit si ascultare (taierea voii).

Pentru omul autonom, omul egoist, forul suprem va fi intotdeauna dreptatea sa. Dreptatea lui Dumnezeu ii apare acestuia ca fiind intr-un permanent raport conflictual cu dreptatea sa. Acesta chiar daca isi afirma credinta in Dumnezeu, va avea momente cand o sa vada in El un Dumnezeu nedrept. Cu alte cuvinte, va ajunge el insusi un judecator al lucrarilor lui Dumnezeu.

In mod cert, dreptatea divina e deosebita de cea umana.
Sfantul Nicolae Cabasila spunea ca Dumnezeu e drept in sensul ca isi revarsa binefacerile Sale in mod egal asupra tuturor, dreptilor si pacatosilor.

Ai evidentiat un lucru important, Marius, acela ca suntem chemati sa gustam dreptatea lui Dumnezeu, sa devenim drepti, asemenea Lui. Noi nu doar luam la cunostinta, in mod teoretic, ca Dumnezeu e drept, ci ne impartasim de dreptatea divina.
Iar in ce consta aceasta dreptate, vom intelege pe masura inaintarii noastre in unirea cu El.

Da, uneori ma intreb si eu, asa, intr-un mod mai pragmatic ;" Cum se manifesta Dreptatea Lui Dumnezeu ? !
Si, din start constat ca noi ne permitem sa ne intrebam, ne permitem sa emitem opinii, sa incercam a deslusi credinta/viata...deci, ne permitem acest lux, altii nu si-l permit, altii nu se intreaba ce are voie sa manance astazi, de post sau de frupt, ci se intreaba daca are ce manca astazi ceva, orice, numai sa supravietuiasca. Altii nu se intreaba cate ore sa stea la slujba de duminica, ci se intreaba daca cumva mai apuca sa inchida ochii spre odihna vre-o jumatate de ora, ca sa nu lesine de povara muncii care il apasa. In timp ce unii se intreaba cat de stralucitoare sa fie Mitra Episcopului, altii merg cu trupul descoperit, caci haina " nu l-a facut pe el ". In timp ce unii cocheteaza in mod voluntar cu " sfanta ascultare ", altii, supusi la o iobagie crunta, isi duc suflarea alaturi de teama si istovire inumana. Si tot astfel, in timp ce unii plamadesc idependenti, legile firii, altii sunt manati de arme si teroare spre o lume neagra si nedreapta, mult prea departe, in inima lor, de taramul fagaduintei. In timp ce unii iau analgezice pentru ca-i dor un deget, altii rabda boli infernale capabile sa le sugrume viata putin cate putin, intr-o tacere si o resemnare strigator la cer de trista.
Exista si lumea celor uitati si nemangaiati, a celor care nici macar nu au fost vazuti vre-odata, nici de cei de sus, nici de cei de jos, iar singura dreptate cunoscuta de acestia este NEDREPTATEA !
Si acum, iarasi ma intreb ; " Cum se manifesta, oare, Dreptatea Lui Dumnezeu ? " Se pare ca aceasta " dreptate ", pentru noi cei rasfatati a devenit un cuvant mult prea banal, habar nu avem ce inseamna, dar imbracati intr-o aroganta stupida, indraznim sa aruncam cu sensul lui in stanga si-n dreapta de parca ne-ar face cinste propria demagogie.

Dumnezeu e drept dar in acelas timp MILOSTIV
 

Ceea ce nu stim e ca:Dumnezeu judeca pe 24 de Scaune,23 ale MILEI si 1 dreptati,dar in schimb noi oameni judecam invers 23 ale dreptati si unul al milei...
De aici si dreptatea ...cu ce masura vom judeca cu aceias vom fii judecati,asta daca nu ne pocaim pt ca am judecat prea aspru pe cineva......
Ne intrebam ca ce-i din Africa sufera etc...e drept asa e....dar care de pe acest forum si-a luat de la gura copilului sau si a dat la copilu vecinului sau a caror parinti sunt alcoolici???....
EI AU DREPTUL DE A INTREBA :CUM JUDECA DUMNEZEU.....
Sunt foarte putini care trec de stadiul de TEORIE ..la...PRACTICA,practica are valoare morala......
Daca reusim sa trecem de egoismul familiar"sa agonisim doar pentru sotie si copil"si daca mai ramane ceva printre degete o sa dau......si atunci mi se va parea ca am facut o fapta buna......bine zis mi se va parea.....!
Important e viata fiecarui individ in particular,daca el are constiinta impacata cu sine insasi si cu Dumnezeu nu cred ca mai intreaba cum judeca Dumnezeu ,pt ca nu are de ce,se vede un nimeni si un nimic
Eu nu vreau sa aflu si ma ingrozeste clipa INFRICOSATEI JUDECATI ....imi este mila de toata lumea ca eu imi doresc ca toti sa fim acolo unde cand am pierdut......si sper sa ajungem impreuna acolo.....
Totul tine de noi....si nu cere prea mult SA FIM MAI BUNI......
ne incalzeste cu ceva ca unul munceste si altul doarme?ne facem griji pt uni ca sunt obositi de atata munca si nu apuca sa ajunga la slujba?????nu-i nimic noi cei care nu muncim avem datoria sa NE RUGAM SI PT EI si prin rugaciunile noastre unul pt altul vom reusi .....
Rugaciunea trebuie facuta mai intai pentru apropele tau si apoi pt tine asta insemnad iubire.....da noi cum suntem din firea noasrta pamanteasca intai pt familia mea si dupai pt restul....
eu zic sa incercati pt cei mai putini dragi si ultimi pt noi.....
Dumnezeu fiind intelepciunea e greu sa IL intelegem ....noua ne greu sa iubim ....cu toate ca ne batem cu pumnul in piept ca iubim.....ce iubim?copilu nostru?sotia noastra?.....
ce folos va este noua ca iubim pe cei dragi...
asta e marea taina sa iubesti pe cei mai putini dragi.....si cu siguranta ve ti avea alta parere de JUDECATA
Oricum viata ne va invata...cu siguranta pe 20 de ani ve ti gandi astfel....
Eu nu sunt curios sa aflu cum Judeca Dumnezeu pt ca sufar de "lene cronica"si nu ma pot compar cu ce i care muncesc,fac fapte bune,isi iubesc copilu mai presus de orice....etc.....si stiind ca sunt varza ....nu ma pot intreba acest lucru....
Iar despre cei ce sufera de foame prin Africa sau se chinue e tot din vina nostra sunt oamenii care au averi colosale ar putea ajuta,dar ii inteleg pt ca egoismul care ESTE PREZENT in fiecare dintre noi nu ii lasa
Eu va zis sincer daca as avea bani cred ca la fel as face ,nu cred ci sigur la fel as face.....
deci acei care sufera in primul rand sufera si din cauza noastra si in al doilea rand din cauza CADERI protoparintilor nostri,o daca cu caderea lor a cazut toata faptura tot..............
dar e mai bine sa nu ne gandim la ce face X sau Y ,pt ca Judecata va fii particulara eu o sa fiu rasponzator pt tot ce am facut.....nu va exista "stii Doamne am facut cutare lucrupt am fii bine" sau etc......
pt orice cuvant si orice LACRIMA facuta vom da raspuns......va fii vai si amar
nici nu vreau sa ma gandesc.....ma speri pt ca ma gandesc la mine.....
nupot sa gandesc despre alti nu am cum......pt ca dincolo de mormant vom fii SINGURIIIIIIIIIIIII doar cu FAPTELE NOASTRE care ne vor insoti....si asta ma sperie........
Am fost la tatal meu la terapie intensiva,de mult,si ma uitam asa in salon care gemeau , probabil si de durere ,dar cu siguranta cu ochii sufletului numai ei stiu ce vedeau.....si atunci am ajuns la concluzia ca esti SINGURRRRRRRRR si NIMENI NU TE POATE AJUTA................
asa ca sa incercam sa vorbim mai putin si sa facem mai mult pt ca nu se stie ceasul si clipa si vom afla pe pielea nostra cum e Judecata.......
eu zisc ca raspunsul la aceasta intrebare e doar in sufletul nostru....
Cartile ne invata...,dar
"CINE ARE URECHI DE AUZIT SA AUDA"...PANA NU E PREA TARZIU..
oricum fiecare vom ajunge fie ca vrem fie ca nu ....la Judecata...

Ohooo ! Ce ne mai pricepem la cuvinte !!! Ajung sa cred ca faptul de-a ne inzestra Dumnezeu cu " cuvantarea ", spre deosebire de dobitoace, ne-a adus cu noi si decaderea...caci, tare perversi mai suntem prin cuvantare/persuasiune/manipulare/lene/materialism/egoism/minciuna....multe forme poate imbraca acest discurs uman .
Nu, nu suntem perversi, ci doar inconstient...de perversi !

salut,teodoraianys
 

conform legii sale.exact am sa aflu la judecata mea.indiferent de verdict stiu ca tatal este drept cu copiii sai.

Poate va dori cineva sa citeasca si sa ia aminte:

Despre judecatile lui Dumnezeu - Pr. Ilie Cleopa


Un pustnic de lângă cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Însă el se gândea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, că văd că la cei răi le merge bine, iar cei buni au necazuri si scârbe. Cum, Doamne, de îngădui Tu asa cu bunătatea Ta cea fără de margini?"
Apoi si-a zis: "Am să mă rog lui Dumnezeu, să-mi arate cum sunt judecătile Lui". Că sunt unii oameni care judecă împotriva proniei, a purtării de grijă a lui Dumnezeu: Cutare este rău, este păcătos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt răi, femeia este bolnavă, iar el scapă de un necaz si dă peste altul.
Unul este rău si trăieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roagă lui Dumnezeu, posteste si numai de scârbe dă, iar altu-i rău, înjură, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, căci calea celor răi sporeste si calea celor drepti totdeauna este în necaz?
Si din ziua aceea a început să se roage: "Doamne, arată-mi judecătile Tale, ca să nu judec!"
Rugându-se el asa, odată a avut nevoie să se ducă la cetatea Emesei. Si ducându-se el, i-a iesit înainte un tânăr si i-a zis:
- Părinte, bagă de seamă, te duci la Emesa! Dumnezeu are să-ti arate mari taine, dar să nu te smintesti!
- Unde, fiule?
- Când ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, să bagi de seamă că în marginea orasului este o grădină mare, înconjurată cu copaci, cu garduri, grădină cu copaci roditori, o livadă. Si să bagi de seamă că într-un loc s-a rupt oleacă gardul si este un copac cu o scorbură mare.
Să bagi de seamă că acolo alături de grădină, unde-i copacul cel cu scorbură, este o fântânită. Si lângă fântână este o cărare care trece, iar dincolo este drumul mare. Să te duci în grădina aceea si să intri în scorbura copacului. Să stai acolo ascuns si să te uiti spre fântână. Si ce-i vedea acolo, ai să te folosesti mult.
Pe urmă tânărul a dispărut. Pustnicul, când a ajuns la cetatea Emesei, a văzut fântâna, a văzut copacul acela cu scorbură mare în dreptul fântânii, a văzut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a băgat în scorbură si se ruga la Dumnezeu. Si, stând el acolo si rugându-se, vede că vine un boier călare pe un cal frumos. Boierul avea la dânsul un toporas si avea o tăscută frumoasă. A venit la fântână, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal să pască. Si el a stat, a băut apă si a scos din tăscuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numărat si pe urmă s-a culcat si s-a odihnit. Dar el în loc să-i pună în buzunar, i-a pus alăturea.
Când s-a trezit el, prima grijă era calul. Îi dăduse drumul să pască. Calul se depărtase mai încolo, dar păstea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a căzut si a rămas la fântână. El n-a observat că i-au căzut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus înainte.
Părintele pândea din scorbură. După ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a făcut cruce, a băut apă si a văzut punga aceea. Si când a văzut că într-însa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe cărare, si nici pe drum înapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.
În urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un bătrân sărac cu doi desagi în spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desagă si apă din fântână, si a mâncat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urmă s-a culcat oleacă.
În timpul acesta boierul si-a dat seama că nu are banii la el, că i-au căzut la fântână, si s-a întors înapoi. Si găseste pe bătrânul ăsta.
- Mosule, n-ai găsit aici o pungă cu galbeni?
Asta nu stia nimic:
- N-am găsit nimic.
- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?
- Cucoane, n-am găsit nici un galben!
- Ei! Scoate banii că te omor!
- Cucoane, nu stiu nimic!
Boierul a crezut că a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat în cap si l-a omorât. A luat si a scos toate din desagi, a căutat prin hainele lui si n-a găsit banii.
Dacă a văzut boierul că l-a omorât pe ăsta si nici banii nu i-a găsit, s-a suit pe cal si a plecat dându-si palme si văitându-se că a omorât om nevinovat. Si s-a dus călare bătându-se.
Atunci părintele care pândea din scorbură a zis: "Ia uite măi, câtă nedreptate s-a făcut la fântâna asta! Cine a pierdut banii, cine i-a găsit si pe cine a omorât? Vai de mine, mare nedreptate a făcut Dumnezeu aici! Boierul a omorât pe bătrânul ăsta nevinovat si celălalt a luat banii si s-a dus în lumea lui".
Si cum se gândea el asa, a venit din nou îngerul Domnului în chip de tânăr.
- Părinte, părinte, iesi din scorbura asta si hai să stăm de vorbă!
A iesit părintele si îngerul l-a întrebat:
- Ce ai văzut si cum ti s-a părut?
- Doamne, dar aici la fântâna asta numai nedreptăti a făcut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a găsit si cine a fost omorât!

- Părinte, mata ai vrut să stii judecătile lui Dumnezeu. Află că la fântâna asta, numai dreptăti a făcut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tânăr? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alăturea cu cel ce-a găsit banii. Si la acela săracul, într-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier să-i împrumute niste bani. Boierul de mult voia să-i ia grădina lui, că avea o grădină cu pomi roditori, foarte frumoasă, chiar lângă grădina boierului.
Si a venit săracul la el, zicând:
- Cucoane, dă-mi niste bani împrumut să îngrop pe mama si pe sotia, că ti-oi prăsi la vară, ti-oi cosi, voi secera pe lan.
Si boierul si-a zis: "Acum îi momentul, că-i sărac!"
- Dă-mi livada ta!
- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am răsădit si nu pot să ti-o dau!
- Cât să-ti dau pe livadă?
Dar acela a spus asa:
- Să-mi dai 300 de galbeni, că de nevoie o dau, că n-am cu ce face înmormântarea.
Dar boierul, văzându-l pe acela necăjit, că are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.
- Cucoane, Dumnezeu să facă dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Grădina mea face 300 de galbeni de aur.
Si săracul s-a dus plângând acasă, cu 150 de galbeni, pentru că de nevoie a dat grădina. Dar a zis: "Dumnezeu să facă dreptate".
Si acum Dumnezeu a făcut dreptate. I-a găsit tocmai acesta care stătea lângă dânsul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunăvoie si 150 i-a uitat la fântână. Dumnezeu a făcut dreptate la fântână, că el când i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu să facă dreptate cu banii! Nu mi-ai plătit grădina".
Si iată Dumnezeu preadrept i-a întors banii acum la fântână. I-a plătit grădina.

- Bine, la ăsta i-a făcut dreptate. Dar bătrânul care a fost omorât, cu ce era vinovat?
- Ai văzut cum i-a dat cu muchia în cap si l-a omorât? L-a întrebat de bani si bătrânul nu stia nimic. Bătrânul acesta - i-a spus îngerul -, când era tânăr de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui râu. Si un om a vrut să treacă râul acela si, când era la mijlocul râului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Măi, frate, nu mă lăsa, că mor! Mă înec, nu mă lăsa!"
Si el în loc să sară să-l scoată pe acela, a dat un bici în boi si a zis: "Asa îti trebuie, cine te-a băgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleacă cu apa si s-a înecat. Săracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a sărit să-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Si lui Dumnezeu i-a fost milă si a vrut să-i plătească în lumea aceasta, pentru că a avut greseala aceea din tinerete, când nu a vrut să-l scoată pe acela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-a scos din apă atunci, si acum l-a omorât pe el nevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foarte bine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie si la rai în vecii vecilor pe sărac.

- Dar boierul?
- L-ai văzut pe boier cum se bătea cu palma peste cap? Mai încolo l-a mustrat cugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un om si i-a dat calul de pomană, si a întâlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mănăstire să se facă călugăr. Si după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, o să-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mărturiseste si face canon si se mântuieste.

Si tu ai zis că la fântâna asta s-au făcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut trei lucruri drepte si bune. Că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omenească.
N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecătile Domnului sunt adânc mult?
Cum ai îndrăznit tu un om, să stii judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.
Si tu ai judecat ceva, dar judecătile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, că ele au fost bune foarte! Deci de acum înainte să nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea să zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecătile Tale!Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a iertat, însă m-a trimis să te înteleptesc să nu mai îndrăznesti să iscodesti judecătile Lui, că judecătile lui Dumnezeu sunt adânc mult si nu le poate sti nimeni, nici îngerii din ceruri.
*
Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem jude-cătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi să ajungi cele neajunse! Amin.

din Ne vorbeste parintele Cleopa (vol. 9)

Omul lumesc privind catre realitatile lumii acesteia nu poate gasi reflectandu-se intru ea dreptatea dumnezeiasca. Asta pentru ca la toate se raporteaza de la masura nedreptatii sale. Astfel, tot omul este cel care isi imparte semenii in drepti si pacatosi, fara a cunoaste insa toate "datele problemei".

Dar pentru Domnul toti suntem fii risipitori. Numai ca doar unii oameni se intorc catre El, numai unii isi vin in fire, in timp ce altii aleg sa ramana pentru vesnicie instrainati in departarile nefirescului.

parere !
 

frumoasa pilda ! multumesc celui ce a postat-o !
intr-adevar, ascunse si intortochiate is caile Domnului !
oricat ne-am oteti si supara noi pe nedreptatile flagrante intalnite in lume,sau suferite de noi insine, Dumnezeu are alte balante si alte masuri...ce putem noi sti ?! decat ca le face spre binele, si mai binele Lumii !!!

"Dreptatea" omului L-a rastignit pe Hristos, tot ea s-a facut pricina persecutiei si uciderii crestinilor etc.

Dreptatea dumnezeiasca se vede in cuvintele Mantuitorului de pe cruce "Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac", in rugaciunile crestinilor persecutati care, pusi in fata mortii, se rugau pentru prigonitori.

Omul este chemat a se raporta la lume de la inaltimea iubirii si dreptatii dumnezeiesti nu de la cea a piedestalului amagitor pe care si-l ridica prin iubirea de sine.